38,651 matches
-
a fost apoi o veste de seară amară când Morții înseși i se făcuse să moară - de-atunci stau închis în piatra mea fixă plutind nebulos în ființa-mi prolixă între două porți (în metru popular) stau smerit în poarta Porții și miros mireasma morții - țintirim numai c-o poartă ce se-nchide peste soartă țintirim cu două porți una-n vii și alta-n morți eu pieziș m-am furișat în văzduhul fisurat cu-n crâmpei de aripioară adiată-n
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
Morții înseși i se făcuse să moară - de-atunci stau închis în piatra mea fixă plutind nebulos în ființa-mi prolixă între două porți (în metru popular) stau smerit în poarta Porții și miros mireasma morții - țintirim numai c-o poartă ce se-nchide peste soartă țintirim cu două porți una-n vii și alta-n morți eu pieziș m-am furișat în văzduhul fisurat cu-n crâmpei de aripioară adiată-n subțioară ca să ies din cer afară aici ziua nu
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
stau închis în piatra mea fixă plutind nebulos în ființa-mi prolixă între două porți (în metru popular) stau smerit în poarta Porții și miros mireasma morții - țintirim numai c-o poartă ce se-nchide peste soartă țintirim cu două porți una-n vii și alta-n morți eu pieziș m-am furișat în văzduhul fisurat cu-n crâmpei de aripioară adiată-n subțioară ca să ies din cer afară aici ziua nu-i nimică nu e marți nu-i duminică nu
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
-n gură c-am mai fost în cer odată dar m-a luat apa uscată aici crucile n-au cuie sunt înfipte în gurguie când ți-e setea grea în noapte sugi la crucea ta de lapte... stau smerit în poarta Porții și miros mirosna morții
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
gură c-am mai fost în cer odată dar m-a luat apa uscată aici crucile n-au cuie sunt înfipte în gurguie când ți-e setea grea în noapte sugi la crucea ta de lapte... stau smerit în poarta Porții și miros mirosna morții
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
înalt) către varii zone ale Europei: de pildă, către Papa Sixt al IV-lea (la 25 noiembrie 1474) și către dogele Veneției (la 25 decembrie 1475), epistole celebre astăzi, care vădesc diplomația domnitorului de a consacra Moldova ca pe o Poartă a Creștinătății. Dar la fel de interesante sunt și scrisoarea de informare către Matei Corvin (regele Ungariei, față de care Ștefan era vasal, și care ulterior avea să încerce să uzurpe rolul principelui moldav de învingător al turcilor, dar fără să primească credibilitate
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
N-am putut să-ncerc; Și-am pornit spre soare Pe poteci de foc; Poate-n altă toamnă Am mai mult noroc Tu să fii aceea Munți de întâmplare ceasurile poartă, Calea vieții nu e niciodată dreaptă, Când deschid bezmetic poartă după poartă, Tu să fii aceea care mă așteaptă; Și de ești minunea zilelor puține, Lângă ne-ndurarea vremilor de clește, Cu frumosul lumii întrupat în tine, Tu să fii aceea care mă-nzeiește; Când cuprinde ziua cerul ei subțire, Nu
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
putut să-ncerc; Și-am pornit spre soare Pe poteci de foc; Poate-n altă toamnă Am mai mult noroc Tu să fii aceea Munți de întâmplare ceasurile poartă, Calea vieții nu e niciodată dreaptă, Când deschid bezmetic poartă după poartă, Tu să fii aceea care mă așteaptă; Și de ești minunea zilelor puține, Lângă ne-ndurarea vremilor de clește, Cu frumosul lumii întrupat în tine, Tu să fii aceea care mă-nzeiește; Când cuprinde ziua cerul ei subțire, Nu știu nici
Poezii by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/10960_a_12285]
-
rămâne întrebarea de ce această excepție? Un alt poem este coborârea zeiței Ishtar în infern. Zeița Ishtar coboară în lumea infernală acolo unde domnește sora ei zeița Ereșkigal. Pentru a putea pătrunde în imperiul morților ea trebuie să treacă prin șapte porți unde, la fiecare, ea își lasă câte o haină, ajungând în final goală și prizonieră. Absența ei de pe pământ are urmări nefaste, astfel că zeul Enlil intervine pentru revenirea ei; în final se vorbește despre învierea lui Tammuz, iubitul zeiței
Trei milenii de poezie by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/11626_a_12951]
-
-s privirile tale, care se afundă în adânc. Vers Mai smulg câte ceva, câteodată, din insomnia lunii, legănată. Vis Deodată, strig fiica pe care aș fi dorit-o, fiul nu mă aude, fratele este pierdut în constelații negre. Cerberul stă la poarta mult cunoscută, o rază de lumină l-ar ucide. Strig lebăda cenușie. Pe măsură ce aceasta se apropie, culoarea i se întunecă tot mai tare Vers între mine și umbra mea, se strecoară umilă singurătatea. Picioarele Fată frumoasă, fată frumoasă, desfă picioarele
Poezie by Radu Cange () [Corola-journal/Imaginative/11557_a_12882]
-
grei, Șocâții virtutea mi-au ros-o; Ca mâine, ad-Dio, superbe femei Din Buftea, din Köln, din Toboso... Decenii spre șapte-ndărăt mi-au rămas, Căznite în febră nocturnă; Estimp, o dârloagă, de-i zicem Pegas, Mi-au stat lângă poartă, dejurnă. Și totuși, în treacăt, ciordind câte-un mit Din vastele landuri celeste, Văleatul acesta, bizar și mâhnit, Mi-l, încă, propag prin tempeste. Căznitele zile grăbite mi-s, prea Și-n vânt hazardate ca fumu-s. (Găselnița asta, mă prind
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
Adrian Popescu 1. De-acum partea mea de soare se tot îngustează, altă lumină caut, să mă lumineze, cea dinaintea soarelui și a lunii, Lumina Celui care se purta pe deasupra apelor, El ne poartă spre Poartă, s-a terminat răsfățul trilurilor și al cascadelor apriline, forfota veselă ca în tablourile florentine. Pe Cel care n-are nici o formă îl cânt, dar care iscă toate formele, Din El se nasc și Plinul și Golul, interogația, Nimicirea, de unde
Corbul sfântului Benedict by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/11273_a_12598]
-
locul lor lăsat de Dumnezeu! Nu e departe ziua neștiută În lături, vechi opreliști desuete! Voi, polițiști și vameși, faceți loc! Se-aprind pe boltă stele și comete În cinstea pasagerilor din bloc. Sub fulguirea albelor petale Deschise larg sînt porțile de vis - O, du-ne, bloc, pe cea mai scurtă cale în comunism și-apoi în paradis! Două piese notabile din anii ^80 sînt Dar eu am văzut și Pliniu cel bătrîn. Prima e o fantezie grațioasă, umflînd fabulos tradiția
Politică și literatură by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11010_a_12335]
-
că doar acum mă copsesem pentru a-l afla pe mortul meu cu barbă albă, care-și dăduse duhul printre infirmieri cu venele- răsucite-n salbă. Așa că intrat-am în gura dragonului și duși am fost spre cimitirul Vară. La poartă nu se afla nici Dumnezeu, nici un diavol, nici măcar un Cerber cu poftă de ducă, doar forsytia, glicnă, regina nopții și bougainvilliers, ciclamen corcit cu galben și mov, ca pentru niște morți cu morminte fauve. Din greșeală intrat-am în Muzeul
Căutarea bunicului în Vară by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/11133_a_12458]
-
se trece Viața, nebuna! De la o vreme De la o vreme predic în pustiu când îmi închipui că mai pot să predic străin de amăgiri și de credință. De Dumnezeu n-am pomenit nicicând să-l fi văzut trecându-mi pe la poartă. Și-acum, de câte ori ai vrea să stai privind peste nisipurile-ncinse și tot vorbind, așa, de unul singur de ce-ar mai fi să fii și nu mai ești, în timp ce lumea-și vede de-ale sale? E-o întrebare, poate
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
Ťtăcerea care a fost a ta a fost așadar a lacrimeiť. Nu doresc să retez poemele mazilesciene pentru a le face mai accesibile decât sunt; transcriu cele șapte versuri următoare. și rând pe rând își abandonează cenușile în salcâmul din poartă vocea în neliniștea câinilor stinși de pe strada mea care nu mai este o stradă și intră în carnea fericită a femeii care se trezește pentru ca împreună să mă părăsească taci! și naufragiază în marea din fereastră Încerc să reiau firul
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
logic al aserțiunilor, atât de puțin important pentru autor. Primele două stihuri (al patrulea și al cincilea, în ansamblul textului liric) continuă - se poate crede - cele spuse despre Ťlucrurile cele mai dragi...ť. Ele își risipesc cenușa în salcâmul din poartă, și în neliniștea câinilor de odinioară ai străzii mult schimbate ( Ťcare nu mai este o stradăť). în continuare, Ťlucrurileť intră în carnea fericită a femeii, în compania căreia îl vor părăsi pe eul liric. Acesta din urmă pare a-și
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
sub redingotă" spun eu. dispare în singura casă neagră de la capătul drumului și abia se luminează prin lăstărișul bețiilor de noapte. ,cînd amesteci poezia cu moartea scoți la vînzare bunurile mîntuirii și nebunia-i monedă de schimb" spui și deschizi poarta singurei case negre din orașul acesta. ,să dăm foc ghildei noastre să-i sfidăm letargia". două grămăjoare de oase în odaia cu ierburi aromatice. deasupra lor moartea se face ghem ca un cîine de pază. 4 doamna 0 e vîrful
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
stigmatul suprem ce-ți era hărăzit fiind acela de "element": element mic-burghez, element retrograd, element dușmănos etc., etc. Aidoma tensiunii sau temperaturii, a căror simplă invocare anunță o stare maladivă, rostirea cuvîntului "element", chiar în absența oricărui adjectiv, deschidea frisonant poarta neagră a incriminării: "- Tovarăși, acest coleg al nostru... adică, pardon, coleg nu-i mai putem spune, acest..." "- Element!", a strigat Cazimir din bancă, stîrnind rîsul întregului amfiteatru. Dar asta s-a petrecut destul de tîrziu, cînd limbajul partinic se fisurase binișor
"Va urma" by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11635_a_12960]
-
pare gândul de oțel Și pasul așezat pe piatră dură, La fiecare capăt de măsură Se vede cât de harnic mă înșel; Chiar dacă pare cerul luminat Și nici un prag cărarea n-o împarte, în fiecare zi sunt mai departe De porțile visatului palat; Dar merg întruna, liber și supus, Pe drumul care nu se mai încheie, Doar cu visarea, flamură și cheie, Sub veșnicia stelelor de sus Și îmbrăcat în scut de amăgiri Privesc râzând pădurea de pumnale; Se lăfăie în
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
Și solii toamnei serilor mă cer Când luna-ntinde pacea ei regală; în amăgire crește cer din cer, în adevăr, doar maluri și zăbală Privind mirat în oricare tărâm își poartă ziua Lumina grea, cu trupul ei fluid, Se deschid porți de semne vorbitoare Și porți de semne mute se deschid; Cu fiecare undă râul duce Puhoi de așteptări spre-al mării larg, Până se-ntinde noaptea cât o țară Când valurile umbrelor se sparg Și alte vânturi își întind risipa
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
cer Când luna-ntinde pacea ei regală; în amăgire crește cer din cer, în adevăr, doar maluri și zăbală Privind mirat în oricare tărâm își poartă ziua Lumina grea, cu trupul ei fluid, Se deschid porți de semne vorbitoare Și porți de semne mute se deschid; Cu fiecare undă râul duce Puhoi de așteptări spre-al mării larg, Până se-ntinde noaptea cât o țară Când valurile umbrelor se sparg Și alte vânturi își întind risipa, înveșmântând tăceri în lung și
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
asupra acestui fenomen". Cu toate acestea, la 1865, Luna intelectualilor este "defazată", la Iași și la București, față de cea franceză. Romantismul românesc nu dăduse încă nici un obol important Lunii, Eminescu, elev, nici nu debutase, "între nouri" nu se deschisese încă poarta prin care să treacă, albă, "regina nopții". Cu siguranță că la țară, multă lume neșcolită era "în categoria superstițioasă a ignoranților" despre care povestesc Jules Verne și doctorul Severeanu: se crede că Luna aduce revoluții, cataclisme, cutremure și potop, că
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
obișnuite zile de primăvară-vară, "cu scorburi de tămâie și cu prund de ambră", cu șiruri de cireși înfloriți, cu flori care cântă în aer, cu frunze "îngreuiate de gândaci ca pietre scumpe", cu greieri și păianjeni. Numai lipsa oamenilor și poarta închisă deasupra căreia se află, într-un triunghi, "un ochi de foc", adică "doma lui Dumnezeu", ar indica un alt spațiu decât cel terestru-moldovenesc. Cititorii lui Eminescu sunt, în visele lor, la fel ca Dan-Dionis sau ca Maria și, în
Luna de pe cer by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/11213_a_12538]
-
meu. Nu am copii, trebuie să consider sertarul ca fiind familia viitorului meu. Și a soartei noastre. Nu?ť". La foarte puțină vreme de la scrierea acestor rânduri, Revoluția din decembrie 1989 avea să schimbe din temelii societatea românească, deschizându-i porțile către lume și oferind scriitorilor, ca și publicului cititor, o deplină libertate de opinie și expresie. Anii '90 au adus, sub raport literar, o explozie a scrierilor confesive, memorialistice, diaristice și un reflux al ficțiunilor propriu-zise, mizând exclusiv pe adevărul
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]