1,760 matches
-
bucurat și ei Când au venit nepoței. Viața, stai pe loc si-asteapta Să mai fim tineri odată, Să plecăm în zori la muncă, Copii’ la scoal’ să se ducă! La masa ne strângeam seară, Obosiți de muncă, vara. Iarnă, pocneau lemne-n foc Și mai stăm și noi pe loc. Iute te-ai grăbit s-ajungi Bătrânețe, haine lungi! Și tu ai plecat prea iute, Tinerețe, haine scurte!... Referință Bibliografica: DOI BĂTRÂNI CU PĂR DE NEA / Sofia Raduinea : Confluente Literare
DOI BATRANI CU PAR DE NEA de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353496_a_354825]
-
Intro ședința de judecată, aveam senzația că-mi explodează creierii ,cănd vedeam în ce se transformă ședința mea ...eu, care țineam la solemnitatetea ședinței, care respectăm autoritatea pe care o reprezentăm... A trebuit să deschid gură, că altfel simțeam că pocnesc... că pic acolo...și, i-am făcut ,cum de altfel era firesc, observație grefierei,ca, din nou, nu consemnează nimic în caietul grefierului...Și astfel, le-am dat prilejul să se ia de mine, deși, am conștientizat...Au cerut d-
CUM TE TREZESTI CU... BUBE-N CAP ...IN STATUL NOSTRU DE DREPT de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1178 din 23 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353500_a_354829]
-
peste nuntași, cărora le agăța în piept mărțișoare strălucitoare. După ce se termină hora, tot alaiul de nuntă, în frunte cu Soare-Împărat și Speranța, cu Mărțișor și Primăvara, s-a îndreptat pe valea pârâului, spre lac, în poiană. Vorniceii chiuiau și pocneau din bice, iar tarafurile de lăutari cântau hore și sârbe. Un iepuraș isteț sări în fața Primăverii, care râse și-l întrebă: - Tu ce vrei, mă? - Vleau și eu mălsisoale! - Ce să faci cu ele? - Să le duc la pădule! Primăvara
MĂRŢIŞOR-26-ULTIMUL EPISOD de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1542 din 22 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353428_a_354757]
-
luasem pe glumă - doar I.L.Caragiale se potrivea firii mele - și, drapându-mi reala stare de spirit, îi făceam, totuși o declarație de dragoste, nu?! Iar tirada o reținusem din liceu, de la orele despre comicul caragielesc... -A râs? Te-a pocnit? întrebă Doc. -În cel mai firesc ton poetic m-a întrebat cu retorică eminesciană: Ce e amorul? E un lung/ Prilej pentru durere,/ Căci mii de lacrimi nu-i ajung/ Și tot mai multe cere... Apoi, mi-a luat mâna
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
cu vârfurile degetelor. M-am năucit cu totul, să știi! Apasă acolo, trage dincolo, nu uita de aia, fă ailaltă! Una peste alta, mă tem să n-o zăpăcesc și pe asta! Cealaltă, nu era problemă, să știi, o mai pocneam eu, o mai pocneau alții... nu costau prea mult reparațiile. Odată, am lăsat-o în parcarea unei... Nu mai ascult. Mușchii spatelui au început să mă doară de încordare. Vreau la mama, oricât de copilărește ar suna. Liniștea casei părintești
ALO, AICI SANDY! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352939_a_354268]
-
am năucit cu totul, să știi! Apasă acolo, trage dincolo, nu uita de aia, fă ailaltă! Una peste alta, mă tem să n-o zăpăcesc și pe asta! Cealaltă, nu era problemă, să știi, o mai pocneam eu, o mai pocneau alții... nu costau prea mult reparațiile. Odată, am lăsat-o în parcarea unei... Nu mai ascult. Mușchii spatelui au început să mă doară de încordare. Vreau la mama, oricât de copilărește ar suna. Liniștea casei părintești și siguranța curții împrejmuite
ALO, AICI SANDY! de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352939_a_354268]
-
profesorului, ci faptul că îi amenință cu bătaia. Subiectivismul profesorului determinat de cauze extralingvistice, îl face să împartă clasa în două, pe de o parte elevul Popescu declarat „un școler emininke” și pe de altă parte „porcii eilanți.” Un elev pocnește plesnitori de peretele din spate, ceea ce-l aduce pe Marius Chicoș Rostogan, într-o stare de enervare ce crește pe măsură ce gestul elevului obraznic se repetă, iar elevii spun că acesta este Popescu. Vocabularul dascălului devine principala formă de exteriorizare a
PARTICULARITĂŢI DIAFAZICE ALE VORBIRII PERSONAJELOR DIN OPERA LU I.L. CARAGIALE de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353031_a_354360]
-
slujitorii Iernii. Mulțime de copaci cu crengile rupte gemeau, cu trunchiurile sfârtecate sub loviturile de bici ale lui PUI de GER, ucenicul vrăjitorului GER STICLOS. Acest fățândache făcea pe fiorosul și se străduia să bage spaima în toate viețuitoarele pădurii, pocnind din biciul alburiu în dreapta și-n stânga. Îmbrăcat, ca și maestrul său, cu o manta cenușiu-alburie, cu ochii vineții-sticloși și nasul roșu, mare și ascuțit, rânjea cu colții rari și gălbejiți, ca o sperietoare, țipa pițigăiat, agitându-se: -Vă rup
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
Nu era nicăieri. - Acum, spune ce ai de spus și n-o mai face pe misteriosul cu mine!, îi ordon lui Franz atunci când am ajuns înapoi în baracă. - Domnule obergruppenführer, permiteți să raportez, spuse Franz luând poziția de drepți și pocnind din cizme. - Spune odată!, țip nervos la el. - Deținutul evreu a fost ajutat de Kaiser. - De Kaiser?, întreb de-a dreptul stupefiat. Și unde-i Kaiser acum?, continui prostește. - V-am spus... Mașina s-a răsturnat și a luat foc
PARTEA I de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353671_a_355000]
-
metaforă vie somnolența literelor a dat naștere unei cruci vârful pietrei unghiulare a atins centrul întregului apoi a lăsat un singur cuvânt să-i umple marginile cu lumină să mă cunosc mă doboară și atunci iau taburetul care scârțâie trosnește pocnește de câte ori gândul îi caută tatălui zâmbetul printre lumi de cuvinte obosite să mai plângă să înțeleg ce înseamnă succesiune este pentru mine cea mai grea încercare atunci când caut numai chipul tatălui și sărutul în cruce pe care mi-l dăruia
SĂ FIU EU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347173_a_348502]
-
în prag deși-s tot mai departe Ca azi, ca ieri, ca mâine, ca oricând Un munte de uitare ne desparte Și nopțile de-Ajun le trec plângând. Și totuși, când se-aude zurgălăii Și tineri trec voioși din bici pocnind Mă uit la mine-n gând și văd flăcăii Și între ei, pe tine colindând. Referință Bibliografică: COLINDUL MEU N-AJUNGE.... / Delia Stăniloiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 348, Anul I, 14 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011
COLINDUL MEU N-AJUNGE.... de DELIA STĂNILOIU în ediţia nr. 348 din 14 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357078_a_358407]
-
și inima ta, apoi pleacă repede și lasă locul pustiu. Cine nu e alaături de tine, înseamnă că nu te-a meritat. Ești fericit. În clipa următoare poate că nu mai ești așa, dimpotrivă. Ești sănătos. Peste câteva clipe te pocnește o maladie. Ești zdravăn, pește puțin timp cazi lat. Nu sunt scenarii sumbre, apocaliptice. Sunt realități. Nimeni să nu creadă că moștenește pământul. Cu atat mai putin, Cerul. Prețuiește clipă, dar, gândește-te și la viitorul tău. Nu risipi în
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357124_a_358453]
-
pe Solaris și îi spuse: − Îți mulțumesc! Mi-ai amintit ce înseamna puterea sufletului! Acum vreau să îmi văd fratele. − Dar cum ajungeți înapoi? Eu nu vă pot duce pe amândoi! spuse speriat pescărușul. − Timpul are mereu o rezolvare! Și pocnind din degete, apăru un armăsar înaripat, ce-i purta că gândul până în mijlocul Mării Anotimpurilor, unde pescărușul se opri: − Eu aici rămân! Voi mergeți cu Dumnezeu! * ** Și Solaris, însoțit de Timp, ajunse într-un târziu la palat. În întâmpinare le-
GEORGE- NICOLAE STROIA, UN BĂIEŢEL DIN ADJUD , DE 12 ANI, A SCRIS O CARTE DE BASME de MIHAI MARIN în ediţia nr. 518 din 01 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357423_a_358752]
-
pe Solaris și îi spuse: − Îți mulțumesc! Mi-ai amintit ce înseamna puterea sufletului! Acum vreau să îmi văd fratele. − Dar cum ajungeți înapoi? Eu nu vă pot duce pe amândoi! spuse speriat pescărușul. − Timpul are mereu o rezolvare! Și pocnind din degete, apăru un armăsar înaripat, ce-i purta că gândul până în mijlocul Mării Anotimpurilor, unde pescărușul se opri: − Eu aici rămân! Voi mergeți cu Dumnezeu! * ** Și Solaris, însoțit de Timp, ajunse într-un târziu la palat. În întâmpinare le-
SCHIŢÂND COPILĂRIA (SCURTISSIME) de MIHAI MARIN în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357441_a_358770]
-
la mine? Numai eu să muncesc, negru' dracului, că ești ca noaptea. Măi, întunecatule, du-te că te așteaptă treaba și nu mai lua sămânța de pe ziar, că nu mai am ce vinde. - Panseluțo, taci că azi nu te-am pocnit și mă gâdilă palma dreaptă. Tu mă faci de râs, aici în târg? Și distracția continuă spre deliciul celor din jur. Aici, găsești tot feluri de fleacuri dar și lucruri chiar bunișoare. Nu totdeauna cumperi ce ai nevoie, iei și
TÂRGOVEŢII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357786_a_359115]
-
bătaia razelor solare puternice a unei duminici populare. Cum era cam rotunjor, și cureaua îi înconjura mijlocul durduliu, din când în când, de cum ridica bețișorul spre înălțime, căci sunetele trombonului și al flautului scoteau tonuri înalte, cureaua părea că-i pocnește. Iancovici - dirijorul nu se așeza ci răsfoia încă o partitură - fapt care înveselea masele de cetățeni, care îi aplauda. Întorcându-se spre mulțimea de femei, bărbați și copii care aplaudau și strigau, cât le ținea bojoci: „Braaaavooo!” Pe când eram mai
MIREL IANCOVICI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/357833_a_359162]
-
cum e un sfânt; Of!.. și la ora care vine, Bâta s-ar opri în oase. De pe cap...mi s-ar crăpa, Mă temeam că pielea mea Căci bastonul ridicase. Mă făcea pe loc, grămadă, Dacă el m-ar fi pocnit, Văd că popa e pornit; Mă strecor și ies în grabă, Drac nebun...de maimuțoi! Ce mi-ai făcut din țigară? -Unde fugi, măi arătare!... El mă-mpinge înapoi. Popa cel cu barba rasă, Când să ies, chiar Corcodușă, Zbârrr
LA ŞCOALĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357552_a_358881]
-
aflat la doi pași de noi. Gospodarul taie surcele, apoi le așează în formă de rug și șpreiază cu gaz maldărul de lemne din cenușarul grătarului. Se încinge un foc pe cinste. Frumos. Limbile vii se zvârcolesc și se înalță, pocnind. Din când în când, omul mai pune gaz pe foc. Apoi așteaptă să se stingă, să rămână cărbunii. Marișica lui îl secundează cu atenție, pândindu-i orice mișcare, să nu cumva să-l scape din lesă. C-așa-s marișicile
TABLETĂ ESTIVALĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357549_a_358878]
-
încrucișat de durere. Urlând, s-a prăbușit în genunchi. -Lovitură de pedeapsă. Vezi, asta este poziția recomandată să stai în fața mea. Oricum erau expirate de la stres. -Te omor, nenorocito! A încercat să o apuce de gleznă dar ea l-a pocnit cu sete în gură și barbatul a căzut lat, contorsionat de durere. -Săriți ... săriți ca îl omoară! a dat să iasă din casă, soacra. Femeia a scos din geantă un pistol mic și a îndreptat arma spre buzele celeilalte. -Dacă
NONSENS? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358564_a_359893]
-
Și știți cum este peste tot în lume! Când e moca, buluc! Comisarul-șef, citind raportul, îi venea să se dea cu capul de pereți. Nu putea însă face un asemenea gest deoarece era narcisist. Nu putea nici să-l pocnească pe comisarul care-i adusese raportul din simplul motiv că acesta era făcut dintr-o sută de kilograme de mușchi și fusese boxer profesionist. Prin urmare, la funcția lui putea orice, întrebă cu diplomație: - Ca să rămânem în realitate, totuși, domnule
INCREDIBILELE ATACURI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358668_a_359997]
-
o avansare, o stea în plus pe epolet, sau cine mai știe... Comisarul-șef, citind raportul, îi venea să se dea cu capul de pereți. Nu putea însă face un asemenea gest deoarece era narcisist. Nu putea nici să-l pocnească pe comisarul care-i adusese raportul din simplul motiv că acesta era făcut dintr-o sută de kilograme de mușchi și fusese boxer profesionist. Prin urmare, la funcția lui putea orice, întrebă cu diplomație:- Ca să rămânem în realitate, totuși, domnule
INCREDIBILELE ATACURI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358668_a_359997]
-
asemuit fără rezerve azi cu un fel de Nifellheim mitic, „ținut al umbrelor și al cețurilor” la nordici, unde își are sălașul hidosul balaur Nidhögg, fiara cu „fălci veninoase” care iese mereu din apa urât mirositoare a Hvergelmer-ului spre a pocni cu ură peste față și suflet rădăcina marelui arbore legendar al lumii - Yggdrasil. Omenirea începutului de secol XXI nu dispune în cadrul strategiei sale de supraviețuire firească de foarte multe mijloace de rezistență împotriva acestei forme vizibile de rău contemporan ce
MITUL INCONSISTENT AL IMAGINII ŞI MITUL ANCESTRAL de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1223 din 07 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350673_a_352002]
-
ajungă sus.Normal. Eu admir acești oameni.Iti trebuie curaj,multă muncă,îndrăzneala,inteligență ,puterea de a riscă,nopți scurte și zile lungi de muncă istovitoare...Normal,oamenii care fac din c...ț bici și apoi îl fac să și pocnească merită toată admirația semenilor lor. Și totuși unde a greșit omul nostru ? A avut c...ț,a făcut biciul,i-a aurit mânerul,si pocnește de-i face și pe prinții din Dubai să se-nverzească la auzitul pocnetului.Unde
MA-NTELEGI....PAC-PAC??!! de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358914_a_360243]
-
istovitoare...Normal,oamenii care fac din c...ț bici și apoi îl fac să și pocnească merită toată admirația semenilor lor. Și totuși unde a greșit omul nostru ? A avut c...ț,a făcut biciul,i-a aurit mânerul,si pocnește de-i face și pe prinții din Dubai să se-nverzească la auzitul pocnetului.Unde-i bubu? Cum naiba să-i explic americanului și să-l fac să-mi înțeleagă durerea? Lui chestia i se pare WOW,mie mi se
MA-NTELEGI....PAC-PAC??!! de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358914_a_360243]
-
am bazat pe unele documente găsite în Comitetul județean PCR Cluj în timpul Revoluției din Decembrie 1989. Trei scriitori din conducerea filialei s-au simțit cu „musca pe căciulă”! Ca urmare acestui fapt... m-au așteptat la „cotitură” și „m-au pocnit”! Metode moștenite de la comuniștii-staliniști! Noroc că nu m-au trimis la „canal”! Doar o parte din conducere a votat excluderea mea din Uniunea Scriitorilor înscenând plagiatul. Acest fapt m-a determinat să înființez Liga Scriitorilor Români! Pe atunci era președintele
GEORGE ROCA, INTERVIU CU AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358880_a_360209]