2,948 matches
-
oroarea de a fi admirat în ceea ce e încîntător și provizoriu, ca o corolă și nu voit și concludent, ca un rod. O ipoteză confirmată de altfel de toate legendele geometrilor-înțelepți. Platon a fost cel dintâi să dea focului o podoabă ce face mai mult onoare muzelor decât inspiratului. Cadența universală a semnului matematic consolidează ușor de pulsația greoaie a versului. * Primind invitația Universului literar să scriu aceste rânduri în marginea unui număr închinat omului care de 30 de ani înviază
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
înainte. E păstrată, aproximativ, în starea în care se afla în acea dimineață de 23 februarie, acum 100 de ani. În lumina galbenă, aproape mistică, ce cădea din fereastră, simplicitatea lucrurilor din jur căpăta nu știu ce omogenitate, ce unitate severă. Orice podoabă ar fi fost de neîndurat, o incongruitate și o pată de stil. Iată jilțul în care a ațipit de veci; aici gherocul lung, descris de Dedekind, în care apărea studenților; mai departe, pupitrul alb, de mesteacăn, pe care supunea adevărul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
câteva trăsături sumare această figură de matematician și revoluționar, singuratică și neliniștitoare între toate. Folosim, pentru aceasta, biografia amănunțită, datorită istoricului P. Dupuy, apărută în 1896 în analele Școalei Normale: scriere 1 George al V-lea, regele Hanovrei, principelui matematicienilor, podoabei veșnice a Academiei sale George-Augusta (lat.). critică, bazată pe mărturiile comparate ale puținilor colegi ai lui Galois supraviețuitori la acea dată și pe analiza documentelor. Evariste Galois s-a născut în 1811 într-o localitate din jurul Parisului: Bourg-la-Reine sau Bourg-l
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Elena Marin Alexe Sosește toamna-n pas șăgalnic, Prin galbenul de crizanteme. Pe drum s-aude vuiet jalnic Și scârțâit de car, cu lemne. Grădinile stau dezbrăcate, Par jefuite de podoabă. Nu mai sunt flori înmiresmate, În vii n-a mai rămas o boabă. Aici în satul dintre dealuri, Spre iarnă totu-ncremenește, Iar Milcovul doarme-ntre maluri, Doar primăvara-l mai trezește. Vecinii ies arar din case, Doar fumul gros
Rece noiembrie by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83377_a_84702]
-
personalități culturale C. Rădulescu - Motru spunea; * Opera lui Eminescu a pătruns până într-atâta ( în ) mentalitatea celor ce vorbesc și scriu românește, că urma ei nu se mai poate șterge pe veci: frumusețea * verbului * Eminescian, va sta încrustată deasupra, între podoabele sufletului românesc, cât timp acesta va exista. (...) Școala lui Eminescu, este prin excelență, școala culturii neamului nostru. Referință Bibliografică: Despre, Domnul Eminescu / Constanța Abălașei Donosă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 378, Anul II, 13 ianuarie 2012. Drepturi de Autor
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]
-
întins mâna. Știam că vor veni râuri de nisipuri să mi-l acopere înainte de a-l stropi cu lumină. Triumfam pe culoarul care-mi despărțea spectacolul orbului meu de lumea pocalelor goale. Tot acolo, statui de tot felul se credeau podoabe de lux prăfuite de trecerea Carelor printr-o dinastie dragă. Însă un foșnet de rubin s-a pornit să-mi șteargă imaginea agățată de ferestrele mele închise. Se dezlănțuia pe întinderi nesfârșite, dependente de sărutul zidit în templul sculptat într-
CORTINA UNUI ACTOR ORB de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361283_a_362612]
-
în sine caracterul unei lupte încordate în vederea dobândirii asemănării cu Dumnezeu, prin har și lucrare. Viața duhovnicească, după cum o demonstrează experiența marilor Părinți duhovnicești, se desfășoară între adâncurile păcatului și piscurile virtuților. Drumul către virtute trece, obligatoriu și inevitabil, prin podoaba încercărilor duhovnicești, a ispitelor și necazurilor, a „supărărilor fără de voie”1, a „pătimirilor fără de voie”2. „Pentru aceea, ascetica ortodoxă face din răbdarea acestora o adevărată virtute - fiind socotită a șasea în lista tradițională a virtuților, și este pusă în legătură cu
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
Aceasta, ne relatează Sfântul Maxim, orbind mintea omenească dar deschizând larg simțirea, l-a înstrăinat pe om cu totul de cunoștința pătimașă a lucrurilor care cad sub simțuri. În aceste condiții protopărinții noștri au părăsit frumusețea dumnezeiască menită să alcătuiască podoaba lor spirituală și au socotit zidirea văzută drept Dumnezeu, îndumnezeindu-o datorită faptului că e de trebuință pentru simțirea trupului; iar trupul propriu legat prin fire de zidirea luată drept Dumnezeu, l-au iubit cu toată plăcerea. Și așa, prin
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361295_a_362624]
-
Articolele Autorului SIMPLITATE Pe fața ta e cerul senin, Părul tău e plin de stele, Tu ai zâmbetul sublim, Mâini simple, fără inele. Tu nu ai avut mărgele albe, În urechi nu ai avut cercei, Gâtul iți e frumos fără podoabe, Ai fost și ești frumoasa, fără ei. O brățară simplă de argint, Cu dragoste îți strânge mâna, Ești divină pe acest pământ, Ochi-ți oglindesc lumina. Referință Bibliografică: Simplitate / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 241, Anul I
SIMPLITATE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 241 din 29 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361474_a_362803]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > PODOABĂ PENTRU IARNA NOASTRĂ Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Vino iubite la amiezi Să colindăm pe sub zăpezi Și să-mpărțim iubiri sculptate Pe ramurile înghețate. Eu să-ți fiu fulg la
PODOABĂ PENTRU IARNA NOASTRĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363821_a_365150]
-
zărească-n depărtare). Vino să vezi pomii cântând Cu glasul nostru, rând pe rând, Azi nu falsează nicio notă Și țin iubirea sub escortă. Mai mare dragul să-i asculți (Se văd din ce în ce mai mulți) Un fel de torță la fereastră, Podoabă pentru iarna noastră. Referință Bibliografică: Podoabă pentru iarna noastră / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1103, Anul IV, 07 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
PODOABĂ PENTRU IARNA NOASTRĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363821_a_365150]
-
pomii cântând Cu glasul nostru, rând pe rând, Azi nu falsează nicio notă Și țin iubirea sub escortă. Mai mare dragul să-i asculți (Se văd din ce în ce mai mulți) Un fel de torță la fereastră, Podoabă pentru iarna noastră. Referință Bibliografică: Podoabă pentru iarna noastră / Gina Zaharia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1103, Anul IV, 07 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gina Zaharia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului
PODOABĂ PENTRU IARNA NOASTRĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363821_a_365150]
-
în elemente ce țin de o sensibilitate cultivată, figurile de stil nu se pierd în volute ostentative, dar atrag atenția prin noblețea mesajului pe care îl compun. Comparațiile, epitetele, enumerațiile, repetițiile, inversiunile, invocațiile, interogațiile și exclamațiile retorice se numără printre podoabele cele mai valorificate. Sintaxa frazei curge lin, fără căderi sau opriri bruște, printr-o grație a scrisului care îl recomandă pe părintele Radu Botiș ca pe un fin și rafinat poet. Prof.dr.Mihaela Rotaru Referință Bibliografică: RUGĂCIUNE ÎN VERSURI. CA
RUGĂCIUNE ÎN VERSURI. ... CA TĂMÂIA INAINTEA TA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363892_a_365221]
-
vreau să zic, / Că rămâne-așa cum e: / Nu-i în stare de nimic, / Dar capabil de orice.»; Gheorghe Filiș, 65 - Inversarea valorilor?: «Mă frământa o dilemă: / Cum de-i Țara-ntre-ale slabe...?!? Nu-i o mândră diadema, / C-are-n frunte doar... podoabe...!»; Janet Nica, 65 - Reduceri de versuri nesimțite: Că guvernu-i gol în pungă, / Ponta face, azi, demersuri / Epigrama să ajungă / Un catren cu... două versuri»; George Zarafu, 80 - Definiție: «Frumoasă-i epigrama ! Că un nufăr ! / Când fluturi și albine-i dau
ZECE REVISTE DE CULTURĂ/ LITERATURĂ DIN VALAHIME ÎN CRONICA DE VARĂ 2013 de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363936_a_365265]
-
tăvița nichelată pe care unul dintre convivi i-o puse cu promptitudine la îndemână. M-am zvârcolit înspăimântat. Bănuiam ce mă așteaptă. Nebuna putea să mă scopească, numai așa ca să se distreze. - Stai liniștit. S-ar putea să-ți tai podoaba fără de voie și să mori ca un nechibzuit. Nu știi să te comporți civilizat?, mă ironiză ea, în vreme ce grupul hohoti îndelung. Lama bisturiului sticlea sălbatic în penumbra încăperii. Fiori de groază mă străbătură din creștet și până-n tălpi. Părea că
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
decât mi-aș fi putut închipui c-aș putea s-o fac vreodată. Strigătul meu îi descumpăni. Rămasă cu bisturiul în aer, Ursula își reveni cu iuțeală din stupoare. - Așa, deci s-a dus bărbăția, dar vrei să rămâi cu podoabele. Ușa de la intrare se trânti cu putere. Cu trenciul ud, John se năpusti ca turbat. - Ajunge, ajunge!, zise el oțărât. Ursula se întoarse, îl privi, apoi surâzând cu șiretenie, spuse: - Prea bine amice, prea bine! Îl vom opri spre folosul
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
Se mai leagănă și acum. Uite-o! E atâta de grațioasă. Se leagănă. Necunoscutul îi sporește neliniștea și frunza încercă să-și mai adune sevă din uscăciunea ființei pentru a nu se dezlipi încă de creanga umedă. E ca o podoabă a unei primăveri uitate. În tot acest zbucium frunza dă de înțeles că nădăjduiește o lumină ... Picături de apă! ... O să plouă. Frunza a fost încercată și ea de puterea unei picături. Pe fața ei se citește uimirea. A fost atât
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
urături de sărbători, de Crăciun și de Anul Nou. Nu concepeau să nu se ducă la urat împreună cu copii din sat de vârsta lor. Iar Moș Mihuț era foarte priceput la a meșteri pentru copii măști și bice și alte podoabe fără de care nu se putea umbla la urat. Cel mai priceput era să meșterească „buhaiul” dintr-un butoiaș și o bășică de porc, care urma să facă să-i răsune mugetul în tot satul. Sărbătorile cele mult așteptate au venit
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
spune gurile rele, autentic spun eu acum, aici. Are un CV impresionant. Sintetizând, am găsit numitorul comun al operelor sale: căutarea, descoperirea, redarea și respectarea adevărului istoric și cultural. Fără goană dupa senzațional, fără scandalul din presa vremii, fără false podoabe doar cu intenția clară de a lăsa o moștenire educativă! Departe de mine gândul de a încerca măcar să enumăr într-o cronică lista de “personalități de pe Valea Zeletinului” alcătuită de autor. Îmi revendic doar rolul de sfătuitor și vă recomand
O LECŢIE VIE DE ISTORIE ŞI CULTURĂ DE MARE CLASĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1699 din 26 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/362944_a_364273]
-
Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Credincioșii au ieșit din apele râului, iar din tunicile lor albe se scuturau picăturile de apă. Sub razele soarelui păreau bobițe de argint strălucitoare.Privirea mi se umplea cu nesfârșitele podoabe magnifice. Liniștea, oliniște pe care am putut-o constata doar în acel loc. Loculdenumit:Botezul în apa Iordanului.Oamenii țineau în mâinile lor sticle de plastic pline cu apa sfântă dinIordan.Apă cu nuanțe cafenii sau de un gri nemai
BOTEZUL ÎN APELE IORDANULUI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363345_a_364674]
-
măsurând anii și clipele. Un moment a rămas suspendat în gheața timpului. Priveam spre două păpădii, ce, printr-un miracol al uitării, rămăseseră cu umbreluțele încă deschise, privind una spre cealaltă mirate. Nici ploile, nici plapuma zăpezii nu le clintise podoabele, și tresăreau, din când în când, la auzul frunzelor desprinse târziu din creștetul copacilor zgribuliți. Purtau o conversație șoptită despre gâzele ce nu le mai dezmierdau tulpinile, despre soarele ce le mângâia acum pletele, despre muzica nopților prea lungi. Se
DANS LA ASFINȚIT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363419_a_364748]
-
că Mireasa e curată E pură, e împodobită cu lumină... E gingașă și e neprihănită... Ea e al Mirelui și pentru El gătită. Cluj Napoca 29 ianuarie 2016 Ninge iar Ninge iar peste lume curat Petale și stele de-argint... Crinii podoabele și-au scuturat Răsfirându-se-n aer zâmbind. Se-ntâmplă din nou o minune Ce-ncântă omenirea cu alb S-aducă un dor de iubire Și de zborul spre cerul înalt. Ninge cuminte și tace zăpada Crengile-s strune ce-
POEME DE IARNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363427_a_364756]
-
umbre-i totul valsând în spuma lumii, Se zbat nepriceputuri să-și cearnă-n traistă bruma, S-aprindă-n noapte-adâncă un foc în boaba spumii, Dar noaptea se-adâncește și-n jos îl trage huma, Savantul își mângâie un piept plin de podoabe, Medalii drept răsplată din lupta-n câmp cu timpul, Ce-au dus întreaga lume pe-nalte culmi de gloabe, Ființe nesimțite spurcând din vremuri câmpul, Se bucură savantul de-întreagul lui imperiu, Materii strânse-n vreme ce-au schilodit pământul, Să
LUMINI ŞI UMBRE de DAN BORBEI în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362310_a_363639]
-
vechi clopot s-ar balansa până-n zori, până la ivirea minunii aceleia împletite din petale, sonuri și cuvinte... M-aș ruga mâinii care a înșirat filigrane de beție vegetală peste acele semețe coloane ce-ar susține, și ele, invizibila pădure de podoabe a catedralei noastre dintr-un timp fără bolți și fără acoperișuri. V Dacă steaua aceea, devenită a noastră, iradiindu-și îmbrățișarea de briliante, de chihlimbar, de rubine și ametiste, ar coase cu acul ei de aur fantele și sfâșierile unei
GOYA GUTIÉRREZ, DESPRE CONVIEŢUIREA NOASTRĂ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362365_a_363694]
-
pe sănii mari, trase de câini husky. Cum ajungeau, în grabă își așezau corturile, sacii mari și bine burdușiți de cadouri, scuturau crengile copacilor de zăpadă și îi împodobeau cu globuri și beteală, cu fel și fel de luminițe și podoabe. Apoi Moșul, după ce era înconjurat de căprioarele, cerbii, caprele și alte animale mai mari sau mai mici, se așeza confortabil pe o buturugă, lângă cortul său, le făcea semn cu mâna lăutarilor, și ei începeau să cânte colinde. După aceea
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]