7,468 matches
-
fiche-ism simulat de un om profund serios. Titlul însuși al cărții se bazează pe un joc de cuvinte de prost-gust (aluzie la expresia medicală penis captivus) și mai conține și o greșeală de gramatică (cuvântul latin care înseamnă "poet" este "poeta", nu "poetus"). Virtuozitatea stilistica de altădată, care avea ceva vrăjitoresc și îl transporta pe cititor, prin însăși stranietatea ei, spre o mare altitudine lirica s-a transformat într-o comedie a limbajului, doar pitoreasca, doar amuzantă. Iar uneori nici atât - din cauza
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
la acea dată), făcută de Al. Colorian în anii războiului, am folosit-o, ca student, pentru o lucrare la seminarul cu St. Cazimir. Habar n-aveam că Al. Colorian, poet el însuși, este in viata. A murit tot în 1971. Poeta și romanciera Sandra Cotovu a trăit pînă în 1987, cînd se apropia de 90 de ani. Cine a știut? N-am știut nici de Gh. Cardaș, a cărui Bibliografie românească veche (în colaborare cu I. Bianu) o parcurgeam la Astra
Necunoscutii nostri contemporani by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17996_a_19321]
-
moașa) să fie martorul principal în vestitul proces al lui Ț. Maiorescu în legătură cu episodul cam inventat de la Scoala Centrală de fete, unde viitoarea doamna Micle era elevă. Maiorescu n-a uitat incidentul, păstrîndu-i toată viața un dispreț constant. Se credea poeta (a și publicat un volum de versuri), se complăcea a ține, la ea acasă, un salon de lectură și punea mare preț pe prezenta, aici, a unor poeți cu faima. Or Eminescu, după ce publicase în Convorbiri poezii, era o astfel
Scrisori de dragoste by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18005_a_19330]
-
pe incongruentele, fie și terifice, care trimit la esență comicului de totdeauna. 1. Una din preotesele acestei sumbre antiliturghii lirice - mai nou venită, dar nu și mai puțin dotată decît măcar o parte din cei amintiți - este Gabriela Cretan. Tendința poetei este o exacerbare a materiei, o hiperbola a acesteia, ca o negare demonstrativ metaforica a spiritului, însă și că o flagelare de sine, sub semnul invocației sacrilege, menită a potenta sarcastic autoflagelarea. Astfel eul își reneagă el însuși sîmburele pur
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
generațiilor literare. Cine este, care-cum-va-să -zică -Adela Greceanu?- s-au întrebat toți cei care nu au înțeles selecțiile operate de domnul Marin Mincu în antologia Domniei-Sale?! Așa... (că aproape toate debutantele '90-iște?!) și (...) poate 15% altfel. Cât de originală este poeta aflată în eternă că utare a unui titlu glorificator (...)? În mă sura în care, imitându-l pe Cristian Popescu, vrei sa ara ți că știi să -l și de pa șesți??!!! HÉLAS! Adela Greceanu are conștiința că pro zuieste poemul
Ringul poetic by Rodica Draghincescu () [Corola-journal/Journalistic/18070_a_19395]
-
modă. În plus, în cercurile pe care le frecvență era întotdeauna o apariție spectaculoasă, un triumf al feminității, cum românii mai aveau ocazia să vadă numai în filmele occidentale, cu piscine și palmieri. Surprinzător și lăudabil este faptul că frumoasa poeta - o adevarată Claudia Schiffer a poeziei - a rezistat tentației de a deveni o vedetă a vietii mondene și s-a consacrat, cu modestie și seriozitate, muncii intelectuale. După ce a absolvit (în 1977) Facultatea de Filologie - secția română-engleză - a Universității din
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
vizibilă, prin contrast, orice pată de culoare. Poezia Densiei Comănescu arată, și azi, ca frunzișul copacilor după o ploaie de vară. Din acest punct de vedere - dar numai din acest punct de vedere - ea seamănă cu poezia lui Mircea Dinescu. Poeta se comportă ca o ființă liberă, lipsită de complexe. Ea nu-și compune o morgă de "scriitoare" înainte de a începe să scrie și, în general, nu-și asumă nici un fel de obligație față de cititor. Povestește într-un limbaj fantezist tot
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
un limbaj fantezist tot ce simte, ce vede și ce i se întâmplă. Aproape că n-o interesează dacă o "asculta" cineva. Procedează asemenea celor care cântă singuri în baie. Exuberanta și sinceră, pentru că este de fapt cu ea însăși, poeta își declară temerile cele mai intime: "cine știe când mai prind o zi/ primitoare că spatele/ unui bărbat adormit" (Un copil). Sau se laudă copilărește cu prietenia unui poet: "m(ircea) i(vănescu)/ îmi trimite zilnic/ două pungi de plastic
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
acuze și să alinte, să șoptească și să strige în limba poeziei sale. Îndrăznelile artistice nu sunt acompaniate de acel înfiorător răpăit de tobe care la circ anunță salturile mortale sau care la alți poeți evidențiază "eroismul" unor invenții imagistice. Poeta se lansează în riscante aventuri ale exprimării fără să ne prevină în vreun fel. Iată cum începe poemul Obsesia biografiei: Dacă cineva mi-ar da părul într-o parte/ dacă mi l-ar ridică ușor de pe frunte/ că un diamant
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
ar ridică ușor de pe frunte/ că un diamant aiurit s-ar ivi/ orașul acesta". Numeroase sunt în versurile ei gesturile de curaj artistic făcute firesc. Chiar și în momentele de mare gravitate, în ritualurile unei iubiri de o intensitate mistica, poeta practică o originalitate șocantă cu o deplină siguranță, cu siguranta cuiva care visează și știe că visează astfel încât se poate aruncă într-o prăpastie fără să pățească nimic: "De-aceea mă las în seara aceasta sfârtecata de fructe/ tu scrii
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
cănd singura soluție pare sinuciderea, personajul liric are un ton voios și ingenuu și, cel mult, o inofensiva ironie în relatarea dramei sale: "o foarfecă foarte fină a mai tăiat astăzi din mine ceva/ cu multă delicatețe, cu pricepere" (Sauna). Poeta are revelația mecanicii dragostei, acea mecanică atât de fastuos și caustic reprezentată în Casanova lui Fellini, dar nu devine niciodată cinica. Luciditatea ei este o luciditate visătoare: "furnică harnica a întâmplării și-a găsit în mine/ un depozit sigur/ din
Un film bun întrerupt la jumătate by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18065_a_19390]
-
cu elegantă: de la savurarea unui strugure și diferite alte stratageme de seducție pînă la studiul în biblioteca, fiindcă - în acele timpuri - ele, curtezanele, erau "cele mai erudite dintre femei", cartea fiind o binemeritata răsplată! Astfel tînără își descoperă talentul de poeta și la întrunirile mondene prin excelență masculine, ajunge să se întreacă în rîme cu un amic al iubitului etern, care amic, un ins meschin, mai tîrziu, o va da pe mîna Inchiziției. Deocamdată, ajunsă faimoasa, i se cere de către oficialități
Ars Amandi, dar nu numai by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/18090_a_19415]
-
S. Damian M-am întrebat adesea, cu o naivitate de care nu mai scap, de ce mai ales blîndețea, gingășia, propensiunea spre puritate trezesc furia calomniatorilor de profesie. Cînd vreau să circumscriu ruta Anei Blandiana, ca poeta și ca om public, înainte și după decembrie 1989, mă ciocnesc mereu de lavă de ciuda, invidie și ura care s-a revărsat asupra ei. Nu numai gesturi de împotrivire curajoasă în fața dictaturii sînt aprig contestate, în ciuda probelor evidente (despre
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
fond primar de mitocănie, inabil travestit. În anii postdecembriști s-au înmulțit parcă falșii predicatori, cicălitorii, cusurgiii, un blestem al vremurilor, care își exersează de preferință înclinația pedagogica - mai mult bodogăneli nearticulate - agătîndu-se că o iedera de gesturile și vorbele poetei. Că un magnet trezește apetitul în sens invers, de terfelire, traiectoria cuiva care rezistă la ispite ariviste, la corupție, la chiverniseala, la orgoliile puterii. A avea șira spinării dreapta li se pare cinicilor o ciudățenie a naturii, le atîta impulsul
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
lor. Încă Plutarch împrăștia în derîdere o povața lingușitorilor și lichelelor: să muște curajos mai departe pentru că și după vindecarea rănii nu se șterge cicatricea calomniei. Că în sectorul vieții private, demolatorii au luat în vizor și prestația civică a poetei. Fapt cu atît mai curios cu cît, afirm răspicat, nu există în România o personalitate a arenei publice care s-o întreacă în direcția credibilității și a simpatiei în masă ("Ana te iubim..."). În vîrtejul de pătimi ațintite spre achiziții
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
destul tact, mi se transmitea, în fine, mai mult în șoaptă, ca insistența în demistificări are și un aspect deplasat, nenatural, de prisos. Nu mă grăbesc să-i vir în aceeași oală pe toți cei care fac alergie la înflăcărările poetei. Dacă majoritatea mai sînt marcați, evident, de sechelele unei gîndiri retrograde, trăiesc cu nostalgia totalitarismului, au reziduuri de complicitate (mai curînd nedeclarate) cu trecutul - pentru alții pot pune mîna în foc că sînt de bună credință. Îmi pare rău că
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
țîșnește discordanta? Dacă Ana Blandiana stăruie pătimaș pentru o clarificare pînă în pînzele albe - acțiunea ei nu denotă un instinct al cruzimii. Dezbaterea se desfășoară pe un tărîm abstract al conceptelor. Cînd e pus la îndoială devotamentul față de o credință, poetei îi displac compromisurile, jumătățile de măsură, aranjamentele. Degeaba asud, aducînd argumente, depoziția în apărarea verticalității în agora e întîmpinată cu scepticism. La ordinea zilei nu e doar sforțarea de a obține dosarele de la fosta Securitate, dar și cea de a
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
mineri - așadar, cu privire la un intreg lanț de diversiuni, neelucidate decît parțial, care stînjenesc în chip sîcîitor cercetarea istoriei recente - Alianță Civică e hotărîtă să facă lumină deplină. Ce e dubios sau păgubitor în aceasă înverșunare? Tot din cultul pentru dreptate, poeta s-a dedicat memoriei celor căzuți în tragediile veacului ("Memorialul Sighet"), dînd viața unui mecanism de valorificare a documentelor și a relicvelor, de celebrare a victimelor, de identificare a celor vinovați de genocid. Îmi dau seama că un ins, captiv
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
noiembrie 1998, la sediul din Piață Amzei al Alianței Civice, înconjurată de numeroși aderenți, oameni sărmani, loviți de necazuri, avizi să li se asculte pasul, convinși că numai aici pot afla un suport. Pentru ei chipul bun și frumos al poetei, dătător de speranțe, e fascicolul razei spre care se îndreaptă. De dimineață pînă seara, ea se consacră, însoțită de Romulus Rusan, alinării unor suferințe, defrișării unor cărări de depășire a impasului. Ce i se mai pune în cîrcă, în ultima
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
în toate punctele la programul Alianței Civice, disting în anumite detalii un deficit de maleabilitate, din unghiul meu de apreciere, dar acesta poate fi viciat de distanță. Contur neretușat, deocamdată Ce as reține dacă aș fi silit să reduc personalitatea poetei la una-două linii definitorii? E mai recomandabil să preiau în acest scop chiar caracterizări îndelung chibzuite, ca un rezultat al autocontemplării, al meditației asupra propriului destin, pe care Ana Blandiana le-a formulat într-o clipă de cumpănă, îndemnată de
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
mulțimii, parte a unui întreg, nu are voie să dezerteze. În același timp, bat la ușă numeroși soli ai comunității, care au nevoie de asistență, o considera pe ea de neînlocuit în postura de emisar integru al năzuințelor lor. Și poeta n-are dubii că sînt domenii și circumstanțe în care doar autoritatea, experiența, reputația nepătata - armele de care dispune - pot înclina balanța în detrimentul răului. Propovăduind această definire a rostului civic și de artist se exclud aprioric variante netrecute prin filtrul
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
care se pot produce salturile de fertilitate, singurele care contează. Apăsînd prea tare pe o claviatură, comit fără voie o eroare, risc să clachez în fixarea unor trăsături. Mă dezmeticesc abia acum, cu întîrziere, temîndu-mă că se poate formă despre poeta în acest fel, prin unilaterarizare, o imagine anapoda. Fiindcă am căutat să condensez la maximum, am retezat, poate, felii importante din opera. Mă sperie gîndul că ar fi posibilă o abreviere simplificatoare. Ar fi trebuit să consemnez o particularitate a
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
turbulenta rătăcirilor. Nimic nu e exclus, armistiții și capitulari, accese de lașitate și de deznădejde, neliniști existențiale. Ca să urce spre o geometrie ideală a ascezei, metaforă nu părăsește, desfrunzita, tumultul pădurii, absoarbe vegetația și cromatică ei. Privitor că la teatru", poeta urmărește complexitatea naturii omenești în întinderile și adîncurile ei. Dogmă, dacă o stăpînește, se sparge totuși - aceasta este dialectica inspirației - fiind jertfita în folosul polivalentei și ineditului. Abia după obținerea în chinuri a explicației transparente, ca normă etică și estetică
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
contemporană. Justificarea mea e că am conceput însemnările mai degrabă că o evocare sentimentală, cu tentă și autobiografica, punînd între paranteze analiza propriu-zisă a creației. Am cedat întîietate unei laturi - rezistență în fața dictaturii și a intolerantei -, un capitol în care poeta s-a evidențiat exemplar. Investigația de pură specialitate pentru a scoate în relief un itinerar scriitoricesc de o amplitudine și relevanță excepționale, presupune la rîndul ei exigenta și răbdare profesională, precum și o muncă de sintetizare. Nu mă voi eschiva în fața
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
operei Angelei Marinescu. Volumul, înalt, cu o copertă neagră celofanata, impune respect și, mai mult decât atât, îl introduce pe cititor în atmosfera unei poezii grave și elevate. "Ediția definitivă" este și o ediție retrospectivă, în sensul propriu al cuvântului. Poeta și-a dispus textele într-o ordine cronologică inversă, creând o puternică impresie că privește în urmă. Volumul debutează cu o suită de Fugi postmoderne - "versuri din periodice, nepublicate până acum în volum". Ele constituie un prezent al creației poetice
Poezia dată la maximum by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18098_a_19423]