3,697 matches
-
fiind mai avansat, n-am avut nimic Împotrivă, ba chiar voiam să-mi spăl anume păcate cu această par ticipare. Invitația au acceptat-o și Zoli și Duczi. Părintele, un bărbat slab, nu prea Înalt, Îmbrăcat În gri, ne-a poftit În ceea ce trebuie să fi fost casa parohială și ne-a condus Într-o Încăpere Întunecoasă, cu perdelele trase și cu mai multe lumînări aprinse. Ne-a ținut În picioare și a Început prin a-l lua la rost pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
pustei. Într-o seară de la Începutul anilor ’50, intrase În cîrciuma satului și comandase o pălincă. Bănuindu-l ori chiar recunoscîndu-l, vînzătorul Îi ceruse buletinul. — Ăsta-i buletinul meu, ar fi spus el, trîntind revol verul pe tejghea, toarnă țuica! — Poftiți! — Unde-i telefonul? Deschide ușa de la cealaltă cameră să văd dacă umblă careva la telefon! A băut dețul de pălincă și a trecut chiar el la telefon de unde a sunat la Securitatea din Satu Mare: — Veniți, bolșevici Împuțiți, v-aștept În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Încă-i urmărit, nu știe nimeni peste ce necazuri putem da. — Lasă, Valer, zise bătrîna, că nevastă-sa Îi femeie de la noi din sat, bine că s-o-ndurat să-l ieie așa nenorocit cum l-o aflat, cum să n-o poftim În casă, că n-om fi păgîni! Tu vorbește mai bine acolo, la Partid, să-i deie lui pace și să nu-l mai bolunzască de cap... Mai bine să-i afle oarece bun de lucru, că el... — Bine, bine
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
asta postul, trăgînd la sfîrșit, peste toate ușile Încuiate, o alta exterioară, parcă era totuna cu peretele casei, asigurată pe deasupra cu o bară de fier și un lacăt greu la capăt. Mama Floare dispăruse. A doua zi Însă, a fost poftită Împreună cu mine la președintele comunei În birou și a trebuit să răspundă Întrebărilor miliției. Alături, tata răsfoia cu zîmbitoare importanță niște dosare. — De ce m-ați chemat, deschise vorba bătrîna, că Încă nu-s gata plăcintele? Lasă că plăcinte ne dai
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
scînteia cît mai tare. S-au servit băuturi În pahare și ele la fel de scăpărătoare. Domnul Bailey a apărut În frac, făcînd semn că dorește să fie ascultat. Și-a salutat pe rînd invitații, neuitîndu-i pe cei doi dregători de pendule, poftiți și ei ca martori a ceea ce avea dumnealui să spună. Și-a amintit apoi de părinții părinților lui alungați din Irlanda de foametea de la mijlocul seco lului al XIX-lea, a lăudat cum s-a priceput Întinderea Atlanticului și, În
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
li se Întîmplă multor oameni să aibă astfel de năzăriri colective și să li se arate cai verzi pe pereți. Au vrut să-l aresteze și pe un bătrîn ce obișnuia să treacă pe la rîndurile de soldați și de civili, poftindu-i părintește, dacă tot au bătut atîta cale pînă acolo, să facă bine și să intre În biserică unde Fecioara să-i poată binecuvînta. De cinci ori l-au urcat În mașină și tot de atîtea ori s-a oprit
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tot". De asta lumea zicea că e oleacă "dus". Așa era de când "i-au dat drumul...", se șoptea prin sat. Dar noi nu înțelegeam mare lucru și nici nu ne băteam capul. Ne suiam pe zid și luam câte mere pofteam. La nuci era mai ușor : crengile treceau peste zid și, cum nucul era bătrân, cu crengi multe, toată lumea mânca de acolo. Am ajuns acasă, ca și cum nimic nu se întâmplase. Ne-am așezat la masă și... atât ne-a fost ! Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
să se ridice și să măture totul în cale, și țărmul unde stăm acuma, și satul tău și tot ce-i iese-n cale, până la munți, nu-i așa ? Dacă e mare și puternică, e liberă să facă tot ce poftește, fără să-i pese nici de tine, nici de alții, nu ?! Cum adică ?!... Ce i-o fi venit să spună asta așa, doar ca să înfurie marea poate că marea dormea, e dimineață și nu l-o fi auzit !... Că dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
culorile curcubeului. Pe marginea drumului, o zână, îmbrăcată în roz, cu văluri roz...ca o zână) Zâna : Bine ai venit ! De când te aștept ! Să mergem împreună! Ai să alergi și ai să culegi flori și ai să te joci cât poftești ! Tot ce vrei ai să găsești aici ! Acolo, sus, sunt cărțile cele mai frumoase din lume ! Sunt pregătite pentru tine. Numai tu le poți citi ! Iar când deschizi câte o carte personajele ies din paginile ei, stau de vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fi și a nu mai fi. Și nu este vorba doar de acel blestemat război, justificat În ce ne privește, ci și de perioada ce a urmat și care a durat cât o veșnicie. În mod iscusit Vasile Ilucă Îi poftește pe fiii săi, personajele, să-și povestească singuri calvarul. Și aceștia o fac, dar În felul lor, de oameni care au trecut prin moarte, dar 4 3 au scăpat teferi, pentru că au avut noroc... „așa a vrut Dumnezeu”. Ei nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
i l-a Întins lui Gruia. ― Până vă veți pune halatul, eu voi suna la sala de nașteri. A ridicat receptorul: ― Alo! Sala? Avem aici pe domnul doctor Gruia Toaibă, a cărui soție a fost internată astăzi dimineață... Cum? Aaa!... Poftiți receptorul și vorbiți cu domnul doctor Suiedeal - l-a Îmbiat femeia. ― Alo! Vă rog să-mi spuneți... ― Ce să vă spun, domnule doctor? Doar că sunteți un fericit tată al... unui băiat frumos și bine dezvoltat! Vă aștept să-i
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
a pornit pe culoarul primului etaj, a auzit Întrebarea: ― Pe cine căutați? ― Pe domnul doctor Suiedeal. ― Veniți pe aici - l-a condus femeia care i-a aținut calea. A bătut cu discreție În ușa În fața căreia a fost abandonat. ― Da. Poftiți, vă rog - a fost răspunsul de dincolo de ușă. A intrat. În fața lui se afla medicul Suiedeal, care l-a Întâmpinat cu familiaritate: ― Bine ați venit, domnule doctor. Poftiți cu mine, să vedeți pe doamna și minunea de băiat abia sosit
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
A bătut cu discreție În ușa În fața căreia a fost abandonat. ― Da. Poftiți, vă rog - a fost răspunsul de dincolo de ușă. A intrat. În fața lui se afla medicul Suiedeal, care l-a Întâmpinat cu familiaritate: ― Bine ați venit, domnule doctor. Poftiți cu mine, să vedeți pe doamna și minunea de băiat abia sosit În astă lume... O să vă las singuri câteva minute, până văd cine a mai fost internat... Maria, cu semne de oboseală pe chip, dar cu aer de fericire
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
contrarii: una este cea a fericirii, iar a doua este total opusă... Rezultanta? O stare de neliniște continuă, cu multe Întrebări, care nu Întotdeauna au un răspuns la Îndemână... Hai să intrăm În cabinet. Spunând acestea, profesorul a deschis ușa. ― Poftește. După ce s-au așezat, profesorul a privit la Gruia și, cu zâmbet de bunic, l-a Îndemnat: ― Spune-mi, cum arată minunea coborâtă Între voi doi!? ― Pentru dumneavoastră, care ați trăit de două ori aceste momente, nu e o noutate
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
mai Întâmplă. La această oră este bine. ― Și copilul? ― Micuțul nu are nici o problemă. Din acest moment, poate să fie alăptat de doamna. ― Vă rog să-mi spuneți dacă pot vorbi cu ea. ― Desigur. Pentru dumneavoastră nu este nici o opreliște. Poftiți. Gruia a intrat În sala de pansamente. Maria s-a ridicat de pe canapea și a venit În Întâmpinarea lui. ― Bine ai venit, scumpule. ― Spune-mi cum te simți, iubito? ― Nu am nimic deosebit. Doar moașa când mi-a pus termometrul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Se trezea salutat din dreapta sau din stânga... Răspundea fără să realizeze cui... Când s-a văzut În camera lui, a căzut pe scaun ca un pietroi... În cele din urmă, și-a Îmbrăcat halatul și a bătut În ușa cabinetului profesorului. ― Poftește. ― Să trăiți, domnule profesor. ― Ai scăpat? ― Am scăpat de percheziție doar... ― Despre ce percheziție e vorba? Gruia, cu un mare efort, și-a adunat gândurile și a povestit profesorului tot ce a avut de suportat În acea zi. I-a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În cap simpla idee că cel care are dreptul să dea dispoziții, să controleze și să aprecieze cum au fost Îndeplinite acestea - din punct de vedere profesional, se Înțelege - le are șeful clinicii... Până să te dumirești cum stau lucrurile, poftește cu mine! Spunând acestea, profesorul a pornit spre ieșire. Doctorașul s-a ridicat, cu o lentoare vecină cu sfidarea. Profesorul a privit spre el semnificativ: „Înseamnă că ai <spateă serios, prietene!...” Au intrat În salonul doi, unde se afla șetrarul
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la cabinetul meu. ― Am Înțeles, domnule profesor - a răspuns medicul invitat. Profesorul și-a adunat gândurile, pentru a putea să aibă o discuție care să-și atingă scopul. Nu a durat multă vreme și s-au auzit bătăi În ușă. ― Poftește. ― M-am prezentat, domnule profesor. ― Luați loc, vă rog. V-am invitat ca să limpezim sarcinile acestui doctoraș, Cuc... ― Cred că lucrurile Îmi sunt clare chiar de când acesta a venit În clinică. Prea privește de la distanță - ca un observator - activitatea din
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
trebui acționat În vederea Îmbunătățirii stării unor pacienți, pentru a li se putea face intervențiile chirurgicale necesare, profesorul a tresărit când a auzit bătăi În ușă. A cercetat ceasul. Era ora douăsprezece. „Aha. Trebuie să fie Gruia cu...” - a gândit profesorul. ― Poftește. Ușa s-a deschis și În prag a apărut mai Întâi piranda și apoi Gruia. ― SÎ trăiț’ domnu’ profisoru’ doctoru’. Iaca cî m-am prezăntat... ― Bine ai venit. Ia loc pe scaunul de colo. ― Mulțămăsc. ― Voi Încerca să lămuresc unele
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
veni toamna, te căutăm noi În satul dumitale. ― Numa’ sî vă țâniț’ di cuvânt, cî... noi om aștepta... Apâi mai rămâniț’ cu ghini, domnu profisoru’ - a vorbit piranda, dispărând ca un duh... După plecarea ei, l-a chemat pe Gruia. ― Poftiți, domnule profesor. Cum v-ați descurcat cu țiganca? ― Vezi tu? Noi ne dăm mari și tari, a toate știutori, dar ar trebui să aflăm unele secrete despre perspicacitate și mod de a vedea relațiile interumane... Pot să spun că am
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
profesor... Profesorul tocmai discuta cu directorul spitalului, pe care Îl Întâlnise pe holul clinicii, când doctorul Vatră, Împreună cu Gruia și cu „doctorașul”, au sosit. ― Ne-am prezentat, domnule profesor - a deschis vorba doctorul Vatră, după ce l-a salutat pe director.. ― Poftiți În cabinetul meu. Domnule director, sunteți invitatul meu - a plusat profesorul. Directorul nu mai era fostul administrator al spitalului - cel pus de proaspeții stăpâni comuniști instalați În fruntea bucatelor - ci un profesionist din specialitatea Medicină internă. ― Nu vă voi refuza
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
la director, când la profesor... ― Curaj, doctore Cuc - l-a Îmbiat directorul. Acesta a Început să povestească cu poticneli, dovadă că vorbele lui ocoleau adevărul... ― Doctore Gruia, te rog să inviți aici pe sora șefă a clinicii - a cerut profesorul. ― Poftiți, domnule profesor - s-a prezentat Îndată sora șefă. ― Te rog să mergi la poartă, unde soția șetrarului din salonul doi, operat acum două săptămâni, așteaptă un răspuns privind bărbatul ei...Invit-o aici. ― Am Înțeles, domnule profesor. Sora șefă a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
profesionale ale directorului spitalului și ale unui profesor chirurg! Așa că aștept telefonul dumitale - a sfârșit directorul, trântind receptorul În furcă. După acest dialog, care nu i-a făcut nici o plăcere, l-a sunat pe profesor: ― Alo! Domnul profesor Hliboceanu? ― Da. Poftiți. ― Am onoarea să vă salut din nou. Vă rog să-mi spuneți dacă puteți trece pe la mine? ― Se Înțelege, domnule director. ― Vă aștept. Profesorul a dat curs invitației directorului... ― Bine ați venit și iertați-mi perturbarea programului dumneavoastră. Întâmplarea face
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Mergea cu mâinile În buzunare, ca niciodată. Cei care Îl Întâlneau Îl salutau cu jumătate de glas, ca și cum le-ar fi fost teamă să nu-l tulbure din meditație... La ușa directorului, s-a oprit, cu gândurile Încă risipite. ― Da. Poftiți - s-a auzit invitația directorului la bătaia În ușă. ― Bună ziua, domnule profesor. ― În sfârșit, am și eu cu cine schimba o vorbă pe ziua de astăzi. Bine ați venit. Până acum am fost ocupat cu de toate. Luați loc, vă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
răspuns profesorul Hliboceanu. A doua zi, după ce a pus la punct treburile din clinică, a intrat În cabinet, să se poată reculege, după care să meargă „În vizită” la director. O bătaie În ușă, Însă, i-a Întrerupt șirul gândurilor. ― Poftește, te rog - a răspuns profesorul În felul lui dintotdeauna... Ușa a Început a se deschide cu o Încetineală de melc. Profesorul se Întreba, curios, cine este cel care nu are curaj să intre? În clipa următoare, o buclă de păr
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]