908 matches
-
în 1864, cei care se aflau pe moșiile respective, dupăă care se vor împroprietări și țăranii din localitățile mai apropiate. Se prevedea să se dea fiecărui îndreptățit câte un pogon în vatra satului pentru casă și grădină și câte 10 pogoane în țarină. Cei care primeau pământ trebuiau să se mute, în termen de 2 ani, 152 în comuna în care se afla pământul, pe care nu aveau voie să-l vândă timp de 30 de ani și să-l achite
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
tatăl ei a muncit la boier: Lua o bucată de pământ, la învoială, din cel mai rău, pe care-l muncea pentru nevoile casei lui. Pentru acest pământ Șăranul plătea cu zile de prășit, de secerat, de cărat. „Se prindea pogon” (se lua pământ!) și feciorii boierești veneau la poarta Șăranului și-l anunșau când trebuia să înceapă muncile. Tot Floarea Călin ne spune că boierul da mâncare numai acelora care munceau cu ziua și pe care-i plătea cu ziua
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
castraveți murați cu mămăligă din făină de porumb amestecată cu făină de orz și ,rareori, câte o bucățică de brânză, și „aceea iute și cu viermi”. Alte mărturii coroborate cu situații similare de pe alte moșii și proprietari spun că pentru pogoanele primite de la boieri, erau obligați să muncească pe moșie 4 zile pe săptămână cu palmele, 4 cu căruța, cu vitele, să prășească de două ori porumbul, să-l culeagă și să-l ducă la coșare, să taie cocenii, să-i
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
vezi și : Al. Andronic, Preocupări ale ocârmuirii Moldovei în domeniul agriculturii în perioada regulamentară, în „Carpica”, VI/1973, p. 116. 22 Henri H. Stahl, Satele devălmașe, Vol. III, Editura „Cartea românească”, 1998, p.365. șăranii „chiriași” primeau în folosință 1 pogon de islaz pentru fiecare vită și 3 pogoane fânaț și 3 pogoane pământ agricol. 23 Ibidem, p.367 și 370. 24 Arhivele Statului București, Acte și legiuiri, Seria I, Vol. II, București, 1907, p.890. 25 Karl Marx, însemnări despre
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
în domeniul agriculturii în perioada regulamentară, în „Carpica”, VI/1973, p. 116. 22 Henri H. Stahl, Satele devălmașe, Vol. III, Editura „Cartea românească”, 1998, p.365. șăranii „chiriași” primeau în folosință 1 pogon de islaz pentru fiecare vită și 3 pogoane fânaț și 3 pogoane pământ agricol. 23 Ibidem, p.367 și 370. 24 Arhivele Statului București, Acte și legiuiri, Seria I, Vol. II, București, 1907, p.890. 25 Karl Marx, însemnări despre români, Editura Politică, București, 1964, p. 26Toader Boca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
perioada regulamentară, în „Carpica”, VI/1973, p. 116. 22 Henri H. Stahl, Satele devălmașe, Vol. III, Editura „Cartea românească”, 1998, p.365. șăranii „chiriași” primeau în folosință 1 pogon de islaz pentru fiecare vită și 3 pogoane fânaț și 3 pogoane pământ agricol. 23 Ibidem, p.367 și 370. 24 Arhivele Statului București, Acte și legiuiri, Seria I, Vol. II, București, 1907, p.890. 25 Karl Marx, însemnări despre români, Editura Politică, București, 1964, p. 26Toader Boca, Mica monografie a satului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
boier. Lua o bucată de pământ, la învoială, de la boier - pământul cel mai rău, pe care-l muncea țăranul pentru nevoile casei lui. Pentru acest pământ, țăranul plătea cu muncă în zile de prășit, de secerat, de cărat (se prindea pogon, feciorii boierești veneau la poarta țăranului și-l anunțau când trebuia să se înceapă muncile). Oamenii au cumpărat pământ și din moșia lui Sterian și din moșia lui Mihai Rosetti (sub margine). Răscoala țărănească din anul 1907 nu a avut
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
împrejurimile prin geamul aburit de ploaie al autocarului: șosele flancate de garduri foarte înalte (de circa 2,5 m), de fier sau de beton - e greu să-mi dau seama - ca niște manșete de protecție. Când gardurile se sfârșesc, apar pogoane bine îngrijite și pădurile verzi. Dimineața, pe o ploaie măruntă, consecință a furtunii din ajun, plecarea ne-a fost întârziată cu vreo 20 de minute (și ce plăcut suna muzica în sala în care ne luaserăm micul dejun, la hotel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din 9 odăi, păreții parte din vălături, parte din cărămidă, acoperită cu șindrilă; pe jos podită, aflându-se în stare proastă; în ogradă o cuhnie, cu două odăi, pereții de cărămidă, acoperită cu șindrilă; lângă curte este o jumătate de pogon de vie și livadă cu pomi roditori în întindere de aproximativ ca la 4 fălci, având în mijlocul ei un iaz cu pește; împrejurul curții sunt cinci case pentru servitori acoperite cu stuh, având fiecare casă câte 10 prăjini de pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
două odăi, păreții tot din vălătuci, acoperită cu șindrilă, un hambar de scânduri, un grajdiu de nuele acoperit cu scânduri, pentru cai și o șură de furci, acoperită cu paie; împrejurul curții este o livadă cu pomi roditori și trei pogoane vie; tot în vatra satului se mai află o casă de locuință pentru administrator, acoperită cu șindrilă și un loc sterp în întindere de 10 prăjini pământ. Această moșie se megieșește despre răsărit cu moșia Cucorenii lui Baștă, în fund
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
călugărit și ras În drum spre casă, ne-am oprit la o grădină mare de pomi, fragi și vie. Un jidan care reușise să se călugărească, apoi fugise din mănăstire pentru a lua o țărancă din sat, proprietară a patru pogoane de loc, le plantase și le exploata. Fragi și mure vindea la București, din ce rămânea de la germani, cu care își făcea afacerile; numai pe căpșuni luase în anul precedent 30 000 lei, sumă enormă pe atunci. L-am arvunit
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ținuturile Nistrului de sus, am avut ocazia să vizitez pe mai mulți proprietari mari de altădată, acum însă foarte limitați în mijloacele lor. Rămăseseră fără pământ deloc, chiar conacele moșiilor se rechiziționaseră. Guvernul liberal le-a restituit câte 100 de pogoane și parcurile. La unul din ei, d. Krupenski, parcul de odinioară de 200 ha, cu bazine, heleștee, alei mărețe, înconjurat de un zid imens cu porți monumentale de fier frumos lucrate și stâlpi de piatră, nu mai exista decât ca
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
Gogu Vălleanu, d. Bălă nescu, care trecuse pe la țară și ne spuse că se rechiziționaseră ultimele vite, oamenii sunt reduși să le țină ascunse în păduri, că grânele erau luate cu totul, promițând pentru toamnă ca sămânță 75 kg de pogon, după ce se va constata numărul de pogoane arate; această sămânță era să se cumpere de la germani cu 20 000 lei vagonul! Țăranii, știind ce-i așteaptă, îngropau tot ce aveau în gropi mari, bine arse în prealabil. De aici, revolte
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
pe la țară și ne spuse că se rechiziționaseră ultimele vite, oamenii sunt reduși să le țină ascunse în păduri, că grânele erau luate cu totul, promițând pentru toamnă ca sămânță 75 kg de pogon, după ce se va constata numărul de pogoane arate; această sămânță era să se cumpere de la germani cu 20 000 lei vagonul! Țăranii, știind ce-i așteaptă, îngropau tot ce aveau în gropi mari, bine arse în prealabil. De aici, revolte peste tot. În Austria, mai ales în
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
sate ca să previe bolșevismul; nici vorbă nu era de bolșevism. Avea aerul de un copil colosal și cam răsfățat, era foarte gras, roșu, mare, cănit și părea foarte bun. Se știe că i s-a dăruit o casă cu câteva pogoane în Ardeal, în care, cât a trăit, revenea în toți anii și făcea o vizită Bucureștilor, locuind la generalul Rosetti. Casa și moșia le-a legat Academiei României, memoriile, Bibliotecii Naționale din Paris. Nu se vor deschide decât după 50
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
și suprimarea monopolului cârciumii sunt fără îndoială acte lăudabile. Dar în cel fel a fost reglementată proprietatea sau mai degrabă exproprierea! Țăranii au fost declarați proprietari, conform legii, asupra unei întinderi de teren, variind de la patru la șapte sau unsprezece pogoane, în funcție de clasa în care fuseseră puși mai înainte, clasă determinată de numărul de vite de muncă cu care era înzestrat fiecare cap de familie. Printr-un pogon trebuie să se înțeleagă în jur de un hectar. Țăranii sunt obligați, în
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
legii, asupra unei întinderi de teren, variind de la patru la șapte sau unsprezece pogoane, în funcție de clasa în care fuseseră puși mai înainte, clasă determinată de numărul de vite de muncă cu care era înzestrat fiecare cap de familie. Printr-un pogon trebuie să se înțeleagă în jur de un hectar. Țăranii sunt obligați, în schimb, să verse în visterie, vreme de cincisprezece ani, o redevență anuală de doisprezece piaștri de pogon, adică nouă franci de hectar. Statul se însărcinează să despăgubească
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
cu care era înzestrat fiecare cap de familie. Printr-un pogon trebuie să se înțeleagă în jur de un hectar. Țăranii sunt obligați, în schimb, să verse în visterie, vreme de cincisprezece ani, o redevență anuală de doisprezece piaștri de pogon, adică nouă franci de hectar. Statul se însărcinează să despăgubească proprietarul pe baza acestora. La o dobândă legală de zece la sută, valoarea hectarului ar fi estimată la nouăzeci de franci; această sumă nu e atinsă măcar, de vreme ce în redevență
by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
Scărișoara partea noastră ce iaste aleasă, cu rumânii și cu viile”, „moșia de la Clanța i Tigenii, care se chiamă Tunarii, cu heleșteul și casele, cu pivnița de piatră”, „viile de la Pitești ce am cumpărat de la feciorii lui Stepan”, „20 de pogoane de viie la Schei”) și „30 suflete de țigani”289. Garderoba Mariei - cea care va ajunge Doamnă a Moldovei, căci se va căsători cu Constantin Duca (logodna - ne spune Neculce - se va încheia la Istanbul, unde se afla încă viitorul
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Scărișoara partea noastră ce este aleasă, cu rumânii și cu viile”, „moșia de la Clența i Tigenii, care se chiamă Tunarii, cu heleșteul și casele, cu pimnița de piatră”, „viile de la Pitești ce am cumpărat de la feciorŭ lui Stepan”, „20 de pogoane de viie la Schei”) și „30 suflete de țigani 149. Căsătoria Ilincăi cu Scarlat Mavrocordat (cel născut pe la 2 martie 1678; se logodise cu Ilinca, a treia fiică a lui Constantin Brâncoveanu, încă din 1692; căsătoria a avut loc pe
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cuhnie”, turme de vite (vacile erau cu viței, iar iepele aveau mînji) și „150 mătci de stupi”, moșii („satul Cilianii”), „satul Scărișoara”, „moșia de la Clanța i Tigenii”, „cu heleșteul și casele, cu pimnița de piatră”, „viile de la Pitești”, „20 de pogoane de vie la Schei”) și „30 suflete de țigani”. Era aceasta, negreșit, o opulență voievodală, dar nici miresele care reprezentau marile familii boierești nu se așezau, din acest punct de vedere, pe o poziție inferioară. Dimpotrivă. Am transcris acum câțiva
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
în văzul tuturor), ci, incomparabil mai mult, faptul că ginerele său (indiferent de credința pe care ar fi trebuit să i-o arate soției) se apucase să o ajute pe ibovnică să scape de sărăcie, transferându-i felurite bunuri: șase pogoane de pământ (pe care tot oamenii lui Dumitrache - martorii știu acest lucru - sădiseră viță de vie; locul plantat începuse a fi cunoscut chiar sub numele de „via Tudorei”), șase boi mari („au împărtășit-o și din vite” - reclama socrul ulcerat
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
de Victor Eftimiu, Un om își trăiește viața de Ion Biberi, Singura cale de Dumitru Corbea, Timpuri împlinite de Dan Petrașincu, Tapirul de Cezar Petrescu, Oameni la pândă de Liviu Bratoloveanu. Tot Octav Șuluțiu comentează și traducerile unor romane străine: Pogonul lui Dumnezeu de Erskine Caldwell, Pe Donul liniștit de Mihail Șolohov ori Tânăra gardă de A. Fadeev. Literatura originală este puțin prezentă în paginile revistei. Se publică un fragment dintr-o proză de Nicolae Ghiță, Moș Călinoiu din Cepari, un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285403_a_286732]
-
din Pănătău, cu locuință în apropierea hanului cu urși, și-a pierdut ambii copii: fiul de 16 ani s-a înecat în Borcea, fiica a murit de congestie pulmonară la 8 ani. Constantin Filipache Voiculescu a fost medic la Făurei, Pogoanele și la Ploiești. Slăbuț și discret, era uneori confundat cu unchiul, datorită marii asemănări fizice. Nicolae a fost agronom pe lângă București și a locuit o vreme în casa de pe strada dr. Staicovici. Teodor (Dorel) și Teodora (Dorina) au fost gemeni
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
dezvăluie informații noi. Ceea ce se știa până acum se va schimba oarecum. În decembrie 1903 Filipache a cumpărat cu 3000 de lei de la căpitanul Ion Gheorghescu din București, faimosul han cu învelitoare de șindrilă veche, împreună cu tot locul, adică un pogon de livadă care îl înconjura, și „dejugătoarea de care” aflată între iazul morii și cele două șosele. Până atunci, Voiculeștii făcuseră gheșeft în propria prăvălie. Porecla de „băcani” nu mai putea fi clintită. Este și motivul pentru care, după 1903
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]