1,637 matches
-
în ițari își poartă sorții și îngenunchează moartea în pustiu, de se mai spun în școli iar rugăciuni, de mama mai așteaptă în prag spre seară, de acasă au înflorit ai tatei pruni, de cumva peste noi vreun înger se pogoară, repetă-mi timpule de vrei să vii din nou în casa în care m-am născut, unde am crescut , noi doi copii, până când tu în lume te-ai pierdut, dar astăzi satul e căzut în neguri și sărbătorile cu toate
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
lumea în ițari își poartă sorțiiși îngenunchează moartea în pustiu,de se mai spun în școli iar rugăciuni,de mama mai așteaptă în prag spre seară,de acasă au înflorit ai tatei pruni,de cumva peste noi vreun înger se pogoară,repetă-mi timpule de vrei să viidin nou în casa în care m-am născut,unde am crescut , noi doi copii,până când tu în lume te-ai pierdut,dar astăzi satul e căzut în neguriși sărbătorile cu toate s-au
STEJĂREL IONESCU [Corola-blog/BlogPost/377441_a_378770]
-
vouă ca să știți, Atunci când scriu se-ntorc în rai acasă De-oriunde îmi sunt pașii rătăciți Și nicio deznădejde nu m-apasă! Versul meu aș vrea să nu te doară, Nici adevărul întru care sunt- Atunci când scriu și cerul se pogoară Cu slava lui știută în cuvânt... Sursa foto: Internet Referință Bibliografică: Atunci când scriu... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1709, Anul V, 05 septembrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Nicolae Nicoară Horia : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
ATUNCI CÂND SCRIU... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377617_a_378946]
-
ne-a zâmbit. Când vântu-ncepe a tămâia Desăvârșind lucrarea Sa, Se-nalță-n cer miros de flori Și de-nviere-n sărbători. Și i-a dat Dumnezeu și nume Acestui rai răsfrânt spre lume Ce-n tot și toate se pogoară, Numind-o simplu - primăvară. Referință Bibliografică: Anotimpul bucuriei / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2317, Anul VII, 05 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Angelina Nădejde : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ANOTIMPUL BUCURIEI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/377611_a_378940]
-
zicând că lungit acolo îi vine să viseze ș-apoi să doarmă. După cină, rămânea tot în capul mesei fie sporovăind cu cine mai era prin preajmă, fie citind. Când se găsea doar cu Geta, o tăcere ca de basm pogora-n odaie peste-amândoi, adevărate păpuși de ceară dintr-un muzeu al figurilor domestice perene, el, cu biblia-n mâna, ea, torcând ori cosând. Așa era în toate serile anului, retrăind amintiri de demult sau iscodind povești, doar nevasta-i era
POVESTE DE PAŞTI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1948 din 01 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378368_a_379697]
-
Eminescu?”avea să întrebe Maiorescu- Nu știu, poezia e trimisă din Viena. Foarte interesant, zise încă odată Maiorescu, lasă manuscriptul la mine. Peste câteva zile, fiind adunarea Junimei, si Maiorescu citindu-ne ersurile „Venere și Madona”, toți , si mai ales Pogor, au fost încântați de acest poet ecunoscut .» Și acum să revenim la legăturile lui Eminescu cu Aron Pumnul. Tatăl lui Eminescu, probabil prieten cu Aron Pumnul pe care-l cunoștea prin intermediul fiilor lui mai mari care învățau tot aici, îl
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
înviat și s-a înălțat de-a dreapta Tatălui. Ce mare taină, ce cutremur, ce pronie și iconomie dumnezeiască, în Sfânta Împărtășanie. Mântuitorul nostru Iisus Hristos arată apostolilor că el este Pâinea vieții: „Eu sunt Pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer. De va mânca cineva din Pâinea aceasta, viu va fi în veci. Iar Pâinea pe care Eu o voi da pentru viața lumii este trupul Meu”(6,51). Și le-a zis Iisus: „Adevărat, adevărat vă spun: Dacă
DESPRE ASUMAREA PERSONALĂ A ÎNVIERII DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378392_a_379721]
-
respira Și cugetul iubirii îmi ține loc de gand. În toate este Mielul acel ce ma lumină Eu neschimbat la fața șanț umbră pe pamant Dar El își toarnă harul în trupul meu de țină De pe Tabor spre mine lumină pogorând. Durerea se retrage că neaua pe câmpie Când soarele aruncă deasupra-i lănci de foc Și curge sub troiene izvor de apă vie Și celor ce li-e sete se-opresc o clipă-n loc. Se’nvârt amețitoare și neoprite
SCHIMBAREA LA FAŢẰ de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379091_a_380420]
-
Acasa > Versuri > Visare > RUG DE STELE Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1672 din 30 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Când pe fruntea nopții se pogoară stele Fur vreo câteva și mă aprind în ele, Timpul stă în loc nu-l mai cară ceasul, Liniștea mă umple și o trec cu pasul... Pot atinge luna cu bagheta minții, Uneori privesc cum se-arată sfinții Pe altar de
RUG DE STELE de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379923_a_381252]
-
Simpatie > E-ATÂT DE SUMBRĂ NEPĂSAREA TA Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1654 din 12 iulie 2015 Toate Articolele Autorului E-atât de sumbră nepăsarea ta ... Se'nfrigurează miezul ăst de vară, Iar plânsul lunii pline se pogoară Și iarba, cu rugină, va păta. Se strânge vântul, adieri se-ascund Printre ciulinii zgribuliți de brumă, În tot decorul, liniștea e ciumă Izvorul doar mai susură prin prund. Respiri tăcere, eu pășesc ca orb Un gând scâncește, încă nerostit
E-ATÂT DE SUMBRĂ NEPĂSAREA TA de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1654 din 12 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379939_a_381268]
-
care trebuie să umple inimile noastre mai cu seamă la acest mare Praznic Împărătesc. “Nu vă temeți“, sunt cuvinte des repetate în Sfânta Scriptură, cuvinte care se adresează întregii omeniri, din toate timpurile. Nu te teme Adame, îi spune Hristos pogorându-se la Iad; “Eu sunt, nu vă temeți”, le spune Hristos Apostolilor pe marea Galileii (Mc.6,5); nu vă temeți, zice Hristos tuturor celor ce cred în El; - “Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru a binevoit să
NU VĂ TEMEŢI de PRODROMOS BELE IEROSCHIMONAH în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381954_a_383283]
-
apoi a luat loc pe banca de lângă ușă. Timpul trecea greu, părea o clădire pustie, o liniște grea, apăsătoare, plutea asupra clădirii. Într-un târziu un țipăt puternic de durere, care venea dintr-una din încăperi, a sfâșâiat acalmia care pogorâse asupra clădirii, părea că liniștea ruptă-n fâșii se pierdea în neant. Al doilea țipăt mai puternic ca primul a rupt definitiv pacea din clădire. Un fior la străbătut pe șira spinării.Dintr-o dată ca la un semn ușile birorilor
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ V de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380292_a_381621]
-
solitare Ale poetului prea- plin de versul ireal, fecund, Mustind de lacrimi și fervoare, îmbobocind timid, lăsând Și farmec și iubire la un loc Din mantia cerească, din scântei și foc Al cerului, sublim și tainic, unduiosul joc Cu îngeri pogorați din ceruri în fine petale de noroc. Să nu le rupi, e interzis, știut Magniolia- i arbustul dăruit și sfânt. N- ai voie să- i clintești nicio petala Căci e că darul din cuvânt Îl decupezi, îl rupi, îi pierzi
RISIPA DE SUBLIM de DANIA BADEA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380363_a_381692]
-
nu are nevoie de campania de imagine personală și nici de CV-ul nimănui. Fiind Dumnezeu, ne cunoaște biografia în întregimea ei. Din păcate, comportamentul fariseului, prin modul său de abordare a lui Dumnezeu, în loc să-l fi înălțat, l-a pogorât, pe când vameșul, prin zdrobirea și lovirea inimii, a obținut gratitudinea lui Dumnezeu. Iertarea și bunăvoința lui Dumnezeu. În actul liturgic, gesturile sunt de o importanță covârșitoare. Dumnezeu, în relație cu vameșul și, prin el, cu toți oamenii, asemenea lui, nu
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
și-n miresme de altar viu lumina mântuirii plouă peste-al meu zadar cruci de vulturi din tărie liturghii binecuvântă șapte turme-n vârf de munte mistice tăceri descântă ierburi din poieni văratici unduiesc liniștea vastă nor de raze îl pogoară pe Hristos aici pe coastă și pornesc lucrări serafii și orânduiri heruvii gura mea-i pecetluită - precum deltele de fluvii: către Mare ea rostește cuvântări de Înalt Mist din drum graiul nu-l întoarce - ci-n orbiri de ametist alte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380569_a_381898]
-
din izvoare strecurată printre sfinți și-n miresme de altarviu lumina mântuirii plouă peste-al meu zadarcruci de vulturi din tărie liturghii binecuvântășapte turme-n vârf de munte mistice tăceri descântăierburi din poieni văratici unduiesc liniștea vastănor de raze îl pogoară pe Hristos aici pe coastăși pornesc lucrări serafii și orânduiri heruviigura mea-i pecetluită - precum deltele de fluvii:către Mare ea rostește cuvântări de Înalt Mistdin drum graiul nu-l întoarce - ci-n orbiri de ametistalte capete-n coroană - alte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380569_a_381898]
-
Prunc-Inorog. Singurul căruia DOMNIȚA NEAGRĂ i-a permis să fie „roșu”, de unde și numele de ROȘIUȚ (de fapt, i-a „permis”... ANOMALIA! - căci inorogul este alb, în mod vizionar-creștin, precum imaginea marianică!). „În iconografia creștină, INOROGUL reprezintă fecioara, asupra căreia pogoară Sfântul Duh. În Evul Mediu, devine chiar simbolul încarnării verbului divin, în sânul Fecioarei Maria. Alchimiștii văd în Inorog o imagine a hermafroditului care, însă, în loc să cuprindă ambele sexe, transcende sexualitatea. "Astfel de ființe renunță la dragoste, din devotament față de
O CARTE PENTRU COPII, TRĂGÂND CU OCHIUL SPRE „OAMENII MARI” de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380565_a_381894]
-
stând. Peste tot sunt îngeri, cântec și lumină, Dacii stau cu Pruncul, invitat la Cină. Se deschid ferestre-n muguri de cuvinte, despre Betleem cu toți să luăm aminte! Suflete și inimi înspre azururi zboară, Îngerii se urcă - Domnul se pogoară ! (Gh.C.N.-Dacii stau cu Pruncul, invitat la Cină) Colindul tradițional la noi dovedește osmoza dintre om-natură și calea lui spre mântuire. Colindul vine ca un mesaj al plinătății vieții și al rodirii, nelipsind grâul, vinul, busuiocul, mărul, mirul, florile, sub
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > CUVÂNTUL Autor: Maria Teodorescu Băhnăreanu Publicat în: Ediția nr. 1962 din 15 mai 2016 Toate Articolele Autorului Cuvântul Ni s-a pogorât întâi cuvâtul Ca să ne reflecte gândul Și simțirea Și iubirea Picuri mici și mari din ființă Să deviniă o lumină De încrucisări frumoase De minuni și de flori sfinte Ce în suflet dau foloase! Ni s-a pogorât cuvântul Dintr-
CUVÂNTUL de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379584_a_380913]
-
s-a pogorât întâi cuvâtul Ca să ne reflecte gândul Și simțirea Și iubirea Picuri mici și mari din ființă Să deviniă o lumină De încrucisări frumoase De minuni și de flori sfinte Ce în suflet dau foloase! Ni s-a pogorât cuvântul Dintr-un plai sfințit de Domnul Care să sculpteze omul Ca o daltă fină, lină Asta-i limba cea română! Referință Bibliografică: Cuvântul / Maria Teodorescu Băhnăreanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1962, Anul VI, 15 mai 2016. Drepturi
CUVÂNTUL de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1962 din 15 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379584_a_380913]
-
Și te iubesc în Re, și-n Si bemol, În Fa diez și-n plânsul de vioară, Când treci prin gând, cu pasul tău domol În mine cerul îngerii-și coboară! * Cine sunt? Se deschid în mine șapte universuri Când pogori din ceruri gândul de-nceput Și renasc lumină risipită-n visuri Ce-ntr-un singur suflet n-au mai încăput! Și mă simt așa... ca o melodie Ce se-adună simplu dintre risipiri. Sentimente calde-s note-n sinfonie Ce
ÎN UMBRA CUVÂNTULUI de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379578_a_380907]
-
privind împrejurările istorice, ci acela care mărturisește credința prin jertfa faptelor sale permanente. Creștinismul trăit și mărturisit ortodox, constituie în persoana credinciosului milostiv și iubitor, modul și sensul esenței sale existențiale, iar pentru geniul creator de supravalori național-universale, dincolo de acestea, pogoară peste crezul său intuiția harică a plenitudinii sale serafice, nicidecum „intuiția organicului” ca garnitură la „acuitatea metafizică”. Apoi, „reverența față de tradiție sau vocația mărturisitoare”, nu exprimă așadar, relația-referință a Geniului cu Sfânta Tradiție? Păi această „reverență”, nu arată deplin venerația
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (IV) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1841 din 15 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381037_a_382366]
-
a se împlini în spiritualitatea și îndumnezeirea poeziei divine, încântând. Frumusețea țese lumina ortodoxă a Cerurilor albastre ce înseninează verdele omenirii creștine brodat pe miraculoasa omenie a dacilor liberi din Carpați. Frumusețea se împletește cu liniștea psalmilor fierbinți ce se pogoară ca o ploaie mănoasă de primăvară în inima credinciosului harnic, simțitor, sfințitor locului, trăitor și mărturisitor. Frumusețea dacoromână cântă ortodoxia lui Hristos, ce vibrează precum imnul Învierii Sale în infinitatea inimilor purtătoare de adevăr, libertate, dragoste, dăruire și credință. Frumusețea
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
în iubire și iertare urcând înălțimi ancestrale de neatins. Neamul înfloritor din Carpați prin sufletul său mare, nu s-a plâns niciodată de greutăți, de amenințări, de invazii. Natura l-a slujit fidelă și credincioasă, înfrățindu-se. Cerul s-a pogorât pe pământul binecuvântat înmiresmându-i truda. Totul părea cucernic, rugător, impunător. Neamul Acela curat în gândirea dreaptă, primenit prin bunătate, înălțat prin vigoare, semeț prin autoritatea suveranității sale, păstorește ancestral cu țesătură din fibră voievodală și vlădicescă din Carpați. Neamul
DESPRE OMUL FRUMOS de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2313 din 01 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381058_a_382387]
-
Tronează peste lume-al zăpezii candelabru. Aproape istovită pe-a clipei noptieră, Mi-adun singurătatea din leagănu-i emfatic, Troiene de mătase ridică frontieră Spre vântul ce suspină cu suflul său asmatic. Pitită în căsuța ostatică tăcerii, Aștept înfrigurată sublima sărbătoare, Pogoară-ncet Ajunul pe treapta gri a serii, Se naște-n taină Fiul, păstorul de mioare... Referință Bibliografică: În pași de iarnă / Camelia Ardelean : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2184, Anul VI, 23 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016
ÎN PAȘI DE IARNĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381175_a_382504]