9,079 matches
-
cireadă. Construirea drumurilor devine o prioritate pentru săteni în momentul în care transportă recoltele cu carul și trec la tehnica de împietruire și săpare a șanțurilor marginale (Stahl, 1998, vol. I, pp. 292-295). 2.3.3.2. Munții, pădurea și poienile Inițial, munții și masivele forestiere nu aparțineau unui sat anume. Stahl (1998, vol. I, p. 90) menționează că în Moldova, în 1786, erau încă păduri fără stăpân. În ciuda acestui fapt, exista totuși un fel de împărțire naturală, de la sine a
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
în alte condiții (populație mai mare, tehnici mai avansate etc.), acest tip de exploatare nu ar fi fost devastator, mai ales dacă luăm în considerare faptul că principala modalitate de a folosi pădurea era distrugerea ei parțială pentru crearea de poieni și terenuri agricole. Metoda defrișărilor din acea perioadă era totuși mai puțin devastatoare pentru că nu se practicau defrișări frontale, ci prin pătrundere pe culoare și poieni pe care pădurea le cuprindea ulterior cu mai multă ușurință. Odată cu creșterea demografică și
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
că principala modalitate de a folosi pădurea era distrugerea ei parțială pentru crearea de poieni și terenuri agricole. Metoda defrișărilor din acea perioadă era totuși mai puțin devastatoare pentru că nu se practicau defrișări frontale, ci prin pătrundere pe culoare și poieni pe care pădurea le cuprindea ulterior cu mai multă ușurință. Odată cu creșterea demografică și extinderea valorificării lemnului ca marfă pe piață, defrișările se accentuează și pădurile se depărtează tot mai mult de sate, pentru că defrișările se făceau începând din apropierea satelor
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
a ușura defrișarea. O primă tehnică este „tăierea în hăuială”, care consta în tăierea pomilor pe jumătate și dărâmarea lor în serie, ca piesele unui domino. O altă categorie de tehnici era legată în principal de intenția de a crea poieni artificiale. În acest scop, tăiau ca un inel coaja copacilor de pe un perimetru, iar aceștia se uscau, permițând pătrunderea luminii și creșterea ierbii. În final, rădăcinile acestor copaci erau fie scoase, fie arse. O tehnică mai devastatoare era aceea a
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
și personale. În Occident, defrișările s-au făcut planificat, de către organele statului, și au încetat în secolul al XIII-lea. Una dintre cele mai stricte reguli de cuprindere în privința defrișărilor din pădurile românești consta în stabilirea dimensiunii normale a unei poieni artificiale. Măsurarea se făcea prin aruncarea unui obiect (de obicei o bardă) de jur împrejur, stând la mijloc. Poiana avea dimensiunile corecte dacă nu depășea perimetrul conturat prin procedeul descris (Stahl, 1998, vol. I, pp. 223-256). Și această regulă este
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
-lea. Una dintre cele mai stricte reguli de cuprindere în privința defrișărilor din pădurile românești consta în stabilirea dimensiunii normale a unei poieni artificiale. Măsurarea se făcea prin aruncarea unui obiect (de obicei o bardă) de jur împrejur, stând la mijloc. Poiana avea dimensiunile corecte dacă nu depășea perimetrul conturat prin procedeul descris (Stahl, 1998, vol. I, pp. 223-256). Și această regulă este însă discutabilă. În primul rând, din studiul lui Stahl nu reiese care erau motivele stabilirii unei dimensiuni „standard” a
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
avea dimensiunile corecte dacă nu depășea perimetrul conturat prin procedeul descris (Stahl, 1998, vol. I, pp. 223-256). Și această regulă este însă discutabilă. În primul rând, din studiul lui Stahl nu reiese care erau motivele stabilirii unei dimensiuni „standard” a poienii, dar, dat fiind că nu există o limită cu privire la câte astfel de poieni puteau fi create, putem trage concluzia că scopul nu era acela al protejării pădurii. În concluzie, consider că sistemul de exploatare a pădurilor era total falimentar, iar
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
vol. I, pp. 223-256). Și această regulă este însă discutabilă. În primul rând, din studiul lui Stahl nu reiese care erau motivele stabilirii unei dimensiuni „standard” a poienii, dar, dat fiind că nu există o limită cu privire la câte astfel de poieni puteau fi create, putem trage concluzia că scopul nu era acela al protejării pădurii. În concluzie, consider că sistemul de exploatare a pădurilor era total falimentar, iar motivul pentru care nu a produs o criză a fost dat nu de
Satele devălmaşe româneşti – o analiză instituţională a proprietăţii în comun. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Mirela Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1819]
-
altitudinea de 500-550m, Breaza este de fapt o grădină cu case și vile de vacanță, cu locuitori harnici, iubitori de frumos, ce-și petrec sfârșitul de săptămână într-un mediu liniștit, sănătos și tonifiant. Casele se risipesc pe pante, prin poieni și livezi, ori sunt grupate în lungul terasei pe o distanță de opt km. dându-i așezării chipul unui adevărat „Câmpulung” prahovean. Astfel, cartierele Nistorești, Frăsinet, Podu Corbului, Ograda, Surdești și Irimești se răsfață printre copaci, pe poieni, în timp ce Breaza
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
pante, prin poieni și livezi, ori sunt grupate în lungul terasei pe o distanță de opt km. dându-i așezării chipul unui adevărat „Câmpulung” prahovean. Astfel, cartierele Nistorești, Frăsinet, Podu Corbului, Ograda, Surdești și Irimești se răsfață printre copaci, pe poieni, în timp ce Breaza de Sus, Capul Câmpului, Breaza de Jos, Podu Vadului, Valea Morii, Valea Târsei și Gura Beliei se grupează în lungul văilor sau al drumului ce străbate terasa de la nord la sud. Am putea spune că Breaza este una
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
Interfluviul între Prahova și Provița coboară cu cât înaintăm spre sud, păstrându-și totuși supremația asupra văii. Așa de exemplu, în nord, deasupra Beliei, depășește 750m, la vest de Breaza de Jos se menține la 743m, mai la sud, la Poiana Câmpina atinge 687m. Caracteristic pentru această coamă prelungă care desparte aceste două bazine hidrografice este linia extrem de sinuoasă pe care o înscriu marile ei înălțimi, adică linia de cumpănă. Acolo unde afluenții Prahovei și Proviței se apropie între ei în
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
Breaza și Câmpinaă- Crucea lui Bugan (panorama spre Comarnic i zona montană)strada Tălii- Gura Beliei (2h).De aici se poate închide circuitul pe strada principală. Localitatea se pretează la cicloturism, putându-se face deplasări spre Adunați, Talea, Cornu, Câmpina, Poiana Câmpina, Comarnic. Cu autoturismul deplasări de o jumătate de zi se pot face spre stațiunile de pe valea Prahovei, care nu mai necesită nici o prezentare: spre comuna Secăria (trecând prin Comarnic), frumoasă așezare de munte; spre Telega (trecând prin Câmpina) unde
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
pictorul Stefan Luchian; spre lacul de acumulare Paltinu și comuna Valea Doftanei, cochetă așezare de munte. Se pot face deplasări de o zi cu autoturismul, cele mai frumoase trasee recomandate: -BreazaSinaia- Muntele Păduchiosu- valea Ialomiței (prin Moroieni, Pietroșița, Târgovișteă- MoreniFilipești- Poiana Câmpina- Breaza (160km) -BreazaBăicoi- Plopeni- Slănic- Vălenii de MunteCheia- Muntele Roșu- pasul Bratocea- BabaruncaSăcele- Predeal- Breaza (220km) CAPITOLUL VIII CALITATEA MEDIULUI 8. 1 PRESIUNEA UMANĂ ASUPRA ELEMENTELOR DE MEDIU Industria nu constituie o sursă de poluare Breaza, singurul obiectiv industrial
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
îl urmărește îndelung, parcă un pic necăjită, poate din cauza neputinței de a-l însoți în volutele lui aeriene. Domnul R. o privește zîmbind, așteptându-i întrebarea: „Fluturele de ce zboară singur?” „- Dar nu este singur! Oriunde se îndreaptă, pe fânețe, în poiene sau grădini, întâlnește mereu alți fluturi.” „- De ce nu ascultă de părinții lui și se duce unde vrea el?” „- El zboară unde sunt flori cu nectar. Nectarul este mâncarea lui.” „-Dar cine-i spune care sunt florile cu nectar?” „- I-au
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
simpatice și hazlii" de Victor Aciocîrlănoaiei, "Mic dicționar deosebit": Cine a fost, ce-a devenit!" de Passionaria Stoicescu stau bine lîngă "Aventurile Bărzăunului" de Dumitru Vacariu, dînd sens și substanță unei colecții ce promite a fi de top. În satul Poiana, mărginit de Dealul Ursului, Stînca Domniței, Peștera Liliecilor, loc numit și Gropnița toponimele sînt semnificative pentru mesajul "subliminal" al arhaicității spațiului, al continuității românității în locuri pe unde va fi poposit Dragoș Vodă -, un grup de copii aflați în vacanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
numit matrice narativă, unde e pus în valoare timpul amintirii, irigat de lirismul poetului: "Mare noroc pe bietul om că nu dă numai peste hăuri și mocirle în viața sa, ci mai întîlnește și țancuri înfrățite cu soarele și luna, poieni de lumină și cîntec și, mai ales, tristețea dulce a amintirii!". "Aventurile Bărzăunului" este nu doar un roman cu totul remarcabil, dar, alături de celelalte titluri de pe "Ulița copilăriei" de la "Junimea" din Iași, poate fi un argument pentru a reformula, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dată se pomenea cu arsura unei jordii. Timpul nu trebuia pierdut cu nici un preț. Comoara lua în mintea fiecăruia proporții uriașe. În curînd toată țara va afla din presă, de la radio, de la televiziune despre marea descoperire a elevilor din satul Poiana. Se și vedeau în fața microfoanelor și camerelor de luat vederi dînd interviuri, prezentînd peripețiile, lăudînd comoara de o valoare nemaiîntîlnită și, uite-așa, cu toții trăiau bucuria înfrîngerii domnului Nicanor, care nu va mai putea spune nimic de rău și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să-i dai iedului să bea? N-are nimeni apă? strigă cutremurată de presimțiri negre Ilinca. Mă duc să aduc eu o sticlă cu apă, zise Virgil. Dar de unde? Asta-i, de unde? întrebă și Tomiță. Știu eu un izvor în poiana unde am lăsat vaca, spuse bucuros Vlad. Cine mai merge cu mine? Merg eu! sări imediat Virgil. Cei doi plecară, tăind de-a dreptul printre stînci și rîpe pînă la poiană. Nu zăboviră mult și se întoarseră cu o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de unde? întrebă și Tomiță. Știu eu un izvor în poiana unde am lăsat vaca, spuse bucuros Vlad. Cine mai merge cu mine? Merg eu! sări imediat Virgil. Cei doi plecară, tăind de-a dreptul printre stînci și rîpe pînă la poiană. Nu zăboviră mult și se întoarseră cu o sticlă plină cu apă. Deveniră cu toții iarăși veseli ca la început și se strînseră în jurul Ilincăi. Aceasta n-ar fi lăsat iedul din brațe altcuiva nici dacă s-ar fi desfăcut pămîntul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Nu va muri! răspunse hotărît Virgil. Nu-l vom lăsa să moară! Doar nu i-a făcut nimeni nici un rău. Hai să-i dăm lapte și n-o să mai geamă! Cum erau cu toții în picioare, gata să se îndrepte spre poiană, rămaseră deodată încremeniți. Nu departe de locul unde se aflau, chiar în fața lor, la marginea pădurii, privindu-i neclintită, ședea o căprioară... Nimeni nu făcu nici cea mai mică mișcare. Doar iedul mai scoase o dată acel geamăt prelung și trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Tomiță era cît pe ce să-și sclintească un picior... Ilinca luă o trîntă... dar nimeni nu s-a plîns de nimic. Mergeau mereu pe niște urme nevăzute, atrași de o forță străină de voința lor. Astfel ajunseră la marginea poienii unde păștea vaca lui Vlad. O albină se așeză pe umărul Bărzăunului, dar n-o alungă nimeni. Nu departe se auzea clipocitul liniștit al izvorului... Iar de partea cealaltă a poienii, chiar la marginea pădurii, văzură cel mai frumos tablou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
forță străină de voința lor. Astfel ajunseră la marginea poienii unde păștea vaca lui Vlad. O albină se așeză pe umărul Bărzăunului, dar n-o alungă nimeni. Nu departe se auzea clipocitul liniștit al izvorului... Iar de partea cealaltă a poienii, chiar la marginea pădurii, văzură cel mai frumos tablou din viața lor: mama și puiul la un loc. Căprioara ținea capul ridicat, mișcînd mereu din urechi, iar iedul, așezat în genunchi, sugea cu nesaț. O clipă... două... trei... Nemaipomenit! se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o întorsătură nu numai tristă, ci și amenințătoare pentru ziua de mîine a fiecărui membru din echipă. Și știți de ce?... Poate credeți că-i vorba de vreun lup? De vreun cutremur? Nu, dragii mei... mai rău! De cum ajunseră la marginea poienii, se treziră cu toții fațâ-n față cu... dopmnul Nicanor! A fost ceva de-a dreptul cumplit. Lîngă el se mai aflau inginerul silvic din comună și un alt domn străin, cu un aparat de fotografiat, spînzurîndu-i de gît. Toți copiii amuțiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
locul unde au fost găsite și să le luăm și pe celelalte. Cine știe ce surprize ne mai așteaptă? Lîngă primărie erau trase două mașini negre. Intrară în ele și copiii, lăfăindu-se pe pernele moi și, în cîteva minute, ajunseră în poiana de la poalele dealului. Acolo, stînd singur pe o cioată, în apropierea vacii, putea fi văzut Vlad citind cu mare interes "Winnetou". Primi și el o ciocolată din partea președintelui, fu pus repede în temă și invitat să meargă la cetate. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
noastră, un premiu luat sau neluat de Bărzăun la școală nu are nici o importanță. Dar absolut nici una. A terminat deci, acum cîteva zile, clasa a VII-a și, după cum e și firesc, se află în vacanța de vară. Cum satul Poiana, unde locuiește el, e destul de aproape de oraș, adică la distanța de 17 km și 600 de metri, fără să mai punem la socoteală că pe două pietre e scris același număr, majoritatea sătenilor lucrează la cel mai mare combinat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]