3,246 matches
-
în gânduri / Sânt dus în lanțuri ca un surghiunit / prin subteranele cofrate-n scânduri" (Tunel 1986). Avem aici un document în stare a indica un alibi al impasibilității surîzătoare, care, ca și în cazul lui Brumaru, poate fi un accent polemic mascat. Anvelopa feerică a majorității poemelor face plauzibilă ipoteza unei evitări deliberate a realității epocale sumbre de care autorul e cu prisosință conștient. Între aceste două puncte extreme se desfășoară lirismul lui Ovidiu Genaru, vădind o inocență mai curînd simulată
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
paharul lucrează cu dinții // ne-au lăsat să colaborăm cu muștele // actele noastre ard / asia ne bate în geam cu copita // ca și când toți am fi vii / dăm buzna la psihiatru // bau-bau fund de secol" (Fund de secol). E reluat dialogul polemic cu contemporaneitatea. Oripilat de neașteptatele mizerii ale "democrației", autorul, devotat prin vocația sa clipei actuale, se desparte circumstanțial de prezent: "Stau în acest oraș plutitor pe aluviunile proștilor / sânt și eu o globulă roșie pândită de democrație / împinsă încolo încoace
Bonomie ironică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6841_a_8166]
-
metri fluture. Nouă revelație a înotului este însă chinezoaica de 16 ani, Ye Shiwen, care a cucerit a doua să medalie de aur la doar trei zile după ce stabilise un nou record mondial în proba de 400 de metri mixt. Polemică asupra acestei performanțe s-a întețit după ce americanul John Leonard, director executiv al Asociației Internaționale a Antrenorilor de Natație a calificat-o drept “suspectă”. “ Tot ceea ce spun este că istoria sportului nostru arată că de fiecare data cand asistăm la
JO 2012: Michael Phelps, Sportivul cu cele mai multe medalii din istoria olimpică by Tole Lavinia () [Corola-journal/Journalistic/75726_a_77051]
-
care mitul valorilor naționale, cu subtilă să coloratura ideologică, nu mai reprezintă un subiect de fascinate, iar spafiul european încetează a mai fi unul exterior, au îmbogafit peisajul artistic românesc adauglndu-i o altă dimensiune: aceea a imaginii suficientă sieși. Situată polemic față de ambele atitudini mai sus amintite, această nouă tendinfa repune în discufie sensul și finalitatea actului de create. Față de mișcarea autohtonista ea este complet dezinhibata doctrinar și exclude transcendență ca factor necesar în susținerea expresiei, iar în raport cu experienfele neconvenționale, protestatare
Restaurarea imaginii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7605_a_8930]
-
La ce dicționare (prima) și la câte dicționare (a doua) se referă Manolescu atunci când separă apele tulburi ale literaturii române? Evident, nu la neterminatul DGLR și nici la cel, convertit ulterior în sinteză, al lui Marian Popa. Chiar dacă o intenție polemică există în raport cu ambele, după cum a arătat inteligent Paul Cernat.) Cantitativ, acestea depășesc net schițele enumerative care încheie conturile marilor perioade istorice. Sunt în total, cumulând paginile de dicționar, nu mai mult de 204 nume de raft secund. 31 între 1840
Câtevaintrări dedicționar(VIII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7332_a_8657]
-
cu trimiteri nonșalante la o cultură asumată, dar mereu trădat prin pasul de distanțare față de rigori, chiar dacă practică trimiteri bibliografice tipicarnice la subsolurile paginilor, adică la Note. în totul însă e în această literatură o mare capacitate de inventivitate insinuant polemică la actul percepției realității...reale: "Nu numai foile volante pot să zboare, - sau, mai degrabă, să zburătăcească aidoma frunzelor desprinse, toamna, de pe ramuri./ Cu toate că mai grea, chiar cartea zboară; dar nu în sensul că planează precum avionul de hârtie, cică
Cartea Micului Print (Șerban Foarță) by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/7646_a_8971]
-
Albert Ludwig" din Freiburg (landul Baden-Wurttenberg, Germania). Dincolo de aprecierile cuvenite pentru activitatea merituoasă a cercetătorilor români (printre care este evidențiată contribuția lui Alexandru Andriescu, specialist în Biblia de la București și în Psalmii lui Dosoftei), capitolul reține atenția prin câteva note polemice, formulate pe un ton detașat-ironic. Potrivit lui Dan Mănucă, în cazul lui Dosoftei nu poate fi vorba de o anticipare a postmodernismului, așa cum socotește Eugen Negrici, tot astfel cum nu se pune în nici un caz problema includerii lui Ioan Prale (versificator
Critica criticii by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/7503_a_8828]
-
Augustin) au avut în comun cîteva însușiri și cîteva coincidențe biografice. Și chiar dacă unul a mînuit arcul și spada, iar celălalt pana și cuvîntul, asemănările dintre ei sunt izbitoare. Amîndoi au avut un spirit luptător - războinic în cazul lui Alexandru, polemic în cazul gînditorului creștin -, amîndoi împărțeau lumea în două tabere distincte - cei buni și cei răi -, greci și barbari în cazul lui Alexandru, creștini și păgîni în cazul lui Augustin -, amîndoi au avut o viziune universalistă asupra istoriei - omenirea tinde
Trei trufe salvatoare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7240_a_8565]
-
provocările cetățenilor. Piscoci care-și ia figuri de tribun, înghețat într-un rictus tratabil cu analgezice compune o frumoasă barcă de hârtie, intervențiile ilicite în cadru împing scena către gag și pantomimă. Rezistența încăpățânată planului general are și un conținut polemic la Porumboiu. Virgil îl admonestează pe tânărul cameraman că filmează "modern" cu camera în mână, așa cum filmează adesea tânăra generație de cineaști în dezaprobarea grandilocventă a maeștrilor nicolaescieni. Scandalul devine măsura tuturor lucrurilor, asezonat de limba de linoleum și zâmbetul
Locul unde nu s-a întâmplat mai nimic by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7253_a_8578]
-
între "legitimitatea teologală vs legitimitatea filologic-intelectuală" și totodată "prima înfruntare deschisă între un ierarh al Bisericii și un cărturar laic, în chestiuni de interes cultural și național major." În ultimele două capitole apoi, dl Eugen Munteanu adoptă el însuși tonul polemic. În primul, d-sa pleacă de la constatarea că teonimul Isus Cristos nu are încă în ortografia noastră " o formă normată, stabilă și unică." După analiza tuturor formelor aflate în circulație anarhică, cu identificarea surselor și "utilizatorilor", concluzia cade rezolut: "Așadar
Cultura cuvintelor by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7154_a_8479]
-
în numele voinței de individualizare a creatorului care trebuie să-și făurească propria fizionomie lirică, propriul destin, înlăturând din registrul modalităților sale de exprimare lirică și ontologică tot ceea ce e imitație, aleatoriu, resentiment. Imperativul valorii activează, în cele din urmă, resorturile polemice ale eseistului, care respinge fără drept de apel mimetismul, "beția de imagini", inflația verbală, "disprețul pentru formă", profunzimea aparentă și delirul expresiv: "o tentativă de a distinge, cât mai eficient cu putință, ceea ce este valoare autentică și durabilă, de ceea ce
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
publice între membrii partidelor, precum și atacurile publice împotriva unor colegi sau a unui partid din Alianță nu sunt permise. Miniștrii și ceilalți reprezentanți ai Alianței în administrația publică centrală sau în structurile deconcentrate ale acesteia nu pot adopta poziții publice polemice față de deciziile luate de colegi în domeniile proprii de competență. Consiliul Național de Conducere - CNC - este format din câte 4 reprezentanți ai conducerilor celor doua partide, desemnați și revocați potrivit procedurilor interne ale fiecărui partid.
Protocolul de alianță între PC și PNL a fost semnat () [Corola-journal/Journalistic/49281_a_50606]
-
film, iar ceea ce face mai complicat profilul său ține de a doua calitate a sa, cea de istoric de film, fapt confirmat de strălucita Istorie critică a filmului românesc contemporan, apărută în 1999. Activismul său este mai puțin militant, cât polemic, vizează instituțiile legate de lumea filmului în ceea ce au ele găunos, incosistent și litificat așa cum ar face-o un critic tânăr și nu un așezat istoric al filmului. Luptătorul pe baricade este și un om de cabinet și mai ales
Ultimul Val – cronica unei generații by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4937_a_6262]
-
miezul lucrurilor. Din confruntările colegiale cu Valerian Sava asupra unor filme nu se iese întotdeauna ușor, totul este inflamabil în jur, însă un lucru este cert: pasiunea sa pentru film, investirea totală într-un subiect, apărând sau atacând. Acest reflex polemic însoțește ca o umbră și textul cărții de față, O istorie subiectivă a tranziției filmice. Al Patrulea Val și restaurația mediocrată și refondarea cinema-ului românesc (Editura Paralela 45, Pitești, 2011). Prin ea, autorul se „răzbună” împotriva mediocrității într-un
Ultimul Val – cronica unei generații by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4937_a_6262]
-
ai generației sale. În orice caz, cartea sa marchează pe mai multe tabele de marcaj deodată, în zona istoriei cinematografiei, a analizei de sistem ca istorie a tranziției filmice, a istoriei unei generații, aceea a Noului Val, și ca fapt polemic în contextul tuturor schimbărilor neașteptate într-un deceniu furtunos și frumos de cinematografie românească.
Ultimul Val – cronica unei generații by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4937_a_6262]
-
cazurile lui Sadoveanu, Camil Petrescu sau G. Călinescu), acestea sunt exclusiv prejudecăți de natură literară, absolut scuzabile pentru un istoric. Nu morale, nu ideologice. Și totuși, nu s-ar putea spune că sensul cărții lui Boia nu e unul implicit polemic. Capcanele istoriei demistifică (și demitizează parțial) o perioadă care în imaginarul colectiv românesc ocupă, ca nivel de încredere, prima poziție. O explicație pentru acest tip de atitudine decurge dintr-una din mărcile stilistice ale scrisului lui Lucian Boia. Spre deosebire de Eugen
Istoria ieroglifică (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4947_a_6272]
-
altceva decît dogmele în vigoare. Meritul lui Lucian Boia este că spune altceva, trecînd în revistă poncifele pe care propaganda postbelică le-a pus în seama monștrilor arieni. Și, pentru a nu vorbi în gol, autorul își ia drept repere polemice doi istorici germani din secolul XX - Fritz Fischer și Heinrich A. Winkler - cărora le opune propriile opinii. Dar cum Fischer și Winkler sunt niște colportori efemeri ai versiunii oficiale, adică agenți de propagandă camuflați în istorici de moment, Boia le
Vae victis! by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5955_a_7280]
-
important decât faptul că, simbolic, i se atribuie. Întreg spiritul Imposibilei întoarceri face de altfel plauzibilă legenda amenințării cu sinuciderea, o „confirmă”. Unii cititori de mai târziu au ținut să vadă în chiar titlul cărții lui Marin Preda o trimitere polemică la Tezele din iulie care preconizau, siluind istoria, o întoarcere din drum „imposibilă”, adică de neacceptat. Scrisă mai înainte de a se fi ivit Tezele, cartea nu avea cum să trimită la ele prin titlu, dar putea să le presimtă ca
Recitind Imposibila Întoarcere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5961_a_7286]
-
ori/ la răstimpuri/ și pe voci diferite// de la masa vecină/ o fată îl privește/ cu coada/ ochiului/ și își face cruce/ cu limba” (p. 65) Nu de dragul picanteriilor literare am insistat asupra acestor chestiuni oarecum de conjunctură. Ci pentru că suflul polemic al lui Robert {erban nu vizează neapărat pe un comentator sau pe altul, ci o întreagă tendință, foarte superficială de fapt, de valutare a poeziei contemporane. Adeseori gargara în jurul temelor mari declanșează adevărate furtuni de entuziasm, pe câtă vreme rafinamentul stilistic e
Polemici cordiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5968_a_7293]
-
încăpățînării maioresciene, verificabilă în multe alte circumstanțe, s-a manifestat mai întîi pe terenul limbii, cu o strălucire de necontestat și în văzul tuturor. Contribuțiile maioresciene privitoare la literatură s-au succedat în două serii: prima a avut funcție primordial polemică și a urmărit impunerea în spiritul publicului, chiar cu violență, a noului autor și a noii sale viziuni critice (Limba română în jurnalele din Austria - 1868, În contra direcției de astăzi în cultura română - 1868, Observări polemice - 1869, Contra școalei Bărnuțiu
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
a avut funcție primordial polemică și a urmărit impunerea în spiritul publicului, chiar cu violență, a noului autor și a noii sale viziuni critice (Limba română în jurnalele din Austria - 1868, În contra direcției de astăzi în cultura română - 1868, Observări polemice - 1869, Contra școalei Bărnuțiu - 1868 și Direcția nouă în poezia și proza română - 1872). Li se adaugă două piese din polemica purtată cu o revistă bucureșteană: Beția de cuvinte în „Revista contimporană“ și Răspunsurile „Revistei contimporane“, ambele din 1873. A
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
indignare; văzute drept atacuri ale Iașului resentimentar contra Bucureștiului în plină afirmare, drept atacuri ale conservatorilor contra principiilor liberale, primele polemici ale patronului Junimii au atras din partea celor vizați replici furioase. Este un loc comun constatarea că, în faza sa polemică, Maiorescu și-a înfrînt adversarii și că această luptă victorioasă cu liberalii a contribuit decisiv la faima criticului. Recitite astăzi, inflamatele articole maioresciene de tinerețe nu mai lasă exact aceeași impresie. Să spunem că cea mai substanțială piesă a polemicii
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
victorioasă cu liberalii a contribuit decisiv la faima criticului. Recitite astăzi, inflamatele articole maioresciene de tinerețe nu mai lasă exact aceeași impresie. Să spunem că cea mai substanțială piesă a polemicii - manifestul ideologiei junimiste -, În contra direcției... - 1868, completat cu Observări polemice - 1869, realiza o spectaculoasă demonstrație asupra unei chestiuni discutabile: pericolul „formelor fără fond” era acolo mult exagerat, iar dorința desființării acestor forme - de-a dreptul fantezistă. Apreciind societatea românească de la 1870 prin evoluția sa ulterioară, ne dăm seama că Maiorescu
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
avem în față o autobiografie trucată: experiența vieții sale de luptă pentru a se impune apare relatată de Maiorescu în mod impersonal, sub forma expunerii de adevăruri generale. Ideile eseului erau mai vechi (apăruseră sintetizate încă din 1869 în Observări polemice), dar abia acum ele capătă formă articulată. Rareori elogiul inteligenței, al luptei pentru adevăr, încrederea în victoria finală a valorii au îmbrăcat o formulare mai concisă. Un patetism reținut conduce fraza, care are finalmente efect literar, bazat pe frumusețea în
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
conțin mărturii și revelații de primă mână, în măsură să ajute la eliminarea unor „pete albe” ale istoriei vieții literare din România anilor ’50-’60. Accentul pus asupra nivelului factual, dezvăluit încă din subtitlul cărții, are și o oarecare miză polemică. Se vorbește azi, chiar în unele documente oficiale, despre o epocă foarte complexă (în bestialitatea ei nemaiîntâlnită în istoria României), dar recursul la arhive rămâne o raritate. S-au avansat supoziții, acuzații și chiar calomnii, judecata subiectivă precedând și adesea
Forța documentului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5725_a_7050]