629 matches
-
monozaharidul de la care provin: glucozide, galactozide, fructozide, din plante de vanilie, migdale, sâmburi de prune, cireșe, piersici, etc. i. N-glicozidele se găsesc în nucleoside, cerebroside îi. Beta-(D)-galactosamina, se găsește în cartilagii și numeroase vegetale sub formă de polizaharida Streptomicina este un antibiotic de biosinteza, structural moleculă streptomicinei este alcătuit din trei componente: streptidina, L-streptoza, si N-metil-L-glucozamina. Eritromicina este un antibiotic , utilizat în terapia infecțiilor produse de stafilococi, bacterii gram -pozitive, etc. , în componență să este alcătuit din două
Monozaharidă () [Corola-website/Science/306988_a_308317]
-
Celuloza este o substanță macromoleculară naturală din clasa glucidelor, fiind constituentul principal al membranelor celulelor vegetale. Celuloza este polizaharidă și împreună cu lignina (un compus macromolecular aromatic) și alte substanțe, formează pereții celulelor vegetale și conferă plantei rezistență mecanică și elasticitate. Aceasta are aceeași formulă brută ca și amidonul (CHO), unde "n" poate atinge cifra miilor. Celuloza a fost prezentă
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
în glucoză. Hârtia (cea mai utilizată celuloză) a fost creată prima dată în anul 1838 datorită descoperirilor botanistului francez Anselme Payen care a izolat celuloza pentru prima dată din lemn. Atunci a fost înțeleasă structura sa. În prezent celuloza este polizaharida cea mai răspândită în natură și se află sub observația oamenilor de știință producându-se schimbări în procesul de prelucrare, utilizări și genetica plantelor (mulți fermieri fiind interesați de mutațiile genetice pentru a produce cantități mai mari de bumbac). Celuloza
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
ceea ce numim noi astăzi celuloză. Formula chimică este (C6H10O5)n unde n variază între 700 - 800 și 2500 - 3000. Celuloza este formată din molecule de glucoză unite în poziția 1-4. Este o substanță organică, un polimer sau mai specific o polizaharidă care este formată din peste 3 000 de molecule de glucoză. Un polimer este o macromoleculă formată din molecule mai mici care se repetă (glucoza în acest caz). Acest lucru explică faptul că structura celulozei este formată din molecule de
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
dispuse la combinarea hidrogenului cu alte molecule precum apa. Deoarece elementele componente ale celulozei sunt nemetale celuloza prezintă legături covalente. Rezultă astfel o structură filiformă a lanțului macromolecular celulozic. Datorită structurii (celuloza este formată dintr-un singur monomer) este numită polizaharidă și nu poate fi digerată de oameni. Din punct de vedere chimic este un carbohidrat, adică o polizaharidă. Hidroxilii celulozei reacționează cu aldehidele și formează acetații. Această reacție duce la stabilitate. Animalele precum vacile, oile, caii și alte ierbivore au
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
legături covalente. Rezultă astfel o structură filiformă a lanțului macromolecular celulozic. Datorită structurii (celuloza este formată dintr-un singur monomer) este numită polizaharidă și nu poate fi digerată de oameni. Din punct de vedere chimic este un carbohidrat, adică o polizaharidă. Hidroxilii celulozei reacționează cu aldehidele și formează acetații. Această reacție duce la stabilitate. Animalele precum vacile, oile, caii și alte ierbivore au enzimele necesare digerării acestui material mărind viteza hidrolizei celulozei și transformând-o în glucoză. Omul nu are aceste
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
celulozei reacționează cu aldehidele și formează acetații. Această reacție duce la stabilitate. Animalele precum vacile, oile, caii și alte ierbivore au enzimele necesare digerării acestui material mărind viteza hidrolizei celulozei și transformând-o în glucoză. Omul nu are aceste enzime. Polizaharidele, precum celuloza sunt produse eliminând apa conținută în moleculele monozaharoase. În acest caz glucoza este monozaharidă. Companiile de bumbac și alte fabrici de materiale textile împreună cu alte metode folosesc acest proces pentru a rafina celuloza. Cea mai pură varietate de
Celuloză () [Corola-website/Science/307123_a_308452]
-
1970-2000) al Institutului de Chimie Macromoleculară "P. Poni" din Iași. Paralel cu activitatea didactică, desfășoară o bogată muncă științifică, efectuând și conducând numeroase cercetări în domenii ale chimiei organice și macromoleculare, chimiei lemnului și stufului, chimiei și tehnologiei celulozei, chimiei polizaharidelor, mecanochimiei polimerilor, plasmochimiei, sintezei și studiului unor precursori ai materiei vii etc. Este autorul unor studii privitoare la speciile de lemn ce cresc pe teritoriul României, mai ales speciile cu dezvoltare rapidă (plop, salcie), în vederea valorificării materiilor prime, și al
Cristofor I. Simionescu () [Corola-website/Science/307153_a_308482]
-
este esențială în producerea proteinelor și în metabolismul lipidelor. De asemenea, la cele mai multe plante și animale, este un precursor pentru vitamina C (acid ascorbic). Glucoza este folosită ca precursor la sinteza unor substanțe importante. Amidonul, celuloza și glicogenul sunt polimeri (polizaharide) comuni ai săi. Lactoza - zahărul din lapte, este o dizaharidă compusă din glucoză și galactoză. În zaharoză, o altă dizaharidă importantă, glucoza este legată de fructoză. Glucoza intră în structura diglucidelor și poliglucidelor. Prin oxidare în ficat se transformă în
Glucoză () [Corola-website/Science/302110_a_303439]
-
Este un înveliș, ce poate îngloba unul sau mai mulți germeni, fiind întâlnită la unele specii. Este constituită din material macromolecular de consistentă gelatino-vâscoasă, ce conține apă în proporție de 90% și alte substanțe specifice speciilor la care se manifestă: polizaharide, acid hialuronic, polipeptide. În funcție de grosime și raporturile sale cu celulă bacteriană, se cunosc mai multe tipuri de capsula și anume: Se produce odată cu pătrunderea unei bacterii într-un corp receptiv și are rolul de apărare bacteriană împotriva procesului de fagocitoza
Structura celulară a bacteriilor () [Corola-website/Science/302746_a_304075]
-
este un polimer de glicozaminopeptide în care N-acetil-glucozamina (GlcNAc sau NAG) și acidul N-acetil-muramic (MurNAc sau NAM) sunt legați prin legături ozidice formula 1, legături ce pot fi distruse de lizozim. NAM este un compus specific al pereților celulelor bacteriene. Două polizaharide sunt legate prin punți peptidice la nivelul NAM, punți formate între diferiți aminoacizi: D-alanina, L-alanina, acidul glutamic, L-lizina sau acidul diaminopimelic (analog al lizinei). Formele D ale aminoacizilor sunt specifice peretelui celular bacterian, negăsindu-se în alte
Peptidoglican () [Corola-website/Science/302811_a_304140]
-
ar fi enzima polimerază Taq. Bacteriile pot fi folosite pentru producția de aminoacizi. "Corynebacterium glutamicum" este una dintre cele mai importante specii de bacterii, producând anual mai mult de două milioane de tone de aminoacizi. Microorganismele produc biopolimeri cum ar fi polizaharidele, poliesterii sau poliamidele. Microorganismele contribuie la biodegradarea deșeurilor casnice, industriale sau din agricultură. Potențialul de biodegradare al unui microb depinde de natura deșeurilor. Deoarece deșeurile sunt deseori amestecate, pentru a elimina contaminarea sunt folosite amestecuri din mai multe specii de
Microbiologie () [Corola-website/Science/302980_a_304309]
-
acid trifluoracetic (TFA). Protejarea grupării prin intermediul Fmoc este de obicei lentă, deoarece anionul nitro produs la sfîrșitul reacției nu este un produs favorabil desfășurării reacției. Datorită compoziției, fiind formate exclusiv din aminoacizi, se întâlnesc alături de alți compuși importanți de tipul polizaharidelor, lipidelor și acizilor nucleici începând cu structura virusurilor, a organismelor procariote, eucariote și terminând cu omul. Practic nu se concepe viață fără proteine. Proteinele pot fi enzime care catalizează diferite reacții biochimice în organism, altele pot juca un rol important
Proteină () [Corola-website/Science/303840_a_305169]
-
numite și "carbohidrați" sau "hidrați de carbon", dar din punct de vedere structural este corect să fie privite mai degrabă ca polihidroxialdehide sau ca polihidroxicetone. Clasa zaharidelor este împărțită în trei grupe: monozaharide, oligozaharide (pot fi dizaharide, trizaharide, etc) și polizaharide. Denumirea de "zaharidă" vine din grecescul "σάκχαρον" ("sákkharon"), care înseamnă zahăr. Deși nomenclatura zaharidelor este complexă, numele monozaharidelor și dizaharidelor se termină de cele mai multe ori cu sufixul "-oză". De exemplu, glucida din struguri este glucoza, zahărul este zaharoza, iar glucida
Glucidă () [Corola-website/Science/304362_a_305691]
-
dizaharidelor se termină de cele mai multe ori cu sufixul "-oză". De exemplu, glucida din struguri este glucoza, zahărul este zaharoza, iar glucida din lapte este lactoza. Glucidele joacă diverse roluri în organismele vii, atât la animale, cât și la plante. Unele polizaharidele sunt substanțe de rezervă sau de depozit al energiei (cum este de exemplu amidonul și glicogenul), iar altele sunt componente structurale (cum este celuloza la plante și chitina la artropode). Monozaharida riboză este un component important al unor compuși biochimici
Glucidă () [Corola-website/Science/304362_a_305691]
-
ciclică, în care grupa carbonilică de aldehidă sau cetonă (C=O) și una dintre grupele hidroxil (-OH) reacționează pentru a forma un hemiacetal (o punte eterică de forma C-O-C). Mai multe monozaharide se pot uni pentru a forma oligozaharide și polizaharide, într-o mare varietate. Mulți carbohidrați conțin una sau mai multe unități de monozaharidă care au avut unele grupe adăugate sau eliminate. De exemplu, dezoxiriboza, componentă a ADN-ului, este versiunea modificată a ribozei; chitina este alcătuită din unități repetitive
Glucidă () [Corola-website/Science/304362_a_305691]
-
descompuse în molecule mai simple care să posede proprietăți fizico - chimice caracteristice glucidelor;De asemenea constituie substanțe de rezervă utilizate de către celule și țesuturi. Biosinteza lor se realizează prin fotosinteză. substanțe formate prin unirea mai multor molecule de monozaharide : Monozaharide: Polizaharide:
Glucidă () [Corola-website/Science/304362_a_305691]
-
de durată, stimulează foarte puțin imunitatea la nivelul mucoaselor și sunt neimunogene la grupa de vârstă sub 2 ani, grupă cu risc major de infecții pneumococice invazive. Cercetările de la sfârșitul secolului 20 au demonstrat că, prin conjugarea cu proteine a polizaharidelor capsulare, se poate extinde capacitatea imunogenă a vaccinurilor pneumococice inclusiv la grupa de vârstă sub 2 ani. În anul 2000 a intrat în uz un vaccin polizaharidic conjugat de primă generație, heptavalent, destinat imunizării sugarilor și copiilor mici, până la vârsta
Vaccin pneumococic () [Corola-website/Science/311802_a_313131]
-
ce se obține dintr-o serie de alge marine roșii (agarofite), familia Gelidiaceae (Gelidium) și Gracillariaceae (Gracilaria), din care este extras prin fierbere și solidificare la 32-40 ° C. Se prezintă sub formă de fâșii semitransparente de culoare cafenie-gălbuie. Conține 70-80% polizaharide, 10-20% apă și 1,5-4% substanțe minerale. Este format din resturi galactozidice esterificate la C cu o grupare sulfonică. Are o putere de gelificare foarte mare. este un stabilizatorare codul E406 Fiind un stabilizator (E406), este folosit ca aditiv alimentar
Agar-agar () [Corola-website/Science/310516_a_311845]
-
o creștere considerabilă a mărimii particulelor sau formarea de particule mari (în special în cazul emulsiilor utilizate în eliberarea controlată parenterală). Exemple de utilizare a emulsiilor: Deși sunt puțini autori care s-au ocupat de obținerea emulsiilor pe bază de polizaharide, ele prezintă numeroase avantaje, dintre care se pot enumera buna biocompatibilitate, biodegradabilitate, netoxicitate, și capacitatea de a forma rețele tridimensionale (gel), la care se adaugă, nu în ultimul rând, faptul că sunt materiale extrem de ieftine, găsindu-se în cantități uriașe
Emulsie () [Corola-website/Science/305711_a_307040]
-
activi. Studiile realizate asupra cineticii de eliberare au demonstrat că sistemul este dependent de tăria ionică a mediului de eliberare. Sunt studii care au arătat că proteinele sunt capabile de a îndeplini atât rol de emulsifiant, cât și rol stabilizator. Polizaharidele de masă moleculară mare, pe de altă parte, modifică, în principal, reologia fazei disperse, afectând în acest fel flocularea și viteza de emulsionare. Polizaharidele de masă moleculară mare formează o rețea slabă tip gel în fază continuă, care prezintă viscozități
Emulsie () [Corola-website/Science/305711_a_307040]
-
arătat că proteinele sunt capabile de a îndeplini atât rol de emulsifiant, cât și rol stabilizator. Polizaharidele de masă moleculară mare, pe de altă parte, modifică, în principal, reologia fazei disperse, afectând în acest fel flocularea și viteza de emulsionare. Polizaharidele de masă moleculară mare formează o rețea slabă tip gel în fază continuă, care prezintă viscozități ridicate și furnizează proprietăți elastice adiționale întregului sistem, astfel încât emulsionarea este puternic afectată. Eficiența polizaharidelor la creșterea vâscozității soluțiilor apoase depinde de mărimea și
Emulsie () [Corola-website/Science/305711_a_307040]
-
afectând în acest fel flocularea și viteza de emulsionare. Polizaharidele de masă moleculară mare formează o rețea slabă tip gel în fază continuă, care prezintă viscozități ridicate și furnizează proprietăți elastice adiționale întregului sistem, astfel încât emulsionarea este puternic afectată. Eficiența polizaharidelor la creșterea vâscozității soluțiilor apoase depinde de mărimea și forma moleculelor sale, precum și de conformația pe care o adoptă în solvent. Emulsiile multiple prezintă deja numeroase avantaje în procesul de eliberare controlată in vitro. Puține studii s-au făcut asupra
Emulsie () [Corola-website/Science/305711_a_307040]
-
Canada, incidența bolii meningococice invazive este inferioara incidenței altor infecții bacteriene invazive, cum ar fi bolile pneumococice, în timp ce în Marea Britanie (înainte de introducerea vaccinării) incidența bolii meningococice invazive era de patru ori mai mare. Până recent, vaccinurile meningococice erau compuse din polizaharide capsulare purificate adresate cel puțin unui serogrup (vaccinuri monovalente, bivalente și tetravalente, dar nu și pentru serogrupul B, prea puțin imunogen). Vaccinurile cele mai utilizate în lume erau vaccinul tetravalent A, C, Y, W-135 și vaccinul bivalent A+C. Deși
Vaccin () [Corola-website/Science/305310_a_306639]
-
bacteriile sunt capabile să transfere informație genetică printr-un proces cunoscut sub numele de transformare. Griffith a utilizat două tulpini de "Pneumococcus" (care infectează șorecii), III-S, (netedă) și II-R. Bacteriile tulpinei III-S se acoperă cu o capsulă de polizaharide care le protejează de celulele sistemul imunitar al gazdei, având ca rezultat moartea acesteia prin septicemie, pe când bacteriile tulpinei II-R nu aucapsula protectoare și sunt distruse de sistemul imunitar. În acest experiment, bacteriile din tulpina III-S au fost omorâte
Experimentul lui Griffith () [Corola-website/Science/314176_a_315505]