3,781 matches
-
Nobiliară au existat în tot evul mediu, dar în această perioadă ele se intensifică datorită, preponderent, relațiilor personale ale boierilor români cu nobili poloni, în plan diplomatic, economic, cultural și chiar personal. Semnificative sunt, în acest sens, diplomele de indigenat polon cu care au fost înzestrați unii boieri moldoveni, membrii celor mai puternice familii dătătoare de voievozi și cărturari ai epocii. Așa au fost Movileștii, Stroiceștii, Urecheștii, boierii Balica sau Costin. Mai mult decât atât, Luca Stroici, Ieremia Movilă, Simion, Gheorghe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cărturari ai epocii. Așa au fost Movileștii, Stroiceștii, Urecheștii, boierii Balica sau Costin. Mai mult decât atât, Luca Stroici, Ieremia Movilă, Simion, Gheorghe și Constantin Movilă, apoi Simion Stroici au beneficiat, totodată, și de privilegiul augmentării stemelor lor cu vulturul polon 21. Prietenia de care s-a vorbit în istoriografie dintre Ieremia vodă cu marele cancelar Jan Zamoyski, cu ajutorul căruia boierul moldovean urcă pe tronul Moldovei, „cea mai bună garanție a cooperării politice a Moldovei cu Polonia“22, este semnificativă pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
este semnificativă pentru natura acestor relații. Cât • Dan Zamfirescu, Contribuții la istoria literaturii române vechi, București, 1981, p. 87. • Ștefan S. Gorovei, Un „alt ev mediu“ românesc, în „Xenopoliana“, I, 1993, 1-4, p. 64-65. • Lucrarea lui P. P. Panaitescu, Influența polonă în opera și personalitatea cronicarilor Grigore Ureche și Miron Costin, București, 1925, rămâne de bază pentru abordarea acestui subiect. • Ștefan S. Gorovei, Steme moldovenești augmentate în Polonia, în „Arhiva genealogică“, II (VII), 1995, nr. 1-2, p. 305-313. • Ilona Czamańska, Caracterul
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în comerțul cu vite sau în vânzarea unor produse meșteșugărești pe piața poloneză sau otomană. Relațiile culturale întregesc sfera tematică, ca urmare a pătrunderii curentului umanist în Republica Nobiliară în condițiile schimbului reciproc cu patria umanismului, Italia. De altfel, influența polonă în spațiul cultural românesc a fost aceea care a contribuit substanțial la înnoirea societății românești în diverse planuri: istoriografic, religioase, înființarea de școli și tipografii. Esențială pentru primenirea societății a fost conștientizarea acestei nevoi de către elita autohtonă. Romanitatea neamului și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
în școlile Contrareformei de la Lemberg, Camenița și Bar, de formație latină. Cronica lui Grigore Ureche și Simion Dascălul și întreaga operă a lui Miron Costin sunt ilustrative în acest sens. De asemenea, de neînlocuit s-au dovedit a fi secretarii poloni de la curtea domnească din Iași sau Târgoviște pentru întreținerea corespondenței diplomatice a domnului cu autoritățile Republicii nobiliare. Pe de altă parte, tot din spațiul slav, dar cel ucrainean, hotărâtor a fost și sprijinul moldoveanului Petru Movilă, mitropolitul Kievului, la înființarea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
că ediția folosită a fost una din cele trei apărute în Polonia (ultima oară în 1636), iar impactul ei e demonstrat de faptul că un pasaj împrumutat de acolo se regăsește într-o scrisoare a stolnicului Cantacuzino către un demnitar polon 54. Din bibliotecile românești, unde se adăpostesc doar rămășițele unor tezaure pe care le-au nimicit necruțător vicisitudinile ultimei sute de ani, se pot culege mărturii izolate despre circulația unor publicații ca Le Mercure historique et politique de la Haga55 sau
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Un exemplar din „Ceasornicul Domnilor“ de N. Costin rătăcit prin bibliotecile din Italia, în „Miscellanea“, I, p. 175-186; Andrei Pippidi, Roman-magyar irodalmi talalkozasok, în „Korunk“, VIII, 1, 1997, p. 59-64. • Ilie Corfus, Documente privitoare la istoria României culese din arhivele polone. Secolul al XVII-lea, București, 1983, p. 326-327. • Anul 1716 în biblioteca Institutului de Istorie „N. Iorga“, anul 1732 în Biblioteca Academiei Române (P I 34 433). • Anii 1765-1767 la Biblioteca Academiei Române (P I 15 592). • D. Popovici, La littérature roumaine
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Constantinopol. Tranzitul armelor sârbești și refuzul de a participa la expoziția universală de la Londra (1862) sub pavilionul Imperiului otoman au diminuat șansele românilor de a obține acceptul Puterilor. Lucrurile s-au agravat când, la începutul anului 1863, a izbucnit revoluția polonă. Inițiativa lui Al. I. Cuza de a înscrie în bugetul statului, pe anul 1863, veniturile mănăstirilor închinate va hotărî Poarta să solicite, prin nota lui Aali Pașa, din 2 aprilie 1863, convocarea la Constantinopol a unei conferințe la care să
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
garantarea graniței româno-maghiare, iar românii nu au dorit să se implice în problemele delicate dintre Polonia și Germania 7. Chiar și în aceste condiții, alianța româno-polonă a fost prelungită, succesiv, prin Tratatul de garanție încheiat între Regatul României și Republica Polonă la 26 martie 19268 și prin Tratatul de garanție semnat la 15 ianuarie 19319, acesta din urmă fiind încheiat pe o perioadă nedeterminată. • Ibidem, p. 13-14. • Ibidem, p. 14. • Vezi Gheorghe Zaharia, Constantin Botoran, Politica de apărare națională a României
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
p. 11. • Ibidem, p. 14-15. Poloniei, ajutorul pe care îl putea oferi România era neglijabil, pe când extinderea alianței cu România împotriva Ungariei ar fi reprezentat o turnură mult prea bruscă a politicii poloneze față de Budapesta 76. Inflexibilitate punctului de vedere polon i-a determinat pe britanici să ezite în planurile lor de a acorda asistență României 77. Dacă până la discuțiile cu Beck, începute la 4 aprilie, guvernul britanic se arăta încă hotărât să asiste cu toate forțele România, în cazul unei
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
dacă nu era posibilă mărirea numărului de mandate 12. Pentru examinarea proiectului noii legi electorale, în cadrul Consiliului Imperial din Viena s-a constituit un comitetul format din reprezentanții a peste 20 de partide, ce includea 26 germani, 8 cehi, 7 poloni, 4 slavi de sud, 2 italieni, un român și un ucrainean. Datorită puternicelor dispute politico-naționale stârnite, proiectul a fost respins cu 17 voturi împotrivă, față de 16 pentru, în timp ce restul membrilor săi au absentat. Respingerea sa și de membrii Camerei Domnilor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
universal și a altuia rural, după modelul instituit în 1896 pentru Parlamentul din Viena. Viitoarea reprezentanță provincială urma să fie alcătuită din 55 de deputați, din care 20 urmau să revină românilor, 14 ucrainenilor, 8 germanilor, 8 evreilor și 5 polonilor 24. După mai multe discuții, legate mai ales de numărul de mandate ce • Gerald Stourzh, Der nationale Ausgleich in der Bukowina 1909/1910, in Ilona Slawinski, Joseph P. Strelka, Die Bukowina. Vergangenheit und Gegenwart, Bern-Berlin-Frankfurt a. M.-New York-Paris-Wien, 1995, p.
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ucraineană cu 16, germană cu 8, armeano-polonă cu 5 și evreiască cu 8 deputați. Fiecare grup etnic urma să primească cărți de alegător având culori diferite: roșu închis pentru români, albastru închis pentru ucraineni, galben pentru germani, verde deschis pentru poloni și alb pentru evrei 28. Odată definitivat textul proiectului de lege și aprobat de Comitetul țării, acesta a fost înaintat de deputații Eudoxiu Hurmuzaki, Nicolai Vasilco și Ștefan Smal-Stocki autorităților centrale din Viena spre aprobare. Deși, în genere, proiectul a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
recunoscuți ca o naționalitate de sine stătătoare. Ca urmare, evreii trebuiau să aparțină cadastrului național german 29. Această hotărâre, ca și mărirea numărului de deputați la 63, prin acordarea a câte un mandat în plus pentru români, ucraineni, germani și poloni, fără a se oferi ceva și evreilor, a provocat o puternică nemulțumire în rândul evreilor bucovineni. Deși curia evreiască a fost ștearsă, faptul că districtele electorale au rămas neschimbate va garanta totuși evreilor, în cadrul cadastrului german, obținerea aceluiași număr de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Melik, Zusammensetzung und Wahlrecht der Cisleithanischen Landtage, p. 1337. un deputat. A patra clasă era formată din moșierii de naționalitate română, îndreptățiți să aleagă în colegiul marii proprietăți și care urmau să trimită patru deputați în dietă. Moșierii de naționalitate polonă și armeano-polonă ce constituiau a cincea clasă, desemnau tot patru deputați. Restul moșierilor din Bucovina de alte naționalități, aici intrând în special evreii, alcătuiau cea de-a șasea clasă electorală și alegeau doi deputați în reprezentanța provincială 37. La fel
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
etnie nu deținea majoritatea, în raport cu celelalte naționalități însumate), prin stipulațiile legii electorale din 1910 s-a căutat să se realizeze, pe cât posibil, o reprezentare a tuturor grupurilor. În principal, existau patru grupe naționale principale și anume: românii, ucrainenii, germanii și polonii, întreaga provincie fiind împărțită într-o veritabilă rețea de circumscripții electorale naționale. Grupurile etnice mai mici urmau a fi incluse în cadrul listelor electorale a uneia din „națiunile principale“ (spre exemplu maghiarii în cea românească, iar lipovenii în cea ucraineană) sau
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
electoral al comunelor și cei 18 care urmau a fi aleși în cadrul noului corp electoral instituit acum, cel al clasei sufragiului universal, erau distribuiți pe naționalități și anume: câte șase pentru români și ucraineni, cinci pentru germani și unul pentru poloni. În baza cadastrului național erau instituite circumscripții electorale teritoriale, separate pe principii naționale, pentru fiecare din cele patru etnii ce urmau a fi reprezentate în Dietă. Circumscripțiile erau oarecum similare, ca modalitate de alcătuire și cuprindere, cu cele ale comunelor
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
și egumenii mănăstirilor, deputatul ales de clerul ortodox român, cel ales de clericii ucraineni și cei patru deputați ai marii proprietăți românești. Această curie se prezenta ca una preponderent românească. Cea de-a doua curie cuprindea pe cei patru deputați poloni sau armeano-poloni ai marii proprietăți, la care se adăugau cei doi deputați ai marii proprietăți de altă naționalitate (de fapt evrei), precum și cei doi reprezentanți poloni ai comunelor și ai sufragiului universal; așadar o curie a marii proprietăți dominată de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
ca una preponderent românească. Cea de-a doua curie cuprindea pe cei patru deputați poloni sau armeano-poloni ai marii proprietăți, la care se adăugau cei doi deputați ai marii proprietăți de altă naționalitate (de fapt evrei), precum și cei doi reprezentanți poloni ai comunelor și ai sufragiului universal; așadar o curie a marii proprietăți dominată de poloni. Curia a treia română cuprindea 16 deputați, fiind alcătuită din cei 10 reprezentanți români ai comunelor și cei șase ai clasei sufragiului universal. Fiind constituită
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sau armeano-poloni ai marii proprietăți, la care se adăugau cei doi deputați ai marii proprietăți de altă naționalitate (de fapt evrei), precum și cei doi reprezentanți poloni ai comunelor și ai sufragiului universal; așadar o curie a marii proprietăți dominată de poloni. Curia a treia română cuprindea 16 deputați, fiind alcătuită din cei 10 reprezentanți români ai comunelor și cei șase ai clasei sufragiului universal. Fiind constituită pe același principiu, curia a patra ucraineană reunea același număr de membri ca și cea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
j. Dâmbovița), comparatist și traducător. Este fiul Elenei (n. Pandelescu) și al lui Marcu Geambașu, meseriași. Va urma Liceul Teoretic din Găești (1962-1966) și Facultatea de Limbi Slave, secția polonă-română, la Universitatea din București (1966-1968), ca și Facultatea de Limbă Polonă a Universității din Varșovia (1968-1971), unde i-a avut între profesori pe I. C. Chițimia și pe J. Kulczycka-Saloni. Debutează în 1977 în revista „Steaua”, iar editorial, în 1996 cu monografia Maria Da¸browska. Proza interbelică, susținută, în 1990, ca teză
GEAMBASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
în 2002, mărește numărul creatorilor contemporani polonezi cunoscuți în România. Contrar așteptărilor, G. își oprește atenția asupra câte unei proze reprezentative pentru opera autorilor abordați, străduindu-se să surprindă caracterele distinctive, pe care le situează în ansamblul înnoirilor din literatura polonă a ultimelor decenii. Scriind despre Maria Da¸browska, Czeslaw Milosz, A. Kușniewicz, Stanislaw Lem, A. Szczypiorski și O. Tokarczuk, el încearcă să desprindă câteva trăsături identitare poloneze, pe care apoi le proiectează prin sugestii comparatiste pe fundal european. În partea
GEAMBASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
identitare poloneze, pe care apoi le proiectează prin sugestii comparatiste pe fundal european. În partea a doua, așezată integral sub semnul comparatismului, după ce conturează un portret al lui homo polonicus, comentatorul stăruie asupra dificultăților de traducere a prozei și poeziei polone în românește, demers pe care îl încheie cu un tablou al transpunerilor din ultimul deceniu. De altfel, în activitatea lui G. intră un capitol important dedicat traducerilor din limba polonă. SCRIERI: Maria Da¸browska. Proza interbelică, București, 1996; Ipostaze lirice
GEAMBASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
comentatorul stăruie asupra dificultăților de traducere a prozei și poeziei polone în românește, demers pe care îl încheie cu un tablou al transpunerilor din ultimul deceniu. De altfel, în activitatea lui G. intră un capitol important dedicat traducerilor din limba polonă. SCRIERI: Maria Da¸browska. Proza interbelică, București, 1996; Ipostaze lirice și narative, București, 1999; Scriitori polonezi (secolul XX), București, 2002. Traduceri: Henryk Markiewicz, Conceptele științelor literaturii, București, 1988; Jakub Karpinski, A.B.C.-ul democrației, București, 1993; Michalina Wislocka, Arta iubirii
GEAMBASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]
-
Andruhovâci, Andrzej Stasiuk, Europa mea, pref. Cornel Ungureanu, Iași, 2003. Repere bibliografice: Cristina Sârbu, „M. Da¸browska. Proza interbelică”, RSL, 1997; Mihai Mitu, Literatura Polska, II, Varșovia, 2000, 581; Sabra Daici, „Ipostaze lirice și narative”, RSL, 2001; Stan Velea, Literatura polonă în România, București, 2001, 343-344, 361, 363, 373; Stan Velea, Maximum de sensuri în minimum de cuvinte, OC, 2003, 173; Stan Velea, Cracovia - iradieri europene, „Dilema”, 2003, 531; Nicolae Mareș, Metropole culturale europene și relațiile lor cu România. Cracovia, „Ecart
GEAMBASU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287208_a_288537]