1,288 matches
-
le ia cât mai mult; s-au apucat babele satului să descânte, să facă și să desfacă, dar - nimic nu s-a schimbat. Au înțeles, la timp, sătenii că Petru Toma - “ajutorul necredincios al lui Dumnezeu”, cum începuseră să-l poreclească - avea, înainte de toate, darul vorbirii, cu care-i cicerea. “Nu stă ăsta prea mult aici! Nu face el prea mult purici pe la noi! E bun de deputat, senator sau ministru. Ori, măcar protopop, episcop și tot așa, în cinul lor
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cine vorbește?! Tu! Care n-ai avut altă funcție mai mare-n școală decât aceea de... responsabil de cerc!...” “Vorbesc, de ce să nu vorbesc!? Nu mi-oi fi dând tu voie! Că, ai fost ca o scorpie. Nu degeaba te porecleau toți scorpia, zgripțuroaica, vipera cu corn, strechea, baba-cloanța...” “Nu chiar toți. Mai erau și unii, oameni...” Da, oamenii tăi. Care, când n au chef de treabă (și n-aveau mai deloc) dădeau, în cel mai fericit caz, un telefon și-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
vin pe săptămână. Nu mi-ar fi părut rău nici de vin și nici de bani. Eu sunt oier, am cinci sute de capete, că lumea-mi mai zice în sat și Miluță Oierul, da’, în glumă, unii m-or poreclit Miluță Boierul. Da’ ce boierie să mai fie ș-aceea când câștigi cinstit, nu?” “Mă rog” “Așa... Mă gândeam că, la urma urmei, s-alege băietu’ cu ceva bun din toată treaba asta. Da’ domn’ profesor strângea vreo zece doișpe
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
poate fi în clasa ei” “Nici chiar așa. Poate să fie o învățătoare talentată. Și, în fața elevilor, s-ar putea să fie altfel, să se mai transforme” “Ziua bună”... “Am auzit că vreo câțiva de la a XI-a au și poreclit-o domnișoara Cucu” “Dar ce au ei de împărțit cu ea?” “Nu se știeeee! Probabil că i-a fascinat zâmbetul ei de o ferocitate absconsă” “ Ia lasați, bre, omul în pace. Nu v-a făcut nimic și vă și apucați
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Fiind rudă de gradul întâi, îndeplinea criteriile ca să fie cazată în adăpostul aflat la un cvartal de spital, o casă de oaspeți subvenționată din banii de buzunar ai celui mai mare cartel de fast-food-uri din lume. Casa Clovnilor, așa o porecliseră ea și Mark în urmă cu patru ani, când tatăl lor murea de insomnie letală. Omului i-a luat patruzeci de zile ca să moară, iar spre final, când a acceptat în sfârșit să se ducă la spital, mama lor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
hultuit pe rând toate acele elemente din acăror introlocare se urzi poporul românesc. Știrile noastre asupra acestor vremuri de mult apuse, le culegem aproape dintr-un singur izvor, părintele istoriei, nemuritorul Herodot. Era un timp când acest mare istoric fusese poreclit printr-o neștiutoare ironie «părintele minciunilor», cuvânt înaripat, ce-și făcu zborul prin lume ca, toate lucrurile ușoare și fără de cuprins. Printr-o glumă răutăcioasă, printr-un joc de cuvinte bazat pe neștiința celor ce-i dăduseră naștere, se puneau
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
o întrebă pe asistenta care aranja patul: — Ce se află dincolo de fereastră? — Peisaj. Kilometri întregi de peisaj. — De ce nu ridicați niciodată jaluzelele? — N-ai putea suporta priveliștea, Sprîncenatule. Nici noi n-o suportăm, care sîntem într-o formă perfectă. îl porecliseră Sprîncenatul. își examină fața în oglinda de bărbierit de douăzeci de centimetri pătrați și observă că sprîncenele îi erau înspicate cu fire albe. Se întinse pe pat gînditor și le întrebă: — Cîți ani îmi dați? — Puțin peste treizeci, spuse una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
e și confortabilă. Invit-o la serata dansantă a anului trei. Thaw și-o aminti pe June Haig. Era o fată posacă și nici pe departe atît de solidă pe cît pretindea Coulter, dar nu trecuse anul doi și era poreclită June babana pentru a o diferenția de fetele mai puțin dezvoltate. Thaw simți un fior de interes. — June Babana n-o să vină cu mine la dans, zise el. — S-ar putea să vină. Nu te place, dar e intrigată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lîngă mașina ei, uitîndu-se în sus, spre dealul împădurit, la o formă din piatră alburie ca o pompă veche de petrol. — Știi ce-i aia? întreabă ea. El îi spune că, după părerea lui, marchează locul în care Colin Campbell, poreclit Vulpea Roșie, a fost ucis. Zîmbește îndelung și zice: Am citit despre asta în romanul lui Robert Stevenson Răpit? Thaw îi răspunde că tot ce se poate. Ea zice: Nu arăți bine. Pot să te ajut cu ceva? El îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
stângaci și nesigur, mereu atent să nu comită vreo inconveniență. Timiditatea bolnăvicioasă îi cenzura reacțiile determinîndu-i pe cei din jur să-l creadă rigid și uscat. Din cauza obiceiului de a se înclina adânc de câte ori intra sau părăsea clasa, elevii îl porecliseră pe vremuri Echer. Melania Lupu îi zâmbi fermecător. ― Ai venit pe jos, dragul meu? Profesorul crezu că e o aluzie la manșetele uzate, murdare de noroi și își trase brusc picioarele sub scaun. În aceeași clipă regretă că nu s-
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în timp ce vorbești cu el, îl vezi deodată că nu mai e atent, că rămâne pe gânduri, cu ochii duși, dar când cobori privirea descoperi că la picioarele lui se formează o mică băltoacă galbenă, care începe să miroasă urât. E poreclit din pricina asta, iertați-mă, pot să vă spun acest cuvânt rușinos? n-am vrut să vă supărați pe mine, de aceea vă întreb. "Pișorcea" îi zice, domnule scluptor. Chiar așa. Du-te dracului, îl mai certăm noi, măcar șterge porcăria
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de față. Mopsul fusese în tinerețe, zicea, acrobat la circ. Trapezist. Și mărturisesc că am tresărit. Dacă tot se găsea un fost acrobat printre bătrâni, aș fi preferat să nu fie cel mai rău, cel mai cârcotaș dintre ei. Fusese poreclit Mopsul din pricina nasului turtit (amintire a unei căzături) cu care mirosea scandalul de la o poștă și imediat își făcea apariția cu capul lui mare, acoperit de păr aspru, tuns scurt, cu ochii vicleni, inteligenți și șireți. Dar i se zicea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Îmbătîndu-se, plângea și bolborosea "Doamne, iartă-mă", pentru ca, dintr-odată, să înceapă cu cântece deocheate. Se vorbea că din pricina asta fusese alungat din mânăstire. Purta un fular soios de lână, de care nu se despărțea niciodată, nici vara, și se poreclise singur, în derâdere, "Cobaiul lui Dumnezeu. " Dar nu era un șarlatan. Credea, din câte mi-am dat seama, cu aceeași pasiune și în plăcerile lumești și în împărăția cerească și tocmai aceasta era drama lui, că nu putea împăca aceste
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tăios, ironic cu care reteza orice elan celor care vroiau să se apropie de ea, mă făcuse să fiu prudent. Și apoi erau zvonurile răutăcioase lansate de Aristide care se învîrtise multă vreme în jurul ei, fără succes. Irezistibilul, cum îl poreclise Domnul Andrei, trebuise să se dea bătut; "gîsculița" a rezistat asaltului. Drept care, cu buzele lui parfumate, Aristide șoptise veninos în dreapta și în stânga că acest refuz nu era întîmplător, avea un motiv anume; ori femeia era frigidă, ori avuseseră dreptate gurile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
subțire și fragil, gata să se rupă parcă la o mișcare prea bruscă a capului. De câte ori zâmbea, întinerea. Obrazul i se lumina și ridurile dispăreau. După aceea, peste chipul ei cobora din nou, ca o cortină mizerabilă, adevărul. Cineva o poreclise în derâdere "Taifunul Victoria", iar Dinu îmi spusese odată că i-ar fi plăcut să voiajeze prin lume până și într-un cărucior de infirm. Am râs și eu. ― Nici un abuz? Asta, dragă Dinule, nu e pentru un om ca
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
aveau, decât prin propriul nume de familie - ca de exemplu: Bărbuță - cel ceavea barbișon, Clampă - cel care bând strașnic a spus la trezire că s-a „îmbătat clampă” și Clampă i-a rămas numele. Unul ce nu auzea bine era poreclit Surdul, altul Mutul, un altul, om nevoiaș cu mulți copii, avea porecla de „Peștișori cu oțețel, mănâncă băieții de se strică la bârdănel”, pentru că întrebat de vecini ce le mai dă de mâncare copiilor repeta mereu formula amintită și i-
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe bună dreptate că are cinci băieți ca brazii, spunând repetat cu vădită mândrie că e tată a cinci copii și a rămas cu această vrednică poreclă de „Tata cinci”. Să urmărim ce s-a întâmplat cu cei doi gospodari - porecliți Slănină și Pomană. Cel cu porecla Slănină îl sfătuia pe celălalt cu porecla Pomană să nu doarmă în căruță ca să nu-l taie trenul accelerat BucureștiIași cu trecerea prin gara Ghidigeni cam pe la 4.30 dimineața și să-i se
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
oboseli acumulate de gospodarul respectiv, un om extrem de harnic, care alerga surmenat zi și noapte ca să-și strângă produsele ce trebuiau culese de pe loturile muncite cu atâta tenacitate și râvnă. Tata fusese martor ocular în momentul când cei doi dialogaseră poreclindu-se între ei și a intervenit în discuția lor, întărind faptul că urma să treacă acceleratul de dimineață și e bine să fie bărbat treaz spre a nu da de necaz. Vestea întreitei tragedii s-a răspândit ca fulgerul printre
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
poate trăi oriunde. Lumea-i rea, ascultă-mă ce-ți spun. E una aici la mine-n bloc care o să se-aleagă c-o cărămidă-n cap dacă mai trăncănește mult despre mine. Mi-a spus cineva că m-a poreclit „văduva veselă“. Dar las’ pe mine, o aranjez eu. Ș-așa bănuiesc că umblă cu unu’ care lucrează-n port. Am să-i scriu lu’ bărbată-su’ o scrisorică anonimă ca s-o învăț minte. Știu ce-nseamnă astea, drăguțo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în timp ce vorbești cu el, îl vezi deodată că nu mai e atent, că rămâne pe gânduri, cu ochii duși, dar când cobori privirea descoperi că la picioarele lui se formează o mică băltoacă galbenă, care începe să miroasă urât. E poreclit din pricina asta, iertați-mă, pot să vă spun acest cuvânt rușinos? n-am vrut să vă supărați pe mine, de aceea vă întreb. „Pișorcea” îi zice, domnule scluptor. Chiar așa. Du-te dracului, îl mai certăm noi, măcar șterge porcăria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
de față. Mopsul fusese în tinerețe, zicea, acrobat la circ. Trapezist. Și mărturisesc că am tresărit. Dacă tot se găsea un fost acrobat printre bătrâni, aș fi preferat să nu fie cel mai rău, cel mai cârcotaș dintre ei. Fusese poreclit Mopsul din pricina nasului turtit (amintire a unei căzături) cu care mirosea scandalul de la o poștă și imediat își făcea apariția cu capul lui mare, acoperit de păr aspru, tuns scurt, cu ochii vicleni, inteligenți și șireți. Dar i se zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-se, plângea și bolborosea „Doamne, iartă-mă”, pentru ca, dintr-odată, să înceapă cu cântece deocheate. Se vorbea că din pricina asta fusese alungat din mânăstire. Purta un fular soios de lână, de care nu se despărțea niciodată, nici vara, și se poreclise singur, în derâdere, „Cobaiul lui Dumnezeu”. Dar nu era un șarlatan. Credea, din câte mi-am dat seama, cu aceeași pasiune și în plăcerile lumești și în împărăția cerească și tocmai aceasta era drama lui, că nu putea împăca aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
tăios, ironic cu care reteza orice elan celor care vroiau să se apropie de ea, mă făcuse să fiu prudent. Și apoi erau zvonurile răutăcioase lansate de Aristide care se învârtise multă vreme în jurul ei, fără succes. Irezistibilul, cum îl poreclise Domnul Andrei, trebuise să se dea bătut; „gâsculița” a rezistat asaltului. Drept care, cu buzele lui parfumate, Aristide șoptise veninos în dreapta și în stânga că acest refuz nu era întâmplător, avea un motiv anume; ori femeia era frigidă, ori avuseseră dreptate gurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
subțire și fragil, gata să se rupă parcă la o mișcare prea bruscă a capului. De câte ori zâmbea, întinerea. Obrazul i se lumina și ridurile dispăreau. După aceea, peste chipul ei cobora din nou, ca o cortină mizerabilă, adevărul. Cineva o poreclise în derâdere „Taifunul Victoria”, iar Dinu îmi spusese odată că i-ar fi plăcut să voiajeze prin lume până și într-un cărucior de infirm. Am râs și eu. Nici un abuz? Asta, dragă Dinule, nu e pentru un om ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
câine fusese, fără îndoială, atacat cu pietre și izgonit de toți. Și de Gaston își bătuseră joc frații și prietenii lui... încă din copilărie. În regiunea de baștină a lui Gaston, Savoy, bărbații mătăhăloși, considerați oarecum săraci cu duhul, sunt porecliți „plopi“. Și asta pentru că lemnul de plop nu e bun decât pentru bețe de chibrituri, nefiind folosit la stâlpi sau la grinzi. De aceea l-au poreclit prietenii „plopul“. Gaston avusese întotdeauna încredere în oameni. Nimeni pe lume, considera el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]