1,462 matches
-
vorbă,mi-a făcut o deosebită plăcere. Îl privește cum coboară încet, în asfaltul lucitor al zilei de primăvară. - Hei,pumnul sus ! Viața merge întotdeauna,numai înainte ! - La tine ,cu siguranță ,da ! Ești mult prea tânăr ca să fie altfel ! Închide portiera și dispare încet din oglindă ,în lumea minunată a poveștilor de viață adevărată..... Referință Bibliografică: VIAȚA LA PLUS INFINIT - fragment din romanul în lucru / Dan Gheorghilaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1500, Anul V, 08 februarie 2015. Drepturi de
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
sfătui agentul principal. Ia apă de la chiuvetă! „Echipă cu mine nu mai faceți voi. Nu iau la luptă toți bolnavii și închipuiții”, hotărî Furtună Samson privindu-i cu o fărâmă de milă pe cei doi tineri, în timp ce deschidea cu șurubelnița portiera autoturismului de serviciu. A ordonat îmbarcarea și au plecat în zona de competență. Spre mulțumirea tuturor, serviciul s-a desfășurat în condiții normale. Nu au fost evenimente deosebite. Referință Bibliografică: UN ALT FRAGMENT DIN VIITORUL ROMAN / Marian Malciu : Confluențe Literare
UN ALT FRAGMENT DIN VIITORUL ROMAN de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2350 din 07 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376617_a_377946]
-
veneam spre tine când vorbeam la telefon. Închise fără să-i mai aștepte comentariile care începuseră să-l irite. Deja puștoaica își dă aere? Dalia, în tot acest timp, nu a coborât din mașină. Aștepta ca el să-i deschidă portiera. Nu știa ce a apucat-o să-i vadă manierele. Când Ștefan a ajuns lângă mașină, Dalia n-a mai avut răbdare, a deschis portiera și a fugit spre el, sărindu-i de gât. L-a luat prin surprindere cu
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376621_a_377950]
-
în tot acest timp, nu a coborât din mașină. Aștepta ca el să-i deschidă portiera. Nu știa ce a apucat-o să-i vadă manierele. Când Ștefan a ajuns lângă mașină, Dalia n-a mai avut răbdare, a deschis portiera și a fugit spre el, sărindu-i de gât. L-a luat prin surprindere cu efuziunea ei. Nu s-a gândit că mai sunt turiști sau salariați prin preajma lor care puteau să-i cunoască. De fapt, ce importanța avea? Cine
ROMAN PREMIAT DE L.S.R. ÎN 2012 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376621_a_377950]
-
satului? --N-are importanță, spuse mustăciosul. Este-n drumul nostru, mergi înainte! Lui Mototolea i se scurseră pe șira spinării niște broboane de îndoială. --Băă, unde mă duceți voi? De ce m-am luat eu după niște hăbăuci? Opri mașina. Mustăciosul deschise portiera, se uită în peisajul pâclos un minut și ceva, apoi îi spuse calm lui Mototolea: --Nu te speria, omule, că noi știm unde ne ducem! Hai, pornește, că am văzut niște babe cu lumânări în mână! Astăzi e duminică și
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
chinuie cu taximetria. Ciocu’ mic, Trache și las-o moale cu jupuiala că...vorba lui: concurență mare, omule! După aproape o jumătate de oră se zări și domnul Zamfirescu, ducând în brațe o fetiță. Mototolea sări din mașină și deschise portierele. Zamfirescu zâmbi satisfăcut: --Ai reușit să vii la fix? --Trăiți! Unde-i ordin, cu plăcere. Mașina-i pregătită pentru drum lung. --Hai să-i dăm bătaie și să ne întoarcem până la prânz! Fii liniștit că te plătesc cât câștigi într-
ROMANUL TRANDAFIRUL SIRENEI-EPISODUL 1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372592_a_373921]
-
partea stângă, studentul Bolnavu de la Academie - la mijloc... Știți ce aveți de făcut. Semnalați operativ orice situație ce face obiectul muncii noastre! Îmbarcarea! În pas alergător, mai mult pe loc, se întoarseră cu fața spre mașină și se îndreptară spre portiere, deschizându-le în doi timpi și trei mișcări și închizându-le rapid, imediat după ce și-au ocupat locurile. „Parcă am fi de la pompieri!” exclamă înfundat studentul Bolnavu. Doar agentul Brumă l-a auzit și l-a tras de mânecă făcându
D ALE POLIŢIEI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373035_a_374364]
-
nimic. Mătură cu privirea noaptea din spatele parapeților de siguranță apropiați zonei de impact, dar tot nu văzu nimic. Trase o gură de aer proaspăt în piept, dădu un ocol aparatului și, hotărând că nu fusese ceva grav, se întoarse spre portiera ridicată, gata să își reia drumul. În momentul în care dădu să își ridice piciorul peste pragul înalt, ceva îi agăță laba bocancului. Aplecă privirea la timp pentru a zări un braț lung, terminat cu o palmă cu trei degete
SF de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373036_a_374365]
-
-ți-aș tot ce vrei tu! Râsetele se-ntețeau, paharele se goleau și Dănuț azvârlea cu banii. Cheful era-ntoi și timpul trecea. 9-Așteptările lui Trache Dar, în timpul acesta, ce mai făcea simpaticul Trache, patronul auto, lovit în amorul propriu cu portiera trântită de marele om de afaceri, Zamfirescu. Îi spusese clar pentru ce l-a plătit regește și Trache a-nghițit-o. Așa că... rabdă Tricuță, băiatule! Nu spuneai că l-ai pupa unde ar vrea el pentru banii ăștia? Du-te, cumpără-ți
TRANDAFIRUL SIRENEI-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373102_a_374431]
-
familii cu doi copii, care serveau masa pe pături întinse la umbră, sub poala pădurii. Erau îmbrăcați lejer, chiar sumar și un bărbat își etala o burtă de egumen. Am trecut pe lângă ei, i-am salutat prietenește prin golul geamului portierei și am continuat mersul spre partea opusă poziției, afundându-ne în zona ferită de privirile lor. Am oprit să ne orientăm asupra locului de popas, am reperat spațiul optim, am parcat mașina și, pe un teren acoperit cu un covor
DRAGOSTE LA VÂRSTA A DOUA (FRAGMENT DIN NUVELĂ) de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2332 din 20 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372135_a_373464]
-
să se foiască neliniștit pe partea lui de banchetă. - Șșștt! Deja începi? Nici nu am plecat bine! Abținându-și cu greu lacrimile la șoapta aspră a fratelui său, Sorin își lipi fruntea de geam și se strânse ghem în colțul portierei de pe partea lui. Florin îi spusese unchiului că fratele lui era prea mic, că nu putea face liniște și că nu merita să meargă la pescuit. Noroc că mătușa insistase că, dacă erau niște bărbați adevărați, acum puteau demonstra că
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
parteneri de pescuit fiecare dintre ei. Și, cel mai mare noroc fu acela că, nu trebui să aștepte prea mult până ce mașina se opri. Nu ieșiră până în momentul în care unchiul, după ce făcu un raid scurt prin împrejurimi, le deschise portiera și le făcu un semn conspirativ. Băieții își dezmorțiră nerăbdători picioarele, cu ochii pe statura masivă care începu să se încarce de bagaje. Florin se trezi cu geanta maronie în brațe, Sorin își simți rucsacul cu mâncare petrecut peste umeri
UNCHIUL VICTOR de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376111_a_377440]
-
neauzită, dar cu efect percutată, din mai multe piepturi răsună la unison imperativul La coadă! La coadă! Băgărețul îi fulgeră cu ochi mijiți a indignare, părând chiar să fi rostit ceva, dar zarva îi acoperise mesajul! Nemaizăbovind o clipită, deschise portiera mașinuței și plecă în trombă, lăsând șirul indian să-și savureze triumful repurtat. Energizate de biruință, spiritele își reveniră la comportamentul elevat afișat în seara din ajun, hotărâți să nu-și abandoneze reduta. Se constituiră acum în celule de rezistență
DAŢI-O-NCOLO...! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374784_a_376113]
-
mă ajuți, a zis el pe un ton enigmatic, ce m-a surprins. - Bună, Pișcoțel, vin într-o clipă, am răspuns veselă, luându-mi geaca și coborând, convinsă fiind că are nevoie de ajutorul meu. Ovidiu mă aștepta sprijinit de portieră, zâmbind misterios. - Ce-i pe capotă, Ovidiu? am întrebat, după ce un cadou voluminos, pe care era scris numele meu, mi-a atras instantaneu privirea. - Cred că un cadou pentru tine, de la Moș Crăciun! L-a aruncat din sanie direct pe
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
câte o dorință. - Ovidiu, eu fac câțiva pași că mă simt amețită, am zis în timp ce alergam, îndepărtându-mă de mașină. - Vin cu tine, a răspuns afectuos, prinzându-mă de mână . După vreo zece metri, ne-am întors și, sprijinită de portiera din spate, priveam visătoare cerul. - Ce frumos este totul! Îmi place Luna când e așa mare și este atâta lumină... - Și mie îmi place, frumoaso, m-a întrerupt Ovidiu, mutându-și repede privirea de la lună la mine, de parcă îmi citise
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
După câteva minute, îi auzeam răsuflarea greoaie, caracteristică unui bărbat stârnit și, topită de dorință, i-am șoptit, privindu-l galeș și strângându-l cu repeziciune, de mâini: - Vreau să facem dragoste. - Știu; și eu vreau, a zis în timp ce deschidea portiera din față cu mâna dreaptă. M-am răsucit apoi spre mașină, profitând de spațiul creat anume pentru ceea ce avea să urmeze. - Ce femeie frumoasă ești! l-am auzit exclamând în spatele meu în timp ce-și plimba mâinile pe piciarele mele
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 2 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371646_a_372975]
-
unde ne întâlnim? am întrebat, grăbită. - Bună, Natalia! mi se pare mai simplu să ne întâlnim la Târg, dacă ajungi prima în parcare, mă suni. - Este perfect,pa! am răspuns eu,având deja o mină ceva mai optimistă, în timp ce deschideam portiera ca să urc în mașină. Târgul din acest an mi s-a părut mai sărăcăcios, era multă lume, ca de obicei, muzică tradițională însoțită de rotocoale de fum de la grătarele cu mici, mulți meșteri populari, dar în comparație cu anul precedent, când mersesem
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 7 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371674_a_373003]
-
rostite de el. - Niciodată! am răspuns mai în glumă, mai în serios, strângându-l ușor cu mâna stângă de genunchi, timp în care motorul mașinii se oprise definitiv. - Atunci, hai să intrăm, a zis el tot în șoaptă, deschizând-mi portiera. În următoarele două ore am făcut dragoste ca și cum am fi rescris Kamasutra, cu artă, pasiune și dăruire, uitând de toate cele petrecute în ziua aceea. Amintirea vizitelor la Urluiu și cea de la mătușa îmi stârneau în prezent furia, omul acesta
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 6 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371673_a_373002]
-
o aducem înapoi! Parcă propulsați de un resort invizibil, cei doi săriră în picioare și își urmară fiul, care preluase controlul situației. Liviu urcă la volanul mașinii alături de Maria, iar băiatul se aruncă pe bancheta din spate, coborând febril geamul portierei, scormonind cu ochi de vultur fiecare colț de stradă. - Nu putea să ajungă prea departe, dacă a luat-o pe jos! Încotro credeți că se îndreaptă? Devenit lucid ca prin farmec, Liviu începu să-și pună rațiunea la treabă. Se
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
pauza de masă, ceea ce determinase intensificarea durerii de cap. Palidă, tremurând de slăbiciune, amețită și epuizată, condusese ca un robot până acasă. Cu un gest eroic coborî din mașină, dar fu nevoită să se sprijine cu precauție câteva momente de portiera închisă, până i se limpezi privirea și reuși să deslușească imaginile din jurul ei. Bâjbâi după chei prin geantă și le găsi doar cu ajutorul degetelor, ce recunoșteau fiecare obiect în acel haos întunecat. Ajunsă la ușa apartamentului, descuie tot pe întuneric
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375653_a_376982]
-
așteptând moartea izbăvitoare cu ochii închiși, întorcându-i spatele. Strigăte îngrozite, furioase, frustrate, scrâșnet cumplit de roți incendiate aproape de frânele ce brăzdară adânc cauciucurile, șoseaua masacrată de piruetele mașinii controlate de o mână divină... urletele terorizate ale șoferului ce trânti portiera cu moartea în suflet, apropiindu-se în transă de trupul îngenunchiat pe șosea, cu mâinile și fața îngropate în cascada de păr ce se revărsa peste asfaltul devastat, ca într-o dezmierdare finală. Se aplecă incredul peste forma aceea de
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
găsise sfârșitul în subsolul acelei vile fastuoase, în propria casă, murind ca păsările într-o mașină pe care nu mai apucaseră s-o pornească. Apoi, Bruno Orteca și întreaga gașcă de criminali se îmbarcară în mașinile negre ce staționaseră cu portierele deschise și demarară în trombă. Fabrizio, care nu apucase să iasă din casă, se prelinse pe tocul ușii, se ghemui tăcut în întuneric și plânse cu toată forța. Se duse tiptil la mașină, deschise încet portiera și luă valiza pe
CEEA CE NE APARŢINE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362170_a_363499]
-
negre ce staționaseră cu portierele deschise și demarară în trombă. Fabrizio, care nu apucase să iasă din casă, se prelinse pe tocul ușii, se ghemui tăcut în întuneric și plânse cu toată forța. Se duse tiptil la mașină, deschise încet portiera și luă valiza pe care tatăl lui o pusese la picioare, lângă pedale. Apăsă pe cele două clape și o deschise curios. Era plină cu teancuri de bani, Grover Cleveland privind de pe bancnotele verzi cu figura lui gravă, undeva departe
CEEA CE NE APARŢINE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362170_a_363499]
-
și m-am culcat seară obosită ,trăind intens fiecare clipă.Am primit totul că pe o binecuvîntare divină. Oamenii pot fi fericiți cu atât de puțin,Peter ... Iar tot ce construisc oamenii fericiți, durează.... Cu un gest larg Petre deschide portiera și privește peste câmpul ce se întinde lângă drum, spre liziera de salcâmi. Trage adânc aerul în piept și fără a spune un cuvînt își scoate pantofii, ciorapii, isi salța pantalonii până la genunchi și pornește peste cîmp. Nu a întors
DOR de MIRELA PENU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377729_a_379058]
-
ar fi putut să ajungă un Leu sublim, după spusele contemporanilor, dar a supralicitat excentricitatea și nu a obținut În schimb decât reputația de ființă bizară. Iată-l plimbându-se În trăsură, cu unul din cai ținut În lesă prin portieră sau presărându-și sare În cafea sau turnându-și În cizme Înghețata de fragi și vanilie care i se servea la Tortoni. Nici ducele de Brunswick nu face o figură mai bună atunci când năvălește ca un nebun la Horace Viel-Castel
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]