3,816 matches
-
române, aduce cu acest prilej omagiile ei respectuoase neînvinșilor luptători ai cauzei naționale Nicolae Iorga și A. C. Cuza, asigurându-i de adânca venerațiune și nesfârșitul devotament ce-l păstrează. Vasile Gh. Ispir, C. N. Ifrim, I. Dudescu, Dem. Rădulescu, R. Portocală, P. Stanciu, Gr. Mărculescu, Gheorghiu, Cătărău, Bușacu, Gh. Cotenescu, U. Ionescu, Foca, frații Carpus, A. Popescu, Ciulea, I. Popescu, Furtună, N. Constantinescu, N. Cotenescu, Gh. Popescu, Fianu, Sufonea, Dănău, Nistor, Stamatopol, Gheroescu, Cotigă, Tașcă, Irimescu, etc. etc.” Lista include tineri
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
N. Ifrim (Iași) erau președinții comitetelor de conducere ale celor două centre studențești universitare, primul ajungând profesor universitar, iar celălalt avocat liberal, fondator al “Ateneului popular” din Tătărași-Iași, prefect, deputat și ultimul primar al Iașului înainte de 23 august 1944, Radu Portocală este viitorul politican liberal și ministru, economistul Gheorghe Tașcă este viitorul ministru și ambasador, Ion Irimescu-Cândești face parte din studenții care l-au apărat pe Nicolae Iorga de represalii în perioada răscoalelor țărănești din 1907, politician liberal și scriitor, Nicolae
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92964_a_94256]
-
Ion Pitulescu și alții (Șase zile care au zguduit România. Ministerul de Interne în decembrie 1989), Victor Negulescu (De la informații la contraspionajul militar - drumul anevoios al unui serviciu secret, Editura Bibliotheca), Colecția de documente Marius Mioc, (dosarul Ildiko Sepssy), Radu Portocala (România. Autopsia unei lovituri de stat, Editura Agora Timișoreană), Aurel Perva, Carol Roman (Misterele revoluției române, Editura Răscruci de Milenii), Alisson Muttler , corespondent în România al Associated Press. http://bigstory.ap.org/author/alison-mutler și, nu în ultimul rând, Larry
Laszlo Tokes – Portretul unui agent de influență I [Corola-blog/BlogPost/93279_a_94571]
-
Bisericii Ortodoxe Române și țării, de referință rămân chipul său bonom și iubirea Vlădicăi Melchisedec față de școlari și săraci. ”Închipuiți-vi-l șezând pe scaun și împărțind școlarilor cu zâmbet părintesc haine, cărți și poame, când era vremea lor, ori portocale când se mântuiau merele și perele păstrate. Și să nu uităm că el a cerut să doarmă somnul de veci în grădina școalei de copii mici (din Roman), ridicată de el de dragul lor”, relatează unul dintre biografii lui... Înainte de a
Episcopul Melchisede Ștefănescu (1823-1892) – așa cum nu l-ați descoperit [Corola-blog/BlogPost/93272_a_94564]
-
că ai vorbit serios? Că, adică, și tu, și Zoran vă ocupați de căutat comori prin catacombe? - Întocmai. Cu excepția faptului că el caută altceva. Și altceva. - Îmi place la nebunie chestia aia cu excepția. Apropo, știi ce asemănare e Între o portocală și o bucată de zahăr cubic? - Asemănare? Nu știu... probabil că amândouă sunt dulci... - Răspuns greșit. Asemănarea dintre o portocală și o bucată de zahăr cubic constă În aceea că amândouă sunt rotunde. Cu excepția zahărului cubic, evident. - Trebuie să râd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
că el caută altceva. Și altceva. - Îmi place la nebunie chestia aia cu excepția. Apropo, știi ce asemănare e Între o portocală și o bucată de zahăr cubic? - Asemănare? Nu știu... probabil că amândouă sunt dulci... - Răspuns greșit. Asemănarea dintre o portocală și o bucată de zahăr cubic constă În aceea că amândouă sunt rotunde. Cu excepția zahărului cubic, evident. - Trebuie să râd? Poftim: ha, ha. - Preferam să te amuzi sau măcar să nu mai faci figura asta de Înmormântare. Nu, zău, mă sperii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
oraș, arătându-le cutare palat, cutare canal sau cutare mătușă de 106 ani ce mai reușea să croșeteze coerent. Cei care nu se mai puteau deplasa decât vag stăteau pe bănci în piața San Marco și turiștii le dădeau biscuiți, portocale sau mere și se pozau cu ei. în zilele fără vizitatori, doctorul Peleto obișnuia să tragă, împreună cu alți vreo trei bătrânei încă verzi, la hanul „Arcaica” și-n fața unui pahar de ceai subțiat cu rom se amuzau de cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
trei sferturi de ceas, Metodiu ieși pe punte. Soarele trecuse de crucea amiezii, coborând spre Habsburgi. Vasul luneca încet pe Dunăre la vale, înspre Buda. La proră stătea cel ce părea a fi stăpânul corăbiei și căpitanul ei, decojind o portocală. Pești nenumărați, lăhămețiți de un veac de aprig pașalâc, se azvârleau după cojile aruncate în apă. La un moment dat, după o coajă mai mare se iți capul unui sturion imens, doldora de icre, care aruncă o privire în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să fii cu ochii în patru. Frumusețea maschează întotdeauna un pericol, după cum îndărătul apolinicului stă pitit dionisiacul, asta ți-o spun eu, negustor bătrân. Nu vrei și matale, părinte, o felie să te mai îndulcești? Salivând, Metodiu luă felia de portocală cu simplitate. — Pe mine mă cheamă Metodiu și sunt călugăr din Moldova - zise personajul nostru. — Pe mine mă cheamă Georgios și sunt grec de pretutindeni - răspunse căpitanul zâmbind, apoi strigă pe punte: Mavros! Mai adă-mi o portocală din cală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
felia de portocală cu simplitate. — Pe mine mă cheamă Metodiu și sunt călugăr din Moldova - zise personajul nostru. — Pe mine mă cheamă Georgios și sunt grec de pretutindeni - răspunse căpitanul zâmbind, apoi strigă pe punte: Mavros! Mai adă-mi o portocală din cală! Din cală, după o vreme, se ivi un grec de vreo 50 de ani, mic, slab, murdar, neras, cu un tricou flenduros de marinar, aducând o portocală. I-o întinse căpitanului, privindu-l chiorâș, și-i spuse: — Țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
căpitanul zâmbind, apoi strigă pe punte: Mavros! Mai adă-mi o portocală din cală! Din cală, după o vreme, se ivi un grec de vreo 50 de ani, mic, slab, murdar, neras, cu un tricou flenduros de marinar, aducând o portocală. I-o întinse căpitanului, privindu-l chiorâș, și-i spuse: — Țin să-ți atrag atenția c-au mai rămas trei portocale și echipajul mârâie. N-a mâncat de două zile. — Și tu ce te bagi? - zise căpitanul. Mănânc cât vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un grec de vreo 50 de ani, mic, slab, murdar, neras, cu un tricou flenduros de marinar, aducând o portocală. I-o întinse căpitanului, privindu-l chiorâș, și-i spuse: — Țin să-ți atrag atenția c-au mai rămas trei portocale și echipajul mârâie. N-a mâncat de două zile. — Și tu ce te bagi? - zise căpitanul. Mănânc cât vreau, sunt portocalele mele. Apoi făcu mai domolit: împarte-le echipajului. Grecul cel nemulțumit se-ntoarse pe călcâie și plecă. Abia acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o întinse căpitanului, privindu-l chiorâș, și-i spuse: — Țin să-ți atrag atenția c-au mai rămas trei portocale și echipajul mârâie. N-a mâncat de două zile. — Și tu ce te bagi? - zise căpitanul. Mănânc cât vreau, sunt portocalele mele. Apoi făcu mai domolit: împarte-le echipajului. Grecul cel nemulțumit se-ntoarse pe călcâie și plecă. Abia acum băgă de seamă că omul era numai în ciorapi. — E frate-miu - zise căpitanul, observând privirea compătimitoare a călugărului. Oaia neagră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vasul plutea lin, economicos, pe Dunăre la vale, deși ziua era luminoasă, caldă, deși păreau a se înțelege bine, tăcerea ivită brusc strecurase între bunul Metodiu și negustorul Georgios ceva neliniștitor, inhibant. Primul care vorbi, înghițind stânjenit ultima felie din portocala oferită de grec, fu Metodiu: — Căpitane Georgios, n-aș dori să crezi cumva că dacă turcul acela m-a adus pe vasul dumitale și ți-a spus ce ți-a spus, eu sunt omul lor... — Vai de mine - spuse Georgios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un grup? — Ne-adunăm într-un popor și-i urâm pe capete - se enervă Metodiu. Poftim, toarnă-mă! — Ești sincer, dom’le, bravo! - zâmbi grecul. Stai liniștit, nu sunt iscoadă. Și nici dumneata nu ești. Mai ia, te rog, o portocală. Episodul 223 PASAGERI NOI După acestea, discuția continuă mai liniștită, mai firească. Negustorul Georgios îi spuse călugărului nostru câte ceva despre familia lui și i se plânse de dureri de șale, din cauza tangajului. Metodiu, la rândul lui, îi povesti cum arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
încheiase așa cum am început-o. în mod ironic, mahmureala a făcut diferența. Mă durea capul prea tare ca să mai fie loc și de sentimentalisme. Judy m-a tratat cu un ceai din amestec de fructe. Era o urmă vagă de portocală, cu particule groase suspendate în lichid. Nu i-am simțit gustul; limba mea era groasă ca o perie, dar a ajutat. Adormisem sau mai bine zis leșinasem, în patul lui Tom, dar din fericire reușisem să îmi scot mai întâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
el: Tu ce ai voie să mănânci? Cred că orice! Mă îndoiesc, totuși ai suferit o intervenție chirurgicală! La umăr frate, nu la stomac. Chiar mi-a spus doctorul că de acum trebuie mâncare și odihnă. Eu ți-am adus portocale. ridică Traian din umeri. Foarte tare! Cristi trase aer în piept după care îi povesti prietenului său cum decursese urmărirea în noapte, încheiată cu înjunghierea lui. Nu-mi pot ierta cum de am uitat de tipul ăsta care m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca un exemplar de floare dispărută. Însă În nota explicativă, voi citi că, de fapt, era motivul fundamental din desenele tatei. M-am apucat, cu mîinile tremurînde, să copiez și eu floarea mirobolantă. Cel mai mult aducea cu o uriașă portocală cojită care explodase, secționată În linii subțiri și roșii aidoma unor vase capilare. Pe moment am fost dezamăgită. Îi știam doar toate desenele cu care ornase pereții, dușumelele, sticlele, cutiile, dar nici unul nu aducea cu cel din carte. Da, mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
capilare. Pe moment am fost dezamăgită. Îi știam doar toate desenele cu care ornase pereții, dușumelele, sticlele, cutiile, dar nici unul nu aducea cu cel din carte. Da, mi-am zis, pînă și ei pot greși. Apoi, terminînd de copiat uriașa portocală cojită, citind ultimul alineat, am scos un țipăt. M-am trezit lac de sudoare. Atunci m-am apucat să-mi notez tot ce-mi aminteam din acel vis... Știți ce scria În acel ultim alineat? Că D.M. se apucase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Pentru mort, în afară de pomana praznicului, o masă cu băutură la toți cei care au fost la înmormântare, se coceau împletituri speciale, numite capete, sub forma unei cruci. În aceste capete se înfigeau bețișoare în care se puneau mere, prune, nuci, portocale etc. care țineau loc de „pomul vieții”, până la pomenirea de 40 de zile, când se ridica panaghia și se făcea „pom” mare,încărcat cu de toate. Tot atunci se dădea de pomană: pat, plapumă, scaun, masă, haine. Pomenirea se făcea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
și se așeză să revadă niște notițe pe care le scrisese înainte să adoarmă. Încă nu trecuseră cincisprezece minute când cei doi adjutanți apărură din nou cu tăvile, ibricul cu cafea, cana cu lapte, o cutie cu fursecuri, suc de portocale, iaurt, jeleu, fără îndoială, încă o dată serviciul de catering al poliției politice își meritase reputația cucerită în atâția ani de trudă. Resemnați să bea cafeaua cu lapte rece sau s-o încălzească, adjutanții spuseră că se duc să se aranjeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
această cofetărie ca să ia un mic dejun din acelea autentice, care să-l distragă și să-l facă să uite cafeaua încălzită și fursecul uscat și tare de la providențial, s.a., asigurări&reasigurări, chiar acum a comandat un suc proaspăt de portocale natural, pâine prăjită și o cafea adevărată cu lapte. Fie să se afle în ceruri cine te-a inventat, murmură cu pioșenie către pâinea prăjită când ospătarul veni să-i pună farfuria în față, cu pâinea prăjită înfășurată într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
Deprins cu desenele maeștrilor clasici, convins că Ingres este cel mai mare desenator al vremurilor moderne, mi s-a părut că Strickland desenează foarte prost. Habar n-aveam de simplificările la care țintea. Îmi aduc aminte o natură moartă, niște portocale pe o farfurie - și mă supăra că farfuria nu e rotundă, iar portocalele sunt diforme. Portretele erau supradimensionate și asta le dădea o înfățișare neplăcută. Ochilor mei, fețele acelea li se păreau niște caricaturi. Erau pictate într-o manieră complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
al vremurilor moderne, mi s-a părut că Strickland desenează foarte prost. Habar n-aveam de simplificările la care țintea. Îmi aduc aminte o natură moartă, niște portocale pe o farfurie - și mă supăra că farfuria nu e rotundă, iar portocalele sunt diforme. Portretele erau supradimensionate și asta le dădea o înfățișare neplăcută. Ochilor mei, fețele acelea li se păreau niște caricaturi. Erau pictate într-o manieră complet nouă pentru mine. Și mai tare mă nedumereau peisajele. Erau vreo două-trei imagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un adevărat englez, bucurându-se cu vioiciunea caracteristică marinei comerciale. De multe ori mai găseau câte o trebușoară de făcut pe la piața de pește. O dată, fiecare din ei a câștigat câte un franc încărcând în camioane cu nenumărate lăzi de portocale care fuseseră trântite pe chei. Într-o bună zi au prins un chilipir strașnic. Unul dintre proprietarii de pensiuni a căpătat un contract pentru vopsirea unui vas sosit de la Madagascar pe lângă Capul Bunei Speranțe, așa că vreo câteva zile statură pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]