7,887 matches
-
porunca, cine ar fi de vină, ei ori eu? MICUL PRINȚ: Măria Ta ar fi. REGELE: Întocmai. Iată, dacă i-ai cere poporului tău să se arunce în mare, el se va răzvrăti. Nu trebuie să ceri supunere decât dacă poruncile date sunt înțelepte. MICUL PRINȚ: Pot să mai întreb ceva pe Măria Voastră? REGELE: Îți poruncesc să mă mai întrebi ceva! MICUL PRINȚ: Pe planeta Măriei Voastre sunt oi? REGELE: Oi? Din câte știu eu, nu sunt. Și nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
însă de fiecare dată, ca să-l ai mereu. Nu e decât unul. MICUL PRINȚ: Nu-mi place să condamn la moarte. Mai bine plec după oaia mea. Dacă Măria Ta ar dori să mă supun numaidecât, mi-ar da o poruncă înțeleaptă: mi-ar porunci, de pildă, să plec de-aici chiar în clipa asta. REGELE: Ei bine, îți poruncesc să pleci chiar acum, pentru că te fac ambasadorul meu. Asta era! Audiența s-a terminat! (cade perdeaua-nor) MICUL PRINȚ: Ciudați mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o vorbă domoală. M am săturat de ordine răstite, de înjurături și, amenințări. La auzul acestor cuvinte, un gând amar i-a răsărit în minte Măriucăi: „Cine știe ce-o fi tras el acolo? El, care n-o știut de porunca nimănui”... O spuză de stele a început să se înfiripe pe cerul înalt, iar un corn de lună stingher atârna într-un colț de cer... În timp ce Petrache și Didina treceau pârleazul, inginerul Cicoare - punctual ca o eclipsă - bătea în poartă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
trona o masă acoperită cu pânză roșie. Din cancelarie au ieșit, plini de importanță: Chersân și un străin. Au luat loc la masă aruncând priviri fugare asupra adunării, care zumzăia ca un stup. Liniște! - a strigat Chersân. Adunarea, neobișnuită cu porunci de felul acesta, a continuat să mormăie. În special spre fundul sălii. Măi! Voi nu auziți că tovarășu’ săcritari o strigat liniște? - s-a întors cu mutră cruntă spre adunare Daurel Cocioabă. I-auzi, domnule, ce glas are Daurel! S-
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
plutească în aer, așteptând să vadă efectul... Și a fixat doar privirea zgrunțuroasă asupra lui Petrache și Costăchel. Chersân ar fi vrut să mai spună ceva, dar n-avea curaj. Milițianului îi fugeau ochii în toate părțile, așteptând parcă o poruncă... Daurel ședea în zloată, ca un câine de pripas. Noi nu am spus că ne opunem liniei partidului dumneavoastră. Nu oprim pe nimeni să intre în întovărășire. Am spus doar că noi nu intrăm. Și atât! - a pus lucrurile la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mi putere să pot trece și peste asta! Ajută-i și pe acești nenorociți de lângă mine. Dă-le gândul cel bun... să vrea să trăiască. Și poate vom scăpa și de infernul ista” - gândea Costăchel, gâfâind epuizat. Stai! - a răsunat porunca gardianului din ghereta porții. S-au oprit în mijlocul drumului sub rafalele zloatei. Începând din față, numărați! - a ordonat cerberul. Unu... doi... trei... se auzeau glasurile deținuților, pierdute în vălmășagul vântului nemilos... De o săptămână atmosfera devenise violentă. Vântul pătrundea până la
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
lege, nu credeți? Ce e aceea dezonoare? De unde vine acest cuvânt? El a fost născocit tot de oameni, mai ales de cei care, acoperindu-și faptele cu artificii și banalități, au declarat că tot ce fac ei, inclusiv crimele, sunt porunci ale comandamentului onoarei. Sunt legi nescrise ale acestui pământ pe care vrem, nu vrem, trebuie să le respectăm. Ei bine, eu nu vreau să mă supun unor astfel de legi, care mă pot conduce la schilodirea sufletului și a trupului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
înveli. Închideți lumina repede, încuiați ușa, suntem la parter, am putea fi văzuți. Și... veniți lângă mine... Doctorul speriat, luat prin surprindere, se află în momentul acela ca sub o stare de hipnoză. Execută mașinal, fără să înțeleagă de ce, toate poruncile Simonei. Stinse în grabă lumina și trase cheia. Zăbovi un timp, gata de a găsi un moment prielnic să iasă din rezervă, dar Simona îl rugă: Vino lângă mine, doctore, sunt și eu o femeie și te doresc, te doresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
de apă. Îi supravegheau gardieni cu pistoalele automate în bandulieră, care își fumau liniștiți obișnuitele țigări. La trecerea ei, cei mai mulți deținuți lăsară uneltele în pământ, privind-o cu interes masculin. Curând însă au fost readuși la lucrul lor de aspre porunci rostite de strașnicii oameni ai legii. Simona își văzu de drum, tratând ca pe un fapt divers această neașteptată întâlnire. Dacă se gândea bine, și ea era o condamnată, chiar dacă hainele ei vărgate erau invizibile pentru că îi acopereau doar sufletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
întoarcere. Nu îndrăzni să intre în curte, de frică să nu fie supusă umilinței de către tatăl său, care era sigură că n-o iertase de vreme ce nu dăduse nici un semn de viață atâta timp. Își amintea și acum de strașnica lui poruncă: ,, Nici la moartea mea sau a mamei tale să nu îndrăznești să ne calci pragul!" Cum era să nu vină? Era mama ei. O vecină o văzu cu Răducu în brațe, o recunoscu și o îndemnă să intre pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
pe un laitmotiv această întrebare, singura vinovată era ea. Va trebui să găsească, cu toate riscurile ce se vor ivi, o soluție care să-i însorească sufletul înnegurat. Pentru ea fericirea copilului său era ca un crez, o rugăciune, o poruncă a celor mai adânci comandamente ale forului său intim. Nopți la rând și zile întregi, mergând către școală, venind către casă, privindu-și odorul, frământa gânduri, țesea idei, care de care mai năstrușnice, toate tinzând către acel țel ce trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
beau mai mult rece, voind în acest fel să sublinieze starea lui sufletească din ultima vreme. Directorul apăsă pe un buton discret din spatele biroului și ușa se deschise, în cadrul ei apărând o secretară cu un zâmbet plin de bunăvoință, așteptând porunca șefului. Te rog să ne aduci două cafele. Fata dispăru precum o umbră pe ușa pe care intrase. Directorul deschise un dulăpior din care scoase două pahare de cristal și o sticlă de whisky pe care o puse pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
căci doar el este, de fapt, acea palpitare de energie pură, ce te introduce în matricea primordială, redezvăluindu-ți absolutul, care pentru tine a fost creat, care dintotdeauna ți-a aparținut și care s-a ascuns vederii omului simplu doar din porunca unui tată atotputernic și egoist. Da! Însă, dacă m-ar auzi acum, toată gloata de teologi și-ar aduna imediat forțele, sunt sigur de asta, și mi-ar intona frumos, cu multă afectare-n glas, că numai așa Domnul meu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
Sfinților Părinți, abundența de rostiri proverbiale, tenta generalizatoare cu substrat pedagogic, teologic și moralizator, cât și referirile explicite, la întâmplări sau pilde din Pateric. Astfel, scurtele povestiri „Timpul pierdut” și „Cum crezi, dacă n-ai văzut?” sunt o dezbatere asupra Poruncii de Aur sau a Poruncii celei mari a Iubirii de Aproapele, recomandată de Hristos („Vă dau o Poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
proverbiale, tenta generalizatoare cu substrat pedagogic, teologic și moralizator, cât și referirile explicite, la întâmplări sau pilde din Pateric. Astfel, scurtele povestiri „Timpul pierdut” și „Cum crezi, dacă n-ai văzut?” sunt o dezbatere asupra Poruncii de Aur sau a Poruncii celei mari a Iubirii de Aproapele, recomandată de Hristos („Vă dau o Poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
la întâmplări sau pilde din Pateric. Astfel, scurtele povestiri „Timpul pierdut” și „Cum crezi, dacă n-ai văzut?” sunt o dezbatere asupra Poruncii de Aur sau a Poruncii celei mari a Iubirii de Aproapele, recomandată de Hristos („Vă dau o Poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” - Ioan 13, 34-35
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
se reaprinde în suflet smerit și pocăit („Mâhnește-te pentru păcat, că doar această mâhnire este aducătoare de mântuire.”). „Cojocul” - povestire foarte bine închegată, scrisă cu necesară vervă, pentru situația hazlie înfățișată, totodată cu profund caracter educațional. Revine discursul asupra Poruncii a VIII-a din Decalog, „Să nu furi!” (Ieșire 20, 15), însă, de astă dată, în alt registru. „Ești oarbă!” - dispută teologică de mare profunzime, demnă, întru apărarea dreptei credințe. „Incendiul”: importantă scriere autobiografică; sensibilitatea autoarei se vede încă de la
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
Să nu facem rău!”, concluziv: „Aceasta vrea Dumnezeu de la noi; ca inima noastră să bată și pentru alții.”, la care să adăugăm și aceste minunate cuvinte ale Sfântului Ioan Gură de Aur: „Iubire față de Dumnezeu și iubire față de aproapele - două porunci strâns legate una de alta: cel ce o ține pe una dintre acestea, dar pe cealaltă n-o ține, acela n-o are nici pe cea pe care pare că o ține. Căci, după cum nu se numește om un suflet
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
-o, redat prin perfectul compus, în original este imperfectul durabil, adică exprimă o acțiune care nu se termină, care nu are un capăt. Așadar, după cum Mântuitorul Iisus Hristos veșnic va fi cu apostolii Săi și cu toți cei ce împlinesc poruncile Lui; veșnic va sta de-a dreapta Tatălui împărățind împreună; după cum corbul nu s-a mai întors la corabia lui Noe, iar Micol nu a mai născut fii după moartea ei, tot astfel Iosif cel drept și temător de Dumnezeu, în
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
unii în alții” (Augustin, 2002, p. 81). Extinzând metafora, s-ar putea spune că prin comuniune se înțelege o interacțiune socială în care actorii „locuiesc unii în alții”. Expresia biblică a comuniunii sociale fundamentate religios este în Ioan, 13,34: „Poruncă nouă dau vouă: Să vă iubiți unul pe altul. Precum Eu v-am iubit pe voi, așa și voi să vă iubiți unul pe altul”. Calea comuniunii prin iubire este limpede indicată atunci când se afirmă că: „Întru aceasta vor cunoaște
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
rămânea cu Sandei și o păzea. Merindea era pusă acolo de "oameni buni", dar ele nu aveau voie să se întâlnească cu aceștia deoarece le-ar fi provocat necazuri, și atunci ar fi rămas fără hrană. Au respectat cu sfințenie poruncile maicii starețe, care le spusese că vor fi în siguranță atâta vreme cât nu se vor vedea cu nimeni. "Oamenii buni" o să le aducă de-ale gurii. Trebuiau să se îngrijească să pună deoparte pentru iarnă mere pădurețe, alune, mure, afine, zmeură
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de-a mea, pentru care pun mâna în foc că e fată curată!... Și flăcăul, să-l vedeți, e o mândrețe de fecior! Ne pregătim ca de o mare sărbătoare! Acum mă odihnesc și eu o țâră... am dat toate poruncile și țiganii mei au plecat după cumpărături. Dumneata ai văzut vreodată o nuntă țigănească? - Nu, nu am avut ocazia, dar am auzit că e un adevărat spectacol, că știți să vă bucurați de viață și faceți din petreceri nemaipomenite sărbători
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mândre de penajul cu care natura le-a înzestrat. Nici mireasa și nici mirele nu ieșiseră din corturile lor. Tradiția îi obliga pe însurăței să apară într-un anumit moment, care însemna de fapt și declanșarea festivităților. Bulibașa, știind că poruncile sale sunt literă de lege și că nimeni nu va îndrăzni să încalce vreo cerință din mersul procesiunii, fuma liniștit în fața cortului său, cu ochii ațintiți către intrarea pe șleahul luncii, pentru a fi gata să-și întâmpine cum se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și Voica, nepoata bulibașei. O drăcoaică în carne și oase prin venele căreia se vedea că nu curge sânge, ci foc viu, strecurat, gata oricând să dea în clocot, însemn de netăgăduit al nației sale. În tabăra copiilor, ea dădea poruncile și dancii le urmau fără crâcnire. De altfel tot ea orânduia așternuturile din cortul părinților și tot ea deprinsese de mică, de la bunica ei, tainele ghicitului în cărți de tarot și în ghioc. În șatră erau și câțiva puradei mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pus între ele cârpe să nu sune și am venit într-o goană spre tine, bulibașa mo. Cum vei chibzui tu, așa o fi bine. Un timp, acesta nu scoase un cuvânt. Dar câteva clipe mai târziu tună: - Strângeți corturile! Porunca bulibașei străbătu repede de-a lungul poalelor pădurii, împânzite de sălașele abia întocmite, oamenii șatrei neavând timp să-și pună măcar pentru scurt timp capul pe o pernă. Toți, cu mic cu mare, începură desfacerea corturilor, știind că nu au
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]