1,105 matches
-
2.3.1.). Sunt și contexte în care această variație nu este posibilă, iar acestea implică unele locuțiuni pronominale de politețe. În română, locuțiunile pronominale de politețe sunt formate dintr-un substantiv (alteță, domnie, excelență, mărie etc.) și un pronume posesiv sau un pronume personal în genitiv. Unele locuțiuni pronominale de politețe acceptă variația posesiv - pronume personal în genitiv, iar altele permit doar utilizarea posesivului: (103) a. Alteța Sa; Domnia Sa; Excelența Sa; Măria Sa b. *Alteța Lui, *Alteța Ei; Domnia Lui, Domnia Ei37; *Excelența
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acestea implică unele locuțiuni pronominale de politețe. În română, locuțiunile pronominale de politețe sunt formate dintr-un substantiv (alteță, domnie, excelență, mărie etc.) și un pronume posesiv sau un pronume personal în genitiv. Unele locuțiuni pronominale de politețe acceptă variația posesiv - pronume personal în genitiv, iar altele permit doar utilizarea posesivului: (103) a. Alteța Sa; Domnia Sa; Excelența Sa; Măria Sa b. *Alteța Lui, *Alteța Ei; Domnia Lui, Domnia Ei37; *Excelența Lui, *Excelența Ei; *Măria Lui, *Măria Ei Pentru lipsa variației posesiv - pronume personal în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pronominale de politețe sunt formate dintr-un substantiv (alteță, domnie, excelență, mărie etc.) și un pronume posesiv sau un pronume personal în genitiv. Unele locuțiuni pronominale de politețe acceptă variația posesiv - pronume personal în genitiv, iar altele permit doar utilizarea posesivului: (103) a. Alteța Sa; Domnia Sa; Excelența Sa; Măria Sa b. *Alteța Lui, *Alteța Ei; Domnia Lui, Domnia Ei37; *Excelența Lui, *Excelența Ei; *Măria Lui, *Măria Ei Pentru lipsa variației posesiv - pronume personal în genitiv la majoritatea locuțiunilor pronominale de politețe, propunem o explicație
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
politețe acceptă variația posesiv - pronume personal în genitiv, iar altele permit doar utilizarea posesivului: (103) a. Alteța Sa; Domnia Sa; Excelența Sa; Măria Sa b. *Alteța Lui, *Alteța Ei; Domnia Lui, Domnia Ei37; *Excelența Lui, *Excelența Ei; *Măria Lui, *Măria Ei Pentru lipsa variației posesiv - pronume personal în genitiv la majoritatea locuțiunilor pronominale de politețe, propunem o explicație legată de evitarea referirii directe la persoană. Pronumele personal în genitiv marchează genul, numărul și persoana referentului (ei - feminin, singular; lui - masculin, singular). Prin urmare, din punct
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Măria Sa? Ce dorește domnul? - substantivele Măria Sa și domnul desemnează destinatarul întrebării În general, dacă vrem să ne referim foarte politicos la o persoană evităm pronumele personale lui, ei, în favoarea altor forme, cum ar fi pronumele de politețe dumnealui, dumneaei, pronumele posesiv său, sa: (105) a. doamna profesoară și soțul dumneaei - foarte politicos b. doamna profesoară și soțul său - politicos c. doamna profesoară și soțul ei - mai puțin politicos decât b. Într-o exprimare politicoasă, evităm pronumele personale în nominativ sau acuzativ
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a sufletului săui (P. Maior, Procanon) b. unde vorbesc țiganiii între sinei (I. Budai Deleanu, Țiganiada) c. româniii [...] aduseseră cu sinei din prima patrie nește idei ciudate (B. P. Hasdeu, Ioan Vodă) În româna contemporană, valoarea +referent plural a pronumelui posesiv de persoana a III-a a dispărut, singura formă pronominală folosită la plural fiind din paradigma pronumelui personal în genitiv (lor, la masculin și la feminin). Concurența dintre său și lor, care s-a manifestat o bună perioadaă de timp
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
-a a dispărut, singura formă pronominală folosită la plural fiind din paradigma pronumelui personal în genitiv (lor, la masculin și la feminin). Concurența dintre său și lor, care s-a manifestat o bună perioadaă de timp, a dus la eliminarea posesivului, la plural. La singular însă, concurența nu a dus la eliminarea posesivului și nici la o specializare semantică clară a formelor. În foarte multe contexte, ele sunt interșanjabile. Pronumele personal în genitiv, la singular, exprimă, în plus față de posesiv, genul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pronumelui personal în genitiv (lor, la masculin și la feminin). Concurența dintre său și lor, care s-a manifestat o bună perioadaă de timp, a dus la eliminarea posesivului, la plural. La singular însă, concurența nu a dus la eliminarea posesivului și nici la o specializare semantică clară a formelor. În foarte multe contexte, ele sunt interșanjabile. Pronumele personal în genitiv, la singular, exprimă, în plus față de posesiv, genul referentului. Această diferență a contribuit la păstrarea ambelor tipuri de forme la
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
eliminarea posesivului, la plural. La singular însă, concurența nu a dus la eliminarea posesivului și nici la o specializare semantică clară a formelor. În foarte multe contexte, ele sunt interșanjabile. Pronumele personal în genitiv, la singular, exprimă, în plus față de posesiv, genul referentului. Această diferență a contribuit la păstrarea ambelor tipuri de forme la singular. Când este relevant sau cunoscut genul referentului, se poate folosi pronumele personal în genitiv. Când genul referentului nu este cunoscut sau nu este relevant în context
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Această diferență a contribuit la păstrarea ambelor tipuri de forme la singular. Când este relevant sau cunoscut genul referentului, se poate folosi pronumele personal în genitiv. Când genul referentului nu este cunoscut sau nu este relevant în context, se folosește posesivul. La plural, pronumele personal nu exprimă genul referentului, existând o singură formă pentru ambele genuri (lor). În absența unor forme diferite de gen, lipsa unei diferențe semnificative între posesiv și personal la plural a contribuit la eliminarea uneia dintre forme
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
nu este cunoscut sau nu este relevant în context, se folosește posesivul. La plural, pronumele personal nu exprimă genul referentului, existând o singură formă pentru ambele genuri (lor). În absența unor forme diferite de gen, lipsa unei diferențe semnificative între posesiv și personal la plural a contribuit la eliminarea uneia dintre forme. Se poate face o analogie cu alte limbi, în care persoana a III-a are mai multe forme la singular, decât la plural. De exemplu, în engleză, în funcție de gen
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
marchează distincția masculin vs. feminin doar la singular (ex. le - masculin, singular, acuzativ, la - feminin, singular, acuzativ, les - feminin sau masculin, plural, acuzativ). Și reflexivul accentuat a fost înlocuit tot cu pronumele personal la plural, prin analogie cu situația de la posesiv, în cadrul unui proces mai general de pierdere a valorii +referent plural a formelor posesive și reflexive 39: (109) a. *Tinerii se salută între sine. b. Tinerii se salută între ei. 4.5. Pronumele de întărire Paradigma pronumelui de întărire este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
feminin, singular, acuzativ, les - feminin sau masculin, plural, acuzativ). Și reflexivul accentuat a fost înlocuit tot cu pronumele personal la plural, prin analogie cu situația de la posesiv, în cadrul unui proces mai general de pierdere a valorii +referent plural a formelor posesive și reflexive 39: (109) a. *Tinerii se salută între sine. b. Tinerii se salută între ei. 4.5. Pronumele de întărire Paradigma pronumelui de întărire este foarte complexă, ceea ce îngreunează acordul acestui pronume. Lucrările normative semnalează frecvent dezacorduri în utilizarea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
verbul predicat se acordă formal, la plural: (91) Dumneavoastră sunteți convocat / convocată / convocați / convocate la primărie. (iii) locuțiuni pronominale de adresare / grupări fixate, formate dintr-un substantiv feminin, la singular sau la plural (în funcție de numărul de referenți) și un pronume posesiv, de persoana a II-a, singular sau plural (utilizarea singularului sau a pluralului se face în funcție de gradul de politețe, dar și în funcție de numărul de referenți), ori de persoana a III-a (sa) sau pronumele personal în genitiv (lor): (92) a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Domnia Ta, Înălțimea Ta; b. Domnia Voastră, Excelența Voastră, Alteța Voastră; c. Măria Sa, Înălțimea sa, Domnia Sa, Excelența Sa, Alteța Sa; d. Domniile Voastre, Altețele Lor etc. Aceste locuțiuni pronominale admit două tipuri de acord al verbului-predicat - cu substantivul, la persoana a III-a, sau cu pronumele posesiv ori personal, deci la persoana a II-a sau la persoana a III-a: (93) a. Măria Ta dorește să bea vin? b. Cum vor vedea că Măria-Ta vii cu putere, îndată vor alerga și-l vor lăsa. (C.
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
masculin; acordul este fie formal, cu substantivul (la feminin), fie referențial, dacă referentul este feminin. Acordul poate fi mixt, când în poziție predicativă avem un adjectiv sau un participiu. Astfel, verbul a fi se poate acorda cu substantivul sau cu posesivul, iar participiul sau adjectivul se pot acorda referențial: (100) a. Alteța Voastră este invitat la bal. - verbul se acordă cu substantivul, iar participiul se acordă referențial (referentul este masculin) b. Alteța Voastră este invitată la bal. - verbul se acordă cu substantivul, iar
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
substantivul, iar participiul se acordă referențial (referentul este masculin) b. Alteța Voastră este invitată la bal. - verbul se acordă cu substantivul, iar participiul se acordă referențial sau formal (referentul este feminin) c. Alteța Voastră sunteți invitat la bal. - verbul se acordă cu posesivul, iar participiul se acordă referențial (referentul este masculin) d. Alteța Voastră sunteți invitată la bal. - verbul se acordă cu posesivul, iar participiul se acordă referențial (referentul este feminin) În grupul determinant subiect, posesivul se află într-o poziție din care nu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
substantivul, iar participiul se acordă referențial sau formal (referentul este feminin) c. Alteța Voastră sunteți invitat la bal. - verbul se acordă cu posesivul, iar participiul se acordă referențial (referentul este masculin) d. Alteța Voastră sunteți invitată la bal. - verbul se acordă cu posesivul, iar participiul se acordă referențial (referentul este feminin) În grupul determinant subiect, posesivul se află într-o poziție din care nu ar putea să impună acordul verbului, nefiind centrul grupului. Și totuși, verbul-predicat poate fi la persoana a II-a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sunteți invitat la bal. - verbul se acordă cu posesivul, iar participiul se acordă referențial (referentul este masculin) d. Alteța Voastră sunteți invitată la bal. - verbul se acordă cu posesivul, iar participiul se acordă referențial (referentul este feminin) În grupul determinant subiect, posesivul se află într-o poziție din care nu ar putea să impună acordul verbului, nefiind centrul grupului. Și totuși, verbul-predicat poate fi la persoana a II-a, singular sau plural, la fel ca posesivul. Putem considera că, în contextele în
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
este feminin) În grupul determinant subiect, posesivul se află într-o poziție din care nu ar putea să impună acordul verbului, nefiind centrul grupului. Și totuși, verbul-predicat poate fi la persoana a II-a, singular sau plural, la fel ca posesivul. Putem considera că, în contextele în care verbul este la persoana a II-a, singular sau plural, nu avem un acord formal cu pronumele posesiv, ci un acord semantic. În propozițiile Măria Ta ai plecat, Alteța Voastră sunteți invitat, verbul este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
totuși, verbul-predicat poate fi la persoana a II-a, singular sau plural, la fel ca posesivul. Putem considera că, în contextele în care verbul este la persoana a II-a, singular sau plural, nu avem un acord formal cu pronumele posesiv, ci un acord semantic. În propozițiile Măria Ta ai plecat, Alteța Voastră sunteți invitat, verbul este la persoana a II-a nu pentru că se acordă formal cu posesivul (ta, voastră), ci pentru că acordul se face semantic, referențial. Locuțiunile pronominale de politețe
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a II-a, singular sau plural, nu avem un acord formal cu pronumele posesiv, ci un acord semantic. În propozițiile Măria Ta ai plecat, Alteța Voastră sunteți invitat, verbul este la persoana a II-a nu pentru că se acordă formal cu posesivul (ta, voastră), ci pentru că acordul se face semantic, referențial. Locuțiunile pronominale de politețe formate cu pronumele posesiv de persoana a II-a singular (Măria Ta, Domnia Ta, Înălțimea Ta etc.) țin de un registru mai vechi al limbii. În limba contemporană
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
semantic. În propozițiile Măria Ta ai plecat, Alteța Voastră sunteți invitat, verbul este la persoana a II-a nu pentru că se acordă formal cu posesivul (ta, voastră), ci pentru că acordul se face semantic, referențial. Locuțiunile pronominale de politețe formate cu pronumele posesiv de persoana a II-a singular (Măria Ta, Domnia Ta, Înălțimea Ta etc.) țin de un registru mai vechi al limbii. În limba contemporană, locuțiunile pronominale de politețe sunt formate cu pronumele posesiv de persoana a II-a plural, care exprimă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
referențial. Locuțiunile pronominale de politețe formate cu pronumele posesiv de persoana a II-a singular (Măria Ta, Domnia Ta, Înălțimea Ta etc.) țin de un registru mai vechi al limbii. În limba contemporană, locuțiunile pronominale de politețe sunt formate cu pronumele posesiv de persoana a II-a plural, care exprimă un grad de politețe mai ridicat (Domnia Voastră, Alteța Voastră, Preafericirea Voastră etc.). Până în secolul al XIX-lea, se folosea și locuțiunea pronominală Domnia Mea, pentru referirea la propria persoană. În secolul al XIX
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
similiaritatea cu formele pronominale, având particula finală -a). Nu este un argument foarte puternic, de vreme ce și adjectivul propriu-zis se acordă tot pe baza unor trăsături referențiale, fără să putem spune că prin asta se încadrează în clasa pronumelui. 3.7. Posesivul Pentru posesiv, singurul tip de acord posibil este prin atracție, cu ultimul conjunct: (243) a. camionul și autoturismul meu b. mătușa și verișoara mea c. unchiul și tatăl meu (244) a. *camionul și autoturismul mele b. *mătușa și verișoara mele
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]