777 matches
-
patru oameni, tot din Făget și tot în zona frontului, iar mâine o să-i judece și pe aceștia. ― În sfârșit, se vede că generalul și-a pus în gând să ne spânzure pe toți, rând pe rând, oftă groparul, foarte posomorât. Se mai duse pe la vecini să le povestească nenorocirea ce s-a abătut asupra oamenilor din senin, dar se întoarse degrabă acasă, se schimbă și plecă iar la Făget. ― Poate să le fiu de folos bieților oameni, cu meseria mea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și totuși printre rândurile întristate, scriind, citea numai speranțe bune. Dragostea de viață era atunci mai tare ca frica de moarte. Pe urmă, după ce trecea primejdia, recitea "testamentul" și zâmbea fericit și rupea în bucăți foarte mici foaia cu gândurile posomorâte. Câte "testamente" de acestea a rupt?... Pe când acuma trebuie să scrie un testament definitiv... Acuma, din moment în moment, poate să vie pretorul, să-i citească niște paragrafe și să-l anunțe că la ora cutare va muri negreșit, cu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Cine-aude? Cui îi pasă? Toate au trecut pe lume, numai răul a rămas. O, acele uriașe, însă mute piramide Cari stau ca veacuri negre în pustiuri împietrite Cîte-au mai văzut și ele - ce-ar vorbi de-ar avea glas! Când posomorâtul basmu - vechia secolilor strajă - Îmi deschide cu chei de-aur și cu-a vorbelor lui vrajă Poarta naltă de la templul unde secolii se torc - Eu sub arcurile negre, cu stâlpi nalți suiți în stele, Ascultând cu adâncime glasul gândurilor mele
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
ei s-au folosit și materiale provenite de la biserica Galata din Vale. Până prin 1813, aici a fost mănăstire de călugărițe. -I-auzi domnule! Uite că eu nu știam aceste lucruri. O bucată de drum călcăm în liniște. Pe neașteptate, ieșeanul declară posomorât: Astăzi nu știu de ce mi s-au terminat cam repede rezervele din cambuză. Te iau la remorcă, dragule. Aruncă cablul și treaba-i ca și făcută. Vorbești ca un bătrân „lup de mare”, vere. O vorbă de duh ține loc
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dimineața la ei, s-a uitat la ei; și i-a văzut triști. 7. Atunci a întrebat pe dregătorii lui Faraon, care erau cu el în temnița stăpînului său, și le-a zis: "Pentru ce aveți o față așa de posomorîtă azi?" 8. Ei i-au răspuns: Am visat un vis, și nu este nimeni care să-l tălmăcească." Iosif le-a zis: "Tălmăcirile sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiți-mi dar visul vostru." 9. Mai marele paharnicilor și-a istorisit lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
liberați de greutatea lanțurilor, ceea ce singuri n-ar fi cutezat să facă. Dar îndemnul nu i-l ascultară. Le păru mai bine să se împrăștie spre pădure. Numai Mpunzi rămase. Marele Preot fusese văzut plimbîndu-se prin grădina palatului, singur și posomorât. Pe soldați, Marele Preot i-a învățat că atunci când îl vor vedea pe sclavul fugar Auta să-l prindă și să-l aducă nevătămat înaintea sa și să nu se teamă de el că ar fi zeu, pentru că toată lumea știe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
din cauza meditației prelungite în poziția lotusului, fără practicarea exercițiilor fizice. Deși era budist, Bodhidharma a fost influențat puternic de taoismul chinez și, până în ziua de azi, este considerat sfântul ocrotitor al artelor marțiale din China, Coreea și Japonia. Chipul său posomorât și încruntat, cu ochii săi pătrunzători și cu perpetua barbă de o zi, rămâne una dintre temele preferate în pictura tradițională pe pergament. Pentru a învăța formele tradiționale de arte marțiale chineze, mai ales cele ale școlilor interne subtile cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Robertson, zice Rossi, cercetându-mi testiculele și partea interioară a pulpelor, se pare că e o eczemă. — Eczemă! Dar aici... adică, o eczemă se face pe spate, pe brațe sau pe față... dar nu acolo... Ochii lui Rossi se măresc posomorâți și o sclipire de dezgust apare evident În ei. — Eczema poate apărea oriunde. Nu există nici un semn că ați mai avea și altceva, cu siguranță nu o boală venerică. Băga-mi-aș pula, io mă dezintegrez bine-mersi aici și puțoiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
general și la perceperea de către om a manifestărilor ei. Divinitatea lituaniană echivalentă lui Zamolxis (Žameluks / Žiameluks / Žemeluks) cu ultimul component însemnând „lumină, strălucire” este semnalată și cu alt element în partea finală: Žeminiuke, pe care îl întâlnim în lit. niũkùs „posomorât, sumbru, mohorât”, niùkti „a se posomorî, a se încrunta”, niũksόti „a fi sumbru, a se întuneca” și în substantive ca vgr. νύξ, νυκτός „noapte; întuneric, beznă, obscuritate”, sl. noč „noapte”, lit. naktìs „Ib.”, alb. natë „noapte, ceva întunecat, posomorât”, lat.
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
niũkùs „posomorât, sumbru, mohorât”, niùkti „a se posomorî, a se încrunta”, niũksόti „a fi sumbru, a se întuneca” și în substantive ca vgr. νύξ, νυκτός „noapte; întuneric, beznă, obscuritate”, sl. noč „noapte”, lit. naktìs „Ib.”, alb. natë „noapte, ceva întunecat, posomorât”, lat. nox, noktis „noapte; furtună, uragan, perturbație, calamitate; umbră, noaptea infernului, iadul”. De aici rezultă că zeitatea nopții la greci și la romani (Nύξ, Nox) corespunde părții din urmă a lit. Žemi/niuke, a cărui primă parte, žẽme, are în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vale, peste pârâul Jigăliei, apoi străbați Valea Elanului, vestită în vechime prin așezările-i răzășești... apoi, peste dealuri pînă pe dealul Belciugului de unde se vede în chip minunat Șesul Prutului... e o priveliște măreață, măi Fanachi, dar de o măreție posomorâtă, melancolică, aproape tristă, această, vale blestemată, plină de morminte, care amintesc de eroii moldoveni din vremea veche. Pământul din Lunca Prutului era frământat de copitele cailor, ce foiau mai tot timpul anului, călăriți de războinici aprigi. E ceva blând, duios
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
au vindecat-o. Se temea să nu i se întâmple și lui Suru. Când Anton a vrut să-l mai amenințe o dată, moș‟ Chifu cu capcanele pe umăr dispăru prin desișuri. Bătrânul Chifu era un bărbat uscat, ‟nalt și ciolănos, posomorât, dar cu o privire arzătoare, părul des, căzut pe frunte, mâinile și degetele lățite ca labele de lup. Chipul măsliniu și prelung, spânatec, o barbă țepoasă și neagră. Avea ceva tainic, trist și totodată vehement în el. Ca înfățișare era
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
mai cald, jur c-așa am să fac. Ce părere ai de Elveția? o întrebă Anna. La urma urmei, ai rude acolo. E al naibii de frig iarna, zise Darcey. — Totuși nu e umed, observă Anna. Nu e așa de cenușiu și posomorât ca aici. Și mai e și schiul. Se întâmplă și acolo să fie posomorât și cenușiu, o informă Darcey. Și-apoi eu sunt catastrofală când vine vorba de schi. Nu, nu mă văd în Elveția. Poate în Italia. Visam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
întrebă Anna. La urma urmei, ai rude acolo. E al naibii de frig iarna, zise Darcey. — Totuși nu e umed, observă Anna. Nu e așa de cenușiu și posomorât ca aici. Și mai e și schiul. Se întâmplă și acolo să fie posomorât și cenușiu, o informă Darcey. Și-apoi eu sunt catastrofală când vine vorba de schi. Nu, nu mă văd în Elveția. Poate în Italia. Visam la o fermă drăguță în Toscana cu livada mea de măslini, unde aș putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
dar așa stau lucrurile. Vrea vreuna din voi să se căsătorească? întrebă Darcey. —Odată și-odată da, oftă Amelie. Dar nici una din noi nu se pricepe să păstreze un bărbat lângă ea suficient de mult timp. —Ai dreptate, zise Darcey posomorâtă. Nu suntem bune de nimic. Se dădu jos de pe scaunul înalt și se duse la toaletă, unde se uită cum alte fete mai frumoase și mai tinere se aranjau ca să arate și mai bine, refăcându-și machiajul în oglinzile imense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
încheietură. Așa că sună la birou și vorbi cu Anna, care o compătimi pentru accident, îi spuse să stea acasă cât de mult voia și promise să o viziteze în seara următoare. — Credeam că m-am lecuit de căzături, zise Darcey posomorâtă, stând cu Anna în sufragerie, mâncând rulouri de sushi (pe care le adusese Anna) și împărțind o sticlă de vin. Nici de colțurile biroului nu mă mai lovesc atât de mult cum mă loveam. Dar acum, cu accidentul din lift
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
colț minunat de lume. Dar imediat ce se Întorc, el trebuie să plece Într-o excursie din aia „Putere prin Distracție“, grație Oficiului de Muncă al Reich-ului. — Zău? Unde anume? — Marea Mediterană. — Și dumneavoastră credeți asta? Bătrânul se Încruntă: — Nu, zise el posomorât. Nu i-am spus nimic lui Dagmarr, dar bănuiesc că pleacă În Spania... — ... și la război. — Și la război, da. Mussolini l-a ajutat pe Franco, așa că Hitler n-o să rateze distracția, nu? Nu va fi fericit până când n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a rămas neschimbat, până când vreun urmaș al preotului Ionică a poruncit ca Ajunul să rămână ca seară pentru rugăciune, iar, în prima seară de Crăciun, sticlărenii să se desfete cu colinde și petreceri lumești. Roata norocului Badea Vasile se trezise posomorât, cu noaptea-n cap, hăituit de un vâjâit al urechii. „ Pesemne, m-o tras curentul asară, la cazanul popii” își spuse el, înciudat, în timp ce și țesăla mândrețe de boi ungureni. Nevastă-sa, Maria, mulgea vacile, cu mâinele sumese, uitându-se
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
un vis. Anul acesta i-am trimis cel mai frumos mesaj lui Moș Crăciun pentru că am făcut acest lucru personal. Bubo și Hugo Nistor Elena, S.A.M. Valea-Seacă A fost odata o buburuză pe nume Bubo care era trista și posomorâtă. Stătea la umbră pe o frunză și se gândea care îi este rostul în viață. Se uita în jur și vedea că fiecare își are rostul în viață iar ea se simțea inutilă. Și cum stătea, așa, căzută pe gânduri
DE LA COPII ADUNATE… by Gabriela Irimia () [Corola-publishinghouse/Imaginative/778_a_1738]
-
să ajungem la țintă? La urma urmei, acest adevăr n-ar fi nou. Theophile Gautier a trecut la patru sute de metri de catedrala Chartres fără să vrea s-o vadă. Peste câtva timp, vom ateriza la Amsterdam. Plouă. Această atmosferă posomorâtă convine, cred, Amsterdamului. Bănuiesc orașul plin de statui reci, de bronz coclit. Severitatea zidurilor trebuie să fie mai puțin tăioasă acum. Iar în vântul umed trebuie că par mai puțin anacronice morile de vânt din tablourile lui Ruisdael. Dacă mai
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
bărbați. De teamă să nu semene prea mult zeilor, Hurakan le-a suflat un abur peste priviri ca sa nu vadă decât ceea ce e în jurul lor. Apoi, în timpul nopții, zeii au creat și patru femei. jungla Cer, în continuare, pâclos, dimineață posomorâtă. Lăsăm în urmă ultimele case din Villahermosa, îndreptîndu-ne spre junglă. Străbatem în câteva ore, pe o șosea, distanța pe care alții, ca să vadă rubinele de la Palenque, au străbătut-o zile în șir, cu mijloace istovitoare, traversând păduri și mlaștini, epuizați
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
vedea nimeni, ea era, ea se vedea pe sine, privire care devine substanță, care devine privire. Toate ușile pe care le deschisesem vreodată, toate câte aveam să le mai deschid, ca să-mi apară în față alte camere sinistre, alte culoare posomorâte, alte lumi de neînțeles, prima ușă a vulvei însîngerate și ultima ușă a sudorilor agoniei, marea ușă a marii Intrări, căutată peste tot și întotdeauna, ușa fiecărei răni pe care corpul meu de mizerie a avut-o, ușa dintre coapsele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
la vremea aceea fragedă nu m-am dus atât de departe cu presupunerile, dar, cu convingerea liniștitoare că visasem peste noapte totul, l-am urmat pe Theo la masă, neîndrăznind să-i povestesc visul meu fantastic de teama să, El, posomorât, a mâncat pâine, ouă fierte de fratele Rafael, roșii, ardei și brânză, eu am băut și lapte și el avea cafeaua caldă pe-un colț al sobei din bucătărie, mirosea frumos a cafea fierbinte, îmi stăruie și acum în minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
Stele sclipitoare au început să apară pe cer. Apar, încet-încet, Carul Mic și Carul Mare. Luceafărul a apărut primul lângă lună pentru a-i ține de urât. — Lună, nu te plictisești să stai numai cu Luceafărul? — Ba da, spuse luna posomorâtă, Luceafărul e tăcut în ultima vreme, iar eu trebuie să stau singură, doar cu marea cea veșnic neliniștită. Poți să vorbești cu mine, dacă vrei. Eu mai stau aici, până mă cheamă părinții. Sigur! Mi-ar face mare plăcere! Luna
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
săculeț acum... Logan nu răspunse nimic, iar reporterul se aplecă pe geamul mașinii, vârându-și capul Înăuntru. — Și la ce lucrezi acum? Întrebă el. Logan privea drept În față, prin parbriz către Lang Stracht care se Întindea Înainte, cenușiu și posomorât. — Păi... Ăăă... făcu el. — Dacă te interesează Colin Căcănaru’, făcu el În șoaptă, dar se opri brusc, se lovi cu palma peste gură și mormăi În direcția agentei Watson. Scuze, iubire, m-a luat gura pe dinainte. Watson ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]