811 matches
-
a clătinat de umăr nana Floarea. L-a clătinat de două ori; era căzut cu pieptul pe marginea vetrei. Abia când l-a clătinat a treia oară, Culi a suspinat. A tresărit, a întors fruntea, s-a zvârlit în picioare, posomorât. Toate erau în el; nu se despărțise de nimic. Cu aceeași îndârjire, știa ce are de făcut. —Ai putea oare să-mi spui ce gând ai? l-a întrebat nana Floarea cu îndoială. Tot te ții numaidecât să mergi? El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Paznicul nu catadicsi să răspundă la asemenea observație. Încă se amestecau în el otrăvurile și dezgusturile și încă nu-i venise vremea să rupă din el mânia. —Așa-i acest Culi totdeauna! oftă bătrâna. Feciorul ei ieșise, întorcând aceleași sprâncene posomorâte. Sania era trasă dinaintea ușii; calul înhămat. Vremea se arăta moale și senină. Ion Bezarbarză, sluga, umbla aprig împrejur, grămădea fânul în lada săniei, întindea bine cergile. Tropăia cu bocancii lui grei, din când în când își trecea un pumn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
multe zile după întoarcerea lui Nicula Ursake din blândețea văii, au trecut pe deasupra Preluncilor stoluri de dumbrăvenci, fâlfâind și învârtejindu-se cătră asfințit. Și la o zi după ce au trecut acele cârduri de dumbrăvenci, s-a înegurat cerul de nouri posomorâți și a prins a bate o ploaie piezișă, subțire și rece. După douăzeci de ceasuri de curgere, în acea ploaie subțire s-au amestecat fulgi de lapoviță; astfel că s-a așezat cap de iarnă. Până la coada iernii era îndelungat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dăruit sfetnici potriviți și oșteni credincioși în număr îndestulător. Când s-a întors la Stambul, a găsit pe marele său stăpân mai puțin înclinat să stea cu dânsa de vorbă despre treburile împărăției. Soliman avea din când în când mâhniri posomorâte. Unii din curteni credeau că duhul lui Mustafa șahzadè tulbura somnul părintelui său. Robii de la iatac l-ar fi auzit pe sultan, noaptea, grăind cu cineva și tânguindu-se: —Împăratul slăbește... ziceau unii. De aceea împăratul, mai slăbit fiind, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
după care m-a anunțat că fusesem condamnat la moarte. "Cum adică?" am întrebat eu liniștit. "Tribunalul a luat această decizie". Eram în continuare liniștit. "Și cum urmează să fiu executat?" "Dresez acum un câine special pentru dumneavoastră, mă lămuri posomorât Hingherul. Vă va sări la beregată." "Moarte prin mușcătură, vasăzică." " Da, domnule sculptor", încuviință el. "Și de ce-ai venit să mi-o spui?" Pentru că vă simpatizez". Bănuisem totdeauna că un om care iubea câinii atât nu putea fi în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cât de curând obiceiul vizitelor la rude și prieteni împreună cu băiatul nostru. Trebuie să remarc aici că soția mea nu e o fire prea veselă și eu, personal, nu pot să nu mă gândesc la o eventuală legătură între natura posomorâtă a Antoniei și problemele de integrare ale copilului nostru, deși această ipoteză nu a fost verificată de analizele de laborator întreprinse. Cert este că, la mai puțin de două săptămâni de la începerea tratamentului, Alexandru a revenit la stările de letargie
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
crescuse și devenise plantă și acum țesătură deasă și nu-i mai putea scăpa. Pentru că orgoliul lui - mare, dar neajuns încă la a fi nemăsurat - nu primise loviturile ce l-ar fi putut însufleți ori știuse să le evite. Urmărea posomorât, tăcut și palid încercarea oricui de a-i oferi ceva ce nu și-ar fi găsit contraponderea într-un act de-al său, de parcă s-ar fi temut să nu fie prins în laț. Toate astea nu existau însă decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
printre stîlpii de telefon, Împrăștiind cutiile de Craven A lăsate de cerșetorii dispăruți. De-abia mai răsufla cînd ajunse la casa familiei Raymond de la capătul german al Columbia Road. Trecu pe lîngă Opelurile și Mercedesurile parcate - În mod ciudat, mașini posomorîte care Îi dădeau o imagine poate prea clară a felului cum arăta Europa - și se opri În fașa ușii principale. Un sul japonez era prins de tăbliile ușii de stejar. Ușa se deschise și apărură două servitoare chinezoaice, trăgînd În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dimineața la ei, s-a uitat la ei; și i-a văzut triști. 7. Atunci a întrebat pe dregătorii lui Faraon, care erau cu el în temnița stăpînului său, și le-a zis: "Pentru ce aveți o față așa de posomorîtă azi?" 8. Ei i-au răspuns: Am visat un vis, și nu este nimeni care să-l tălmăcească." Iosif le-a zis: "Tălmăcirile sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiți-mi dar visul vostru." 9. Mai marele paharnicilor și-a istorisit lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
și crescută în grădinăriile mele”. - „Eu trec pe la bucătărie, ca să-i dau gustul”, țâșnește Gloria printre dinți, în legitimă apărare. Așezați la masă, sunt pornit pe ceartă. Borșul mi se pare acru și trezit. „E acru și trezit”, zice Gloria, posomorâtă, la un gând cu mine, și vorbim apoi, nepăsători, de alte lucruri, cu toate că îmi simt creierii apăsați de borșul care-mi strânge inima. Gloria ronțăie un pesmete și discută iarăși despre borș. Zice că s-a săturat de el până în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
bre omule? — Nu știu. — Nu știi? Aău, nu mă-nnebuni! Tre’ să fii aci pen’ ceva. Pe negrii-i aduc tot timpu’ degeaba, da’ mneata, dom’le, tre’ să fii aci pen’ ceva. Iți spun drept că nu știu, repetă posomorât bătrânul. Stăteam și eu cu alții-n față la D.H. Holmes. — Ș-ai șterpelit un portofel, ai? — Nu. L-am ocărât p-un caraliu. — Și cam cum i-ai zis? — Comunis’. — Comnis’! Ăăau! Dac-aș zice eu c-un pulițist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
frenetic, tribal; un cor cânta în falset, insinuând ceva despre a face dragoste toată noaptea. — Îmi pare rău, spuse agentul Mancuso, cu inima aproape sfărâmată la auzul dificultăților financiare ale doamnei Reilly. — Ei, nu-i vina ta, dragă, spuse ea posomorâtă. Dac-aș pune ipotecă pe casă... Nu putem scăpa altfel? Ce zici? Nu, doamnă, răspunse agentul Mancuso, ciulind urechile la niște tropote care se apropiau. — Copiii care apar în programul acesta ar trebui să fie toți gazați, spuse Ignatius, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
când va vedea această scenă. Ceva mai violent! Agitați armele mai amenințător! Strâmbați-vă! Răcniți! Unii dintre voi ar putea sări de câteva ori, dacă sunteți atât de amabili. Râzând, îi urmară indicațiile, toți, în afară de cele două femei care țineau posomorâte stindardul. În birou, domnul Gonzalez o privea pe domnișoara Trixie cum se lovește de rama ușii, făcându-și apariția pentru ziua aceea de muncă. În același timp, se întreba ce poate să însemne zgomotul cel nou și violent care izbucnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
flăcări. Dinspre tabernaclu se auzi din nou muzica. Dorian plecă să vorbească cu un grup de prieteni, ignorându-l anume pe Ignatius, așa cum făceau toți ceilalți de față. Se simțea la fel de singur cum se simțise la liceu, în ziua aceea posomorâtă când, într-un laborator de chimie, experiența pe care o făcea produsese o explozie, arzându-i sprâncenele și speriindu-l. Șocul și teroarea îl făcuseră să se scape în pantaloni și toți cei care erau în laborator se prefăceau că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
O să te târâie după el de la un motel prăpădit la altul. Ai să sfârșești prin a te sinucide. — Am să mă mărit dacă vreau, băiete. Nu mă poți opri. Nu mai poți. — Omul acela e un radical periculos, spuse Ignatius posomorât. Dumnezeu știe ce orori politico-ideologice ascunde în mintea lui! Te va tortura sau poate și mai rău. — Cine naiba ești tu să-mi spui mie ce să fac, Ignatius? Doamna Reilly privi spre fiul ei care își dădea aere. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
săculeț acum... Logan nu răspunse nimic, iar reporterul se aplecă pe geamul mașinii, vârându-și capul Înăuntru. — Și la ce lucrezi acum? Întrebă el. Logan privea drept În față, prin parbriz către Lang Stracht care se Întindea Înainte, cenușiu și posomorât. — Păi... Ăăă... făcu el. — Dacă te interesează Colin Căcănaru’, făcu el În șoaptă, dar se opri brusc, se lovi cu palma peste gură și mormăi În direcția agentei Watson. Scuze, iubire, m-a luat gura pe dinainte. Watson ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
jachetă care nu să facă față nici măcar unui strănut, darămite vântului puternic de afară. — Domnule Lumley? Bărbatul se răsuci spre el. — De ce nu-l mai caută? Avea fața palidă și aspră, iar barba crescută Îi dădea un aspect și mai posomorât. — E Încă acolo! De ce nu-l mai caută? Logan Îl pofti Într-una din micile Încăperi de la recepție. Bărbatul tremura, ud leoarcă. — De ce nu-l mai caută? — L-au căutat toată ziua, domnule Lumley. Acum e prea Întuneric să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-se la o lume multicoloră. De regulă, astfel de sentimente Îl agasau, dar poezia avea atât de multă simplitate și atmosferă, Încât a reușit să-și formeze o imagine mentală a Clarei: Clara Într-o zi ca aceea, rece și posomorâtă, cu ochii ageri, albaștri, ațintiți În depărtare, Încercând să vadă cum mărșăluiesc spre ea, peste grădini, tragediile viitoare. Era invidios pentru poezia aceea. Ce mult i-ar fi plăcut să vină, s-o surprindă sus, pe zid, și să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
să Înțeleagă de ce Amory a zâmbit Încântat tot timpul prânzul. Și-a Închipuit, probabil, că e unul dintre optimiștii ăia găunoși. DUPĂ CINCI SĂPTĂMÂNI Ne-am Întors În biblioteca din casa Connage. ROSALIND, singură, șade pe sofa, privind În gol, posomorâtă și nefericită. Este mult schimbată - puțin mai slabă, printre altele; ochii nu-i mai sunt luminoși și scăpărători; Îi poți da ușor un an În plus. Intră mama ei, Înfășurată Într-un mantou de operă. Îi aruncă o privire nervoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Toți Îl privesc curioși.)... cu doi dolari pe săptămână. (Consternare generală.) DOAMNA CONNAGE: Să mergem, Alec, aud mașina venind. (Urări de noapte bună, destul de reci pe alocuri. După ce DOAMNA CONNAGE și ALEC pleacă, se instalează tăcerea. ROSALIND stă În continuare posomorâtă, cu privirea pierdută În foc. AMORY merge la ea și-i pune brațul pe după umeri.) AMORY: Fetița mea dragă... (Se sărută. Încă o pauză, după care ea Îi ia mâna, i-o acoperă cu sărutări și și-o așază pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
săptămână de la primirea acestei misive, micul lor cămin s-a destrămat precipitat. Cauza imediată a fost boala gravă - și, probabil, cronică - a mamei lui Tom. Așa că au pus mobila la păstrare, au dat instrucțiuni pentru subînchiriere și și-au strâns posomorâți mâinile la Pennsylvania Station. S-ar fi zis că Amory și Tom nu mai isprăveau să-și ia rămas-bun. Stăpânit de un imens sentiment de singurătate, Amory a cedat impulsului de a se Îndrepta spre sud, cu gândul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și Dick și Kerry sunt morți - toți trei! Pe Alec l-a trecut un fior. - Să nu vorbim despre asta. Zilele mohorâte de toamnă mă deprimă Îndeajuns. Se părea că și Jill era de aceeași părere. - Doug ăsta-i cam posomorât, oricum, a comentat ea. Spune-i să tragă o dușcă mai lungă. E alcool bun și-i greu de găsit În zilele astea. - De fapt, Amory, am vrut să te Întreb unde stai... - Păi, la New York, cred... - Nu, mă refeream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pierduse mobilitatea-i și când viața însăși se trăda numai prin sorbire, la intervale egale, a fumului din ciubuc [...]. [Boierul fanariot] cade într-un fel de reverie delicioasă, așa-zisul chef sau stare de quietism oriental, în oposițiune cu starea posomorâtă și mânioasă a tiriachiului, a băutorului pasionat de vin și de afion [= opium], căruia [îi] revenea buna dispozițiune odată cu primele filigene de cafea (123, pp. 216-217). Expresiile „a fi cu chef”, „a trage un chef”, „a fi chefliu” etc. se
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
imagine mentală a lui, cum cotrobăia într-o debara de haine. Reveni și se opri în prag, clipind sub impulsul unui gând. Era un bărbat scund, în cămașă, cărând în brațe o grămadă de haine. Privi pe deasupra hainelor și rosti posomorât: - Doamne, Bill, nu poți să te ridici încă. Erai încă inconștient acum jumătate de oră când am prins-o aici pe doamna aia. Se întrerupse, serviabil: Îl chem pe doctor și-ți aduc niște supă fierbinte. După felul cum ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
nemărginirea oceanului. Privind marea, înțelese de asemenea și că valea în care trăise nu era decât un bob de mac. Scoase un strigăt de uimire. Auzi zgomot de pași. Matsuki Chūsaku ieșise și el pe punte. Acest bărbat slab și posomorât nu-și mai lua nici el ochii de la priveliștea maiestuoasă a oceanului. Ce mare mai e și lumea asta! Însă vântul smulse cuvintele samuraiului suflându-le în largul mării ca pe niște foi de hârtie. Nu-mi vine să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]