3,622 matches
-
Sorin Lavric Că Bertrand Russell, un matematician cu subtile preocupări de logică, a primit în 1950 Premiul Nobel pentru Literatură e un detaliu ce ține de degringolada Europei postbelice. În genere, prăpastia care desparte matematica de literatură e atît de mare, încît, sub unghiul expresiei spre care tind, cele două domenii sînt incompatibile: jocul ecuațiilor și al numerelor nu are corespondent în lumea cuvintelor, rareori întîlnindu- se spirite care
Lauda plictisului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5182_a_6507]
-
Iulian Bol Unul dintre cei mai importanț i reprezentanți ai prozei românești postbelice, Mircea Horia Simionescu impune, prin creațiile sale epice, un stil narativ singular. Tetralogia Ingeniosul bine temperat este ilustrativă pentru o astfel de singularitate, pentru literatura văzută ca repertoriu de teme, motive, laitmotive, procedee și imagini artistice. În primul rând, este
Mircea Horia Simionescu – Dimensiuni ale prozei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5400_a_6725]
-
săi. Au apărut volume inedite, o ediție critică (îngrijită de Mihaela Constantinescu Podocea) și mai multe culegeri de documente. Din păcate, nu toate aceste bune inițiative, decurgând din dorința de a întreține interesul față de opera unuia dintre marii noștri scriitori postbelici, duc la realizări editoriale pe măsură. Drumul de la bunele intenții la infernul editorial, se știe, e scurt și nemilos, nu numai pentru cel care îl parcurge - editorul - ci, din păcate, și pentru postumele necorespunzător valorificate. Exemplul cel mai recent este
Harababură cu Marin Sorescu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5099_a_6424]
-
norma de studii ISI recitind Setea sau altele; am zis Setea pentru că, aparte niște infiltrații demagogice, e un roman chiar bine scris). În orice caz, chiar cu ajutorul primit de la manualele alternative, „revizuirile” operate pînă acum n-au schimbat starea literară postbelică și nici scara de valori. Au fost cîteva opinteli cam zadarnice (cum a fost cazul - mai evident - al lui I. D. Sârbu), dar nici ele n-au avut suflu (poate nici sprijin de la operă; asta sigur). Aș zice, deci, că au
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
toți suntem prizonierii vieții pe care am trăit-o și pe care încă o avem pe acest pământ și reacționăm pe măsură. Am intrat în viața matură, relativ publică, în 1971, când se prăbușea un sistem, sistemul Bretton Woods, sistemul postbelic, tot vreo 40 de ani, bazat pe un preț al aurului de vreo 35 de dolari pe uncie. Și am văzut cum tot ce era adevărat până în '71 și ce citisem eu nu mai era adevărat în gândirea economică, cursurile
Isărescu: "Nu știu ce se va întâmpla" by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/51117_a_52442]
-
și Celălat Istrati, 2004. Lucrarea de care vorbesc este prefațată de Eugen Simion, fost coleg de echipă critică cu Mircea Iorgulescu la România literară. Nu o echipă oarecare, ci una care a „controlat” cel puțin două decenii mersul literaturii românești postbelice, în era predecembristă, a triat și a propulsat cărțile cele mai bune din interval. Eugen Simion nu ezită să-și avertizeze cititorul că relațiile cu autorul cărții pe care o prefațează nu au fost idilice în ultimii douăzeci de ani
Ultimul Mircea Iorgulescu (II) by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5135_a_6460]
-
inițiativa unei serii de autor Dinu Pillat. Parcursul biografic de un asemenea impact asupra lumii culturale merită atenția publicului larg. Cât despre scriitorul Dinu Pillat, cred că și-a rezervat un loc pe cel de-al doilea raft al literaturii postbelice.
Introducere la biografie by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/5198_a_6523]
-
o umoare constantă care îl condamnă la același ton de-a lungul vieții. De exemplu, Ernst Jünger, cînd scrie Jurnalele pariziene, e un meticulos rafinat de fină discriminare culturală, pentru ca în Anii de ocupație (jurnal ce surprinde perioada ocupării Germaniei postbelice) timbrul să-i sară la treapta însemnărilor de intensitate tragică, încărcate de oroare metafizică. La fel se întîmplă cu Mircea Eliade: jurnalele sale desfășoară zigzaguri ce trec prin toate cele trei genuri interioare, și ar fi o eroare să-l
Scribendi cacoethes by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5212_a_6537]
-
unei cercetări căreia foarte puține lucruri i-au putut scăpa. Nici ceea ce este fragil în unele zone la M. H. S., nici ceea ce este pândit de monotonie, prin exces de folosire, în opera unuia dintre cei mai originali scriitori români postbelici. Ar fi fost fericit M. H. S., ca să mă întorc de unde plecasem, să fi putut citi cartea pe care i-a consacrat-o această eminentă cercetătoare din noua generație. Și studioasă, și dăruită cu harul de a povesti.
O carte despre M. H. S. by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5224_a_6549]
-
obișnuite că cine scrie prea clar e fie superficial, fie din cale afară de plicticos. Din același tipar face parte și Baudrillard, căci traseul pe care l-a urmat în viață e cel de care au avut parte mai toți intelectualii postbelici (Derrida, Deleuze, Lyotard, Bourdieu): s-au școlit sub auspiciile mimetismului marxist, au trecut la existențialismul plat de inspirație sartriană, au explodat în etosul revoluționar al anului ‘68 și apoi s-au stins într-o critică acerbă a societății contemporane. Critica
Lumea ca simulacru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5228_a_6553]
-
ca și în cărțile autorilor „siberieni“, ale lui Kundera și Sabato, menționînd și „trupul care știe mai mult“ al lui Gheorghe Crăciun, de asemenea „ingineria textuală“ a lui Mircea Nedelciu. Alte puncte de reper ar fi acele aspecte ale poeziei postbelice care „se reapropie de viața noastră cea de toate zilele“, prin cotidian, prin sentimentele și senzațiile nealambicate, prin „privirea directă“, cum ar fi obiectivismul american de după 1950, poezia „zgomotoasă“ din spațiul sovietic, cea a contestației din R.F.G. ș.a. Un eșantion
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
comerțul și, în general, mediul de afaceri. Un secol și jumătate va fi traversat de cometa naționalistă, care va îmbrăca formele cele mai variate, de la fascism la comunism (internaționalismul era exclusiv proletar) și de la tradiționalismele interbelice (românismul, autohtonismul) la protocronismul postbelic. Să ne amintim că Nicolae Iorga nega "Istoriei" lui Lovinescu din 1937 calitatea de a fi una a literaturii române, pe considerentul că mulți dintre autorii comentați erau evrei. Și tot atunci lui Sebastian i se lua dreptul de semnătură
Ce este identitatea națională? by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6614_a_7939]
-
prezentul de anțărț, să citim ultimele propoziții ale prologului cărții: "În toate scrierile discutate, ingredientele livrești sunt, de altfel, la ele acasă, iar echilibrul între reprezentarea Ťrealistăť și livrescul Ťartistť constituie o marcă indelebilă a acestor cărți cu o posteritate postbelică mai bogată decât s-ar crede. Mă gândesc, de pildă, la Matei Iliescu de Radu Petrescu, la Dimineață pierdută de Gabriela Adameșteanu, la Supraviețuirile lui Radu Cosașu sau la Sala de așteptare de Bedros Horasangian, la romanele fals Ťistoriceť ale
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
două cărți mai vechi ale autorului, Teroarea iluziei și Tentația risipirii, precum și câteva interviuri reprezentative acordate de-a lungul carierei. Este o carte de tipul Buzura par lui męme, confesiunea amară a unuia dintre prozatorii români foarte importanți din perioada postbelică.
Fețele tristeții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6645_a_7970]
-
niciun condei mult mai puțin înzestrat decît cel de care ne-am ocupat. Nu obsesia sexuală stupefiază, ci obsesia (tardivă, pustietoare) a jegului verbal... Una peste alta, Emil Brumaru e totuși unul dintre cei mai importanți poeți români ai epocii postbelice, așa cum am afirmat între cei dintîi, încă la debutul autorului. Artificiul creației d-sale, atunci cînd se păstrează în marginile a ceea ce putem denumi literatură, posedă el însuși un excepțional dramatism indirect, oglindind ființa ce se refuză, pedepsindu-se prin
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
concura pe Philip Roth în ceea ce privește înțelegerea pentru tot ceea ce este uman1. Roth nu s-a sfiit să declare că este scriitor înainte de a fi evreu, producând stupoarea cercurilor evreiești tradiționaliste. Tot Roth s-a declarat adversarul emigrației evreiești din Europa postbelică, considerând-o un soi de succes postum al lui Hitler care dorea să golească bătrânul continent de evrei. Unul dintre ultimele romane ale lui Philip Roth este The Human Stain, tradus de Cornelia Bucur cu titlul Pata umană și apărut
Derridianul Philip Roth by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/6084_a_7409]
-
evrei au susținut activ revendicările negrilor 3. Martin Luther King era prieten cu mulți rabini influenți. Creșterea influenței islamului printre negri, redefinirea negritudinii prin includerea tuturor celor care se văd sau sunt percepuți drept cetățeni de culoare (inclusiv arabii), evoluția postbelică a evreilor americani care devin un grup etnic de success în Statele Unite, toate acestea vor influența relațiile dintre cele două grupuri etnice. Philip Roth nu teoretizează toate aceste complexe probleme. El se mărginește a insista asupra prezenței în absență, care
Derridianul Philip Roth by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/6084_a_7409]
-
în război, avea șapte ani de „vechime în presă". După eliberarea din armată (în timpul războiului lucrase în cadrul Serviciului de Informații), a devenit corespondent în străinătate al ziarelor The Christian Science Monitor și The New York Times, având ocazia să informeze America despre reconstrucția postbelică a Europei occidentale, Planul Marshall, crearea NATO. A fost de față și la ridicarea zidului Berlinului, și la dărâmarea lui. Ambitusul prezenței lui la masa presei poate fi măsurat după președinții americani pe care i-a cunoscut personal - de la Eisenhower
Optzeci de ani reporter by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6087_a_7412]
-
Alex Goldiș Sanda Cordoș, Lumi din cuvinte. Reprezentări și identități în literatura română postbelică, București, Cartea Românească, 2012, 200 pag. Sanda Cordoș s-a remarcat în ultimii ani, atât prin Literatura între revoluție și reacț iune (1999), cât și prin activitatea publicistică, drept unul dintre cei mai avizați comentatori ai literaturii sub comunism. O
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
Dacă Sanda Cordoș e unul dintre cei mai specializați cititori de memorialistică de azi, e și pentru că privește, în sens mai larg, literatura ca document de existență. Abia odată cu recentul volum Lumi din cuvinte. Reprezentări și identități în literatura română postbelică a devenit însă clar că, dincolo de a fi circumstanțial, interesul autoarei pentru realismul socialist reflectă o mai generală deschidere către raportul dintre literatură și societate. Și că, în mod paradoxal, critica sociologică nu exclude automat intimitatea cu opera și respectul
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
pîndea. De la o fantazare abstractizantă la erupția unui ruralism pînă la urmă îmbisericit sau rătăcit în neguri tracice pînă la un umor pe bandă rulantă, cu roade nu o dată foarte modeste, s-a ajuns la un capitol al literelor noastre postbelice, jucînd rolul defel neglijabil al regenerării poeziei după marasmul realist-socialist, dar conținînd și slăbiciuni anevoie de ocolit. Ne oprim în prezentele rînduri la poetul Ilie Constantin. Pionier al generației, înscris în vîrful de atac al acesteia încă din 1960, într-
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
și altora (de la scriitori canonici ca N. Breban și „faulknerianul” Sorescu la entertaineri istorici ca Stelian Tănase sau jurnaliști TV ca Radu Moraru). De fiecare dată, poetul se autodepreciază prin comparație, sporind eficiența. Presat să-și justifice insolitarea poeziei românești postbelice „superficiale și inculte” prin emularea modelelor livrești anglo-americane, M.I. își ține la distanță orgoliul, ridiculizîndu-l pieziș: „N-aș zice că aveam orgoliu, știam că nu sunt ca ei și că n-aș vrea să fiu ca ei. Dar asta nu
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
meditațiilor după sugestiile pe care le primesc de la patroni: azi condamnă „utopiile totalitare”, mîine denunță „răul etnocentric”, iar poimîine celebrează „democrația”, după care partitura se reia. A doua trăsătură stă în schimbarea cuvintelor de ordine care au marcat mentalul francez postbelic: de la relația „sine-altul” (s-a delirat enorm în Franța pe seama identității pe care o capeți prin asimilarea „alterității” ființei de lîngă tine, dar asta pînă cînd francezii s-au trezit că la Paris nu mai sînt parizieni și că islamul
À la franÇaise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4765_a_6090]
-
al naratorului, negustor respectat de postavuri în perioada interbelică, un exponent al clasei mijlocii naționale , clasa al cărei destin bunicul îl ilustrează în epoca ei de înflorire și apoi de dislocare și distrugere. După venirea comuniștilor la putere, în anii postbelici, una din țintele lor obsesie a fost distrugerea clasei mijlocii. Prin mari sârguințe, prin tenacitate și rigoare, prin spirit întreprinzător, bunicul izbutise, după Primul Război Mondial, să-și realizeze visul: Magazinul de Stofe și Mătăsuri, producător de bună stare materială
Drama clasei mijlocii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4769_a_6094]
-
scriitorii amintiți, ca și de alții cum ar fi Zaharia Stancu, Geo Bogza, Radu Boureanu, Mihai Beniuc, Geo Dumitrescu și chiar de Marin Preda. Sunt antipatizați politic pentru opțiunile lor de stânga din tinerețe și pentru cariera lor din era postbelică, pentru oficializare și privilegii, pentru serviciile de propagandă făcute puterii comuniste, unii mai multe, alții mai puține. Nu știu câtă autoritate morală au toți cei care le fac reproșuri acestor scriitori însă dreptate au, fără îndoială. Adevărul e adevăr, oricine l-ar
Cazul George Ivașcu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5022_a_6347]