948 matches
-
Dumitrache Brăescu - bunicul doctoriței Ecaterina Brăescu Stănică și Tinca Oprișan, mama profesoarei Safta Tălmăceanu, pensionară în Blaj. Răzeși foarte vrednici și înstăriți, Brăeștii erau cu mulți ani în urmă știutori de carte. Bunicii paterni ai doctorului Alexandru Brăescu au fost postelnicul Simeon Brăescu și postelniceasa Bălașa Brăescu, ce au trăit la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea. Fratele lui Neculai Brăescu, numit Neculache Brăescu a fost multă vreme primar al Burdusacilor, iar unul dintre fiii acestuia
Alexandru N. Br?escu - ctitorul spitalului Socola din Ia?i by C?lin Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/83674_a_84999]
-
iscălit de un „tânăr moldovean”, care a fost adus la redacția gazetei „Albina românească” de către căminarul Costache Negruzzi, spre a fi publicat. Gheorghe Asachi a trimis acest articol la Secretariatul de Stat, unde a fost analizat. La 9 ianuarie 838, postelnicul Costin Catargiu întocmea un raport către domnie prin care preciza faptul că „nu se încuviințează tipărirea” acestui articol și „nici trebuie a fi permise asemenea înscrieri la tipografie, fără mai întâiu trecerea lor prin cenzură”. Totuși, acest articol a fost
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
care preciza faptul că „nu se încuviințează tipărirea” acestui articol și „nici trebuie a fi permise asemenea înscrieri la tipografie, fără mai întâiu trecerea lor prin cenzură”. Totuși, acest articol a fost publicat, căci porunca domnească din ianuarie 838, adresată postelnicului Costin Catargiu, recomanda a se face „aspră dojană redactorului Albinei, carele a îndrăznit a pune în tipariu și cuvântul unui tânăr moldovean”. In deceniile anterioare revoluției, un rol remarcabil l-au jucat ziarele și, în general, publicațiile periodice din Țara
POLITICA SOCIALĂ A REGIMULUI CEAUȘESCU by MOȘOIU VIRGINIA () [Corola-publishinghouse/Science/91524_a_92974]
-
s-a născut În localitatea Brâncoveni, În părțile Romanațiului, Într-o familie de oameni vrednici, cu frică de Dumnezeu, bunicul din partea tatălui fiind domnitorul Matei Basarab, ctitor de mănăstiri și biserici, iar după mama lui, Stanca, avea Înaintași vrednici, ca postelnicul Constantin Cantacuzino. Viața nu l-a scutit Însă de necazuri. A rămas orfan de tată Încă de mic, educația și formarea lui rămânând În seama mamei Stanca, care a avut grijă de educarea pe plan spiritual și astfel, Constantin Brâncoveanu
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Țandea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92315]
-
Mircea cel Bătrân au reușit să stăpânească mult timp țara. Nepot al domnitorului Șerban Cantacuzino (1640 - 1688), numele lui Constantin Brâncoveanu este pomenit pentru prima dată În actele oficiale din acea vreme În anul 1674, când primește titlul de ,,vtori postelnic". Doi ani mai târziu, Brâncoveanu primește funcția de ,,vtori logofăt". Urcarea sa În treptele ierarhice a fost Înlesnită odată cu venirea pe tronul Țării Românești a unchiului său. Numai În anul 1679, ocupă trei funcții importante: mare agă, apoi Împreună cu alți
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Oana-Maria Acsinie () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92320]
-
sa În treptele ierarhice a fost Înlesnită odată cu venirea pe tronul Țării Românești a unchiului său. Numai În anul 1679, ocupă trei funcții importante: mare agă, apoi Împreună cu alți boieri devine ispravnic de scaun ca la sfârșit să devină mare postelnic. În anul 1682, Brâncoveanu devine mare spatar, iar În același an cu asediul Vienei, unde au participat și muntenii conduși de Șerban Cantacuzino, să devină din nou ispravnic de scaun. Cu un an Înaintea urcării sale pe tron, Brâncoveanu devine
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Oana-Maria Acsinie () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92320]
-
intelectualitate greacă, începând mai ales din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Devenise o adevărată tradiție care, atunci când împrejurările o permit, constituie un bun exemplu și pentru boierimea română. Cu prilejul deschiderii cursurilor Academiei grecești din București, marele postelnic Al. Mavrocordat face o adevărată teorie a exodului spre lumină: Deși fără mijloace și săraci cei mai mulți dintre noi, lăsăm totul, și patrie și consângeni și casnici, disprețuim orice fel de nenorocire și suferință și mergem la universitățile Europei ca să ne
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
șarpe; pe margine se citește: XXI MILLIA SANATORUM TIBI SOTERIA FERUNT; iar la picioarele zeiței: A MEDICIS MOLDAVIAE MDCCCXLII. În ziua de 22 aprilie, ora 11 dimineață, primi principele în sala tronului pe toți medicii din capitală, si bătrânul protomedic Postelnicul Dimitrie Samurcas oferi Înălțimei Sale medalia după ce Aga Dr.Vârnav rosti în prezența înalților demnitari o înflăcărata alocuțiune”{\cîte 70}. Scrisoarea de mai sus - o primă și veritabilă lucrare de literatură medalistica românească - este semnalată de V. Bologa, care remarcă
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
și pradă totul, motiv pentru care toți trăiesc cu o teamă continuă și se gândesc la orice, numai la mântuirea sufletului nu. Spunea și cum ne-a fost dăruită din partea domnitorului o biserică în Iași, construită de un vornic grec, Postelnicul Rennaci, împreună cu o casă din preajmă pentru misionari: Pr. Petricca a adus actul cedării la Constantinopol consemnându-l Pr. Prefect Circhi. E vorba despre istoria primei noastre biserici și case în capitala Moldovei, iar situația e singulară ca un baron
Misiunea Fraţilor Minori Conventuali în Moldova şi Valahia din prima perioadă, 1623-1650 by Bonaventura Morariu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100996_a_102288]
-
reacție virulentă din partea unor demnitari că adică ce are aia... cu prefectura. Poporul român este cusurgiu și numai demnitar să nu fii. Ar fi fost poate mai bine ca demnitarul să fi avut o altă denumire (știu eu, poate vătaf, postelnic, etc.) care să nu dea loc unor speculații. De altfel și dicționarul DEI poate că trebuie reeditat și să se evite trimiterea la franțuzisme. Pînă atunci putem, îngroșînd puțin mai mult obrazul, să trecem peste precizarea aceia cu franțuzismele. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
sămânță de gâlceavă? S-a găsit destulă, pentru că la 17 oct. 1731 (7240) în fața lui Grigorie Ghica vodă s-a prezentat la judecată „Leontie, egumenul de la mănăstirea noastră Sfetii Arhangheli (Frumoasa), cu Iezechiil de Trei Sfetitele și cu Ion Zosânu postelnic.” Fiecare pretindea că satul Coiceni de pe Prut, ținutul Iași, îi aparține. De fapt, toată încurcătura pornea de la greșeala voievodului Vasile Lupu, care a dat acest sat mănăstirii Trei Sfetite. Acest sat însă „au fost moșie a lui Isacu Balica hatmanul
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
pentru lucrul mănăstirii Trieh Sfetitele, ca să scoată toată piatra.” Apoi, „Un armaș să margă să stei zapciu asupra oamenilor carei fac var pentru lucrul mănăstirii Trieh sfetitele.” După aceea, la 7 iunie 1742 (7250), „S-au scris la Ioniță Hăbășescul postelnic să să scoale să margă la satul Răchiteni, să stea zapciu asupra oamenilor , să taie lemn după izvodul ce s-au trimis și să-l pornească, să-l aducă aici cu carăle lor, la Trei Sfetitele.” La 9 aug. 1742
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
soția lui Stefan zugravul din Iași, vinde mănăstirii Aron Vodă o casă cu loc din mahalaua Curelarilor, lângă Scoala jdovească. - Până aici, cumpărăturile mănăstirii au fost modeste. Înainte de 1 sept. 1705 (7214) Ioanichie, egumenul mănăstirii Aron Vodă, cumpără de la Constantin postelnic „ficiorul Aldii postelicul” o bucată de loc de la Prisăci numită Valea și Rediul Aldii. Acest loc nu era te miri ce. Era o moșie adevărată. - Nici o vie cu pomet nu-i un lucru de nebăgat în seamă, mărite Spirit. - Da
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Si peste trista-i măcinare rămân doar apele curgând” - Despre refacerea bisericii aflăm dintr-o inscripție grecească așezată deasupra ușii de intrare: „Acest însemnat și vrednic de laudă Dumnezeesc templu s-a reînoit din temelii de pre venerabilul boer Ioan Postelnicul, nepotul reposatului boier Scarlat din Constantinopol, fiind egumen ieromonahul Ieroteu, din renumita insulă a Ciprului și prim-maistru Grigorie la Constantinopole. În anul 7133, luna april 12 s-a săvârșit.(1625).” O altă refacere a suferit-o în 1820. - In
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
luminatul și Sfântul Mormânt a lui Hristos, și acea sfântă biserică este nesăvârșită, deci să aibă acești boieri a săvârși și acolo dintr-acești bani,cu cât vor socoti că se va săvârși.” „Acești boieri” erau Gavrilaș vornicul și Costin postelnicul, iar banii proveneau dintr-o afacere cu niște moșii, făcută de Miron Barnovschi pe când nu era încă domn. Despre pioșenia lui Miron Barnovschi voievod, postelnicul Toma Cantacuzino își amintea: „In multe nopți l-am zărit pe la miazănoapte îngenunchiatu înaintea icoanii
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cu cât vor socoti că se va săvârși.” „Acești boieri” erau Gavrilaș vornicul și Costin postelnicul, iar banii proveneau dintr-o afacere cu niște moșii, făcută de Miron Barnovschi pe când nu era încă domn. Despre pioșenia lui Miron Barnovschi voievod, postelnicul Toma Cantacuzino își amintea: „In multe nopți l-am zărit pe la miazănoapte îngenunchiatu înaintea icoanii, la rugă, cu mare osârdie.” Biserica era în plină construcție când - în 1628 - Barnovschi vodă o închină Sfântului Mormânt din Ierusalim...Deși domnul a dorit
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
16 iulie 1671, Gheorghe Duca voievod a fost nevoit să întărească lui Brâzdei și Hristodor, nepoții lui Leondar, vameș, stăpânirea asupra unei părți din satul Orgoești din ținutul Tutovei, a cărei hotarnică s-a pierdut când „Au mărsu Dumitrașco Cârnul postelnicul cel mare la mănăstire la Golia de au jecuit neguțitorii ș-au luat zapisele lor.” Simt, mărite Spirit, că mai avem de făcut doar câțiva pași prin curtea Goliei, după care ne vom lua zborul, cum se spune. Nu înainte
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
din Dealul Sărat...și două fălci de vie din Deal de la Piscu...cu cramă în Dealul Balamutului, și o falce și giumătate de vie ce este din Rediul Domnesc. Toate acestea au fost dăruite Goliei de „Mărica, giupâneasa răposatului Chiriță postelnic”. Ei! Ai băgat de seamă ceva?Stiam că la mănăstirea Golia a fost „bolniță”, dar, că ea exista deja pe la 1620, asta nu aflasem. Si a avut viață lungă această „bolniță pentru săracii calici”, pentru că au fost mutați la Socola
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Dancu. Nu prea mulți, dar suficienți ca să-și facă treburile. Câte unul, câte doi sau chiar, un sălaș țiganii s-au adunat. Într-o zi însă, la 31 dec. 1763 (7272), s-a ivit o împărțeală de țigani între Radul postelnic și Ioanichie Sinadon - epitropul mănăstirii Dancu. - De unde a venit împărțeala, dragule? - Avea Radul Postelnicul „o țigancă părințască, anume Anița, carii au luat un țigan a mănăstirii Dancului și făcând ei șase suflete, am stătut la împărțală...și am împărțit drept
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
sau chiar, un sălaș țiganii s-au adunat. Într-o zi însă, la 31 dec. 1763 (7272), s-a ivit o împărțeală de țigani între Radul postelnic și Ioanichie Sinadon - epitropul mănăstirii Dancu. - De unde a venit împărțeala, dragule? - Avea Radul Postelnicul „o țigancă părințască, anume Anița, carii au luat un țigan a mănăstirii Dancului și făcând ei șase suflete, am stătut la împărțală...și am împărțit drept.” La urmă, Radul postelnicul a lăsat pe Anița - „țiganca părințască” - „să fie de acum
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
epitropul mănăstirii Dancu. - De unde a venit împărțeala, dragule? - Avea Radul Postelnicul „o țigancă părințască, anume Anița, carii au luat un țigan a mănăstirii Dancului și făcând ei șase suflete, am stătut la împărțală...și am împărțit drept.” La urmă, Radul postelnicul a lăsat pe Anița - „țiganca părințască” - „să fie de acum vecinică roabă la mănăstire.” - Ar mai fi de luat în seamă, dragule, și poslușnicii. Oameni de mare trebuință la o mănăstire. Apoi scutirile de dări acordate mănăstirii nu erau de
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
locul mănăstirii Dancu, ca urmare a judecății avute cu această mănăstire. La 20 iunie 1739 (7247) hotărârea lui Grigorie Ghica voievod este favorabilă mănăstirii Dancu, care rămâne stăpâna unei pivnițe de piatră din curtea mănăstirii, în urma judecății cu Ioniță Cuze postelnic. Mănăstirea Dancu are câștig de cauză și în judecata cu Tudosca, soția răposatului Proca, negustor, pentru un loc de prisacă de la Bucium. Din nou câștigă mănăstirea Dancu o vie, în urma judecății din 25 nov. 1764 cu Vasâlca din Iași. Mănăstirea
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
îl împuternicește pe Grigorie,egumenul mănăstirii Dealul Mare, să ceară ajutor de la boieri negustori și de la cler pentru refacerea averii mănăstirii: „In știință facem dumilorvoastre tuturor...pentru o sfântă mănăstire...anume Dealul Mare...care este zidită...de răpăosatul Ioani vel postelnic Hadâmbul și cât i-a fost putere o au înzestrat cu de tot felul cu ce au trebuit...cu venituri, moșii și bucate, și au închinat la sfântul Ierusalim să-i fie de agiutor și de milă de Sfântul Mormânt
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
și înfrângerea Eteriei, pleacă cu familia în exil la Kronstadt (Brașov), din 1821 până în 1825, după care se stabilește în Moldova. Se naturalizează aici și devine un important om politic, primul economist român și președinte al tribunalului de comerț (1832), postelnic (1832), mare postelnic (1834), bei al Imperiului Otoman (1834), vornic (1835), secretar particular al domnitorului Mihail Sturza (1835-1848), ministru de finanțe (1939, 1841-1843, 1849, mare postelnic (1842), mare logofăt (1843), mare logofăt al justiției (1846-1848, 1849-1851). El este autorul principal
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
pleacă cu familia în exil la Kronstadt (Brașov), din 1821 până în 1825, după care se stabilește în Moldova. Se naturalizează aici și devine un important om politic, primul economist român și președinte al tribunalului de comerț (1832), postelnic (1832), mare postelnic (1834), bei al Imperiului Otoman (1834), vornic (1835), secretar particular al domnitorului Mihail Sturza (1835-1848), ministru de finanțe (1939, 1841-1843, 1849, mare postelnic (1842), mare logofăt (1843), mare logofăt al justiției (1846-1848, 1849-1851). El este autorul principal al regulamentului instrucției
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]