2,403 matches
-
m-a caracterizat întotdeauna, chiar și atunci când, prin anii ‘50, am făcut, împotriva firii mele, eforturi de a mă concentra pentru a realiza o carte esențială, care trebuia să fie și unica mea ispravă cu care m-aș fi înfățișat posterității. Chiar și atunci, nu am eliminat cu totul lecturile distractive, frivole, diverse și întâmplătoare - cărți de autori cunoscuți, dar și noi apariții, cele românești fiind fatalmente extrem de puține. Așa s-a întâmplat că mi-am trădat proustianismul programat solemn și
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
limbă, lucrarea neavînd nimic din scorțoșenia de cimitir a tomurilor academice. Dimpotrivă, lexicul e agreabil sub unghiul confortului pe care ți-l lasă la lectură. Principala idee a lui Nicolae Stan este că fascinația pe care Nietzsche o exercită asupra posterității vine din arta cu care a știut să se pună în lumină, căci adevărata miză a operei lui nu stă într-un mănunchi de idei sau într-un tabel de concepte, ci în propria persoană. Cu alte cuvinte, Nietzsche este
Spiritul ditirambic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5537_a_6862]
-
as din mînecă, adevărat sau plăsmuit. În ciuda atitudinii „imperiale” pe care o degaja persoana sa, cred că în forul său lăuntric era un om fragil. Cinismul său era o armă de atac, dar și un scut de apărare. Acum, în posteritatea apropiată, el funcționează ca un bumerang. Mulți aducîndu-și aminte de Mihai, îi reproșează artificialitatea. În viața de toate zilele, poetul se purta neverosimil, teatral... Modelul lui artistic era Baudelaire. Dar și Dali. De la primul și-a însușit lecția nonconformismului. De la
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
nădejde că mareea va avea mai mult de furcă cu numele decât cu trupul; nu, nu am nici măcar vanitatea de a crede că paginile astea ar putea rămâne ca probă - rămășițele unei libertăți zdrobite, care să cadă poate cu tronc posterității. Am mers, în orice caz, mult prea departe ca să-mi mai pot pune speranța în jocuri dintr-acestea. Ca să fiu cinstit, la început a fost mai mult o dorință, o nevoie ciudată de a da mărturie, ca mai pe urmă
RICHARD FLANAGAN - Cartea cu pești a lui Gould () [Corola-journal/Journalistic/5659_a_6984]
-
resimt la gîndul că ochii altora le va admira persoana. Preocupați de ei înșiși într-o măsură ce trece peste pragul obișnuit, artiștii sunt făpturi apăsat narcisice: se iubesc prea mult ca să aibă puterea de a nu se înfățișa direct posterității. Raluca Dună are migală descriptivă și un ochi de acuitate ciclopică față de detalii. Descrie tablouri, comentează documente și urmărește avatarurile prin care trece obsesia de sine a artiștilor. Dar ce atrage atenția nu e atît amănunțimea comentariilor, cît premisa pe
Tabloul scris by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5665_a_6990]
-
așa. Este vorba despre Canonul comisului Dinu Matraca, apărut tot în Convorbiri literare, în 1942: un text care, fără să aibă cine știe ce virtuți estetice, pare a contrazice profilul de scriitor „moralizator” cu care I. Al. Brătescu- Voinești a intrat în posteritate, în special după ce s-a constituit benevol în denunțător al „pornografilor”, în timpul celebrului proces din 1937. În această schiță „corozivă”, vecină cumva cu poveștile de același gen ale lui Creangă - dar fără imaginția luxuriantă a acestuia -, scriitorul imaginează, în plin
O recuperare exemplară by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5667_a_6992]
-
abia pot să-mi despart o bucățică de înțelegere profesorală pentru ce zici. Activitatea unui creator viu constă integral în măturarea încrustației de „idées reçues” în jurul unui artist academizat. În forma lor de uriași „cantitativi”, foarte puțini scapă de radicalismul posterității: vezi ce i s-a întâmplat filozofiei lui Aristotel și poeziei lui Mihai Beniuc, ca să dau numai două exemple. Ceea ce ne readuce la Tristan Tzara și la acel „nu” absolut zvârlit de el în fața culturii europene care ne-a dat
Poezia și țarcul estetic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5693_a_7018]
-
Țărilor Românești, împotriva întregii Europe, deoarece împăratul francez a sprijint urcarea pe tronul Principatelor Unite a domnitorului Carol I, „unul din cei mai buni suverani ai Europei secolului al XIX-lea”. Amintește că urmașul lui Cuza a rămas în conștiința posterității drept „fondator al României” - declarat fiind salvator al unității românești. Găsim și unele paralele facute de Eugen Ionescu între lucrarea lui Paul Henry și cea semnată de prof. G. Brătianu, intitulată „Napoleon III et les nationalités”, Brătianu fiind cel care
Un referat diplomatic de Eugen Ionescu by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/5803_a_7128]
-
Sorin Lavric Cu o notorietate infimă și cu o înrîurire în breaslă de aceeași mărime, Eugeniu Sperantia are o posteritate plăpîndă și ingrată. Rarele exegeze care îi apar în marginea operei descind mai curînd dintr-o solidaritate locală a spiritului clujean decît dintr-un interes autentic al speculației propriu-zise, drept care, despre autorul Frumosului ca înaltă suferință (1921), părerile sînt pe
Ultima suflare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5597_a_6922]
-
Răzvan Voncu Până în urmă cu câțiva ani, părea că steaua lui Geo Bogza a apus definitiv, posteritatea sa tinzând să se identifice tot mai mult cu uitarea. Pe măsură ce amintirea omului de curaj din ultimii ani ai regimului Ceaușescu se estompa, interogațiile cu privire la valoarea literaturii sale deveneau tot mai incomode, iar falsitatea unei mari părți din proza sa
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
-o drept model, insensibili la contestații sau la dezvăluirea activităților prosovietice ale scriitorului. Admirația tinerilor nu reprezenta încă o resurecție a scriitorului, dar era cu siguranță un început. Îi revine unei ediții meritul de a inaugura cu adevărat a doua posteritate a lui Bogza, atât ca urmare a invitației la relectură pe care o lansează, cât mai ales datorită reconfigurării profilului literar al autorului, pe care o operează. Este vorba despre ediția Geo Bogza - Poemul invectivă și alte poeme. Un eveniment
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
Nicidecum: evoluția firească a gustului literar, care a făcut ca și această poezie, scrisă pentru mai târziu, să intre în canon, ba chiar să reprezinte latura cea mai dinamică a acestuia. Suprarealiștii au făcut, de fapt, un pariu conștient cu posteritatea, căci autorul Jurnalului de sex îi spunea lui Sașa Pană, în 1932: „Sașa, o să vină o zi - nu știu când, poate peste 30 de ani, peste 50 - când mișcarea de la unu va fi studiată, analizată cu seriozitatea ce se cuvine
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
La Matrice rechargée - și în spaniola din America de Sud: Matrix recargado). Titlul de film stă la baza unor extensii metaforice, în care reîncărcată este, de exemplu, o figură politică, readusă în prim-plan prin voința proprie sau prin reluarea ideilor de către posteritate: „Castro reîncărcat” (Cancan, 28.12.2007), „Stalin reîncă rcat” (Ziua, 1.08.2007) etc. Reîncărcat nu a devenit însă un termen cultural (cu puține excepții, de exemplu titlul spectacolului „Shakespeare reîncărcat”), aparținând mai curând limbajului jurnalistic, al comentariilor sportive („Stancu
Revizitat, reîncărcat by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5603_a_6928]
-
evaluare a operei lui Blaga prilejuită de publicarea volumului antologic de „Poezii”, imediat după moartea poetului. Este primul articol de acest fel publicat în Gazeta literară. Matei Călinescu vorbește mai ales din perspectiva celui ce-i citește opera într-o posteritate îndepărtată, introducînd nuanțe interesante: „Comentatorul de mîine va trebui să țină seama de această împrejurare valorificînd, din perspectiva termenului final, mărturiile unei evoluții sinuoase și dramatice.” Apoi, atunci cînd trece la evaluarea versurilor, sintagmele pe care le folosește Matei Călinescu
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5069_a_6394]
-
argumentele esențiale ce l-au îndemnat să treacă la creștinism, (...) nu doar pilde și aforisme ne oferă Mîntuitorul, ci carne și sînge, chin și deznădejde”. Nu mai puțin admirativ se arată față de Virgil Ierunca, cel nu o dată hărțuit, minimalizat în posteritate, poate tocmai pentru condiția intens exemplară a figurii sale: „A fost și rămîne un reper al demnității etice și estetice”, un „mare scriitor - cum îl numește Mircea Eliade”. De remarcat și faptul că eseistul nostru nu preia tale quale aserțiunile
Recepția trecutului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5620_a_6945]
-
o descrie în cadrul unei buletin de știri e de găsit în ea. Cauza stă în iradierea de spirit a evenimentelor, adică în tensiunea care le-a declanșat, și de aceea, fără atmosfera din care au luat naștere, relevanța lor pentru posteritate e nulă. În acest caz, concizia de informație e simptom de platitudine descriptivă, iar sinceritatea e un indiciu al mediocrității. Nicolae Breban e prea versat ca să cadă în directeți periculoase, cum, la fel, e prea pățit ca să alunece în sincerități
Hybrisul românesc by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5634_a_6959]
-
frison, un spasm al unei spaime subliminale care, neconștientizîndu-se, dibuie soluții întîmplătoare. Firește că viitorul culturii nu se poate dispensa de trecutul său. Numai că acest trecut lucrează uneori în obscuritate, oferindu-ne rezultate imprevizibile. Așa se explică faptul că posteritatea descoperă o serie de mari artiști subestimați ori de-a dreptul necunoscuți în epoca lor, care anunță schimbări radicale, viziuni ce revoluționează artele. Dovadă a împrejurării că noutatea care contează poate veni pe neștiute, destrămînd texturile mărunte ale modei sezoniere
„A scrie înseamnă o provocare, o mănușă aruncată vieții“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5636_a_6961]
-
în formă completă (vol. 2: Pravila de la Craiova; vol. 3: Amicii și inamicii). Cunoscîndu-l îndeaproape pe sculptor la Paris (între 1927 și 1939) și fiind martorul calomniilor la care era supus, în Pandrea a crescut imboldul de a-i apăra posteritatea. Dar, dincolo de controversele iscate de denigratorii lui Brâncuși, ce atrage în volum e spectacolul inteligenței lui Pandrea. Din acest motiv, dacă la început atenția îți este îndreptată spre personajul monografiei, cu timpul interesul se mută pe autorul ei. Livresc vorbind
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
acestor idei caustice, dovadă citatele spumoase din care Cronicarul spicuiește la rîndul lui unul: „Un jurnal scris pentru sine nu există, fiindcă atunci cel puțin autorul l-ar distruge. Așadar, ce este jurnalul din punctul de vedere al reabilitării față de posteritate? Nimic. Cine are un dram de conștiință îl va scrie fără nici un scop și fără nici o vanitate. Se poate întîmpla însă ca pentru alții el să devină o realitate obiectivă și această iluzie de corespondență peste goluri poate fi un
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4497_a_5822]
-
aproape de elegie latină de pe la începuturile literaturii. Nimic grav, doar o fatalitate a cărei mărturisire senină o face și mai de speriat. E, Radu Stanca, așa cum îl arată presimțirile, un poet care-și știe destinul? Sorocul de viață scurtă și de posteritate, să zicem, complicată? Cred că da. Și nu e numai atât, un profet al unor vremuri când, într-adevăr, degradarea, nu numaidecât îmbătrânirea, era cu anii, de pe o noapte pe alta, sau un poet care nu-și va privi cărțile
Drum de picior by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4507_a_5832]
-
asupra artei, dar și a culturii românești din prima jumătate a secolului al XX-lea, constituind un factor decisiv care a impus schimbarea de canon. Un mod de a măsura notorietatea unui creator este, prestigiul de care se bucură în posteritate, iar în ceea ce-l privește pe Iancu, dacă locul său în arta universală a fost oarecum stabilit, nu același lucru îl putem afirma despre importanța creației sale în peisajul artistic autohton. Prima manifestare importantă i-a fost organizată abia în
O schiță de portret by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4521_a_5846]
-
Cronicar Hiperbolă fără temei În numărul 5 din 2012 al revistei ACOLADA, Barbu Cioculescu, cu același umor și aceeași rafinare a termenilor, își răsfață cititorii cu cîteva meditații care vin la țanc în marginea posterității lui Caragiale. Dar ce a atras atenția Cronicarului în articolul „Caragiale, leneșu”, e o îndrăzneață și deopotrivă riscantă comparație, care îl pune pe nenea Iancu pe picior de egalitate cu Shakespeare și Cervantes: „În zilele noastre, când viciile societății pe
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4538_a_5863]
-
critice, de abordări ale poeziei și prozei latino-americane. Recunoașterea sa ca mare creator a venit târziu, mai ales că s-a considerat înainte de toate poet și proza l-a consacrat: revelația sudamericană a anilor ’90, a cărei glorie sporește în posteritate. Roberto Bolaño s-a născut în Chile, în 1958, într-o familie modestă, are de mic pasiunea lecturii, ea se păstrează pe traseul său de rătăcitor prin lume. În 1968, familia se mută în Mexico, devine jurnalist și militant al
Nebuni întru Poezie by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3429_a_4754]
-
Gabriel Dimisianu Posteritatea mereu dezminte încredințarea lui G. Călinescu din finalul cărții sale consacrate lui Ion Creangă (1938), și anume aceea că despre marele clasic „ca artist, sunt puține de spus și studiile se pierd în divagații“. Au venit în scurtă vreme studiile
Din nou despre Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3456_a_4781]
-
Gabriel Dimisianu Dintre scriitorii noștri interbelici Mihail Sebastian îmi pare a fi acela cu posteritatea cea mai dinamică. Spre a nu spune cu posteritatea cea mai agitată. În cei aproape șaptezeci de ani câți au trecut de la moartea sa acest scriitor mereu a interesat, într-un fel sau în altul. În intervalul proletcultist i s-
Posteritatea lui Sebastian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3690_a_5015]