4,565 matches
-
unei hărți clare a întregului ținut explorat. Dacă suntem atenți, în timpul lecturii, la acest al doilea nivel al lucrării, descoperim o operă teoretică extraordinară. Iată, ca eșantion, cateva considerații despre postmodernism (în comentariul asupra volumului Levantul al lui Mircea Cărtărescu): "Postmodernismul, termen ambiguu, alexandrin, exprimă, neîndoios, si o stare de oboseală a creației. Recapitulându-se, reconfigurându-se, aspirând la o nouă sinteză, aceasta nu mai dispune de izvoarele ei genuine, care pulsează puternic în zorii fiecărui nou ev al său. Poezia devine
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
Gheorghe Grigurcu * Numai lucrurile de care te desparți pentru totdeauna îți dau realmente gustul vieții. * O caracteristică a reflecției postmoderne ar fi frica de utopie, postmodernismul înclinînd spre scepticism, adică mai exact spre evitarea oricărei schimbări radicale a contextului cultural-social (Frederic Jameson). * "Cel mai mic lucru conține ceva necunoscut" (Maupassant, în legătură cu Flaubert). * Starea de bine face mai multe gafe decît starea de rău, fiind mai puțin
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
personajele sale - fie ele de roman sau de text filozofic, precum Supplement au voyage de Bougainville - funcționează ca spații simbolice de mediere a unui adevăr niciodată unic determinat. Bradbury nu e primul contemporan care descoperă în Diderot un precursor al postmodernismului de secol 20, dar are întîietate în materie de transformare a filozofului în personaj de roman. E adevărat, cartea nu s-a bucurat de succesul altor romane semnate de Bradbury. Pe bună dreptate, căci dialogurile sînt dense și uneori prețioase
Semnul unei disperări by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16476_a_17801]
-
la vița aristocratică a literelor, ori provoacă frustrarea și resentimentul față de modelul tiranic. De fiecare dată, însă, această nobilă "melancolie" descătușează forțele creatoare. Contrar opiniei curente, nu avem de-a face cu o maladie specifică literaturii acestui secol și nici măcar postmodernismului, așa cum își imaginează unii. O spune autoarea cît se poate de clar: "Constantă a oricărei arte, afilierea retroactivă reprezintă o dimensiune esențială și perenă a literaturii (s.m.)". Tendința regresivă și "melancolia descendenței" care o însoțește fac, deci, parte din informația
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
noi. Redescoperirea poeticilor interbelice a permis preluarea bazei lor axiologice, care este una de tip liberal. Dar sunt și multe descoperiri proprii (e vorba de o mișcare liberă în interiorul paradigmei moderne), descoperiri greu de sistematizat, ce-i drept, pentru că, spre deosebire de postmodernism, ironia șaizecistă nu este uniformă. Una din bătăliile câștigate a fost tocmai impunerea criteriului liberal al originalității în fața celui socialist al consensului. Alta a fost constituirea unei contramitologii, mult mai elaborate și mult mai subtile decât cea impusă de propaganda
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
mod aparte de angajament existențial care este opera, iată principala formă de rezistență a culturii române (bătălia cu nimicul se duce într-o bibliotecă de titluri fundamentale). Și mai e una, în prelungirea ei: școala. Unul dintre produsele ei este postmodernismul, care trebuie și el descântat. Spune "generația" că patriotismul este de aruncat, toată lumea aplaudă. Spune "generația" că literatura nu mai are voie să mai dea de-acum încolo capodopere și nici să-și aducă aminte că a dat vreodată, toată lumea
Poveste fără sfârșit by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/16540_a_17865]
-
scris sub comunism în loc să-l dea jos, conduc toate instituțiile falimentare și își atrag toate subvențiile pentru că votează cu PSD-ul, conduc reviste care ne cenzurează, nu mai știu să scrie în libertate, nu mai au cititori, sunt depășiți de postmodernism, n-au adresă de mail și nici pagină de web, sunt vanitoși, invidioși, plini de frustrări. Suntem bătrâni și ne incomodează tinerii: ce știu ei cum era în comunism, n-au lecturi fundamentale, (sub)cultura lor e de masă, se
Nervii intelectualului român by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11844_a_13169]
-
nu are casă. Poezia ta mi se pare o poezie fără casă. Ai nevoie de adăpost și nu-l găsești. Nu în vers. Poemele tale sunt doar luptă și încordare. Te face această stare să simți că ești parte din Postmodernism - parte din schimbarea la față a literaturii din anii 1950 încoace? ELAINE FEINSTEIN: Acum mă simt acasă la Londra fiindcă am mulți prieteni, dar generația mea e profund afectată de un sentiment de nesiguranță pe care (cred) copiii mei nu
Elaine Feinstein "Îmi descopăr vocea pe măsură ce scriu" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/11847_a_13172]
-
am citit consistenta antologie de texte publicistice Avataruri de tranziție. Cele mai multe dintre ele au apărut în decursul anilor în "Cotidianul", dar și în alte ziare și reviste. Este limpede că textele publicistice, nu analizele semiotice sau studiile despre avangardă ori postmodernism i-au adus lui Marin Mincu reputația de personaj greu de frecventat. Într-o lume fundamentală ipocrită, a rețelelor de interese și a grupurilor de prestigiu, Marin Mincu - la fel ca și Alexandru George - demonstrează o intratabilă lipsă de suplețe
Bolile culturii în tranziție by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11854_a_13179]
-
în timp (după cum arată Frederick J. Hoffman în The 20s) de două catastrofe istorice, Primul Război Mondial și Marea Criză a economiei americane din 1929-1933, va ridica din sprâncene citind titlul studiului lui Virgil Mihaiu, Between the Jazz Age and Postmodernism: F.Scott Fitzgerald (Între Epoca Jazzului și postmodernism: F. Scott Fitzgerald), apărut la Editura Universității de Vest, Timișoara. Cum adică, Fitzgerald un scriitor al timpului nostru? Al timpului nostru post-postmodern? Al timpului nostru mai bătrân cu un veac (de singurătate
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
The 20s) de două catastrofe istorice, Primul Război Mondial și Marea Criză a economiei americane din 1929-1933, va ridica din sprâncene citind titlul studiului lui Virgil Mihaiu, Between the Jazz Age and Postmodernism: F.Scott Fitzgerald (Între Epoca Jazzului și postmodernism: F. Scott Fitzgerald), apărut la Editura Universității de Vest, Timișoara. Cum adică, Fitzgerald un scriitor al timpului nostru? Al timpului nostru post-postmodern? Al timpului nostru mai bătrân cu un veac (de singurătate)? Teza de la care pleacă autorul este că Fitzgerald
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
Fitzgerald, identificându-se complet cu spiritul epocii în care a trăit, a devansat-o în multe privințe, pe de o parte aspirând să realizeze în proza sa un fel de sinteză a artelor, pe de alta formulând unele anticipări ale postmodernismului, în așa fel încât opera lui poate fi citită astăzi, la începutul unui nou mileniu, cu interes activ și vie participare. De altfel, relația romancierului cu "epoca jazzului" avea, cum singur considera, un caracter ambiguu: la maturitate, Scott Fitzgerald își
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
este detaliată într-o paralelă cu Thelonious Monk, unul dintre cei mai influenți stiliști și compozitori din istoria jazzului. O mare parte din prestigiul lui Fitzgerald ca scriitor al timpului nostru se datorează intuițiilor sale referitoare la era postmodernă. Ipoteticul postmodernism al romancierului constă atât în sensibilitatea lui, pe care o simțim congeneră cu a noastră, cât și în eclectismul viziunii. Protagonistul ultimului său roman, The Last Tycoon, are aerul unui Gatsby reluat în cheie postmodernă. Mihaiu insistă asupra caracterului periplanetar
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
pentru un nou prototip de frumusețe feminină. Epoca postmodernă a impus un ideal fizic al femeii mai apropiat de Jordan decât de Daisy. Un spațiu amplu este dedicat, apoi, raportului Acustică vs. optică din romanul discutat. Virgil Mihaiu constată că postmodernismul ne-a învățat cum să conviețuim cu răul. Cuvântul oglindit de pe albumul lui Miles Davis - LIVE/EVIL - condensează fiziologia culturală a deceniilor recente. Deși există suficiente elemente de "postmodernism timpuriu" în scrierile și atitudinile lui Fitzgerald, paginile sale cele mai
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
raportului Acustică vs. optică din romanul discutat. Virgil Mihaiu constată că postmodernismul ne-a învățat cum să conviețuim cu răul. Cuvântul oglindit de pe albumul lui Miles Davis - LIVE/EVIL - condensează fiziologia culturală a deceniilor recente. Deși există suficiente elemente de "postmodernism timpuriu" în scrierile și atitudinile lui Fitzgerald, paginile sale cele mai durabile transcend limitele încadrărilor critice. Raporturile scriitorului cu cinematografia i se par autorului definibile prin termenul Hassliebe (iubire cu ură). În subcapitolul Fitzgerald față cu "sacrul idiotism" al Hollywood-ului
Contribuție românească în fitzgeraldistică by Virgil Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/11890_a_13215]
-
judecată a cititorului. Nu trec neobservate "făcăturile", care afectează istoria literaturii, cu "miturile" și "eroii" ei, în măsura în care afectează și istoria națională. Căutarea cu tot dinadinsul a unor legături acolo unde n-au fost niciodată duce la colaje grotești, de-un postmodernism involuntar. Pînă la urmă, castigat ridendo mores, deși cei patru autori fac ceva mai mult decît să rîdă, cu toate că nu e chiar de rîs. Dar nici numai de plîns. E, în orice caz, de vorbit. De cercetat îndeaproape, chiar dacă astfel
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
rostirii, de la tom la tom și din temă în temă, în contrapunere cu o etajată plajă de simboluri, cu varietatea discursului, cu energia retoricii. Libera circulație între tonul aulic și cel direct, familiar poate fi și unicul filon spre festinul postmodernismului, cu textualism sau ba. Critica, și mai cu seamă aceea practicată de poeți a salutat cu vigoare apariția fiecăruia dintre cele opt volume de versuri apărute ale dlui Gabriel Chifu, de trei ori deținătorul Premiului Uniunii Scriitorilor - două numai în
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
despre poezia Adelei Greceanu), transformă "verdictele", mai totdeauna exacte, ale lui Cistelecan, în puncte de plecare pentru cea mai de folos dintre lecturi, aceea pe cont propriu. Titlurile (am reținut, la întîmplare: Expresionismul din sertar, Întoarcerea din concediu, Flirt cu postmodernismul, Lirică de tăuraș, Marea speranță albă) nu-ți dau pace pînă nu citești cronica, și mai pe urmă ea, terminată, de obicei, într-o bine ascuțită furculiță, și nu pentru că soluția "definitivă" nu i-ar sta criticului la îndemînă ("cărți
Alambicuri cu poeți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11952_a_13277]
-
și de alte emoții) și anume aceea față de Dan C. Mihăilescu, arătat cu degetul pentru "enormitatea" de a fi susținut împreună cu un franțuz anonim că la București, în ciuda Cortinei de Fier, se citiseră și se asimilaseră "structuralismul, psihanaliza, tematismul, deconstructivismul, postmodernismul" și că "nume precum Bachelard, J. P. Richard, Wellek, Derrida, Lacom, Baudrillard fertilizaseră analiza critică românească". E explicabil că junele Protopopescu nu aflase de acestea toate, dar că Dan Petrescu le crede neadevărate, asta nu mai este explicabil decît prin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11964_a_13289]
-
volum de versuri se cheamă O persoană serioasă, îi dorim să nu confunde jocul cu neseriozitatea. Persoanele cu adevărat serioase se joacă. Poeta însăși se joacă de-a copilul în cartea ei. Cititul și norma didactică O anchetă referitoare la postmodernismul românesc găzduiește numărul 7-10/2004 al Echinoxului clujean. Interesantă! l Mai multe cotidiane se ocupă, la sfîrșitul lui februarie, în pagina culturală de soarta Biblioteocii Metropolitane din București. Nu întîmplător, întîlnirea "R.l." din 2 martie, are ca temă starea bibliotecilor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11964_a_13289]
-
cu staruri, eu îi dau dreptate. E ceva atrăgător în cinismul rafinat, în blazarea afișată cu mîndrie, dar subminată de naivitate, a acestor personaje. Deși vorbărețe, ele sunt conștiente de vidul dinăuntrul lor, de lipsa de consistență a personalității lor (postmodernismul lovește din nou!). Filmele lui Stillman sînt "de relație", dar nu de relație convențională "băiat - fată" cum se mulțumesc să rămână majoritatea filmelor de acest gen. Regizorului îi place să ia temperatura mediului social tocmai prin intermediul promiscuității colective, să vadă
Muzici și filme by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11985_a_13310]
-
și, pur și simplu, talentul. Alți scriitori își drămuiesc timpul. Ei sunt ocupați cu exprimarea unor idei paradoxale, preferă să susțină că e mai comod să te culci cu o femeie pe canapea decât pe pat, iar ăsta e un postmodernism pe care nu-l mai înțelege nimeni sau ceva încă și mai misterios. Ei sunt ocupați, iar Cehov e liber. E liber să vorbească despre orice lucru banal. Cândva m-a uimit cu o scrisoare în care-i povestea cuiva
Patru eseuri de Viktor Erofeev by Tamara Tinu () [Corola-journal/Journalistic/11960_a_13285]
-
a răzbătut încă în presă. Ce anume a declanșat acest val de antipatie? La prima vedere, nu există vreo explicație. Mircea Cărtărescu este un exemplu de fair-play în viața literară. Nu denigrează pe nimeni - dimpotrivă, a scris o carte despre Postmodernismul românesc, în cuprinsul căreia și-a reinventat generația, într-o variantă ideală, pentru a-i face cu generozitate părtași pe toți reprezentanții ei, fie și insignifianți, la beția succesului. Nu se agită ca să obțină funcții, nu dă telefoane agasante - ca
Jos Mircea Cărtărescu! by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16046_a_17371]
-
proveniență franceză; 55% sînt fonduri românești; producătorul român dominant e Cristian Comeagă (Domino Film). S-ar putea ca, bine distribuit, Filantropica să fie un mare succes de public: nici un moment de plictiseală, "bogăție-sărăcie-sex", umor în cascadă, melancolie subterană, telenovelă și postmodernism - orice spectator, din orice categorie de public, are ce găsi în film. E vizibilă, în Filantropica, plăcerea lui Nae Caranfil de a filma și de a jongla, inteligent, cu "aluzii" pentru inițiați; filmul pare că a îngurgitat, el însuși, mult
Prinț sau cerșetor by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16055_a_17380]
-
Letiția Guran Ocazia de a-l intervieva pe profesorul Douwe Fokkema de la Universitatea din Utrecht, nume binecunoscut comparatiștilor și cercetătorilor Postmodernismului, mi-a fost oferită cînd prof.dr. Dorothy Figueira, șefa Departamentului de Literatură Comparată de la Universitatea Georgia, l-a invitat pentru o serie de conferințe consacrate istoricității Postmodernismului. Absolvent al secțiilor de literatură olandeză și chineză modernă, profesorul Fokkema a obținut
Prof. Douwe Fokkema: "Literatura n-are nevoie să fie politică" by Letiția Guran () [Corola-journal/Journalistic/16023_a_17348]