1,360 matches
-
anii '70, dar lucrările lui Heinz von Foerster au fost evocate, mai ales de către Henri Atlan și Jean-Pierre Dupuy. Heinz von Foerster, care a participat la ultimele cinci conferințe Macy, a devenit în anii `50 liderul acestei "a doua cibernetici". Postulînd că observatorul modifică fenomenul observat, această mișcare se apleca asupra ansamblului obiect observat/observator și se întreba cum să evite perturbarea obiectului aflat sub observație de că-tre observator. Von Foerster a definit un "prin-cipiu de ordine pornind de la zgomot" și
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
de vedere susținut de M. Florian este în principiu justificat. În schimb, nu putem fi de acord cu M. Riedel: mult mai radical, comentatorul german afirmă că prin modul în care pune problema construcției lumii istorice, Dilthey "dizolvă autodeterminarea rațiunii, postulată de Kant pentru conexiunea logică a naturii"101. (De altfel, chiar Riedel vorbește într-un alt loc102 doar despre "extinderea problematizării lui Kant" în critica rațiunii istorice. s.n.) Un alt motiv care ne îndeamnă să susținem părerea lui M. Florian
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
niște scopuri limitate"183. Totodată, apelul la rațiune înseamnă și o personalizare a cunoașterii. Dilthey însuși considera că perspectiva raționalistă pleacă de la "o ipoteză sau un postulat"184. Or, spre a ne exprima acum în termenii lui Noica, rațiunea, care "postulează" (în filozofie), nu este "gândire impersonală", așa cum este intelectul, care "descoperă" (în științe)185. Ignorând atât specificul celor două domenii ale cunoașterii, cât și modalitățile de investigație proprii fiecăruia dintre acestea, Comte extinde modelul cercetării științifice asupra filozofiei, care are
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
genere și știință. Ea nu reprezintă, așa cum s-a crezut și s-a afirmat adesea, o încoronare a științei știința supremă -, ci ieșirea deplină din orizontul cunoașterii" (ibid.). Cel care prin comprehensiune ajunge la o adevărată și fermă conștiință filozofică "postulează o ordine și dă astfel noi înțelesuri tuturor faptelor ce constituie obiect de cunoaștere, le integrează rațiunii, le raționalizează, pentru a spune așa, și propune în acest fel o interpretare a întregului care este lumea, experiența umană și cultura. Câte
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
aceea vorbim despre științele spiritului ca științe ale comprehensiunii. Rolul și importanța corelațiilor comprehensiunii reies mai ales când înțelegem lucrurile la nivelul "conștiinței filozofice", care, fiind "un exercițiu al rațiunii", "vine după experiența vieții, cunoaștere în genere și știință", ca să "postuleze o ordine", să "raționalizeze" obiectele cunoașterii, "propunând în acest fel o interpretare a întregului care este lumea, experiența umană și cultura" (vezi I, nota 185). Dar așa cum am mai arătat, față de categoriile kantiene (atemporale și statice), cele ale lui Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pentru a mări conștientizarea kinestezică asupra efortului și a localizării. Jongleria antrenează timpul de reacție și localizarea în spațiu. Propriocepția, abilitatea corpului de a recționa la forțele externe este piesa de rezistență în programul de recuperare. Importanța sa a fost postulată încă din 1917, însă în era noastră „high-tech” a cam fost neglijată. Când o articulație este lezată, are loc o scădere a funcției mecanoreceptivă și a transmiterii informațiilor proprioceptive către creier. Acest deficit inhibă efortul muscular coordonat și rezultă o
Logistică în kinetoterapie by Vasile Manole () [Corola-publishinghouse/Science/1600_a_2967]
-
și le pune, de o biblie, de un mormânt. Momentele de rafinament ascund un principiu mortal: nimic nu este mai fragil că subtilitatea". Contradicție? Nu neapărat. Este vorba doar despre dublă scară de valori proprie filosofiei încă de la începuturile ei: postulează un model pentru cultura în general și un altul pentru filosoful solitar. Primul model cere imperios ceea ce Nietzsche numea "sacrificiul intelectului", în timp ce al doilea impune sacrificarea sănătății, a fericirii terestre, chiar a chibzuinței. Aptitudinea filosofului pentru martiriu face parte din
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
altfel, spune Cioran, blândul și mântuitorul Isus sfârșește pe cruce, la fel ca oricare "păcătuitor". Cioran vede în orice formă de optimism o iluzie, iar el nu crede în iluzii: "A crede în istorie înseamnă a râvni după posibil, a postula superioritatea calitativa a iminentului asupra imediatului, a-ți închipui că devenirea este îndeajuns de bogată în sine că veșnicia să fie inutilă"34. Sensul istoriei, spune Cioran, este catastrofă, pentru că "secretul istoriei este refuzul mântuirii"35. Dumnezeu este văzut ca
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
logicul este forma reflectării legicului” fără a 6 Henri Wald, "Structura logică a gândirii", Editura Științifica, București, 1962, p.26. 7 Idem, op.citată, p.35. 8 Ibidem, op.citată, p.30 14 se confunda totuși cu acesta. Se poate postula, deci, că " logica este gândirea conștientă de formele și legile ei logice”9. Încă din Antichitate, logica a preocupat minți luminate și, multă vreme apoi, ea a reprezentat singura știință a educației și a fost socotită de către autorii clasici o
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
să se miște din sfera concretului în cea a abstractului. 0 dezvoltare armonioasă a limbajului înseamnă o îmbogățire a "zestrei" lingvistice cu care copilul vine la Școală. Profesoral de Limba română trebuie să aibă permanent in vedere principiul psiholingvistic oare postulează că „modul de exprimare și de înțelegere al copilului se transformă prin transformarea întregii lui personalități”78), și de aceea procesul de predare a acestui obiect de studiu trebuie să meargă mână în mână, cu educarea gândirii logice, a afectivității
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3069]
-
logicul este forma reflectării legicului” fără a 6 Henri Wald, "Structura logică a gândirii", Editura Științifica, București, 1962, p.26. 7 Idem, op.citată, p.35. 8 Ibidem, op.citată, p.30 14 se confunda totuși cu acesta. Se poate postula, deci, că " logica este gândirea conștientă de formele și legile ei logice”9. Încă din Antichitate, logica a preocupat minți luminate și, multă vreme apoi, ea a reprezentat singura știință a educației și a fost socotită de către autorii clasici o
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
să se miște din sfera concretului în cea a abstractului. 0 dezvoltare armonioasă a limbajului înseamnă o îmbogățire a "zestrei" lingvistice cu care copilul vine la Școală. Profesoral de Limba română trebuie să aibă permanent in vedere principiul psiholingvistic oare postulează că „modul de exprimare și de înțelegere al copilului se transformă prin transformarea întregii lui personalități”78), și de aceea procesul de predare a acestui obiect de studiu trebuie să meargă mână în mână, cu educarea gândirii logice, a afectivității
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
de vedere este traseul personajului blecherian, modul în care contactul cu ,,locurile bune" și ,,locurile rele", descrise mai ales în primul roman al autorului, provocă același tip de reflexe căldură amețitoare, transă, leșin până la pierderea conștiinței. Teoria propusă de Durand postulează ideea unei sinonimii între ,,actul imaginat" și ,,actul verbal", mai exact, Durand definește un concept prin celălalt. Cele trei verbe fundamentale pentru teoretician sunt: a (se) înălța, a coborî și a reuni. Plecând de la aceste considerente, putem observa influența teoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
legătura între cele două spații: profan și sacru. Din perspectiva sacrului, simbolul are o origine non-umană. Una dintre modalitățile de comnicare cu celelalte lumi este simbolul. Ca și Gilbert Durand și Mircea Eliade, Guénon refuză teoria freudiană asupra importanței subconștientului, postulând ideea credinței într-un Centru al lumii. Această idee va fi susținută de filosoful francez și într-un alt studiu al său, Simboluri ale științei sacre 87. Simbolul Agartthei este discutat atât de René Guénon, cât și de Mircea Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
are semnificație. Autenticitatea ca stil de viață și gândire nu reprezintă nimic altceva, decât o ,,degradare a conștiinței magice". Numai magia pornește de la premiza că omul poate fi și poate face orice. Autenticitatea în comparație cu magia se mulțumește cu mai puțin, postulând faptul că nu poți fi orice, nu poți face orice. Există însă posibilitatea de a face o multitudine de lucruri utilizând propria ta forță sufletească, aceste lucruri desemnând lumea ta, lume la organizarea căreia ai luat și tu parte, și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
fiind de o scenă de enunțare care se autorizează de la sine putere"159. Ceea ce este deosebit de interesant rezidă în faptul că analiza unor discursuri diferite literar, fisofic, religios, grafic, etc., creează posibilitatea evidențierii acelor componente transferabile, comune acestor discursuri, care postulează ideea unei ,,societăți, tipuri de discurs, care au în comun un anumit număr de proprietăți referitoare la condițiile lor de emergență, de funcționare și circulație"160. Alăturarea diferitelor tipuri de discurs, de exemplu cel literar al lui Blecher, cu trimitere
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
să transcriu 421. În studiul său Moartea azi, Basarab Nicolescu edita o cercetare deosebit de interesantă a lui Patrick Paul, Moartea în fenomenologia viselor și problema subiectivității și a nivelurilor de realitate. Astfel, conform teoriei lui Patrick Paul, abordarea transdisciplinară care postulează ideea diferitelor ,,niveluri de realitate" trebuie să aibă în vedere și ,,fenomenologia viselor". Cercetătorul se oprește în mod deosebit asupra ,,mărturiilor onirice" despre moarte, pentru că în cazul acestora se poate discuta despre ,,statutul viziunii", ,,al obiectului", ,,al subiectului" și ,,al
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
devine un rătăcitor, mai bine zis un rătăcit. Unus-ambo devine un "încarcerat în Istoria unidimensională a evenimentelor empirice" (Henry Corbin). Așa-zisul iluminism este, de fapt, întunecime, pentru că omul își pierde Cerul. Rezultatul acestei tranziții de la o viziune teleologică ce postulează o ordine morală independentă de voința omului la o raționalitate practică imanentă este tocmai faptul că nu mai putem distinge, așa cum făcuseră Aristotel și discipolii săi, între ceea ce suntem (aici și acum) și ceea ce ar trebui să fim (dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
mai ales, unei crize mistice strecurată insidios de Bulgăran. În timp ce Cibănoiu caută să-l reabiliteze psihic pe Ladima, arătându-i că adevărata mântuire nu o poate găsi decât în credința nestrămutată față de Dumnezeu și viața veșnică, Bulgăran, adept al ateismului, postulează ideea unei existențe unice, care trebuie trăită hic et nunc. În imensitatea sa, care ne înspăimântă, universul s-a ivit din hazard, după cum destinul uman este fatalmente repetitiv. Chiar dacă ar fi trăit mai multe vieți, crede Bulgăran, nimeni nu i-
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
25-29: "Autorul abstract este producătorul lumii romanești pe care o transmite destinatarului/receptor, cititorul abstract. Autorul abstract reprezintă sensul profund, semnificația de ansamblu a operei literare, iar cititorul abstract funcționează, pe de o parte, ca imagine a destinatarului presupus și postulat de opera literară, iar, pe de altă parte, ca imagine a receptorului ideal, capabil a-i concretiza sensul total într-o lectură activă. S-ar putea chiar postula, împreună cu Proust, că Eul scriitorului nu se arată decât în cărțile sale
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
abstract funcționează, pe de o parte, ca imagine a destinatarului presupus și postulat de opera literară, iar, pe de altă parte, ca imagine a receptorului ideal, capabil a-i concretiza sensul total într-o lectură activă. S-ar putea chiar postula, împreună cu Proust, că Eul scriitorului nu se arată decât în cărțile sale pentru a trage apoi concluzia că autorul abstract ar constitui Eul profund și singurul real, în vreme ce autorul concret n-ar fi decât un Sine însuși cu mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
capabilă să măture prejudecățile care stau la baza decodării textelor: "Nava poate fi realmente simbolul plecării; în mod mai profund însă e cifrul îngrădirii. Predilecția pentru navă constă întotdeauna din bucuria de a te închide perfect" credea Barthes 106. *** Voi postula totuși că nucleul imaginarului (herme)nautic al lui Pițu este "omul-navă, care asigură securitatea încărcăturii pe care o poartă 107 și-o salvează de apele vitrege"(Durand, cap. "Regimul nocturn al imaginii", v. 312 în op.cit.). Așa încât fără a crede
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
a lumii. El a argumentat de la existența propozițiilor, a enunțurilor care descriu fapte, la existența rețelei de stări posibile - stările de lucruri atomare -, în care obiectele sunt puncte nodale. Pornind de la enunțuri care descriu fapte - de la propoziții -, Wittgenstein ar fi postulat propoziții elementare, care sunt propoziții despre obiecte ce pot fi doar denumite, și nu descrise. Tot așa cum în teologia negativă Dumnezeu este prezentat enumerând însușiri pe care nu le posedă, Wittgenstein indică doar ce proprietăți nu posedă obiectele, stările de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
în Tractatus. Este o presupunere plauzibilă că Wittgenstein a pornit de la existența propozițiilor științelor naturii, ca descrieri ale faptelor, și că întrebarea pe care și-a pus-o a fost cum sunt posibile aceste propoziții. Existența propozițiilor elementare a fost postulată pentru a arăta cum sunt posibile propozițiile. Presupunerea din urmă este confirmată de 5.5562: „Dacă noi știm pe temeiuri pur logice că trebuie să existe propoziții elementare, atunci trebuie să știe acest lucru oricine înțelege propozițiile în forma lor
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
tot atât de reprezentativ pentru o gândire inspirată de idealul științei ca și marile opere ale filozofiei tradiționale 25. Pears apreciază că acea critică a esențialismului care străbate îndeosebi prima jumătate a textului Cercetărilor vizează și Tractatus-ul, în măsura în care se acceptă că scrierea postulează o realitate subiacentă, situată dincolo de fenomene. Pears însuși nu este însă sigur în această privință. Tractatus-ul - crede el - ar conține și aluzii (hints) „că filozofia este atât de diferită de știință, încât rezultatele ei nu pot fi socotite teorii de
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]