672 matches
-
monta iar, introducea un film, ieșea în grădină, îngenunchea pe răzorul cu micsandre, ținându-și fața întoarsă într-o parte și, în timp ce apăsa iar și iar declanșatorul, în interiorul lui se stingea imagine după imagine. Acel carusel cosmic al sentimentelor se poticnea brusc de o mare decepție. Se pare că aparatul era mai greu de folosit decât își imaginase, conchise în timp ce-și strângea piesele. Va trebui să mai studieze încă o dată instrucțiunile, să se consulte cu un expert ca să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
a fost rostit niciodată, trebuie să rămână necunoscut. Conform instruirii militare, îi vorbeam, fie în pădurea de pini în bezna nopții, fie în pivnița bogată în borcane cu alimente conservate, cu „domnule caporal“. El era superiorul meu care, de îndată ce mă poticneam într-o direcție greșită, mă tutuia, ce-i drept, dar care mă chema la ordine adresându-mi-se cu „tunar“. Tonul lui nu tolera familiarisme. De aceea ezit să dau crezare amintirii mele conform căreia îl chema la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a rămas de neuitat. Ea a durat, a adus cu sine munți de nămeți și un ger care nu se mai termina. Râurile înghețaseră, conductele de apă plesniseră. În orașe nu existau hale încălzite. Transportul de cărbune și cocs se poticnise. Înghețații făceau foame, înfometații înghețau. Mai cu seamă pentru copii și pentru bătrânii singuri, iarna lui ‘46-‘47 a fost mortală, căci lipsurilor obișnuite li se mai adăuga lipsa de combustibil. Transporturile de cărbuni erau furate, copacii doborâți, cioturile cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sunt destul de catolic. În clipa de față există trei exemplare din tipul „lettera“ care își au locurile lor pe pupitre înalte în Portugalia, Danemarca și în atelierul din Behlendorf. Trinitatea lor are grijă ca fluxul meu epic să nu se poticnească. Când o văd pe una, pe cealaltă, pe a treia, îmi vine imediat ceva în minte; și deja încep să trăncănească între ele ca niște surori: când vioi, când între pauze. Toate trei sunt muzele mele mecanice. Altele n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
senin, ca într-o piesă de teatru nerepetată, în chip de părinți. Și Paul Celan, cel a cărui mâhnire nu putea fi atenuată decât pentru câteva ore, îmi făcea curaj atunci când lucrul la manuscris începea, în pofida peretului curgător, să se poticnească. Curând după nașterea gemenilor, Konrad Adenauer câștiga majoritatea absolută la alegerile pentru Bundestag, ceea ce făcea ca Germania, văzută de la Paris, să se înnegrească de tot și, asemenea unui criminal în serie, să recidiveze neîntârziat. În timpul pauzelor de scris desenam călugărițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mai Întâi dă furie și p-ormă dă uimire, poa că m-am Înșelat totuși. Niciodată nu zic că alba care o văd io ie neagră. M-am Întors și, pipăind cu varga, am dat buzna În secretariat. M-am poticnit În ceva dă pă dușamea. M-am ciucit la pământ. Am atins niște păr cu mâna. Apoi un nas și niște ochi. Nu știam ce făceam, și mi-am zmuls legătura dă pă ochi. Abenhaldun zăcea pă covor, cu gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Elena Marin Alexe Am încercat să pătrund prin lacunele sufletului meu, dar mi-am poticnit inima în perdele de întuneric, prea devreme lăsate peste pâlpâiri de viață, abandonată la capătul speranței. Mă resemnez tacit și caut sa mă strecor printre meandre, fără să ating umbre rămase, în așteptarea timpului oprit din peregrinări, neștiute rătăciri în
Meandre by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83280_a_84605]
-
unui asemenea roman ieșit din condeiul lui ..., dar pe cititorul de față încă nu l-a convins. Deși are atâtea calități pentru a-și asuma această sarcină, eu, unul, am impresia că până la urmă îi lipsește acea...“ Și aici se poticnea de mult timp imaginația mea. Ce-i lipsea de fapt? Cuvântul pe care-l căutam era legat de stil, de tonul lui. Nu-i lipsea înțelegerea față de oameni, inteligența, tehnica sau ambiția: ceea ce-i lipsea era... poate instinctul de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
aia! Și mai ziceam de alții, că nu au demnitate. S-a Îndepărtat de mine. A terminat cu examinarea mea de sus până jos, s-a retras de lângă biroul meu și s-a Îndepărtat pur și simplu, În timp ce eu mă poticnisem În mijlocul frazei. Am simțit cum mă Îmbujorez din cauza unui amestec de confuzie, durere și umilință, iar faptul că simțeam cum Emily se holbează la mine nu-mi era de nici un folos. Mi-am ridicat fața stacojie spre Emily și mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
liniile ascuțite, fine ale frunții și obrajilor păreau umbre găunoase. De parcă ar fi fost un strigoi. Așteptă ca Duncan să coboare lanterna, apoi gesticulă precipitat În direcția zăvorului. — Deschide-l! Duncan ridică fereastra. MÎinile Încă Îi tremurau și fereastra se poticnea ridicîndu-se, iar geamul se zgîlțîia În ramă. O manevra Încet, de frică să nu facă zgomot. — Ce s-a-ntîmplat? Întrebă el după ce ridică fereastra. Alec Încercă să se uite În cameră, dincolo de el. — Ce făceai acolo? Am bătut la cealaltă fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
sprijin din lumea aceasta cu mult Înainte de după-amiaza tragică În care s-a urcat pe acoperișul Institutului Britanic și s-a avîntat În acel zbor scurt către unicul refugiu pe care Îl putuse găsi. Cel puțin traficul Începuse să miște, poticnindu-se Înainte Într-o năvală zgomotoasă. Doar furgoneta stropită cu noroi din fața mea era În continuare oprită de Guardia Civil. Un soldat deschisese ușile din spate și pornise la vînătoare prin cutiile de carton pline cu păpuși de plastic. MÎinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
sublinierea sa. Gigel-ciobanul nu reținuse și o addenda emisă de Kalia: muierilor le era și mai frică de medicul înveșmântat în alb, ca o stafie, bărbat școlit, dar neputincios în a cunoaște misterele nașterii, a cărui neștiință medicală socialistă se poticnise, evidențiindu-se, pe când încerca să nimerească luna, în care cumetrelor le fuseseră însămânțate lăuntrurile și măruntaiele. Vizavi de eșecurile doctorului legal, Kalia fu poreclită "știuoasa" -care le știe trezindu-se unsă, de obștea colectiviștilor din Goldana, ca moașă cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
era decât un cal sur, cu o pană sub coadă, desperecheat fiind, cât pe ce să o prindă pe nuna mare, care fugea de el, cu poalele sumese, să nu i se întâmple pocinogul... Da' calul cel sur s-a poticnit, ca prostul, în piedica moștenită de la tătâne-său!... Un val gospodăresc de hohote mătură masa, de la un capăt la altul, și chicote, pudic dozate de ighemoniconul femeiesc, răsplătiră tălmăcirea lui Nicanor Galan, în timp ce nașa, mare maestră la tranșat cotlete și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vătămătoare insomnii și vise rele. O pornesc cătinel, mergând agale, precum în urma unui alai de prizonieri istoviți, alai călăuzit de un bătrân satir beat ori bolnav? acompaniat de baba lui rea și sâcâitoare cu haina căzută, pe umeri veșteji și poticnindu-se de umbra pașilor săi. Realitatea separată din Insula Cristinei Domnișoara Cristina îl privi, încărcându-l de frisoane, cu pupilele ei de mercur albastru... Își înclină cele două cornițe bălăioare, trase spre tâmple, în formă de spirală și, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
din cicatrice de cărămidă, din hrube horcăind răcori cu mirosuri fetide, foste pivnițe de neguțători medievali, metamorfozate, de curând, doar de curând, în bulboane viclene, mascate sub grohotișul ruinelor. Numai în văzduh reflecta, uneori, Mircea ai putea să nu te poticnești, luând-o în diagonală prin acest ținut al melancoliei, pe acolo pe unde gâturi de macarale, aidoma unor monstruoase girafe mecanice, se salută cu o imensă politețe, ceremonioasă și comică, bălăbănindu-și lent încărcăturile uriașe, nepăsătoare la răcnetele zidarilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
nevoie... Atunci, Profetul sări în picioare, smuncindu-se la fugă spre Chitul cu licăritor rânjet, căruia îi smulse capacul portbagajului, pentru a lua, cu grabă, un sipețel lăcuit: Venind, tot așa de repede, înapoi, îi porunci lui Vartolomei, fără să se poticnească, deloc, în cuvintele sale: Scoate o foaie de o sută, ca să-ți arat o minune! Cu o palmă asudată, luă suta aceea boțită din mâna beteagului, băgând-o în sipetul cel lăcuit. A turnat în el niște zeme colorate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în București!? Parcă aici n-ai avea destule pa-rașute! zise el mustrător. În gară, înainte de a coborî din jeep, Nae Calaican îl blocă, pe loc, mai multe minute, ținându-l de mâneca paltonului, pentru a-i aminti cu verb căznit, poticnindu-se în sacadate gâfâituri: Tot spui că plecăm în pelerinaj dar te eschivezi mereu. Așa ai făcut și a-tunci, când am hotâ-rât să trecem Dunărea, noap-tea, la sârbi: ai amânat și iar ai amânat, până mi s-a făcut lehamite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Lăsasem cam toate grijile În seama Clarei, pentru ca eu să nu fac mai nimic. Noroc că Încă nu-mi plăcea să beau, iar Clara se descurca destul de bine. Îmi raporta Încasările seara târziu, când ajungea acasă frântă și mă găsea poticnit la televizor. Cam asta făceam toată ziua: mă uitam la filme, pe HBO, pe video, din când În când pe Arte. Ajunsesem mare specialist În producții cinematografice de ultimă oră. Înghițeam aproape orice și-mi formasem o cultură vizuală destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
aerul dimineții. M-am Întors În cele din urmă Înăuntru, nu era În prima cameră, am găsit-o În dormitor, dormind cu poalele În cap și cu tanga la vedere, Între niște buci imaculate. Nu știam ce să fac, eram poticnit, am tot admirat-o vreme de câteva minute. Dar știam că trebuie să fac ceva: i-am dat chiloții jos, i-am strecurat o mână Între picioare, i-am adulmecat pulpele, fundul. Simțeam că renasc, mi-am dat jos pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și chinuie personajele prin tot felul de internate și orfelinate, le recompensează cu totul și cu totul modest. Doar Dostoievski, În Idiotul, are curaj să-și trosnească personajul cu o moștenire importantă, atunci când toată lumea se așteaptă mai puțin. M-am poticnit eseistic mai sus doar pentru a introduce descrierea unei alte provocări la creativitate propuse de Celebrul animal. Propunerea a fost, mi se pare, a lui Florin, rezultatele au fost, și În cazul nostru, modeste. Trebuia să scriem ceva despre bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
În loc de cucerire au scos-o în lume, când mult mai bine ar fi fost să se fi mulțumit cu Austria și regiunea sudetă și să fi cucerit lumea prin expansiunea economică și științifică și nu prin..."' Și Petrică Nicolau se poticni de indignare și o ploaie de înjurături de care nu-l credeam în stare se abătu asupra lui Hitler și a idioților de nemți care îl urmaseră. Se răcori însă și după o tăcere reluă: Am cea mai mare admirație
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
amnezia... Și cum urcase scările uitând că trebuie să vin și eu și închisese bine ușa în urma ei? Explică, Matilda, curaj, încearcă imposibilul. "Bine, zise ea, Petea e un nesimțit, dar în cazul de azi nu vroia decât să..." Se poticni singură. Ei, ei, de ce te-ai oprit? Lasă-l pe Petea, mai e până acolo! "De la început, reluă ea, ai intrat cu o figură de înmormîntare, m-am mirat și eu, n-ai dat mâna cu nimeni..." Trece la atac
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
gândesc la nimic." " Din pricina femeii, mă Gică, strigă Vintilă, ea strică tot, ea e capul la toate rolele de pe această lume..." "Și vrei să spui gă în India nu mai sânt femei?" zise grasul, și la această replică Vintilă se poticni, deși rîdea: "Nu vreau să spun, dar poate n-or fi așa de rele ca în alte părți..." Trei șobolani care țâșniră rapid unul după altul și se îndreptară în goană în trei direcții diferite, ca și când ar fi meditat înăuntru
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
să mor... Revenind la firul acelor zile când lucram în uzină, trebuie să spun că pentru a mă muta iar din casa părintească aveam nevoie de bani. Da, și eu ași fi putut câștiga patru mii de lei, dar mă poticnisem de enigma stocurilor supranormative și apoi căzuse peste mine simpatia maistrului care mă punea să execut peste normă, dar fără plată, tot felul de drăcovenii necesare cine știe căror secții sau comenzi din afară. Naiv, mă simțeam măgulit, până mă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
merge în adâncime, dar îmi dădui seama că instinctele mi se trezeau din amorțeala fericirii. Iubita mea era în impas. Înaintam toți trei în tăcere, la distanță mare unii de alții, singuri acum pe povârnișurile pline de zăpadă. Ea se poticnea și își smulgea cu greu picioarele din micile gropi, dar avea mișcări chibzuite și aplicate și înainta cu o anume siguranță a desorientării, care mă înduioșa. Când ajunserăm la cota 1 400, unde era cabina, înserarea se terminase. Ea trase
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]