1,069 matches
-
nedrepte impuse hotară” (Vestala). Nostalgia pentru pământul natal e prezentă și în culegerea În cumpănă în fiecare seară (1947), în care sunt incluse însemnările unui misterios și exotic Tytan de Kamuty: micronuvele, maxime, precepte morale, poeme în proză. Versurile din Potirul profanat (1946) și Spre oază. În marmora neagră (1947) reprezintă punctul de sus al literaturii lui M. Rădăcinile folclorice sunt susținute de reconsiderarea propriei vieți prin prisma baladei populare Meșterul Manole: „Sunt eu Manole, Meșterul / Sunt eu acelaș cutezător zidar
MUNTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
și de profeți, [Chișinău], 1942; Buciumă sângele, [Chișinău], 1942; Caravana luminelor, Iași, [1943]; Meleag străbun, Iași, 1943; Protiv. Verboten, Focșani, [1943]; Deocheatul, Lugoj, 1944; Ereditate, Lugoj, 1944; Vestala neagră, pref. Virgil Petrovici, Lugoj, 1945; Nu-s drumuri înapoi?, Lugoj, 1946; Potirul profanat, Lugoj, 1946; În cumpănă în fiecare seară, Găvojdia, 1947; Spre oază. În marmora neagră, Găvojdia, 1947; Ghicitori, București, 1954; Scrisoare către Moș Gerilă, București, 1964; Stele mici pentru pitici, București, 1968; Poezii și ghicitori pentru preșcolari, București, 1971; Rodia
MUNTEANU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288288_a_289617]
-
singurul merit constând în sobrietate, ceea ce îl ferește pe autor de căderea în clișeu. Stabilirea unei relații cu divinitatea îi creează ocazia exprimării credinței absolute, transgresată deloc banal în plan poetic: „Azi parastasul toamnei ți-l dăruiesc, cuminte/ Și vreri - potire sacre - spre Tine le-am deschis/În vie vreau să-ți scutur toți merii Tăi, Părinte/ Ca să mă cerți cu sfaturi aici, în Paradis”. Solitudinea dominată de ubicuitatea imaterială a Creatorului este transformată într-o legătură statornică: „Mai stai, singurătate
PAULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288720_a_290049]
-
din plin de Laird Brunette (despre care se spune că este stăpânul localității Bay City) și, parțial, de soțul Velmei, Lewin Lockridge Grayle. Astfel de oameni rămân mereu în umbră. Bătrânul Grayle (numele se pronunță precum grail, adică Sfântul Graal, potirul magic al mitologiei creștine) este o apariție episodică și fantomatică, un demon lipsit de voință, care acceptă ca nevasta să-l înșele sub propriii săi ochi. Brunette, pe de altă parte, e surprins în universul marin al vasului pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
oligofren Alfred, trec la fel de meteoric - și memorabil - prin existența lui Marlowe doar pentru a-i băga frica în oase, obligându-l să renunțe la cazul pe care-l investighează. Astfel de apariții sunt tot atâtea încercări în drumul cavalerului-detectiv spre potirul de aur. Aflarea adevărului presupune și asemenea ordalii, al căror înțeles va fi revelat abia în final. Sau poate nici atunci. Tentația vidului, a dispariției, a dizolvării și absorbției într-un univers ostil arată în ce măsură energiile vitale s-au diminuat
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ascensiune eșuată și reluată sisific. Chinul și absența lui se succed cu repeziciune, coexistă sau, atingând apogeul, iau fiecare atributele celuilalt, devenind, ca la Eminescu, „chin dulce” și „farmec dureros”. Fundamentală este percepția existenței îndreptate inexorabil spre „amurg”, al cărui potir e „plin cu otrave”. Acum, moartea nu mai apare ipostaziată, iar scenariile de hăituire cedează pasul unui alt topos, al chemării thanatice, îmbrăcând forma soliei mute, neutre, dar și a îmbierii cvasierotice ori a imperativului brutal (Oberon). Neființa este prevestită
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
spre faptă. Zamolxe, subintitulată „mister păgân”, e o dramă poematică, situată într-un timp mitic, pe meleaguri dacice, printre inși care, trăind confundați cu natura, sunt fulgere, izvoare, clocote de viață impersonală. Ei constituie pur și simplu forțe „smulse din potirul Marei Firi”, cum se spune în piesă. Zamolxe, întruchipând principiul „profetic”, înțelege foarte bine și ce ordine superioară le ghidează existența, drept care predică religia Marelui Orb, un soi de panteism păgân, corespunzător naturii și comportamentului dacilor. Dacii practică inconștient credința
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
atâtea confruntări și controverse dacă autorul n-ar ridica, În mod provocator, pretenții de istoricitate a fanteziilor sale (chiar În avertismentul preliminar). Cum bine știm, el combină, Într-o rețetă hollywoodiană perfectă, mitul Graalului cu o pseudo-tradiție conform căreia celebrul potir căutat de Cavalerii Mesei Rotunde ar fi, În realitate, Însăși Maria Magdalena, soția lui Isus. Ea ar fi purtat În pântece sămânța divină, perpetuând familia Mântuitorului până În ziua de astăzi. Elucubrațiile lui Dan Brown se Întemeiază pe un dosar apocrif
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
fiind consilier juridic al unei întreprinderi. În 1926, pe când era încă elev, B. debutează cu versuri în ziarul „Cuvântul Ardealului”. Poezii îi mai apar în „Patria” (Cluj), „Hotarul” (Arad), „Blajul”, „Solia dreptății” (Orăștie), „Maramureșul” (Sighet). La Cluj, tipărește întâiul volum - Potire de mătrăgună (1935). Mai colaborează la „Ecoul” (Arad), „Ofensiva română” (Cluj), „Înnoirea” (Arad), „Litera” (Arad), „Tribuna” (Cluj, Brașov), „Luceafărul” (Timișoara), „Poporul” (Timișoara) ș.a. Al doilea volum de versuri, Cioplitorul de vedenii (1944), apare la Odesa. Abia la sfârșitul deceniului al
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
Orizont”. Plachetele Nepieritoarele efemeride (1984), Sonatele tăcerii (1985) și Intransigența pietrelor (1987) apar pe speze proprii, la Editura Litera. Conștiința acută a trecerii, angoasa morții, sentimentul înfrângerii și maculării „lutului”, precum și căutarea unei consolări sunt trăirile ce dau substanță volumului Potire de mătrăgună. O influență argheziană se observă în lexic, în tehnica metaforei și chiar în tematică. Treptat, poetul izbutește să-și personalizeze limbajul, nutrit acum și de regionalisme bihorene, pe fondul unei asumări a dorurilor comunității. O evoluție se constată
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
revin într-un registru mai dramatic. E cercetat tot mai mult spațiul amintirii, iar poezia devine acum rodul „tăcerii unui gând”. Și placheta Intransigența pietrelor cuprinde aceleași teme, păstrând plasticitatea viziunii, dar năzuind tot mai vădit la concizia aforismului. SCRIERI: Potire de mătrăgună, Cluj, 1935; Cioplitorul de vedenii, Odesa, 1944; Nepieritoarele efemeride, București, 1984; Sonatele tăcerii, București, 1985; Intransigența pietrelor, București, 1987. Repere bibliografice: Al. T., Petru Bortoș, „Potire de mătrăgună”, CRE, 1936, 2943; M.N., „Potire de mătrăgună”, GT, 1936, 46
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
păstrând plasticitatea viziunii, dar năzuind tot mai vădit la concizia aforismului. SCRIERI: Potire de mătrăgună, Cluj, 1935; Cioplitorul de vedenii, Odesa, 1944; Nepieritoarele efemeride, București, 1984; Sonatele tăcerii, București, 1985; Intransigența pietrelor, București, 1987. Repere bibliografice: Al. T., Petru Bortoș, „Potire de mătrăgună”, CRE, 1936, 2943; M.N., „Potire de mătrăgună”, GT, 1936, 46; Eugen Dorcescu, Petru Bortoș, „Nepieritoarele efemeride”, O, 1984, 38; Florin Bănescu, Cărțile arădenilor, CNT, 1986, 13. V.D.
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
vădit la concizia aforismului. SCRIERI: Potire de mătrăgună, Cluj, 1935; Cioplitorul de vedenii, Odesa, 1944; Nepieritoarele efemeride, București, 1984; Sonatele tăcerii, București, 1985; Intransigența pietrelor, București, 1987. Repere bibliografice: Al. T., Petru Bortoș, „Potire de mătrăgună”, CRE, 1936, 2943; M.N., „Potire de mătrăgună”, GT, 1936, 46; Eugen Dorcescu, Petru Bortoș, „Nepieritoarele efemeride”, O, 1984, 38; Florin Bănescu, Cărțile arădenilor, CNT, 1986, 13. V.D.
BORTOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285820_a_287149]
-
București, 1999; Aurel Rău, Ion Brad, ST, 1999, 10; Petru Poantă, Un scriitor proeminent al literaturii românești, „Cetatea culturală”, 1999, octombrie; Valeriu Râpeanu, Asumarea lucidă a unui drum, „Curierul național”, 1999, 7 noiembrie; Fănuș Neagu, Miresme de razachie pe un potir de Târnave, L, 2000, 1-2; Sultana Craia, Poetul în oglindă, „Universul cărții”, 2000, 8-9; Daniel Cristea-Enache, Defilarea umbrelor, ALA, 2001, 28 martie; Popa, Ist. lit., I, 546-548, 934-935; Răzvan Voncu, Secvențe literare contemporane, București, 2001, 71-74, 100-102, 147-150; George Cușnarencu
BRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
să se unească, pentru ca într-un final, în fața ochilor lui uluiți, să ia forma unui chip lipsit de viață, cu orbite goale și rânjt hâd. Îngrozit, face un pas înapoi. Varus! Visul de azi-noapte îi revine tumultuos în minte. Pune potirul înapoi pe altar cu mâini tremurânde. Încearcă să se stăpânească, dar glasul cu care începe rugăciunea îi sună până și lui străin în urechi: — Iane pater, Jupiter, Mars, Quirine, Bellona și voi, lari, stră moșii Claudiilor, ce ne tragem din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
bancuri argintii de pești zburători care sar dintr-un val în altul. La slujba de azi dimineață m-am minunat să văd câțiva negustori japonezi veniți să arunce o privire pe furiș. Era tocmai în timpul împărtășaniei. Țineam în mână Sfântul Potir și le dădeam marinarilor spanioli să înghită anafura când am băgat de seamă că niște japonezi se uitau și ei șovăitori, dar curioși. Veniseră să arunce o privire la slujbă sătui de plictiseala zilnică de la bordul corăbiei? Ori fuseseră mișcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
luaseră în serios cuvintele mele prin care îi preveneam că în Nueva España nu vor putea dobândi încredere ca negustori dacă nu sunt creștini? Oricum ar fi fost, eu eram bucuros de asemenea roade. După ce am isprăvit slujba, am pus Potirul și veșmintele sfinte pe poliță și m-am dus în grabă să le vorbesc japonezilor care încă mai zăboveau pe culoar. Ce părere aveți? N-ați vrea să aflați însemnătatea adâncă a slujbei? Printre cei câțiva japonezi era și bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ridica, se ridicau și Tanaka, și samuraiul, și Nishi, iar când lumea îngenunchea, îngenuncheau și ei. După ritualul de botez, începu slujba. În altar, cu brațele deschise, episcopul citi din Evanghelie și își plecă fruntea în fața anafurei și a Sfântului Potir. Celor trei, care nu cunoșteau rostul și înțelesul acestei taine, gesturile episcopului li se păreau ciudate și lipsite de noimă. Îngenuncheat lângă ei, Velasco le explică în șoaptă: — Pâinea aceea este trupul Domnului. Vă rog să vă luați după mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
taine, gesturile episcopului li se păreau ciudate și lipsite de noimă. Îngenuncheat lângă ei, Velasco le explică în șoaptă: — Pâinea aceea este trupul Domnului. Vă rog să vă luați după mine și să vă închinați în fața pâinii și a Sfântului Potir pe care vi le va înfățișa episcopul. Biserica era învăluită într-o liniște adâncă. Episcopul le înfățișă niște bucăți mici și subțiri de pâine albă pe care le ținea cu amândouă mâinile și murmură o rugăciune. Călugării și credincioșii îngenuncheară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
samuraiul în sinea lui în loc să se roage. „Nici prin gând nu-mi trece să mă închin la omul acela amărât.” Un clopot se porni să bată. În liniștea bisericii, episcopul puse de-o parte pâinea, luă cu amândouă mâinile Sfântul Potir din aur curat și îl ridică deasupra capului. În clipa aceasta vinul devenea sângele lui Hristos. „Este doar de fațadă”, își repetă samuraiul plecându-și capul ca toată lumea. „Nu cred nimic din toate acestea.” Nu înțelegea nici el de ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și intrau în biserică. În altarul luminat de jur împrejur doar de flacăra lumânărilor, omul acela sfrijit stătea cu brațele desfăcute. Preotul recita cu glas scăzut canonul slujbei în limba latină și în cele din urmă ridica pâinea și Sfântul Potir deasupra capului. În timpul fiecărei slujbe samuraiul se gândea la valea sa. Își amintea cum se ducea la mormintele tatălui său și ale rudelor sale aflate în munții dimprejurul văii. „Eu nu sunt deloc așa. Astea nu sunt simțămintele mele adevărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
toate neamurile. 14. Căci neamuri puternice și împărați mari le vor supune și pe ele, și le voi răsplăti după faptele și lucrarea mîinilor lor." 15. Căci așa mi-a vorbit Domnul, Dumnezeul lui Israel: "Ia din mîna Mea acest potir plin cu vinul mîniei Mele, și dă-l să-l bea toate neamurile la care te voi trimite. 16. Vor bea și se vor ameți și vor fi ca niște nebuni, la vederea săbiei pe care o voi trimite în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
și dă-l să-l bea toate neamurile la care te voi trimite. 16. Vor bea și se vor ameți și vor fi ca niște nebuni, la vederea săbiei pe care o voi trimite în mijlocul lor. 17. Eu am luat potirul din mîna Domnului și l-am dat să-l bea toate neamurile la care mă trimitea Domnul: 18. Ierusalimului și cetăților lui Iuda, împăraților și căpeteniilor sale, ca să le prefacă în dărîmături, într-un pustiu, să-i facă de batjocură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Beți, îmbătați-vă, și vărsați, și cădeți fără să vă mai ridicați, la vederea săbiei pe care o voi trimite în mijlocul vostru! 28. "Și dacă nu vor vrea să ia din mîna ta potirul ca să bea, spune-le: "Așa vorbește Domnul oștirilor: "Beți! 29. Căci iată că în cetatea peste care se cheamă Numele Meu, încep să fac rău: și voi să rămîneți nepedepsiți?" Nu veți rămîne nepedepsiți, căci voi chema sabia peste toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
vor pieri, și el nu va mai fi! 11. Lasă pe orfanii tăi! Eu îi voi ține în viață, și văduvele tale să se încreadă în Mine!" 12. Căci așa vorbește Domnul: "Iată că cei ce nu trebuiau să bea potirul totuși îl vor bea, și tu să rămîi nepedepsit? Nu, nu vei rămîne nepedepsit, ci îl vei bea și tu! 13. Căci pe Mine însumi jur, zice Domnul, că Boțra va fi dată pradă pustiirii, ocării, nimicirii și blestemului, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]