1,071 matches
-
în timpul absenței sale de credincioșii din Praga, așa-numitul utraquism, care presupunea obligația credincioșilor să primească împărtășania în ambele feluri ("sub utraque specie"). Această dogmă a devenit cuvântul de ordine al husiților moderați, utraquiști sau calixtiniți (de la cuvântul latinesc "calix" - potir), în cehă "kališníci" (de la "kalich"). Husiții radicali au devenit cunoscuți drept taboriți (în cehă "táborité"), de la numele orașului Tábor, sau orfani ("sirotci"), nume adoptat după moartea conducătorului lor militar, Jan Žižka. Influențat de fratele său Sigismund, regele Wenceslaus al IV
Războaiele Husite () [Corola-website/Science/306674_a_308003]
-
ritualul scoaterii și pregătirii agnețului. Potrivit comentariului liturgic al patriarhului Gherman I al Constantinopolului, în sec. VIII Proscomidia consta din următoarele acte: preotul sau diaconul tăia cu copia Agnețul (nimic zicând), îl punea pe disc, turna vin și apă în potir, iar preotul rostea rugăciunea punerii înainte: "Dumnezeule, Dumnezeul nostru..." peste ele, învelea și tămâia . Vezi articolele principale:
Proscomidie () [Corola-website/Science/299884_a_301213]
-
ruptă în momentul când sătenii au hotărât ridicarea unei noi biserici. Această nouă biserică, prezentată în fotografia alăturată a fost construită în anul 1898, fiind făcută tot din lemn dar tencuită și văruită. De la biserica anterioară s-a păstrat un potir vechi de cositor pe care era gravat: ”"Pop Simion 1736"”. S-a folosit apoi un alt potir din bronz dar în preajma anului 1933 se folosea un al treilea potir, de argint aurit, cumpărat în anul 1910 de către Ioan Hora și
Biserica de lemn din Cornești, Cluj () [Corola-website/Science/325928_a_327257]
-
alăturată a fost construită în anul 1898, fiind făcută tot din lemn dar tencuită și văruită. De la biserica anterioară s-a păstrat un potir vechi de cositor pe care era gravat: ”"Pop Simion 1736"”. S-a folosit apoi un alt potir din bronz dar în preajma anului 1933 se folosea un al treilea potir, de argint aurit, cumpărat în anul 1910 de către Ioan Hora și Maria Sălăjan, morarii de la Băgara. Biserica avea două clopote bune, cu glas ”"foarte dulce și armonios"”. Despre
Biserica de lemn din Cornești, Cluj () [Corola-website/Science/325928_a_327257]
-
dar tencuită și văruită. De la biserica anterioară s-a păstrat un potir vechi de cositor pe care era gravat: ”"Pop Simion 1736"”. S-a folosit apoi un alt potir din bronz dar în preajma anului 1933 se folosea un al treilea potir, de argint aurit, cumpărat în anul 1910 de către Ioan Hora și Maria Sălăjan, morarii de la Băgara. Biserica avea două clopote bune, cu glas ”"foarte dulce și armonios"”. Despre acestea este amintită o altă întâmplare din viața comunității. În timpul primului război
Biserica de lemn din Cornești, Cluj () [Corola-website/Science/325928_a_327257]
-
în luptele împotriva rebelului Ștefan Bocskai. Până la 1690 satul suferă cumplit de pe urma războaielor care decimează populația redusă la doar 5 familii. Abia în a doua jumătate a secolului XVIII se mai execută diferite lucrări la biserică: este cumpărat de la Mediaș potirul și este turnat din nou clopotul mijlociu care funcționează și în zilele noastre. În 1772 încep lucrări de renovare ale lăcașului de cult ruinat: se reconstruiește plafonul, iar maestrul Johan Folbart din Sighișoara montează altarul baroc în corul bisericii în
Biserica fortificată din Șaroș pe Târnave () [Corola-website/Science/331076_a_332405]
-
în stil bizantin din secolul al XVIII-lea cu broderie cu fir de argint în relief cu elemente florale; - un felon și un epitrahil confecționate din stofă de epocă la sfârșitul secolului al XIX-lea; - sfinte acoperăminte pentru disc si potir, tot din secolul al XIX-lea; - două pomelnice pe lemn ale ctitorilor din secolul al XIX-lea; - un set de sfinte vase și un vas pentru anaforă din secolul al XVIII-lea. Patrimoniul bisericii mai include o colecție de mineie
Biserica Sfântul Sava din Iași () [Corola-website/Science/302397_a_303726]
-
aramă, un clopoțel, un mucariu de fier, un vas de fier de adus foc și o lăcruță de aramă pentru ținerea tămâiei. În altariu este mésa punerii inainte (a proscomediei) învelită cu o învelitóre de pânză pre care stă: un potir de aramă aurit cu auritura în mică parte stersă de pre fund precum și un discos asemenea cu auritura stérsă de pre mijloc. Abai sunt 2 sticluțe pentru ținerea mirului și a oleului, o sticlă pentru vin și un pochal pentru
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
dependințe. Biserica a fost transformată, în timpul regimului comunist, în cămin cultural. A fost demolată în anul 1969, fiind totuși inclusă pe lista monumentelor istorice dispărute. Inventarul realizat în 3 octombrie 1928 indică un număr redus de obiecte de cult: un potir dăruit, 14 scaune și un clopot. Obiectele de cult, orga, altarul și icoanele au fost duse în Cund. Doar unul dintre clopotele vechi se mai păstrează la Biserica Ortodoxă din Giacăș, fiind folosit, datorită rezonanței sale, numai când este vreme
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
11 iugăre 1200 stânjeni fâneață plătea impozit. Era scutite de impozite cimitirele, biserica și casa parohială, adică 1 iugăr 692 stânjeni . Un inventar realizat de preotul George Vamoș în 3 octombrie 1928, arată numărul redus al obiectelor bisericești deținute: un potir de tinichea, patru sfeșnice, zece icoane, trei candele, patru prapori, patru ornamente bisericești, 18 scaune și cărți bisericești în valoare de 1500 lei. Valoarea totală a obiectelor enumerate, la care se adăuga clopotele, era de 18.900 lei . În 22
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
prețioase. Printre acestea pot fi amintite: o cruce de sidef, o ușă sculptată din lemn, foarte veche - prezenta și o inscripție în slavonă, 2 vase de argint - unul prezenta un înscris de la Mihai Viteazul, iar al doilea din 1685, un potir din 1620, un disc de argint aurit. Pe lângă toate acestea au existat de-a lungul vremii diverse înscrisuri pe pereții mănăstirii (pisanii) și diverse tablouri votive. Din inscripțiile dispărute doar două au fost copiate și s-au păstrat până în zilele
Mănăstirea Mihai Vodă () [Corola-website/Science/308013_a_309342]
-
pronaosului se află și astăzi o gropniță cu un arc trilobat. Printre obiectele vechi ale bisericii schitului menționăm o Evanghelie donată de către Chiriță Lăcătușu din Iași la 5 martie 1728, un prologar donat de postelnicul Constantin Bivol în 1736, un potir din 1819 etc. "Schitișoru nostru", după o consemnare pe o carte din 1736, a fost găsit părăsit și în ruină în deceniul al IV-lea din secolul al XX-lea (în 1933 mai precis) de către inginerul constructor și istoricul de
Mănăstirea Stavnic () [Corola-website/Science/308572_a_309901]
-
reprezintă un calendar astrologic. Orga de azi a fost realizată de către marele meșter Kolonics István din Târgul Secuiesc în anul 1874, înlocuind vechea orgă. Candelabrele realizate artistic din lemn simbolizează cele trei regiuni ale zonei Călata. Amvonul în formă de potir a fost sculptat în piatră de către meșterul Kidei Sipos Dávid, în anul 1751, pentru biserica din Drag, fiind adus la Huedin în anul 1969. În biserică se află diferite plăci care amintesc de trecerea prin Huedin a unor personalități cum
Biserica Reformată din Huedin () [Corola-website/Science/312281_a_313610]
-
Formula florală adesea KC AG sau KCAG Florile de obicei bisexuate (hermafrodite), la unele specii unisexuate (monoice sau dioice) sau poligame și sunt dispuse în raceme, capitule, spice, umbele, fascicule, mai rar solitare. Receptaculul (axa florală) este tubulos formând un potir (hipantiu) urceolat, campanulat sau cilindric pe marginea căruia se inserează un înveliș floral simplu. Caliciu este format din 3-6 (de obicei 4-5) sepale laciniate (lacinii) ușor contorte, la bază concrescute cu marginea hipantiului, împreună cu care simulează un perigon simplu, cu
Timeleacee () [Corola-website/Science/335214_a_336543]
-
cu șapte capete cu coarne, cu labe cu ghiare și coadă foarte lungă este încălecat de un personaj - probabil feminin ce are în fiecare mână căte un obiect. În mîna stângă poartă probabil o sabie iar în cea stângă un potir. După coada cea lungă a balaurului sunt reprezentate stele albastre și roșii. Învățătura sfinților părinți ai Bisericii, cu privire la aceast episod din Sfânta Scriptură ne spune: În această arătare a balaurului nu se poate vedea altceva decât șarpele cel din vechime
Biserica de lemn Sf. Maria din Letca () [Corola-website/Science/309785_a_311114]
-
dintre bine și rău, câștig de cauză având din cele din urmă binele. Diavolul, reprezentat ca balaur este încălecat, deci controlat - sub stăpânirea personajului feminin ce ține în mâini obiecte ce fac trimitere la putere, dreptate (sabia) și credință, Isus Hristos (potirul). Trecerea din naos în absida altarului se face prin cele două spații și anume ușile impărătești, respectiv ușile diaconești. Ușile împărătești, aflate spre dreapta, păstrează în partea drapta-jos textul ce amintește numele donatorului. Datorită amplasării unei stinghii de lemn ce
Biserica de lemn Sf. Maria din Letca () [Corola-website/Science/309785_a_311114]
-
pentru decor mai ales cele de origine vegetală, elemente zoomorfe și se realizau cu lichize într-o cromatică vie, miniaturile fiind realizate la margine sau la final, având deseori culori precum roșu, auriu și argintiu. Pentru fronispicii erau utilizate cruci, potire, chipuri de sfinți, încadrate într-un chenar de forma dreptunghiulara cu lățimea egală cu cea a textului. Se realizau și miniaturi pe suprafețe mai mari care permiteau observarea artei compoziției: scene biblice, scene de bătălie, încoronări de împărați și regi
Științe auxiliare ale istoriei () [Corola-website/Science/298675_a_300004]
-
lucrata în jurul anului 1950 în Atelierele Institutului Biblic din București, unde s-a executat și pictură icoanelor din ea. În biserică se află următoarele obiecte artistico-istorice: două rânduri de vesminte preoțești lucrate cu fir de aur și argint, uzate, un potir din argint, icoana Maicii Domnului îmbrăcată în argint, cinci candele de argint și câteva icoane din vechea catapeteasma. În biserică, în partea stângă a pronaosului, se află portretele domnitorului Alexandru Ioan Cuza și a soției sale, Elenă Cuza. În partea
Biserica domnească din Ruginoasa () [Corola-website/Science/300075_a_301404]
-
Taine se aflau într-o scandaloasă robie a rătăcirii omenești asemănătoare celei din Babilon sau Avignon, căci li s-a răpit și întunecat caracterul primordial. Cel mai rău a fost mutilată Euharistia, spunea Luther, căci li s-a răpit laicilor potirul; minunea prefacerii darurilor este subminată de subtilitățile scolasticismului, iar omul care crede că aduce un dar, pierde, prin denaturarea lui, binecuvântarea cerului. Singurul lucru care se cerea credinciosului era credința, adică primirea harului, căci Taina nu era decât cuvântul legat
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
stăteau două sfeșnice din aramă. Pentru proscomidie se folosea o scândură învelită cu două fețe de masă de hârtie. O ladă de lemn era folosită ca spațiu de depozitare. Dintre vasele specifice cultului întâlnite în această biserică, protocolul enumeră: un potir, un disc, o lingură pentru cuminecătură din cositor, o stea de aramă. Cădelnița era tot din aramă. Cărțile bisericii erau: o evanghelie, un liturghier, un minologhion și un "apostoleriu". După edificarea noii biserici, vechea biserică a fost demolată iar lemnele
Biserica de lemn din Târlișua () [Corola-website/Science/318940_a_320269]
-
fațada din sud a corului, deasupra unei uși gotice, este încastrat un relief cu tema "Rugăciunea pe Muntele Măslinilor". Deși lucrarea a suportat intervenții ulterioare destul de radicale, se recunoaște scena în care Isus, într-un peisaj arid, stă îngenuncheat în fața potirului. Relieful este atribuit unui atelier local inspirat din sculptura gotică central-europeană din ultimul sfert al secolului al XV-lea. În interior, în colaterala nordică, ogivele se sprijină pe console cu motive vegetale, una dintre ele fiind decorată cu o mască
Catedrala Evanghelică din Sibiu () [Corola-website/Science/299824_a_301153]
-
trecerea dinspre profan spre sacru. Altarul este decroșat și încheiat cu cinci laturi exterioare scurte. El are 3,72 m lățime și 3,1 m adâncime și protejează în mijlocul lui prestolul de lemn. Acesta a fost sculptat în formă de potir, o formă specifică celor mai vechi piese de acest fel, păstrate din secolul 17 în Maramureș. Interiorul este luminat de ferestre puține, de diferite dimensiuni. La femei, ușa de afară este singura sursă de lumină. Butea, adică partea încheotorată a
Biserica de lemn din Sârbi Susani () [Corola-website/Science/309176_a_310505]
-
ale cavalerilor plecați în căutarea ""Sfântului "" reprezintă un ciclu foarte întins. Legenda a fost reluată de Richard Wagner în opera sa "Parsifal". Diversele romane cavalerești ale Graalului îl prezintă pe acesta sub forma unor diferite obiecte: o cupă sau un potir, o relicvă a Prețiosului Sânge al lui Hristos, un ceaun al belșugului, o tipsie de argint, o piatră căzută din Ceruri, un vas, o sabie, o suliță, un pește, o porumbiță purtând în cioc o ostie pentru sfânta cuminecătură, o
Graal () [Corola-website/Science/297944_a_299273]
-
tavă pe care se află o singură anafură pentru sfânta cuminecătură. În povestirea lui Robert de Boron, un poet burgund care a scris în perioada 1191 - 1200 romanul cavaleresc "Joseph d'Arimathie" (Iosif din Arimatea) Graalul este prezentat ca fiind potirul folosit de Iisus la Cina cea de Taină. În "Queste del Saint Graal", scrisă în 1215 de un călugăr cistercian, este farfuria din care Iisus a mâncat mielul pascal și în care acum se găsește anafură pentru sfânta cuminecătură. În
Graal () [Corola-website/Science/297944_a_299273]
-
pereții bisericii, au fost acoperite de niște panouri din placaj, pe care s-a pictat, încercând să se imite, într-o manieră grosolană, imaginile regăsite sub acestea. Din patrimoniul mobil al bisericii fac parte câteva icoane pictate pe lemn, un potir din lemn și câteva cărți de cult, printre care se remarcă „Noul Testament" al lui Simion Ștefan (din anul 1648) și „Octoihul Mic" (din anul 1898).
Biserica de lemn din Dealu Mare, Maramureș () [Corola-website/Science/322225_a_323554]