4,003 matches
-
acel moment lupul suflă peste hrana sa până când aceasta se transformă într-un inel fermecat. Și inelul începu să se rostogolească până ce se izbi de un copac vrăjit, înflorit. Prințul luă și sorbi, la povața lupului, din flori și își potoli setea. Petalele îi fură hrană ce îl unse la inimă de fragede și bune ce erau. Merseseră ei ce mai merseseră și în cale le apăru o fată preafrumoasă care îi întâmpină. Prințul îi răspunse respectuos la salut și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să mă dezmorțesc. Îndată. Cât ai clipi, prind momentul și iau pistolul. Înapoi! Nu știu de ce nu i-l bag pe gat, altcuiva i-aș face mult măi rău. Pune-ți cătușele. Vorbesc serios. Imediat, și atunci îi țintesc piciorul. Potolește-te, e un test. Pistolul e descărcat. Trag și nu se întâmplă nimic. Iată-l pe cel plin, îmi spune. Înapoi. Cineva sosește la ușă. El se încruntă. Îmi spune: Te rog să nu faci prostii si să fii calmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
să te văd. Iar acum îți pot spune și că nu vreau să mor. Știu, îmi răspunde. Vocea îi este plăcută, netedă, scumpă. Tăcere. El își vede de treabă. Eu încep să plâng. Vine și mă mângâie ușurel. Hei, hei potolește-te. Trece. Nu-i mai țin mite chipul. Și el s-a acoperit iar. Vreau să te văd. Nu, nu se poate. Bine. Mă ia în brațe și mă urcă scările, le coboară, intrăm în mașină. În urmă rămâne clădirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
unui bloc înalt avea canapeaua cu spatele la hol și fața la geam. Perdeaua, covorul persan, prezența televizorului, vraja perfectă, plușul, privirea lui ce nu-mi provoca nici un fel de inhibiții, ci îmi mulțumea constant, acea nevoie de a fi cu el, potolită în promisiunea lui că așa fură urmate de un sărut, o apăsare fină pe buzele mele. Țineam amândoi ochii deschiși, fapt ce nu diminua farmecul, ci împreună cu lumina albă a zilei, liniștea incitantă, era și mai plăcut. Atingerile sale îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
poșeta pe care ai doborât-o cu săriturile tale, zvăpăiato! — Și tu-l iubești, este? —Ce-ți pasă ție? —„Chip de lut, dac-oi fi eu sau altul”, completa Elena. Văd că-ți place „Luceafărul” lui M. Eminescu. Dacă te potolești îți voi spune ceva care să te bucure. —Ce? Hai, spune-mi. Mâine dimineață mergem la Cornul Cerbului și te luăm și pe tine. —Pam! Pam! Pam! Ce bine-mi pare, cânta Elena neoprindu-se din sărit. —Ce-i atâta
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
este câinele. În tăcerea care se lăsase, nevoind nimeni s-o demaște pe Elena, se auzea doar Lupaș care lătra la polițai, mirosindu l, că el a fost agresorul. Elena speriată ca nu cumva să sară la polițai, l-a potolit. —Lupaș, taci! Taci, Lupaș, s-a dat Elena de gol. —Al tău e deci. Cum te cheamă? —Elena Sătmăreanu. —A cui ești? —A lui Alexandru Sătmăreanu. —Mâine să vii cu tatăl tău la mine la poliție. Știi că n-ai
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
l-ați ascuns. — Nu ți l-am luat noi. — Aici l-am lăsat cu ale voastre și-acum nu-i. Ce mă fac? Cum mă duc la școală? A început să plângă în hohote speriat, în timp ce ceilalți căutau să-l potolească, dar fără rezultat. Fiind în bucătărie am auzit larma și am fugit repede să văd ce este. Pe scară m-am împiedicat de ghiozdanul cu pricina. L-am luat să întreb copiii al cui este și de ce l-au pus
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
sărută felicitându-l, în timp ce Matei se simte ușurat că ei l-au primit cu bunăvoință în loc să fie luat la rost cum se aștepta. Cum arată inelul de logodnă? se interesează Elena. Lasă,ca-i să vezi când vine Cecilia, o potolește Silvia. Dacă Ceci n-ar fi vrut să vă logodiți, ce-ai fi făcut cu inelul? L-ai fi dat alteia? Pentru ea îl cumpărasem. Tot ei i l-aș fi dat atunci când s-ar fi hotărât să ne logodim
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
cauți la spital, la chirurgie. —Știu eu. Vă găsesc. Matei era mulțumit că a acceptat Toderiță, iar pe de altă parte pentru imaginea frumoasă a Ceciliei în rândul oamenilor. Din nou îl prinsese dorul de ea pe care și-l potolea renovând apartamentul. De când intraseră în lucru meseriașii lui Toderiță, Matei zi de zi își petrecea timpul liber la apartament, aprovizionând cu materialele necesare, urmărind lucrările, venind cu sugestii. Era ajutat și de logodnici care treceau des pe acolo. Leontina, ca
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
strâns. —Soțul meu acrișor. Mai spune o dată, o strânge mai tare. —Soțul meu tandru. Atunci el de drag, îi mângâie toate formele corpului voluptuos pe sub cămășuța și așa sumară. Ea îl gâdilă, ajungându-se la o plăcută hârjoneală. Când se potolesc, Matei devine tandru, alintând-o, sărutându-i obrajii, umerii, sânii, determinând-o și pe ea la aceleași gesturi care culminează cu același fermecător moment al dragostei împărtășite pe care Matei îl prelungește și-l prelungește până când Cecilia se ridică strigând
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
îmbăieze zilnic, să-i alăpteze la ore fixe, să fie trezită din somn noaptea, să-i schimbe de câte ori este nevoie, să le spele lenjeria și scutecele. Când se așeza un pic să se odihnească, scâncea câte unul. Se ducea, îl potolea, începea celălalt, iar când amândoi făceau concertul, nu știa la care să meargă mai întâi, că-i venea să-și ia lumea în cap. Devenise nervoasă și uneori se certa cu Matei din te miri ce, ceea ce nu se întâmplase
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mici probleme de sănătate. Într-o seară, pe când copiii se mai măriseră, Cecilia stăpânită iarăși de nervi, a vrut să-l scoată pe Matei din apartament. Ea pregătea cina. Matei se juca cu ei alergând, strigând, ceea ce a deranjat-o. —Potoliți-vă, că vă bat, îi amenința Cecilia, fără rezultat. În jocul lor au doborât o statuetă care s-a spart, pe care Cecilia o avea din Germania și la care ținea foarte mult. —Ce-ați făcut? s-a dus să
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
spânzurare. Alesese metoda asta de-a dreptul la întâmplare; nu-i păsa deloc cum va muri, ci îi păsa doar că va muri, și atât. Teribil îl mai încânta ideea. Iar, îndată ce macrabra decizie fu luată, neastâmpărul sufletesc i se potolise oarecum, căci se simțea slăbit din vâltoarea îndoielilor și a contradicțiilor sale, care se mai domoliseră un dram. Istorisiri nesănătoase fericirii 49 Și așa, cu acest nestrămutat gând al său, total neabătut își făcu cele pregătitoare pentru marea clipă, fiindcă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
eram mai bătăios înainte... Eloi, Eloi, lama sabachthani?1” 1 Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit? (în limba aramaică). Cuvinte atribuite lui Isus Cristos. 52 Rareș Tiron Doar abia către ziuă, zbaterea năvalnică din el mai se potoli și, desfăcându-se treptat din încordare, se putu încredința somnului. Pe la orele amiezii, dânsul se deșteptă și, buimac și fără să știe prea limpede de ce, îmboldit fiind doar de niște îndemnuri cu totul tainice și neobișnuite, se îmbrăcă și se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
nădejde în viitor. Numai acesta este limanul condamnaților și singura cale, care conduce la o caznă mai ușoară! Pe urmă, după ce, vrând-nevrând, m-am acomodat în întregime cu regimul închis al închisorii și totul a intrat perfect în firea lucrurilor, potolindu-mi inima și limpezindu-mi bine mințile, m-am apucat cu interes să scriu amănunțit întocmai lucrurile pe care... Brusc, însă, m-am oprit din citit, întrerupt fiind de o cerșetoare sărmană, care se apropiase pe nesimțite de mine. Avea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dar care, în cele din urmă, ajung să se spulbere în cele patru zări, dispărând subit, nu înainte, totuși, de a băga nedumerire și curiozități de tot felul în oameni, îndemnându-i la clevetiri îndrăznețe, care cu greu se mai potolesc. Pe când traversam și eu un astfel de cartier periferic și profund angoasant, în auz mi-a răsunat clar o asemenea istorisire, încât n-am avut putința necesară de a trece mai departe cu nepăsare, plictisit. Am ascultat acolo, astfel, o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
după alta, și iată că venise și iarna. Era una dintre acele ierni crâncene, care, atunci când pornesc, în toată puterea lor de manifestare se desfășoară câteva luni de zile bune, fără întrerupere deloc, până ce abia cu greu primăvara o mai potolește cât de cât, domolind-o. Iar iarna despre care este vorba acum avea să aibă o înrâurire cu totul nebănuită, brutală și definitivă asupra tânărului Osvald. Se va vedea de ce. În luna ianuarie, adică în luna din iarnă cel mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se vor limpezi. Iată dovada: Istorisiri nesănătoase fericirii 127 „Dar, oare, nu mă văicăresc doar?, își zicea ea. Ce tot sunt cu atâtea mofturi la mine? Poate că gărgăunii aceștia ai mei vor trece! Trebuie să fac cumva să-mi potolesc sufletul și să mi-l liniștesc din zbuciumul lui. De fapt, nici măcar nu-mi pot închipui viața fără slujba mea de acum. Ce mă tot frământ atât, ce pot schimba eu? Poate că lucrurile sunt orânduite așa, pentru că așa trebuie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
căci era neputincioasă - lucru care s-a văzut -, își pusese în gând ca, sinucingându-se, s-o înșele și, astfel, tot s-o învingă! În sufletul ei, din zi în zi, era o neliniște tot mai sălbatică și mai greu de potolit. Lucrul acesta nu trebuie să fie, însă, de mirare pentru nimeni, căci, în ființa sinucigașilor, întotdeauna se învârt gânduri și sentimente dintre cele mai tari și mai neobișnuite unei inimi ușoare. Continuu, și tot mai haotic, în Adriana erau arderi
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
picioare de istovire. De altfel, foarte des ea începuse a-și muta greutatea întregului său corp, de pe un picior, pe celălalt. Din când în când, își ducea și mâna în partea stângă a pieptului, masând ușor locul și încercând să potolească ceva ce părea a fi o mare durere, ca un junghi. Deja, de câteva minute bune, ea răsufla foarte din greu și neobișnuit de șuierător. Șerban era mai conștient decât oricine altcineva că, nu peste prea mult timp, ceva din
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și al cărui maximum este răpitor-de-frumosul. Desigur, nu neg valoarea de comunicare în sens larg a ambalajului, însă înclin să cred că, spre deosebire de alte elemente puse în joc exclusiv în acest scop, împachetarea este realizată la superlativ doar pentru a potoli setea de armonie estetică a vânzătorului/donatorului. Aici, mă bazez atât pe intuiția mea sensibilă (care, după treizeci de ani, își rărește rateurile), cât și pe multiplele evidențe înregistrate la fața locului (indivizi care își împachetează ceremonios sandvișurile sau deserturile
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
le descoperise numele, legat de culoarea lor văratică și deci nepotriviți pentru sezonul rece și, mai mult decât atât, pentru o vizită la spital, se răzbunaseră pervers, insinuându-se printre celelalte cifre pe care zbaterea genelor ei încerca să le potolească nu știu. Știu doar că ea se înșelase și că Reiko îi plătise cu două mii de yeni mai mult decât ar fi trebuit. În acest punct în care tabloul treimii noastre confuze și stângace prindea contururi în realitatea Tamazawei, un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
Puternic își frământa mâinile, în timp ce soarta și-o mustra, îl privea pe spirit cu compătimire, văzând cum acesta încet, încet, din imaginea ei se topea, doar pentru că iubea. Ea, fecioara de pe pământ, de el s-a îndrăgostit. Încet și-a potolit inima, promițându-i ca atunci când zbuciumul și patima cea dulce a pământului o vor ajunge, o să-l roage pe bunul Dumnezeu să o ierte și să-i arate drumul pe care trebuie să-l urmeze ca orice pământean. Spiritul, aprins
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
de judecător a arătat orătăniilor că trebuie să dea exemplu de disciplină și încadrare corectă plenului de judecată. După ce și-a evazat aripile a efectuat trei piruete împreună cu alte trei mișcări ale capului înainte și înapoi după care și-a potolit mărgelele care zornăiau de mândrie, după care s-a oprit în fața audienței, adresându-se grefierului: -Păsările aflate în conflict sunt de față? -Sunt, onorată instanță, a răspuns greierul. -Avocații lor unde sunt? -Nu au avocați, se vor reprezenta singuri, onorată
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
într-adevăr preotul Ion Șerboianu a fost arestat, fiind acuzat că ar fi instigat țăranii din Șerboieni la răscoală. A fost eliberat la scurt timp, datorită netemeiniciei acuzațiilor formulate. Se mai preciza faptul că același preot a încercat să-i potolească pe țărani, îngenunchind în fața lor și rugându-i să înceteze acțiunile violente 15. De altfel, la scurt timp, pe baza acestui referat, Regele Carol I îl răsplătea pe preotul Ioan Șerboianu cu medalia "Răsplata muncii pentru Biserică", clasa a II
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]