7,476 matches
-
lung și în lat peronul, sala de așteptare, treptele de la intrare. Nimeni, nimic; nici măcar vreun câine de pripas aciuiat sub o bancă. Tăcerea îmi țiuia în urechi și timpul se oprise ghemuit în intuneric, cu genunchii la gură, cocârjat sub povara vrăjii.” (p. 321). Stilul Șeherezadei este o formulă narativă pe care Mihai Cantuniari o reinventează în paginile acestei cărți de referintă între scrierile sale și merită cu siguranță atenția publicului cititor de azi, indiferent de partizanatele sale de ordin politic
În stilul Șeherezadei by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/4343_a_5668]
-
Fericit supărat, Pruncul Iisus și-a cerut el Însuși darul: «Ieronime, dăruiește-mi păcatele tale!» Așadar: poate fi păcatul un dar de mare preț? Poate. În cazul în care ți-l cere Hristos ca să nu-ți mai fie ție însuți povară”. Pe al treilea palier al cărții lui Ioan Pîntea se scrie un jurnal al trăirii, mereu în veghea îngerilor lecturii și scrisului. Aici, poetul caută, prin metafore și imagini de identificare, ființa interioară, regăsind-o, cel mai adesea, în „figură
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
Principala povară” a lui Traian Băsescu, după ce va reveni la Palatul Cotroceni, va fi aceea de a asigura reunirea energiei națiunii și nu de a le diviza, de a-și respecta îndatoririle din Constituție, care spune că președintele exercită funcția de mediere
Ministrul de Externe arată care va fi ”povara” lui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/42693_a_44018]
-
Constituția spune foarte clar: mediator, arbitru între puterile statului, între instituții, este un rol extraordinar de important de a reuni energia națiunii și nu de a separa, de a diviza. Cred că acolo la domnul Băsescu aceasta va fi principala povară, dacă doriți, și concluzie rezultată din acest referendum”, a precizat Titus Corlățean, citează NewsIn. Ministrul de externe a mai adăugat că referendumul organizat în 29 iulie pentru demiterea președintelui Traian Băsescu a fost ”o bătălie politică extrem de complicată”, care viza
Ministrul de Externe arată care va fi ”povara” lui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/42693_a_44018]
-
Carmen Focșa Trăim grăbiți de parcă-ncercăm Să scăpam de o povară, de o obligație mondenă În care să nu ne-ntrebe nimeni prea mult, În care darurile să nu ne-spăimânte La gândul că trebuie să le-ntoarcem înzecit, În care moartea celuilalt să nu-nsemne Doar fatalitatea ajunsă deocamdată la
Grăbiți by Carmen Focșa () [Corola-journal/Journalistic/4466_a_5791]
-
mecanic la una din casele de bilete și îmi dau seama că actele mele și banii și altele s-au dus odată cu rucsacul. Într-o clipă de inspirație salvatoare mi-am desfăcut chingile și l-am lăsat să cadă. Fără povara lui, cu ajutorul unui briceag și al pioletului am reușit să mă aburc cu greu peste buza râpei. Acum râd. N-am mai cerșit din liceu, de pe vremea când mi se părea extraordinar să-ți învingi inhibițiile, să calci în picioare
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și puternic. Iar podul cel nou, trainic pe stâlpii lui de beton, cu balustra dele de fier, părea că sfidează semeț râul cu apă sărată ce cobora dinspre munții Slănicului. La ora aceea, sub soarele arzător, apariția camionului gâfâind sub povara de saci ne-a mai domolit elanul de combatanți și ne-am oprit cuminți, aliniați, așteptându-l să treacă de curbă și de noi. Priveam cauciucurile alea enorme, care parcă îmbu cau șoseaua și mă miram cât sunt de turtite
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Pentru care muncă? Pentru cea asemănătoare dobitoacelor, pentru că pentru orice muncă omenească normală este necesară Învățătura și o minte luminată. De ce? Pentru că orice tânăr are dreptul să-și Împlinească visele și aspirațiile, să se perfecționeze, nu să rămână animal de povară Îngenunchiat la cheremul tuturor care vor să calce peste el. Așa cred eu că trebuie să fie spiritul și mintea unui copil, tânăr, matur, indiferent de starea socială din care provine: luminoase, pline de cunoștințe cât mai vaste, care să
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
săltă și trase cu urechea: auzi întâi huruitul metalic, greoi și hurducat de pe drum, apoi sforăitul lui Miluță, lângă ușă, cu întreruperi, ca și cum s-ar fi înecat, și-și spuse că totul e bine. Inima îi bătu repede, ușurată de povară. Cerboaica răsufla ușor, abia se-auzea. Se cunoaște și după asta că nu-i muncită, își spuse și, foindu-se prin casă, începu să se îmbrace. Cu ochii încordați, nimeri geamul și-l crăpă încetișor. Lumina lăptoasă năvăli buimacă înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Mă faci să râd! se minună ea. Lasă-mă să-mi trag răsuflarea. Așa! Acum sunt mai liniștită. Mult mai liniștită. Îmi pare bine. Dă-mi mâna să mergem. N-o să rămânem aici. A, da! se scutură ea, amintindu-și povara misiunii sale. Trebuie să mă ajuți! Mă ajuți pe mine, o ajuți pe soacră-mea care a rămas pe câmp, și-l ajuți pe nenorocitul acela, care-o fi, care poate să moară... Despre ce-i vorba? Cerboaica își netezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
judeca greșit nici pe el, nici pe soția mea. E un om de onoare. Mi-a mărturisit tot, și-ntr-un fel l-am împins și eu la asta, să mă eliberez și să te ușurez și pe mata de povară, căci știu cât de greu ți-a venit tot timpul să faci atâtea sacrificii pentru noi. Prin urmare, fiind și-n interesul matale, să nu te opui apropierii lor, căci este dorința mea să scap de toate, să n-aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
dispăru. Frică? De cine să mai aibă acum frică? Sângele îi zvâcnea cu putere în tâmple. Bătăile inimii se amestecau cu bătăile inimii ei și niciodată brațele și trupul lui tânăr, exultând de energie, nu s-au sprijinit de-o povară mai dulce. Îi tremurau genunchii, gâfâia ca o locomotivă sub presiune. Uff! Nu mai pot! Tu știi la ce m-am gândit? La ce te-ai gândit? Mâine să facem nunta. Cum așa? Cum să facem, mâine, nunta? Așa, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
decembrie 1982 Iarnă grea în Cupca, zăpada a căzut necontenit timp de câteva zile, așternându-se încet și sigur, într-un strat gros, imaculat. Gardurile de lemn aproape că nu se mai zăresc din troiene, iar streșinile caselor gem sub povara albă. E ajunul Crăciunului și ca prin farmec, ninsoarea s-a oprit, lăsând însă loc gerului pătrunzător, care-ți mușcă parcă drept din inimă. Cete de colindători își croiesc, timid, pârtii pe ulițele satului. Din fereastra aproape înghețată a casei
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
Prefață Domnul Boancă, un artist „naiv”, de fapt, nu știu cât de naiv și cât de artist naiv, își poartă de mulți ani - cred că de câteva decenii - povara operei sale plastice absolut originală, consacrată de altfel, în această interesantă categorie a plasticii contemporane. Așa îl știu ca pictor. Acum apare ca scriitor. „Schimbarea la față”, în cazul lui Boancă, nu-i niciun artificiu, este un fenomen firesc, atestând
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
fără preot, rămânându-i cei cinci copii orfani. Toader B....ă Copilul cel mai mic al lui Stavarache, rămas orfan de ambii părinți, încă adolescent, a fost nevoit să-și făurească un rost în viață, pentru a nu fi o povară pentru frații lui mai mari decât el. Și, cum o soluție mai bună nu avea la îndemână decât să se însoare, a fost obligat de voie de nevoie să se căsătorească cu o fată din satul vecin. Și cum zicala
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
aria, locul unde toți oameni își cărau snopii de grâu și-i clădeau în cirezi, unele mai mari, altele mai mici, după cât grâu aveau de treierat. Când începea a se lăsa seara, pe deal se auzea scârțâitul carelor încărcate cu povara snopilor aurii de grâu. Până noaptea târziu se auzeau strigăte la boi și pocnituri din bici. Abia spre miezul nopții se mai linișteau gospodarii pentru a o putea lua de la început a doua zi de dimineață. După ce se aduna grâul
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
sarcini nedorite, femeile apelau la diverse mijloace. Printrea altele s-a revenit la practicile descrise de Panait Istrati la începutul secolului precedent. „Cruzimi fără nume, adevărate barbarii”, numea scriitorul obiceiurile femeilor ce-și înțepau uterul cu andrele de împletit, cărau poveri, își opăreau picioarele cu apă fiartă sau și le rupeau sărind de la înălțime. Inventarierea mijloacelor de provocare a avortului dovedește că faptul echivala cu suferințe fizice și psihice greu de estimat. Perioada 1984-1989 poate fi considerată cea mai dramatică a
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
parte în alta a Carpaților, au înlesnit dezvoltarea timpurie a unei activități economice. De pildă, ieri era locul de popas unde se făcea tunsul oilor ciobanilor transhumanți, iar la ieșire vama lânii era de 40 bani pentru vechea măsură a poverii. Nu se plătea vamă pentru lâna și pieile oilor moarte. Alături de agricultură, în cadrul gospodăriilor țărănești din Breaza, aveau loc și o serie de lucrări cu caracter meșteșugăresc, cum ar fi prepararea brânzeturilor, a țuicii, se țesea pânza și se confecționau
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
siguranță protectoare de care are nevoie orice femeie „hărțuită” de problemele existenței cotidiene. Își dă seama că Teodora a găsit în copii un „refugiu” ce o echilibrează, îi conferă o anume liniște. Totuși, nu poate scăpa de sentimentul apăsător al poverii, ce vine din responsabilitatea permanentă pe care și-a asumat-o fără reținere sau teamă. Ca un fel de compensație, visează să se „copilărească” în brațele viguroase ale bărbatului. Iar el, oricât de matur („ca să nu zic trecut!” - exclamă scriitorul
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
urmărit, compasiunea și atracția fizică se asociază într un mod curios și „cimentează” o legătură de neînțeles pentru cei din jur, dată fiind diferența de vârstă și de situare socială. Și unul, și altul resimțeau singurătatea ca pe o teribilă povară, ea - la cea mai mare intensitate, fiind urmărită de spectrul celor două catastrofe biografice care i-au răpit bucuria de a iubi; el - amenințat de apropierea vârstei tuturor neputințelor și a morții. Atât în film, cât și în povestea lui
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
Napoleon. Zic "neînfricatul", deoarece nu Napoleon era fugăritul, ci cel care fugărea. Și, în goana lui, ținea capul sus, cu mîndrie de dulău sadea, iar coada o flutura ca pe un steag. Un ied! Un ied! strigară cu toții ușurați de povara fricii. Napoleon fugărește un ied de căprioară! Într-adevăr așa era. La cîțiva metri în fața lui Napoleon abia mai putea alerga de oboseală un biet ied. Săriți să salvăm iedul! strigă Virgil. Marș, Napoleon! urlă cît putu Tomiță. Lasă iedul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
satul. Mai chemăm încă cel mult doi-trei, în care să avem bază, nu niște momîi... ca Nuțu lui Răstoacă sau... Virgil slobozi un hohot nestăvilit de rîs cînd auzi de Nuțu lui Răstoacă, pentru că Nuțu ăsta era un fel de povară grasă, veșnic transpirat, rîzînd aproape tot timpul și c-o poftă de mîncare cum nu s-a mai pomenit. De felul său era din Iași, fiu de medici, numai că în fiecare vară își petrecea vacanța acolo, în sat, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Sigur c-aud!... Dar cine le-a spus lor de chestia asta?... Cum de-au aflat ei de Peștera Liliecilor și de oasele de-acolo? Întrebarea fusese pusă rar și apăsat, ca s-o audă Nuțu și să simtă toată povara trădării lui. Ei, cine le-a spus! se fîțîi Ilinca aruncîndu-și iar șuvița din ochi. N-o mai fă acum pe blegul cu mine, că știu eu ce știu! Adică, ce mai vorbă, tot satul vorbește de păcăleala pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ceilalți. De asta venisem la tine. Dar tu ne-ai luat cu flecăreala și uite că am uitat. Hai mai repede! Și porni în fugă spre poartă urmată de Nuțu, în timp ce Bărzăunul rămase pe loc, sub o nemăsurat de grea povară de tristețe. Haide, mă!... Nu mergi odată? strigă la el Ilinca din poartă. Ce-i cu tine de ești așa molîu? Vin și eu... îndată... răspunse abia murmurat Bărzăunul. Duceți-vă voi înainte! Iar în mintea sa începură să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
că te-ai mai certat vreodată cu Nuțu! Tu ești un băiat deștept și poți înțelege fără prea multe vorbe. Ne cunoaștem doar de-atîta amar de vreme! E clar? Tomiță rămase cîteva clipe nemișcat și nespus de contrariat, apoi, sub povara privirilor încruntate ale Ilincăi, răspunse automat, ca și cum nu el era cel ce vorbea: Am înțeles, Ilinca... și te rog să mă ierți... și... să nu fii supărată pe mine. Cum să fiu supărată pe tine?... Doar noi sîntem prieteni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]