894 matches
-
țară și cultură. Povestind despre istoria familiei anterioară imigrării, intervievatul dorea de obicei să sublinieze faptul că, în țara de origine, familia era mai influentă și avea un statut social mai bun decât în Israel. În plus, multe dintre anecdotele povestite îl înfățișau pe tatăl povestitorului ca răzvrătindu-se împotrivapropriilor părinți, fiind astfel prima generație pe drumul schimbării. În această manieră, intervievații își ofereau, practic, niște justificări indirecte privitoare la propriile decizii pe care le-au luat în viață și care
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
pur și simplu aleatorii. Într-un cuvânt, principala intenție a mimesis-ului ar fi - din acest unghi - revelarea unei structuri care face evenimentele să devină inteligibile. În ceea ce privește dianoia (ideea, intenția sau tema), aceasta contribuie la conceptualizarea, pe alt palier, a istoriei povestite, permițând receptorului să acceadă, de la înlănțuirea temporală a faptelor, la sensul lor general. Cu alte cuvinte să interpreteze. De cealaltă latură, scriitorul - locuind și el în(tr-o) lume - deschide, la rândul lui, câmpul mimesis-ului către exterior, într-o mișcare ce
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
retorcat: "Și dumitale ți se pare corect, tovarășe, ca unul să se spetească muncind și altul, care bate lumea și nu face nimic, să fie primit la întoarcere cu brațele deschise și să se taie pentru el vițelul cel gras"? Povestite acum, lucrurile acestea sânt grotești. Atunci ele se încheiau îndeobște cu frângerea unui destin. Eu am avut noroc: am fost transferat la Institutul de Istoria Artei. Componenta ideologică a artei era cu mult mai palidă decât cea a filozofiei, așa
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de alte coordonate: vechile simboluri fiind perimate, nu se putea apela decât la un antropocentrism. Lauretta este o fire modestă, recunoaște superioritatea intelectuală a Pampineei, cea care o precedase în ziua a doua: „știu că, tot gândind la cele înainte povestite, veți asculta mai fără chef la câte oi spune eu; dar de nu voi putea mai mult, să mi fie cu iertare”215. Are pretenția, ca și tovarășele ei, de a oferi exemple concludente, reale pentru tematica sugerată. Este conștientă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
de alte coordonate: vechile simboluri fiind perimate, nu se putea apela decât la un antropocentrism. Lauretta este o fire modestă, recunoaște superioritatea intelectuală a Pampineei, cea care o precedase în ziua a doua: „știu că, tot gândind la cele înainte povestite, veți asculta mai fără chef la câte oi spune eu; dar de nu voi putea mai mult, să mi fie cu iertare”215. Are pretenția, ca și tovarășele ei, de a oferi exemple concludente, reale pentru tematica sugerată. Este conștientă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
perspectivele asupra celor petrecute în anii 1918-1919. Totuși, povestitorii au favorizat o singură narațiune, cu adnotările de cuviință; teama de "răuvoitori" și de "falsificatori ai istoriei"122 i-a urmărit întotdeauna. Deși nu mai sunt de mult contemporani cu cele povestite, istoricii, dar mai ales pedagogii, se simt încă datori să-și scuze eroii pentru opțiunile lor. Ignorând legitimitățile vremii și rememorările preferențiale pe care chiar participanții la evenimentul istoric și le-au îngăduit 123, autorii se refugiază în "canon". Ei
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
abundentă, prezentând numai evoluția istoriei naționale între anii 1878 și 1998. Începutul comunismului 30 în Bulgaria avea aici o dată precisă: 9 septembrie 1944, ziua care a divizat pentru totdeauna istoria țării. Sfârșitul însă nu era punctat la fel de categoric. Din cele povestite, ar fi putut să fie ziua de 10 noiembrie 198931, atunci când fusese "eliberat din funcție" Todor Jivkov, după trei decenii petrecute la cârma țării; sau, din altă perspectivă, mai preocupată de cele începute decât de cele sfârșite odată cu înlăturarea vechii
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
-a, regimul comunist din această țară pare, din perspectiva spațiului alocat, mult mai puțin semnificativ decât cel de-al Doilea Război Mondial sau decât soarta albanezilor din țările vecine 69. În capitolul dedicat totuși perioadei respective, domină criza anilor '80, povestită amănunțit, ca preludiu al prăbușirii regimului și al decretării pluralismului politic. Ca și în cazul românesc, începutul ascensiunii la putere a comuniștilor a fost plasat în ultimii ani ai celui de-al Doilea Război Mondial. Dar spre deosebire de manualele citate până
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
educationale/elevi/concursuri/, accesat la data de 21.03. 2010). Amintirile intelectualilor care au copilărit efectiv în anii comunismului au un alt specific, mai nostalgic, mai îngăduitor cu timpul de atunci. Conțin, poate, și o anume supradimensionare retroactivă a întâmplărilor povestite. Ele aparțin mai curând adulților de acum, decât copiilor de atunci. Dintre volumele special dedicate acestei teme, le amintim doar pe cele publicate împreună de Paul Cernat, Ion Manolescu, Angelo Mitchievici, și Ioan Stanomir ( În căutarea comunismului pierdut, Editura Paralela
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
identității ca o operație narativă; pornind de la analiza autobiografiei, el constata că istoria unei vieți este refigurată de toate istoriile veridice sau fictive pe care subiectul le povestește despre sine. Această refigurare face din viața însăși o țesătură de istorii povestite. Altfel spus, individul sau comunitatea se identifică cu ceea ce se povestește despre el. De aici centralitatea semioticii narațiunii în epistema actuală. Dacă libertatea anticilor se baza pe egalitatea cetățenilor, libertatea modernilor este fundamentată de diversitatea socială și culturală a membrilor
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
pe Claudius în fiecare an, în fiecare lună de când a fost făcut principe"143. Asupra aspectului parodic al narațiunii suntem avertizați chiar din start, prin intervenția promptă a unui tip de narator auctorial care își afirmă răspicat independența în fața celor povestite și indiferența cu privire la virtualii cititori/ critici etc. Seneca practică astfel cu succes ulterior denumita tematizare a naratorului, procedeu eminamente parodic trimițând la ideea unei poetici răsturnate ce s-ar găsi înglobată, de fapt, în orice narațiune de gen. Cel care
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Însemnări, mă voi strădui să spun numai adevărul. În ce mă privește, consider acest lucru obligatoriu și realizabil, iar în ce îi privește pe alții voi face tot posibilul să evit erorile"20 (trad. a). Toți scriitorii-mărturisitori precizează că faptele povestite nu sunt inventate, nici modificate voit, fără ca aceasta să însemne că nu apar diferențe de viziune asupra celor povestite, absolut firești. Importantă este, însă, intenția de a spune adevărul, de a ține sub control inexactitățile memoriei, de a evita derapajele
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
în ce îi privește pe alții voi face tot posibilul să evit erorile"20 (trad. a). Toți scriitorii-mărturisitori precizează că faptele povestite nu sunt inventate, nici modificate voit, fără ca aceasta să însemne că nu apar diferențe de viziune asupra celor povestite, absolut firești. Importantă este, însă, intenția de a spune adevărul, de a ține sub control inexactitățile memoriei, de a evita derapajele, întrucât scriitorii sunt conștienți de limitele memoriei afective. Viziunea operei depinde de "distanța afectivă, temporală și culturală care îl
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Sorina Bălănescu, "a uita adevărul și dreptatea înseamnă, pentru exigentul Soljenițîn, ca și pentru căutătorii lui de adevăr, a îngropa adevărul pentru totdeauna, iar adevărul și dreptatea sunt esența libertății interioare, bunul cel mai de preț al omului"107. Suferința povestită nu este același lucru cu suferința trăită, care poate fi comunicată într-o măsură destul de redusă, idee confirmată și de Vladimir Bukovski, un alt luptător împotriva abuzurilor și nedreptăților din timpul regimului comunist sovietic: Când citești sau auzi relatări despre
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
separat, aceste elemente pot apărea, la fel de bine, într-un text pur ficțional, utilizate pentru crearea efectului de autenticitate. Diferența o face prezența exclusivă a acestora în textul soljenițian și intervențiile repetate ale autorului, care își asumă responsabilitatea pentru adevărul celor povestite. Soljenițîn precizează adesea că demersul său istoric este limitat de lipsa accesului la documente și de numărul uneori redus al mărturiilor pe care le primește de la supraviețuitori într-o anumită chestiune. Chiar în condițiile în care, la începutul anilor '60
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
uneori mari "libertăți", dar nu pierde niciodată naturalețea și nu trece în extravaganță 254. (trad. a.) În acest periplu dantesc prin infernul concentraționar este atras și cititorul. Soljenițîn alege să se adreseze în permanență cititorului, deoarece știe că toate cele povestite sunt foarte greu de înțeles și că este nevoie de implicare. Îl obligă să participe afectiv printr-un efort de imaginație și, în felul acesta, să înțeleagă, vrea să-l sensibilizeze și să-l convingă de adevăr. Exemplele sunt foarte
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
despre evadarea lui Tenno din lagărul de la Ekibastuz numai până la ceea ce se întâmplă în "zonă" și în lagăr (pregătirea evadării), apoi predă ștafeta personajului, ca o recunoaștere a limitelor în ce privește cunoașterea faptelor. Acesta este, însă, doar un artificiu literar, întâmplarea povestită deja de protagonistul ei a fost preluată și repovestită de autor, ajungând la cititor prin acest filtru. Descrierea momentului evadării, atribuită lui Tenno, dovedește o bună cunoaștere a tehnicii suspansului. Fiecare mișcare a celor doi evadați este descrisă lent, cu
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
ține să precizeze acest lucru. Nu-i place nici tractoristul care ajută la căratul lemnelor, "un zdrahon încrezut, cu o față uriașă" sau "plin de sine, cu o față crudă". Antipatia spontană față de acest personaj se accentuează ulterior, după evenimentele povestite, astfel încât în momentul povestirii se impune această percepție. Față de bătrânul Faddei, naratorul simte la început simpatie ("întreaga înfățișare a bătrânului îmi sugera înțelepciune și demnitate"), însă ulterior, după moartea Matrionei, el va deveni "nesătulul bătrân". Naratorul își exprimă nemulțumirea în
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Toate trei mi-au plăcut foarte mult308. Funcția comunicativă, exercitată prin discursul comunicativ, este caracteristică mai ales naratorului din Arhipelagul GULAG, care se adresează naratarului său, pentru a menține contactul cu el și pentru a-l convinge de adevărul celor povestite. În acest fel, așa cum afirmă W.C. Booth despre opera literară în general, "autorul creează o imagine a sa și o altă imagine a cititorului său; el își făurește cititorul, la fel cum își făurește "alter ego"-ul, și cea mai
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
focalizare în dezvăluirea de sine a personajului în calitate de subiect perceptor. Imaginea pe care o primim despre un obiect este determinată de focalizator și, de asemenea, aceeași imagine spune ceva despre focalizatorul însuși. Așadar, focalizarea este modul de acces la lumea povestită, ea reprezentând, în același timp, și cel mai puternic și mai subtil mijloc de manipulare sau de orientare a interpretării. Combinarea unui focalizator și a unui obiect focalizat este constantă într-o mare măsură în Pavilionul canceroșilor. O asemenea pereche
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Alexandru Paleologu, Univers, București, 1997, p. 18. 284 Ph. Lejeune, Pactul autobiografic, ed. cit., p. 38. 285 În terminologia complexă a lui Genette, acesta s-ar numi extradiegetic-homodiegetic, într-o măsură mai mică autodiegetic, deci martor și erou al evenimentelor povestite. 286 Vezi Georges Nivat, Soljénitsyne, Seuil, Paris, 1980, p. 147. 287 J. Cathala, art. cit., p. 9. 288 A. Soljenițîn, Arhipelagul GULAG, vol. I, ed. cit., p. 111. 289 Idem, Arhipelagul GULAG, vol. III, traducere de Ion Vasile Șerban, Univers
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
galeria strămoșilor. Ca într-un drum al crucii, tablou după tablou, bunicul și nepotul se opreau la câte o stațiune, îmbogățită cu comentariile bătrânului, care se lăsa astfel pradă uneia dintre activitățile favorite în acest mediu, cea a anecdotei iscusit povestite. Povești despre vitejii sau cusururi ale fiecăruia, aceste anecdote le dau viață celor dispăruți în memoria celor vii, contribuind la crearea identității tinerelor generații. Capitalul cultural se transmite în același timp în mod implicit, prin decorațiunile și mobilierul caselor, și
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
al poeticii romanului-melodramă). La rândul său, într-o primă fază, autorul-scriitor se recunoaște pe sine însuși doar în ipostaza "personajului" Bizu, ezitând să-și asume și rolul de "narator", câtă vreme amintirile (ale memorialistului, dar și ale lui... Bizu) par povestite acum de o "străină gură", cea a romancierului. Nerecunoașterea "vocii" interioare determină perplexitatea autorului care, constatând dispariția subită a "dublului" (și a "lumii" sale), se trezește din vis și descoperă alături, așa cum am spus deja, volumul de Memorii uitat deschis
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
voise să fie fericit în același înțeles" și "își trăsese substanța vieții din toate virtuțile negative ce-l apărase de ravagiile furtunilor". Concluzia e că viața lui Bizu (lipsită de tragism, "banală și fără interes") nici nu trebuie, de fapt, "povestită". Într-adevăr, biografia omului fără însușiri nu poate inspira un povestitor (de tipul "moldovenilor" Creangă, Sadoveanu sau Dragoslav), dar poate face foarte bine obiectul unui roman ceea ce Lovinescu, ambițiosul romancier, n-avea cum să nu intuiască. Nu întâmplător, secvența următoare
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
psihologic al catehizării, aplicat cu sobrietate în Răsărit, cu mai puțină sobrietate în apus, și formulat aici în formă explicită: „...greu nu este să-i înveți pe alții ceea ce presupune a ști pentru a crede: de unde și până unde trebuie povestite sau cum anume trebuie alternată expunerea astfel încât uneori să fie mai scurtă, alteori mai lungă (totuși mereu completă și curgătoare), și nici să-i înveți când trebuie să ne folosim de ea, mai pe scurt sau mai pe larg; greu
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]