841 matches
-
opinia lui Florian, salvarea metafizicii printr-o punte aruncată între știință și filosofia tradițională. Punctul ei de plecare este experiența în genere, așa cum este explorată de către științele pozitive, mai exact, concluziile sau sintezele științelor. Dar ea "nu se mărginește, asemenea pozitivismului, a oferi un surogat de metafizică printr-o simplă coordonare și ierarhizare a rezultatelor cele mai generale obținute de științe, ci depășește aceste rezultate cu condiția de a respecta două prescripții de metodă: transcenderea experienței se face după indicările ei
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
unul dintre principalii defrișători ai căilor spirituale pe care se pare că a început deja să meargă spiritualitatea secolului XX"723. " Într-o abordare de filosofie comparativă, sistemul blagian se plasează în linia delimitărilor critice, chiar deconstructive, față de carteziansm, kantianism, pozitivism și logicism (...). Blaga edifică un sistem filosofic ce se dorea de orientare raționalist-ecstatică, o alternativă la matricea carteziano-kantiano-pozitivistă și care se fundamenta pe noile modalități de cunoaștere și creație născute în secolul al XX-lea"724. Pe această direcție, tematizarea
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
într-o complexitate de fond dată de tendințe sau idei divergente, care îl obligă la asumarea unei dialectici la fel de complexe. Astfel, afirmă filosoful francez, dacă "istoria științei dă la iveală un ritm alternativ de atomism și energetism, de realism și pozitivism, de discontinuu și continuu, de raționalism și empirism", știința nouă pare preocupată de o adevărată sinteză a unor astfel de tendințe și idei contradictorii 764. Rațiunea de reînnoire" a spiritului științific al secolului al XX-lea nu mai merge spre
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
corpuri, al celor trei timpuri și, în plus, ești martor al vidului. El e cel care lipsește atunci cînd nu te numeri. Mediul științific trebuie să împrumute mai mult metafizica ca mod de a judeca, altfel riscă să devină, cu pozitivismul său, un "asasin de suflete", conducînd spre consecințe inedite și imprevizibile, printre care și falimentul său final. Ajung trei secole în care s-a lucrat la statuia lui Descartes, ca întrupare a spiritului modern. Pentru a găsi adevărul și a
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
geoeconomiei, este încă nevoie de dezvoltări, de experimentări și tatonări. Destinul nu poate fi forțat. Deocamdată, geoeconomia permite edificarea unei baze de discuții, de interpretare, dialog științific și de critică pentru geopolitologi, economiști, manageri și eseiști. Geoeconomia a ales calea pozitivismului logic, împrumută instrumentar de la alte discipline pentru a-și forma propriul aparat metodologic, propriile credințe și sistem de valori, pentru a depăși criza de modele și eventualul paradox ontologic. Este adevărat că întrebările sunt încă mai numeroase decît răspunsurile. Asta
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
pragmatică a narațiunii sau relația dintre referință și intertextualitate. Informația bibliografică este riguros controlată și sistematizată, aplicațiile critice având în vedere, de exemplu, gradele autoreferențialității în literatura exilului (ilustrate de scrisul lui Vintilă Horia). Adeptă a unui comparatism modern, refuzând pozitivismul, autoarea reconsideră „istorismul clasic” prin prisma lui René Étiemble și propune o abordare aprofundată a „influenței”. Este, între altele, fundamentul exegezei Eminescu și intertextul romantic (1990), contribuție importantă la definirea caracteristicilor romantice ale operei poetului român și totodată a raporturilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288309_a_289638]
-
iar din 1991 la Institutul Teologic Greco-Catolic și la Colegiul de Institutori al Universității „Școala Ardeleană”. Și-a luat doctoratul în științe filologice, în 1982, cu o teză intitulată Andrei Mureșanu. Viața și opera. Cercetător pasionat, riguros, documentat, practicând un pozitivism echilibrat în tot ceea ce a scris și publicat, de regulă despre fenomenul cultural și literar transilvănean, B. s-a aplecat mai stăruitor asupra a două teme, amândouă legate de Blaj, Andrei Mureșanu și M. Eminescu. Monografia Andrei Mureșanu (1988) beneficiază
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285968_a_287297]
-
pentru care Hașdeu nutrea o mare admirație 11. Or, Coșeriu nu împărtășea ideologia pozitivista, care întorsese spatele moștenirii antichității grecești (vezi Coșeriu, 1992b, p. 6) disprețuind complet clasicitatea. Iar despre Spencer, la fel, nu avea o părere prea bună: În timpul pozitivismului s-a ajuns la aberația că celui mai mic gânditor, lui Herbert Spencer, i s-a dat numele de Filozoful, adică numele care i se dăduse celui mai mare dintre gânditori, lui Aristotel" (Coșeriu, 2001/2009, p. 132). Totuși, se
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
puternică reacție anti-pozitivistă se va manifesta abia în jurul anului 1900 (vezi Coșeriu, 2000b, pp. 35-54), adică în vremea în care Hașdeu își cam încheiase activitatea științifică. Și-apoi (după cum o admite și Coșeriu), pe de o parte, nu toate rezultatele pozitivismului trebuie alungate din lingvistică. Pe de altă parte, avem destule motive să credem că Hașdeu a fost suficient de inteligent pentru a nu se cantona doar în albia îngustă a pozitivismului. Pregătind această ediție menită să pună în evidență măcar
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
și Coșeriu), pe de o parte, nu toate rezultatele pozitivismului trebuie alungate din lingvistică. Pe de altă parte, avem destule motive să credem că Hașdeu a fost suficient de inteligent pentru a nu se cantona doar în albia îngustă a pozitivismului. Pregătind această ediție menită să pună în evidență măcar o părticică din actualitatea teoriei lingvistice hasdeiene, am incercat sa ma păzesc de două pericole: (α) acela de a vedea peste tot precursori primejdie care îl amenință pe orice istoric al
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
6. Deși componentă pozitivista a concepției sale filozofice este destul de clară, trebuie precizat că lingvistul român nu împărtășea întru totul ideile curentului pozitivist atunci la modă, dovadă că a și criticat uneori această orientare. El cultiva o formă specială de pozitivism pe care o numise "pozitivism istoric". 2.3. Un alt merit al lui Hașdeu este acela de a fi susținut necesitatea cooperării tuturor științelor, pe care le vedea prinse într-un fel de "solidaritate științifică universală". Este vorba, așadar, de
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
concepției sale filozofice este destul de clară, trebuie precizat că lingvistul român nu împărtășea întru totul ideile curentului pozitivist atunci la modă, dovadă că a și criticat uneori această orientare. El cultiva o formă specială de pozitivism pe care o numise "pozitivism istoric". 2.3. Un alt merit al lui Hașdeu este acela de a fi susținut necesitatea cooperării tuturor științelor, pe care le vedea prinse într-un fel de "solidaritate științifică universală". Este vorba, așadar, de ceea ce mai tarziu va primi
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
treia și așa mai încolo. Ceea ce am voit eu să constat nu este prioritatea filologiei comparative, ci numai pozițiunea să relativă în cronologia științelor" (Hașdeu, 1875/1988, p. 13). Pentru a se face pe deplin înțeles, Hașdeu apelează la autoritățile pozitivismului din secolul al XIX-lea, adică la Comte și la Spencer: "Filosofia pozitivă, creată de francezul Auguste Comte și amendată de englezul Herbert Spencer, se-ncearcă a clasifică toate cunoștințele în raport cu progresul omenirii, fiecare știință corespunzând cu o treaptă bine
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
cercetării intru cât servesc la înțelegerea fenomenelor limbistice..." (pp. V-VI). [10] Și totuși, filozofia limbajului nu merită să fie disprețuita de către Hașdeu și nici dialogul Cratylos al lui Platon să fie numit "o reverie". Această atitudine trebuie pusă pe seama pozitivismului istoric al carui adept era Hașdeu. [11] În acest paragraf trebuie să înțelegem că se vorbește despre obiectul noematologiei și cel al sintaxei, si nu despre disciplinele în cauză. [12] Pentru a ajunge la concluzia că, în definirea limbajului, "vocalizațiunea
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
G. nu e un exaltat, un frenetic, precum atâția din generația lui, ci un liberal moderat, înclinat spre reforme menite să consolideze o democrație burgheză. Cu o informație de-a dreptul enciclopedică, nutrește o mare încredere în știință, sub înrâurirea pozitivismului lui Auguste Comte, dar împărtășește și convingeri deiste. În articolul Ochire asupra științelor, clasifică teologia ca fiind prima între științe. Recunoaște, totuși, în universul material, existența unor legi obiective, ca și în viața socială, guvernată de legi morale. A început
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287253_a_288582]
-
înghețată; job; lipsă; lucire; lumină; lună; mănăstire; minune; mîndru; multă; mulțumită; naștere; de neatins; necaz; necesară; de nedescris; nefericire; Nirvana; nopți albe; note; nu; oameni; obsesie; om de speranțe; pace sufletească; pămînteană; de părinți; plăcere; din plin; poftă de viață; pozitivism; prăjitură; pretutindeni; rai; rară; cam rar; rău; reacție; reciprocă; rîd; rîsete; roșu; sărut; scop; scumpă; scurtă; sens; simț; soț; strigăt; sublim; succes; suflet; suflet liniștit; sufletului; supărat; superbă; suprem; șoc; tandrețe; temporalitate; tort; totul; trai; de a trăi; trăiește; trecător
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
mîndră; mîngîiere; mîrșavă; motivantă; motivare; prea multă; nu, mulțumesc; mulțumiri; muncă; mustrare; muzică; narcisist; nașpa; nebun; nebunie; nedemnitate; nedorită; nemiloasă; nepoliticos; nepotrivit; nimic; nimic bun; nobili; obține; ofensă; ofrandă; omagii; omul; onorariu; orgolios; părere de bine; părinte; părinți; pierdere; plăcut; pozitivism; preamărește; preaslăvire; premii; premiu; pricepere; priceput; prieten; prietena; prieteni; prietenul; proastă; profesor; promovare; prostească; putere; răsplată; răutate; bine realizat; recunoștință; reluare; reușită; a ridica în slăvi; risipă; rușinos; satisfacere; select; semințe; sentiment; simpatiza; simț; sincer; slavă deșartă; slăvi; slăvit; somnul
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
frumoasă; fuge; gălăgios; gura deschisă; în gura mare; haha; haz; hlizește; inima; inimă; ipocrit; larg; lichid; mălăieț; mășcat; mereu; mîhnit; molipsitor; motiv; sub nas; natural; neamuri; neîncetat; nesimțire; ochi; om; omul; optimism; optimist; păr; plăcere; plăcut; plîns; cu poftă; pozitiv; pozitivism; prieteni; prost; ca prostul; prostul; sare; fără sens; serios; a se simți bine; a te simți bine; slăbești; speranță; stimul; stridente; strîmba; strîmbă; din suflet; sumbru; supărat; taci; tinerețe; trăiește; a țipa; urechi; urît; urlă; verde; veselă; veselește; veseli; voios
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
luptă contra criticii integratoare își pierde pentru noi valoarea strict principială, păstrându-și-o în schimb pe cea polemică, orientată într-un sens foarte exact, anume împotriva criticii indiscutabil marginale, așa cum este nu o dată ilustrată de diferitele modalități ale didacticismului, pozitivismului și scientismului steril." În ", Cornel Regman publica în "Revista Cercului literar" din Sibiu (nr. "/ "Ă articolul intitulat O imagine unificatoare asupra clasicilor, comentând, firește, Clasicii noștri, cartea lui Vladimir Streinu apărută cu doi ani înainte. Articolul a fost republicat de
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92912]
-
care decide dacă dovezile externe se aplică acelui pacient și dacă da, cum trebuie ele integrate în decizia clinică (p.71Ă. Inerentă în acest punct de vedere este presupunerea că psihoterapia bazată pe dovezi nu trebuie să adere rigid la pozitivismul bazat pe cercetări, ci poate îmbrățișa o schimbare filozofică, politică și socială către un punct de vedere extins care constituie dovada științifică (Chwalisz, 2003Ă. Oricum, dezvoltarea și implementarea metodologiilor pluraliste pentru evaluarea hipnoterapiei sunt extrem de scumpe și consumatoare de timp
[Corola-publishinghouse/Science/2003_a_3328]
-
anticipați de Lukàcs și Gramsci) ce a pus bazele conceptului de societate deschisă (embrionul modelului democratic euro-american al prezentului). Marea revelație a lecturilor acelei perioade a fost o spun fără ezitări Theodor Adorno, principalul estetician al echpei frankfurteze. De la deconstrucția pozitivismului și a diverselor variante de idealism, pe care filozoful o face, alături de Max Horkheimer, în Dialectica Iluminismului (1947), pînă la teoria "falsității întregului" din Minima Moralia (1951), noțiunea totalizării, din Dialectica negativă (1966), "prismele" Criticii culturale și societății (1955) sau
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
nu i-a apărut decât una, în 1868, intitulată Viața (semnată B.C.). Versurile sale aparțin liricii meditative, simbolul fiind elementul lor convenabil. C. este cel dintâi gânditor român care încearcă să construiască un sistem filosofic propriu. Influențat de empirismul englez, pozitivismul francez și materialismul german, el atacă chestiunile fundamentale ale epistemologiei, punând la baza cunoașterii experiența. În concepția sa, materia se metamorfozează neîncetat, luând forme niciodată identice unele cu altele. Întreaga existență se supune „mișcării ondulatorii”, care apare astfel ca o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286390_a_287719]
-
care creează în propria lor epocă o „impresionabilitate comună”, superioară celei a contemporanilor și prevestind epoca următoare. Astfel, opera lor anticipă gustul, după cum geniul științific anticipă adevărul. Dar gustul nu este absolut, ci relativ, deoarece derivă din instinctul de conservare. Pozitivismul și materialismul din sistemul filosofic al lui C. își spun cuvântul, atribuind gustul unei sensibilități nervoase influențate de mediu și de ereditate și controlată de acestea. Adevărul artistic este și el relativ, dar pe câtă vreme în opera de artă frumosul trebuie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286390_a_287719]
-
Recucerirea rațională a ideii de «contingență umană» 1. De ce ideea de „contingență umană” este o idee rațională Secolul al XX-lea - de curând încheiat - s-a deschis cu o serie de mișcări filosofice impunătoare (să ne gândim la idealism, la pozitivism sau la marxism), caracterizate de ideea comună, conform căreia «homo homini deus est», având ca și consecință scoaterea „sacrului” din orice spațiu: Dumnezeu este o invenție a omului care, atunci când nu este inutilă, este periculoasă. Pe lângă aceasta, pentru psihanaliză - cel
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
pleacă de la câteva ipoteze comune: raționalitatea actorilor internaționali, utilitatea metodelor pozitiviste pentru explicarea fenomenelor internaționale, posibilitatea unor teorii obiective, verificabile empiric și generalizabile, referitoare la realitatea internațională. Aceste teorii înrudite sunt denumite, de alte surse de specialitate, cu termenul de „pozitivism”, pe care îl recomand, tocmai datorită faptului că elimină confuzia dintre Școala engleză a relațiilor internaționale și o categorie întreagă de teorii înrudite între ele doar prin asumpții metodologice și gnoseologice. Explicarea sociologică a apariției unei școli distincte a relațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]