1,526 matches
-
când, în serile calde de vară, mă chema tata afară din casă să ascultăm greierii cântând și să admirăm cerul înstelat. - Vezi, îmi zicea el, acea cărare întortocheată de lumină care suie pe cer, uite, vezi? Parcă-i o potecă prăfuită... - Unde? Unde, tată? - Cum, nu vezi?... Acolo... drumul ăst' presărat cu pulberea luminii, care vine ca un brâu... - Da, acum văd ! Ce-i acolo?... - Asta-i Calea Laptelui, așa-i zice. Dar îi mai spune și Drumu' robilor, căci apare
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
Poporul invocă din rărunchi și din buze / Dreptul la fericire. / Mai departe-i Păcatul.” Poemele au deopotrivă un inedit, cum de pildă, “Îngerii îmi vând șofran”, și un firesc (“Bine ai venit, surioară!”), poezia nefiind căutată în formulări cu “ștaif”, prăfuite, ci adesea în cotidian, în firesc. Melania Cuc caută poezia tocmai în viață și de aici sporul de credibilitate pe care textul îl dobândește. Această carte, cea mai bună a Melaniei Cuc, demonstrează capacitatea autoarei de a se reinventa ca
VIA DOLOROSA ,RECENZIE DE VICTOR STIR de MELANIA CUC în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370848_a_372177]
-
păstrat în strălucitorii ochi. Ei îmi dau putere și ambiție, lor vreau să le asigur o pensie bună. Și, în general, nu doar bătrânii sunt triști. Din păcate, aproape toți copiii României sunt triști. Când mergi pe stradă, pe lângă clădirile prăfuite, care la vremea lor au fost o bijuterie, acum sunt uitate în trecerea timpului. Chiar și acum, vechi, neîngrijite, cu tencuiala picând, tot sunt frumoase. Ce ar fi orașele României dacă clădirile lor ar fi toate renovate? Vă spun eu
O ZI ÎN ROMÂNIA PERFECTĂ de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/370795_a_372124]
-
din cuvinte care dau formă, sunet și viață celui care le citește, apoi femeia dispare, se dizolvă în apa limpede, muza îi întinde mâna, nu ramân decât cercuri concentrice, poezia zace uzată, folosită, e deja bătrână, uitată într-un sertar prăfuit, esența ei a fost consumată, este ca o muzică ce se stinge în depărtare... În anul acesta am reluat ideea tandemului, în cartea pe care o lansăm azi Zen Absolut. Spre deosebire de antologii în care autori diverși își pun fructul poetic
BOOKFEST, 3 IUNIE 2016, LANSARE DOUĂ CĂRȚI, COLAJ POETIC de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371022_a_372351]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CAD MĂȘTILE Autor: Florin Cezar Călin Publicat în: Ediția nr. 2038 din 30 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Prea multe sentimente-s prăfuite Lumina nu-ți lucește în priviri. E prea-ntuneric și-s acoperite Speranțele ce sunt doar amintiri. Tresar de câte ori îți simt privirea Mă lupt ades cu un destin ucis. Secat sau gol acuma e totuna Rămâne dorul fiindcă ți-a
CAD MĂȘTILE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370044_a_371373]
-
flască Un dor ce-a fost demult premeditat. Azi văd un suflet ce-a ajuns în stradă Un suflet dezgolit de adevăr. Ce a făcut de toate ca să meargă Relație ! ... Și nu i-a fost ușor ! Prea multe sentimente-s prăfuite Lumina nu o vezi sau n-o cunoști. Din totul ce-a rămas de-acu-nainte E inima din care ... cade măști. Brăila, iulie 2016 Referință Bibliografică: CAD MĂȘTILE / Florin Cezar Călin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2038, Anul VI, 30
CAD MĂȘTILE de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370044_a_371373]
-
Acasă > Poeme > Dorințe > RĂTĂCIT PRINTRE CUVINTE Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 1878 din 21 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Te-am părăsit, ca pe o carte, uitată, pe raftul prăfuit de timp, deschisă, o singură dată, citind grăbit, câteva rânduri, și-a fost de-ajuns. Mi-ai scris imaginar, în seri de-a rând, crezând că visul de-a fi împreună, nu s-a spulberat, iertându-mă de la-nceput, spunându
RĂTĂCIT PRINTRE CUVINTE de COSTI POP în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370077_a_371406]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ÎN LUMEA PRĂFUITĂ Autor: Ana Soare Publicat în: Ediția nr. 2255 din 04 martie 2017 Toate Articolele Autorului Nu împrumut iubire Nu vând, nu-nchiriez, O strâng în nemurire Și încă-mi este crez. Ofer fără măsură Și n-am în ea cerințe
ÎN LUMEA PRĂFUITĂ de ANA SOARE în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370074_a_371403]
-
pretenții, Căci viața nu îmi stă Pierdută prin intenții. Mă rătăcesc prin gânduri Le strang într-o tăcere, Dansez cu ea pe rânduri Și-ngrop tot ce-i durere. Iubirea-i gratuită În rest, nu-s de vânzare, În lumea prăfuită Rămân tot o valoare! Referință Bibliografică: În lumea prăfuită / Ana Soare : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2255, Anul VII, 04 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ana Soare : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
ÎN LUMEA PRĂFUITĂ de ANA SOARE în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370074_a_371403]
-
Mă rătăcesc prin gânduri Le strang într-o tăcere, Dansez cu ea pe rânduri Și-ngrop tot ce-i durere. Iubirea-i gratuită În rest, nu-s de vânzare, În lumea prăfuită Rămân tot o valoare! Referință Bibliografică: În lumea prăfuită / Ana Soare : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2255, Anul VII, 04 martie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Ana Soare : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
ÎN LUMEA PRĂFUITĂ de ANA SOARE în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370074_a_371403]
-
Mai există oare ? Simt cum puterile mă părăsesc și mă prăbușesc pe fotoliul de comandă. Eu, în naveta asta minusculă, fără destinație, cârpit de griji și de o viitoare moarte. Mai ridic o dată privirile și privesc din nou prin hubloul prăfuit. Încremenesc. Visez. Zăresc o navetă, ciudat, identică cu a mea în zbor paralel cu mine. „Nu m-au uitat !” S-au întors după mine și m-au găsit. M-au căutat atâta amar de vreme, nerenunțând la speranța regăsirii. Alerg
PROIECŢIA UNIVERSURILOR PARALELE (SAU CUM S-A PRĂBUŞIT UN SPAŢIU INFINIT ÎNTR-UN PUNCT NEALTERAT PENTRU UN NOU BIG BANG) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370525_a_371854]
-
din sâmbure de aur: Triumfă doar acel ce face bine. Te ștergi de praf, prinzi coarnele de taur, Finalul basmului e regizat de tine. Matur mă cufundam în viață Agonizând în gânduri nerostite, Reinventasem para mălăiață Și alinări de vise prăfuite... Captiv în ramă de inimă-albastră, Abandonasem poveștile știute, Uitasem cânt de pasăre măiastră, Zăceau năuce alergări de ciute. Spirală de-amintire m-a atins pe umăr Șoptind de verdele iubirii-iscoditoare, De flori alb-roze primăvara-n măr, Lăsând confuziei dorința de-
FINAL DE BASM de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369315_a_370644]
-
ea. Aș putea să mă axez pe scriere în proză, dar nu consider că aș îmbogăți cu mult literatura actuală. Talentul meu pare a fi cu precădere pentru vers. Și rimă. Am și proză scrisă... pe undeva, prin niște sertare prăfuite. Este mai greu să scrii poezie. Lucrezi mai mult cu talentul pe care îl ai. Credeți că nu există sculptori și pictori actuali, care au renunțat la munca asiduă pentru un rezultat final de excepție, preferând să expună în galerii
POET (DIMINEŢILE UNUI ANOTIMP) de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370524_a_371853]
-
Toate Articolele Autorului Orașul copilăriei Bârladul, avea pe atunci un aspect provincial de târg vechi. Străzile înguste erau pavate cu piatră de râu și străjuite de castani. Clădiri cenușii, și afumate. Magazinele înșirate pe strada principală aveau vitrine cu geamuri prăfuite vara și pline de noroi iarna. În colțul străzii Dimitrov pe care locuiam, era un restaurant, cel mai mare din oraș, unde o dată pe an mergeam împreuna cu părinții și surorile, după ce veneam de la bâlciul care în fiecare an poposea
PRIN ORAȘ de DORINA STOICA în ediţia nr. 1525 din 05 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369598_a_370927]
-
deochi” (Reperaj). Condiția omului cu ochi „pixelat” e amenințată într-un cosmos alienant, prăbușit în haos: „Din axa lumii pornesc zăbrelele/ și se afunda într-o gaură neagră/ visează omul că sfârteca ielele/ înfipte colțos în carnea lui magra” (Ochi prăfuit de stele). Acest univers dereglat generează imagini fragmentar-admirabile: „Fluturele cap-de-mort/așezat ca un sultan pe lumina/afăcut un spontan avort/oare de ce, din a cui vină?” Sau această imagine compensatorie a universului tămăduit, în care propensiunea spre sacru, atât de
EMIL SAUCIUC ŞI PUTEREA PRIVIRII de SMARANDA COSMIN în ediţia nr. 1964 din 17 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368202_a_369531]
-
Toate Articolele Autorului „Sunt vărsat(ă) ca apa și toate oasele mi-au ieșit din încheieturi; inima mi s-a făcut ca ceara și se topește înlăuntrul meu.“ Psalmul 22, 14 RUGĂCIUNE Iartă, Doamne, ultima iubire azvârlită pe răscrucea drumurilor prăfuite. Iartă, Doamne, neplânsele lacrimi din talismanul tăcerii, ascuns în legenda a doi străini! Iartă, Doamne, toate ploile din pletele mele răvășite de semințele vieții. Iartă, Doamne! Iartă! ZIDIRE ÎN CER Tu ești ca o biserică zidită de Dumnezeu în care
6 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370142_a_371471]
-
privești cum îți sărută inima ușor,atunci când dragostea, face în el popas.Poetul...o simplă fantezie într-un decor de visce-ți amintește de iubire, de dragoste,de tot ce ai avut frumos în tine și-ai ucis.... III. ÎN LUMEA PRĂFUITĂ, de Ana Soare , publicat în Ediția nr. 2255 din 04 martie 2017. Nu împrumut iubire Nu vând, nu-nchiriez, O strâng în nemurire Și încă-mi este crez. Ofer fără măsură Și n-am în ea cerințe, Dau gratis și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
pretenții, Căci viața nu îmi stă Pierdută prin intenții. Mă rătăcesc prin gânduri Le strang într-o tăcere, Dansez cu ea pe rânduri Și-ngrop tot ce-i durere. Iubirea-i gratuită În rest, nu-s de vânzare, În lumea prăfuită Rămân tot o valoare! Citește mai mult Nu împrumut iubireNu vând, nu-nchiriez,O strâng în nemurireși încă-mi este crez.Ofer fără măsurăși n-am în ea cerințe,Dau gratis și la urăși unde-s neputințe.Primesc ce mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/370076_a_371405]
-
voiam să plâng căci crestăturile lacrimilor mele pe diminețile pure, înduioșau tot anotimpul printemps dar era așa o împingere de nu știu unde și palmele mele de copil renăscut nu puteau șterge nimic. Pe maluri de risipituri ne bălăngăneam picioarele mici și prăfuite, obosite și înspinate, aranjând printre exercițiile acestea de gimnastică următoarele acțiuni. În ținuturile îmbrățișate de oameni străini de ostilități, șovăieli și neîndurări, puteam pribegi eternități ca și cum de nimeni nu ne împiedicam și nimeni nu ne stânjenea. Erau fericiri printre care
CÂND NE ASCUNDEAM DUPĂ CAIŞI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370251_a_371580]
-
În față îmi stă decorul de basm, în spate am amintirile noastre, în gând mă zbat, răcnesc și în inimă parcă mă înec. Cuvintele se opresc undeva și doar cântecul clopoțeilor roșii l-aș mai recunoaște. Din rama veche și prăfuită chipurile lor îmi zâmbesc și mă îndeamnă să mă liniștesc. Rup logodna cu durerea și-mi îngrop tăcerile ca și cum stăpână am fost peste ele mereu. Mă mint, asta o știu și promit că nu o voi mai face dar om
CÂND NE ASCUNDEAM DUPĂ CAIŞI de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1539 din 19 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370251_a_371580]
-
Articolele Autorului Uneori se strecoară printre zilele noastre câte-o zi care se însăilează pe suflet, te-nțeapă cheful de-o plimbare la pas ușor cu mâinile ascunse prin buzunare, neobservând gropile de pe străzile gri, vreo două-trei bănci zgâriate și prăfuite lipite de trunchiurile unor copaci. Dintr-o toana a destinului pe-acolo pe unde te duc pașii, cativa pensionari preocupați de politică sau de viață altora, mai încolo câțiva tineri gălăgioși care mănâncă semințe aruncă din când în când porumbeilor
O ZI CARE SE ÎNSĂILEAZĂ PE SUFLET de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 2047 din 08 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/353392_a_354721]
-
Cand rătăcesc în privirile tale calde Simt că brațe suave mă cheamă gingaș În încăperi nedeschise de nimeni vreodată. Aș vrea să rătăcesc prin toate, Să îți descoper gândurile așezate ordonat pe rafturi, Să îți cunosc în pozele din ramele prăfuite iubitele, Să îți gonesc grijile și gândurile negre, Așezate în sertarele sufletului ca niște pânze de păienjeni groase. Ador mângâierile tale- Atingeri tandre de înger Ce îmi dau putere să zbor. Ador cuvintele tale, Rostite cu grijă și pline de
RATACESC IN TINE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1631 din 19 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352933_a_354262]
-
ilustrata Și să-mi revăd poveștile de iubire cu “A fost odată”. Mai lasă-mă timpule Să adulmec mireasma florilor din curtea bunicii Și a merelor coapte pe sobă. Să mai trag cu ochiul pe geamul ciobit al ferestrei tale prăfuite Și să-mi închipui că mai sunt La vârsta primei iubiri pierdute. Poarta-ma în zbor pe cărarea vieții mele Și lasă-mă să cred că aș putea, Să aleg din nou... Cu inima ! Citește mai mult CALEIDOSCOP DE TOAMNAMai
LAURA ISABELLE NICOLAE [Corola-blog/BlogPost/354280_a_355609]
-
Curiozitatea, dorința de a cunoaște cât mai mult despre locuri, oameni, fapte, dublată de șansa de a „pipăi” cu ochiul minții dovezile reale a existenței unei civilizații, m-au stimulat, stârnindu-mi interesul față de legendarul oraș, răsfoind cu migală pagini prăfuite ale istoriei și încercând apoi să reconstitui parte din ele, de fiecare dată când am ocazia să le vizitez. În vremurile străvechi, numele orașului Limassol de astăzi era Neapolis (de la numele unuia din episcopii greci - Leontios de Neapolis). Atestările documentare
LIMASSOL de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354450_a_355779]
-
sărutările aspre primite în vis nu erau de la Viorel, ci de la pisicuța ce o adoptase cu ceva timp în urmă să-i țină de urât și acum se cerea să fie trimisă afară. Dimineața, fără chef, a pornit pe drumul prăfuit de țară, spre locul de muncă, destul de departe de locuința sa. Trebuia să treacă și pe la biroul Ramonei, să primească informații asupra activităților din acea zi și a următoarelor. Ramona nu obișnuia niciodată să întârzie la serviciu. Când Săndica a
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. IV VISUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353830_a_355159]