3,904 matches
-
cartierul meu. Doamna, navetistă de centru, departe de glumele răsuflate ale mahalalei... Ei, zice doamna, zi-ne, că nu ne-am prins. Cum l-au dibuit? Când am dat să deschid gura, am simțit că sunt pe buza unei mari prăpăstii. Cei din clasă amuțiseră... Hai, curaj, deschide și tu gura, măcar în limba română, ca să putem trece o notă aici... Mi-am luat inima-n dinți și am spus aproape șoptit: "Spionul american era negru, doamnă..." Doi inși din clasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
paste și-ți trimit și ție promoțional câteva firimituri caraibiene... România văzută din Little Cayman. Miliardari originali, corupție originală, spirit civic original, fericire originală, disperare originală, tristețe originală, democrație originală. Z: Violonist român [talent înnăscut]; excentric de la natură; suflet cu prăpăstii mai mari decât Groapa Marianelor și piscuri doar puțin mai mici decât Everestul; mascul cu performanțe acceptabile și rare; soț modern, de cinci stele, pe o scală de 1 -7 [știi că pentru mine 7 este numărul magic]. A(ndra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Z, cu siguranță mă înțelegi. Am ajuns o specie defectă, dereglată, Doamne! Ce zici de un nou punct zero al aventurii noastre prin lume? Nu se poate să nu vezi că, între proiectul Tău și devenirea noastră, s-au așezat prăpăstii. Nici iadul nu mai este precum infernul din acel proiect, dacă este adevărat ce spune Andra că el a devenit neputința noastră de a iubi. Nu te pune pe gânduri, Doamne, strigătul Andrei, durerea acestei ființe care ne spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
unul la altul. Cine va ceda primul? Însă rezistau. Nu puteau să se liniștească, se simțeau vulnerabili, puteau pierde totul. Însă iată că puteau trăi complet separat, deși aveau de împărțit destule. Cel tânăr alunecase când mergeau pe munte, deasupra prăpastiei. Celălalt se afla cu mult în urmă (din precauție, așa stabiliseră). Te ajut, rezistă! Nu e nevoie, mă descurc. Haide, fii serios! Într-adevăr, nu se descurca. Când ar fi fost ultima șansă, i-ar fi cerut totuși acestuia ajutorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
recompus, și pe care doar fatalitatea supremă - moartea - o mai poate închega la loc, așa cum fusese ea dintru început, căci gândirea este cel mai agresiv factor de distrugere și adevăratul nimicitor al firii umane. Iar, atunci când nu o împinge în prăpastie, o înalță în lumină... (De altfel, chiar dacă am fost cam neclar aici, până la final se va înțelege foarte bine ce am vrut să spun cu asta.) La data la care m-am hotărât să fac popas cu povestirea mea, Eugen
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
anumite vorbe cu mult meșteșug ticluite, toate doar în numele sfânt al unității ce doream eu să se închege între noi, mai cu seamă din pricină că făceam cu toții parte din aceeași breaslă și chiar nu concepeam că poate să existe acolo o prăpastie într atât de adâncă și cu neputință de trecut, căci, oare - credeam eu -, sub masa care ne desparte, nu ne ținem în taină cu toții de mână? Iar astfel, în slujba acestui scop mi-am pus eu toată puterea și priceperea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de electronice urmează să dea faliment preferă să moară înainte de a-și dezamăgi angajații. Un arhitect proiectează greșit o clădire cu mai multe etaje, aflată în permanent pericol de prăbușire; mustrările de conștiință îl determină să se arunce într-o prăpastie. Exemplele tragice pot, evident, continua. Dar, în arhipleagul nipon, sinuciderea poate îmbrăca forme de-a dreptul bizare. Două dintre acestea, expuse pe larg de Mamoru Iga în Spinul din crizantemă: sinucidere și succes economic în Japonia modernă, sunt așa-numitele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
niciodată depăși groaza pe care i-o inspira alteritatea feminină și care nu a găsit altă formă de a o contracara decât dezbrăcarea femeii de orice atribute care puteau constitui o amenințare. Adâncimea fără sfârșit a Namitei ascunde, ca orice prăpastie, un potențial pericol. Mâna care te hrănește poate să-ți dea și otravă. Marea Mamă este și Marea Distrugătoare. Keiko, gingașul copil, este însă total supus voinței tale. Gura care este hrănită nu poate decât să se deschidă. Și nu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
încetează să mă uimească" (Varietăți de primăvară și eseuri londoneze). Cum ar putea imaginația liliputană să ia în stăpânire peisajul corporal urieșesc altfel decât țesând o întreagă mitologie a uimitorului corp străin amenințător, bântuit de peșteri și de munți, de prăpăstii și de bolți? Printre tinerele japoneze, circulă și astăzi povești despre colege care, făcând dragoste cu străini, au fost literalmente "rupte" de mădularele lor gigantești. Desigur, aceste înfiorări de spaimă nu le domolesc dorința arzătoare de a cunoaște această experiență
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
suavă ne spune, neatinsă de prea-marele care se întrupează în acel moment etern: now we are to assume that acum se așteaptă ca, trebuie să asumăm că shishi, ființa leonină supranaturală întruchipată de actor, scrutează depărtările, privind aplecată peste marginea prăpastiei în căutarea fiului căzut în adânc. Se așteaptă ca noi să presupunem acest lucru. Trebuia să asum, așadar, că acest scaun plăsmuit din abur și fum exista, mai mult decât atât, că exista aici și acum, mai real decât cel
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
părțile murdare ale ființei, "rușinoase", sunt refulate în imaginar, neacceptate decât într-o formă aseptizată unde nu mai subzistă decât mici reflexe inconștiente ale terorii inițiale, cum ar fi regula de aur a "așezării minime", se opune japonezului, pentru care prăpastia dintre corp și spirit nu există, iar omul se înscrie într-un dat natural neîntinat de groaza biblică a strămoșilor noștri eterni, sub specia frunzei de smochin acoperitoare, zadarnic, vai, de goliciune. Niște pagini descoperite întâmplător mi-au hrănit, și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
la acel În afară primitiv fără de care se spune că n-ar fi nimic, filozofia și știința deopotrivă se văd înlăturate din cultură, iar fragila alianță pe care tocmai au încheiat-o nu face decât să le împingă în aceeași prăpastie. Și aceasta în măsura în care cultura este cultura vieții și nu este inteligibilă decât pornind de la ea. Însă atunci când subiectivitatea nu mai este nimic altceva decât exterioritatea și desfășurarea sa, atunci când ea nu mai este nimic viu și acel ceva prin care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ca ușoară sau grea, presupunând o ucenicie sau nu, "calificată" sau nu. Această determinare calitativă a muncii obiective nu este decât reprezentarea caracterelor reale ale muncii vii, reprezentare aproximativă și supusă hazardului, convențională, contingentă, ca să spunem tot, în măsura în care ea survolează prăpastia care separă realitatea de irealitate și în care, pe de altă parte, ea face să corespundă o calitate generală "greu", "calificat" acelui ceva care este conținut în singularitatea absolută a diferenței sale absolute. De pildă, o activitate dureroasă sau insuportabilă
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ca să vedeți domniile voastre cum stau lucrurile cu Spania și cu noi, spaniolii, și cum aici s-a abuzat Întotdeauna de buna credință a oamenilor, și cât de ușor e să te folosești de impulsul lor generos Împingându-i pe buza prăpastiei din răutate sau incompetență, deși zău că am fi meritat o soartă mai bună. Dacă Filip al IV-lea s-ar fi pus În fruntea vechilor și glorioaselor tercios și ar fi recucerit Olanda, dacă i-ar fi Învins pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
spre teatru, câteva amănunte neobișnuite ale situației - nici unei domnișoare de familie bună nu i se dădea voie pe atunci să stea de vorbă cu flăcăiandri aproape necunoscuți În mijlocul străzii - Începură să-mi strecoare În suflet senzația că pășesc pe buza prăpastiei, dincolo de care se aține ceva periculos și tăinuit. Și m-am Întrebat dacă toate acestea nu aveau vreo legătură cu straniile Întâmplări din ultimele zile. Oricum Însă, orice relație Între Îngerul acela blond și bandiții de la Portița Sufletelor părea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
corporațiilor transnaționale și a filialelor acestora. Activitatea economică se transformă și se desfășoară în prezent sub impactul procesului de globalizare, de creștere a interdependențelor, creînd noi reguli ale jocului în relațiile internaționale. Între Stat și economie s-a deschis o prăpastie. Elemente care pînă acum mergeau împreună, cum sunt Statul, teritoriul, populația și avuția, acum evoluează separat. Astfel rolul Statului se cere redefinit și se caută o nouă ordine internațională concordantă cu diferitele interese ale statelor și grupărilor de state și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1458_a_2756]
-
noastră reciprocă nu ar fi fost decât rodul unui instinct primar, renăscut accidental, situația nu ar fi avut nimic alarmant. Niște fiare mici. S-a mai văzut. Violență infantilă. Dar noi gândeam profund; tainici și persuasivi, ne împingeam reciproc în prăpastie. Preocupați până la uitarea de sine. Ignorând intențiile tot mai străvezii ale celorlalți doi. Orice îndemn era urmat cu încredere, doar eram frați. Împreună cu Mezinul, l-am umflat pe Mijlociu cu dulciuri și cu făinoase, știind că-i plac, până am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
permite să se bucure când reușește să atingă un obiectiv greu și să nu își piardă încrederea în sine chiar dacă un vis s-a dovedit să fie de neatins. Prin urmare, "tăiatul din aripi" nu face decât să adâncească o prăpastie relațională părinte și copil, cel din urmă alegând să-și caute un susținător în altă parte. Atunci când cel mic se află în fața unei lumi pe care trebuie să o descopere și să o cucerească, o lume pe care nu o
Părinți de succes: Persuasiunea, armă utilă în arsenalul educatorului by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78508_a_79833]
-
moderna Elévation și anti-moderna lepădare de proiect, prinde, peste vremuri, destul din suflul avangardei. Pe ce fel de cer, așadar, vîndut luminii, sau predat nimicului, strălucesc stelele ei? Am putea încerca să aflăm, urmărindu-i jerbele care se sparg peste prăpăstii, din Zodiac-ul publicat de Ilarie Voronca la editura unu, în 1930, cu un desen și coperta de M.H. Maxy. Douăzeci și patru de poeme, numerotate cu cifre latine, cît pentru zodiile a doi ani puși pereche. Sau douăsprezece zodii și, știm
Ani pereche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7374_a_8699]
-
retorică spectaculoasă. Iar discursul pare să aparțină unuia care, înaintând prin locuri întunecoase, încearcă să le desțelenească: se revoltă, își explică, se căinează, se revoltă, își mângâie spiritul însingurat. Poemele sunt scrise, mai întâi de toate, pentru a umple niște prăpăstii din propriul interior. Dacă au fost, totuși, exprimate, este pentru că au hotărât să se lase, brusc și cu impudoare, văzute. Poetul spune că "în fiecare dintre noi se află un gol în formă de Dumnezeu". Și, în mod firesc, acest
Bijuterii întoarse pe dos by Iulia Iarca () [Corola-journal/Journalistic/7385_a_8710]
-
și a artiștilor care așteptau deja sosirea banilor de la Paris sau ridicarea celor de la București, toți cei interesați de fenomenul artistic românesc în contextul pieței și-au pus nenumărate întrebări și nu au primit nici un răspuns. Cum se explică această prăpastie dintre mesajul pe care l-a transmis spectacolul licitației și bilanțul de cabinet pe care l-au prezentat, ulterior, organizatorii. Dacă unii artiști se mai întreabă și acum, asemenea lul Lefter Popescu din Două loturi, cum, adicătelea, 31%?, o analiză
„De la București la Paris“ și retur (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7394_a_8719]
-
nu mai are muniție, se lasă în genunchi și așteaptă. Tancul oprește lângă arab, se deschide turela și evreul întreabă: - Auzi, arabule, cumperi niște muniție? *** Sloganul electoral al PD-L: Frați români! Iliescu și Constantinescu ne-au adus pe marginea prăpastiei. Numai alegându-l pe Traian Băsescu vom face un pas înainte! Ițic sună la Securitate: - Alo, vedeți că Ștrul are niște lemne ! - Și ce e cu asta? - A găurit și a introdus în fiecare lemn bijuterii, diamante, dolari și, probabil
BANCUL ZILEI: Sloganul electoral al lui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/68549_a_69874]
-
în ceea ce privește inaugurările unor noi construcții sau prezentarea unor invenții.Din această categorie face parte și inaugurarea de joi,a celui mai înalt pod din lume. Autor: Cristina Răduță Are o înălțime de 403 metri și a fost construit deaspura unei prăpastii din munții Sierra Madre Occidental.Podul Baluarte este cea mai nouă parte a unei autostrăzi a Mexicului,care leagă două orașe:Mazatlan,care se găsește pe coasta Oceanului Pacific și orașul Durango,scrie Mediafax. Felipe Calderon,președintele Mexicului,a fost cel
A fost inaugurat cel mai înalt pod din lume - VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/67527_a_68852]
-
fi cutezat una ca asta, de teamă să nu-l trădeze vecinii; „totuși, conform regulilor democrației de partid", Ceaușescu se coboară la vulgara procedură a votului. Intre conjuncția „deși" de la începutul frazei și adverbul „totuși" de la mijlocul ei se cască prăpastia dintre aparență și esență proprie oricărui regim totalitar. Secundo:Ceaușescu uită că, înainte de a supune la vot propunerea formulată de Manea Mănescu, ar fi trebuit să întrebe dacă nu mai există și altele. Iși amintește în ultima clipă și schimbă
Țarul și emulii săi by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/6750_a_8075]
-
l-a determinat pe Dabija să purceadă la a meșteșugi niște mostre semnificative care să vorbească despre relația directă între limbă-teatru-societate. Cu tot ridicolul, deriziunea, ironia, hohotul imens de rîs și, nu la urma urmelor, cu amărăciunea de a constata prăpastia în care viețuim. Destul de liniștiți... Poate și de asta, spectacolul lui Alexandru Dabija de la Teatrul Odeon cu Pyram și Tisbe 4 you mi se pare, o dată în plus, genial. Mi se pare o analiză a lumii noastre și, implicit, a
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]