1,456 matches
-
de ce căzutul se lăsa înduplecat doar de una dintre melodiile călușerești, domolindu-și cazna pe măsură ce începea dansul. Îl minuna acea strădanie a Călușarului ales, canonul modelat în pașii dansului de la capul bolnavului, pe deasupra și jur împrejurul acestuia, până când jucătorul se prăvălea! Aceasta cădere nu-i părea o nevolnicie, o înfrângere, ci mai degrabă o jertfă dăruită Cerului pentru aproapele osândit la grea suferință! Anul acela, în băietan se născuse mare spaimă: Dacă nu avea să-și vestească beteșugul nimeni?! Cum să
FILU de ANGELA DINA în ediţia nr. 1731 din 27 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377563_a_378892]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > ÎNTUNECARE Autor: Tania Nicolescu Publicat în: Ediția nr. 2309 din 27 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Peste oraș înserarea se prăvălește odată cu țipătul stolurilor de ciori - strident precum alarma antiaeriană sau bufnetul capacului de tomberon grăbit să își ascundă conținutul- scurtcircuitând sistemul locomotor al robotului de serviciu căruia doar mâna-i mai zvâcnește în reflexul de a răsfoi butonând la întâmplare
ÎNTUNECARE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377666_a_378995]
-
s-o îngâne... ``Pieta reală`` atât i-a fost dreptul! ............................................................ Aidoma procedeelor păgâne: Agitându-și umbra soldatul era pus Sulița s-o-nfigă-n alba-I făptură... Mareața-ntoarcere la viață-a Lui ``Isus`` I-a-nspăimântat pe cei hrăniți cu ură. S-a prăvălit asupra lor lumină Să poată dispărea în albul ei intens Și,.. iarăși, din lumină în lumină Persistă-o sărbătoare curată de sens... Referință Bibliografică: ICOANĂ DE PAȘTI / Lia Ruse : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1946, Anul VI, 29 aprilie
ICOANĂ DE PAŞTI de LIA RUSE în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378346_a_379675]
-
noi, Te condamnă la osândă, De la timp nu o dobori! Aciuată printre javre De șacali și de coioți, Trece și peste cadravre Și ca s-o oprești nu poți. De șacali și-alte jivine Țara nu mai e scăpată, Se prăvale de la sine De avuție despuiată! Lăcomia stă la pandă Aciuată printre noi, N-are frică de osândă, Nici de-al sărăcimii roi! Referință Bibliografică: Umbrele văzduhului / Constantin Enescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1763, Anul V, 29 octombrie 2015
UMBRELE VĂZDUHULUI de CONSTANTIN ENESCU în ediţia nr. 1763 din 29 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378653_a_379982]
-
fost nevoiți mai întâi să degajăm groapa. Pentru asta am pus mâna pe topoare și ferăstraie, tăind bradul și crengile în bucăți mici, pe care le-am îndepărtat cu grijă ca să nu surpăm marginea gropii și nici să nu se prăvălească ceva în ea. Când am isprăvit treaba elicopterul s-a putut apropia deasupra gropii și s-a putut începe filmarea. Au urmat apoi alte experimente și măsurători. În tot timpul acestor operații, sinistrul obiect a continuat să rămână nemișcat pe
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (6A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2006 din 28 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378909_a_380238]
-
Autorului Vino să alergi cu mine desculță prin ploaia din sufletul meu. Voi strânge picături în căușul palmelor și îți voi ruga setea să le soarbă cu patimă pentru a-ți răcori inima înfierbântată de arșița mistuitoare a dorului-dor. Aud prăvălindu-se în gândurile mele cascadele râsului tău fericit și pe cerul senin al privirii tale nu zăresc niciun nor, nici chiar umbrele gândurilor mele neliniștite. Nu. Nu-mi aduc aminte. Sunt din nou pe piciorul de plai al minunatelor începuturi
VINO! de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380036_a_381365]
-
lungă pe care-l răsucea în fața ei. Printr-o mișcare fulgerătoare, a îndreptat lama către bărbie și a lovit-o puternic cu pumnul în frunte. Din ochii ei au țâșnit milioane de steluțe multicolore și a simțit greutatea unui munte prăvălit pe cap într-o fracțiune de secundă. A căzut moale pe banchetă, eliberând un icnet dureros din gura-i rămasă întredeschisă... ... Când el se forța să scoată zăvorul de jos al porților grele de fier forjat, după ce descuiase destul de greu
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
chef,/ era o înmormântare./ spatele tatei/ întins pe scândura tare./ și în amintire se moare.” Alegoria destul de profundă, sintetizată desigur după cuprinderea în sine a impulsurilor de îngheț sau de fierbere și îmbrăcând forme antitetice care de-a dreptul se prăvălesc în simțuri, nu este un caz de incident în poezia ca un angrenaj care nu are nimic de-a face cu legile fizicii omologate, iar metafizica e tot ce se poate doar un interfugiu justificativ. Iată, deci: „nicotină și durere
LUMINIŢA POTÎRNICHE ÎNTRE ZORI ŞI APUS, NEHOTĂRÂREA FIIND MAI BUNĂ DECÂT CERTITUDINEA HAOSULUI de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381845_a_383174]
-
Iar ca registrul să fie în continuitatea sa convingător, Luminița Potîrniche recurge la un moment covârșitor, să știm unde o găsim, de ce trebuie să o găsim, când - oricând... „eu locuiesc într-o provincie a deplângerii./ căile de acces sunt închise./ prăvălesc piatra tombală/ peste ceea ce vreau să păstrez,/ alții să piardă./ uit și eu din când în când/ dar numai preț de-o secundă,/ apoi vin eternitățile care-mi aduc aminte/ și cât de greu mi-a fost/ să devin muritor
LUMINIŢA POTÎRNICHE ÎNTRE ZORI ŞI APUS, NEHOTĂRÂREA FIIND MAI BUNĂ DECÂT CERTITUDINEA HAOSULUI de DANIEL MARIAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381845_a_383174]
-
mulți și grei de închisoare, atât de generoși dați. Păstorii nu mai erau, iar turma sta încremenită în sârmele cocoțate pe trei rânduri ghimpate. Viața creștină mai gâlgâia pe undeva, pe sub plânsul înăbușit al Gliei înroșite. Surâsul încremenea și el prăvălit peste lanțurile care mușcau hămesite din gleznele uscate. Deseori rugile întemnițaților creștini erau înăbușite de zăngănitul ateu al cătușelor reci. Iertarea pentru călăi se ridica tămâie de pe trupurile frânte ale celor mereu torturați. Lacrimi de foc umezeau duios și deseori
DACII STAU CU PRUNCUL INVITAT LA CINĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2192 din 31 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379264_a_380593]
-
-l îndruma Să o ia rostogolit,unde ciuta lasă urma, Iar eu însoțesc izvorul pe poteca din pădure. Salturi face,stropi aruncă peste tufele de mure. Și-apoi,cănd ajunge-n vale, În dantelă îmi îmbracă stâncă și mi se prăvale În mărgele de argint,ochii mei,într-un alint, Sufletul cu bucurie îl cuprind. Vântul își acorda-arcusul,note-s adierile, De prin brazi îi răspund viorile. Al meu suflet poposește,în căuș de apă rece, Setea își mai domolește și
VRAJA MUNTELUI de CRISTIANA ILIUȚĂ în ediţia nr. 2321 din 09 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379452_a_380781]
-
Acasa > Poeme > Emotie > ULTIMUL VÂSLAȘ Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2329 din 17 mai 2017 Toate Articolele Autorului Din ochi rostogolesc amare lacrimi Pe-ntinsul frământat al mării de pelin, Ce prăvălește peste mine valuri, Fără să-mi lase o clipă de alin. Prind coama alb-a munților de ape Și-ncerc tăria lor s-o domolesc, Cu mângâierea viselor din noapte, Ce tainic peste ele mă-nsoțesc. Și-n depărtările albastre ce
ULTIMUL VÂSLAȘ de DANIEL DAC în ediţia nr. 2329 din 17 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/379483_a_380812]
-
frunză ce-a căzut, Cu fiecare creangă ce îți moare, Parcă înc-o icoană s-a vîndut, Pe-un pumn de-arginți, din naosul cel mare. Și nu mai pot, și simt că mă sufoc Cînd văd cum munții noștri se prăvale, Și-mi vine într-un trunchi să mă îngrop, Și de durere intru prin spitale. Însă, peste durere,-s rușinat Că un blestem ne e rușinea lașă, Ce nu-și salvează un hotar prădat, Mai scump decît copilul alb din
CÎNTEC PENTRU COPACUL UCIS de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381057_a_382386]
-
rând. Sunt un fel de stârpituri, Cei ce pupă-n dos corupt, Fără jenă, în continuu Se agită, dau din plisc! Toate fețele de pernă, Indivizi cu chip de lut, Papagalii și gușații Își fac zestre neîntrerupt. Znobi, hiene, injectații Prăvălesc fără rușine, Jecmănesc cu toți în haită, Țara este în ruină. Inși bezmetici, Cioflingari, ei lingăii, toată pleava Au o singură pornire, Să rămânem goi, tăcuți cu toții. Fie iarnă, fie vară, Fie joi sau fie marți, Se-nvârtesc în jurul cozi
STÂLPII de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 2336 din 24 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381073_a_382402]
-
un moment în lumea copilăriei, când Dumnezeu putea umbla încă printre oameni.” (Ernest Bernea, Colind-Lumini în Necunoscut. Ed. Timpul, Iași, 2000) Călăii temniceri, cu zăngănelele lor brute și-au sumețit teroarea pe crenelele zidurilor în gheretele încremenite de ură, au prăvălit bezna sufletelor lor și ale Stăpânilor-Irozi peste lagăre și închisori, au pus lacăte pe uși și ger pe zăbrele, au înfășat geamurile celulelor în scutece de lemn sau de tablă, să nu se vadă Îngerii de sus și hlamida de
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
factor soteriologic, opus uitării, o întăritură etică.” [Critica Prozei vol. I, 1973-1989. Prozatori (A-G), Ed- Carpathia, 2015, p. 22) Amintirea unui trecut eroic nu doare, ci tămăduiește răul veacului prezent, care a mutilat trupul Nației, peste care s-au prăvălit prăpăstii prea adânci din care țâșnesc gemetele înăbușite și plângerile continue, purificând astfel viitorul Nației dacoromâne. În România Temnițelor regalo-proletare, ateo-comuniste, <> (noțiune împrumutată de la Sora cea mare, roșie) devenise însăși Țara, așa cum corect scria despre patria sa Robert Rojdestvenskii în
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
hotarul dintre vise, unde nimeni nu-i stăpân, vorbele rămân nescrise: Mi le-auzi când ți le-ngân? Inocentă - ce desparte adevărul de minciuni - oare cui îi ține parte când mă cerți, când mă îmbuni? Printre mreje tributare visul se prăvale sec - reazăm gândurilor rare. Eu cu cine mă petrec? Neînvins, dijmuitorul strânge brume pe arac, ferecând în vise dorul. Ce mi-a mai rămas să fac? Dr. Ioan MIRON medic primar de familie și doctor în științe medicale ... Citește mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
mult La hotarul dintre vise,unde nimeni nu-i stăpân,vorbele rămân nescrise: Mi le-auzi când ți le-ngân? Inocentă - ce desparte adevărul de minciuni -oare cui îi ține partecând mă cerți, când mă îmbuni? Printre mreje tributarevisul se prăvale sec -reazăm gândurilor rare.Eu cu cine mă petrec?Neînvins, dijmuitorulstrânge brume pe arac,ferecând în vise dorul.Ce mi-a mai rămas să fac?Dr. Ioan MIRON medic primar de familie și doctor în științe medicale... XIX. SFÂNTĂ MARIA
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381222_a_382551]
-
Înainte ca acesta să se trezească, apucă sticlele cu licori, o luă pe prințesă cu el și ieșiră la suprafață. În urma sa turnă toate licorile magice prin scorbură, pe scări în jos. Pământul prinse a se cutremura și a se prăvăli peste Castelul de Fier, iar Vrăjitorul Întunecat și Balaurul de Foc rămaseră îngropați pentru totdeauna sub dărâmături. Acum, vă dați seama și voi ce ochi a făcut Împăratul Mustață-Sură când la poarta palatului său se trezi cu mezina însoțită de
POVESTEA LUI FLOREA-ZÂMBET DE FLOARE de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1932 din 15 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381443_a_382772]
-
A TATĂLUI Preasfânt,poruncă ai adus, Celei de Dumnezeu aleasă-ntre copile, Ca-n pântecele sfânt,să poarte pe Iisus! A Sfântului Ioan Botezătorul,naștere-ai vestit, Și a Stăpânei tuturor,Măicuță Sfântă și Fecioară, Pecetea morții,la mormânt,ai prăvălit, Când căutai pe Cel,ce pentru noi ,a vrut să moară! Iar Mihail,arhistrategul oștilor cerești, Tu ,sluga Creatorului preacredincioasă, Pe îngerii cei răi,din cer,știut-ai să îi biruiești, Și să-i alungi,din Sfânta Tatălui Dumnezeiască casă
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
A TATĂLUI Preasfânt,poruncă ai adus,Celei de Dumnezeu aleasă-ntre copile,Ca-n pântecele sfânt,să poarte pe Iisus!A Sfântului Ioan Botezătorul,naștere-ai vestit,Și a Stăpânei tuturor,Măicuță Sfântă și Fecioară,Pecetea morții,la mormânt,ai prăvălit,Când căutai pe Cel,ce pentru noi ,a vrut să moară! Iar Mihail,arhistrategul oștilor cerești,Tu ,sluga Creatorului preacredincioasă,Pe îngerii cei răi,din cer,știut-ai să îi biruiești,Și să-i alungi,din Sfânta Tatălui Dumnezeiască casă
CONSTANTIN URSU [Corola-blog/BlogPost/380779_a_382108]
-
Să n-ai habar Cine ești tu ? Să vrei alt eu E degradant ! Pășește demn ! În tine e acel îndemn De-a fi tot tu mai bun mereu. Adaugă să te-mplinești! Păstrează miezul firii tale! Altfel, când greul se prăvale, Vei părăsi chiar ce iubești! Nimic nu-i scris! Predestinat E-n fiecare dintre noi Să creadă-n stele sau noroi, Fie femeie ori bărbat. 09.10.2015 *** Din volumul "Clonapolis" programat să fie lansat la Editura Coresi în Aprilie
DESTINUL PĂPUŞAR de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2216 din 24 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374312_a_375641]
-
Ce urlete, torturi și schingiuiri!... Ce plânsete, ce jale, ce durere!... Câmpul era plin de cioturi, de oase și hoituri, croncănitorii nu mai pridideau cu prada, umplând cămările palatului. Supușii împărăției, care mai scăpaseră, gemeau disperați sub dealurile de omăt prăvălite de Nămețilă. Iepurii, veverițele și tot ce mai rămăsese viu prin pădure se dădeau prinși de lupul Colț Fioros. Copacii pădurilor, se lăsau loviți de Viscorilă, iar pomii erau smulși de acest turbat, care-i ducea în grădinile din Țara
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
CU GREU M-am resemnat cu greu, cu îndârjire, Cu buze strânse-am refuzat otravă, Zbătându-mă din greu cu-mpotrivire Nevrând să-i gust durerii slavă. Plesnita aspru peste ochi și gură Înfrânta de opreliști fără număr, M-am prăvălit, nemernica făptura, Căzută în genunchi,fără să murmur! Acum merg liniștită că asinul Nainte, înapoi cum vrea Stăpânul, Mi-e caldă suferință că o soră Nu se-ntrevede drum în depărtare, Ascunsă-i deocamdată orice zare, Mă las vârtejului stârnit
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374404_a_375733]
-
M-AM RESEMNAT CU GREUM-am resemnat cu greu, cu îndârjire,Cu buze strânse-am refuzat otravă,Zbătându-mă din greu cu-mpotrivireNevrând să-i gust durerii slava.Plesnită aspru peste ochi și gurăînfrântă de opreliști fără număr,M-am prăvălit, nemernica făptura,Căzută în genunchi,fără să murmur! Acum merg liniștită că asinulNainte, înapoi cum vrea Stăpânul,Mi-e caldă suferință că o sorăNu se-ntrevede drum în depărtare,Ascunsă-i deocamdată orice zare,Mă las vârtejului stârnit de hora
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/374404_a_375733]