2,533 matches
-
avem date sigure din anul 1866, după un act de deces: „Leiba Aron, 55 ani, comersant, declară încetarea din viață a lui Israel Hușlă (50 de ani), fiu al lui Hușlă Marcu și al Ita Marcu (decedată)”. Aceșștia au avut prăvălie în satul Fruntești și Filipeni. În satul Lunca a avut prăvălie Zingher Salemi și cu soția sa, Berta, Riugher Aron-Leibu și Sapsi Solomon. Pentru anul 1889 erau în comuna Filipeni 21 comercianți români și 5 străini, iar în lucrarea „Dicționarul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Leiba Aron, 55 ani, comersant, declară încetarea din viață a lui Israel Hușlă (50 de ani), fiu al lui Hușlă Marcu și al Ita Marcu (decedată)”. Aceșștia au avut prăvălie în satul Fruntești și Filipeni. În satul Lunca a avut prăvălie Zingher Salemi și cu soția sa, Berta, Riugher Aron-Leibu și Sapsi Solomon. Pentru anul 1889 erau în comuna Filipeni 21 comercianți români și 5 străini, iar în lucrarea „Dicționarul geografică al județului Bacău” se arată că în 1891 erau 6
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
geografică al județului Bacău” se arată că în 1891 erau 6 cârciumi și 12 comercianți, din care 4 erau în satul Lunca. În anul 1900, în casa lui 220 Irimia Pușcuță, avea dugheană evreul Faibiș, iar în satul Fruntești avea prăvălie Ușer. La recensământul din 1912 sunt menționate cârciumile din comuna Filipeni: câte o cârciumă în Lunca, în Slobozia - Filipeni, Fruntești și două în Mărăști. Fiul lui Faibiș, care a ținut dugheană în Lunca a fost Pavel, însurat și cu copii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
trăiau în păduri, în stare naturală, și din fructe. Zahărul obținut din sfecla de zahăr este la noi de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când s-au construit și primele fabrici (Sascut, Roman, Chitila). În cantități mici era adusă în prăvălii; țăranii apelau rar la produsele din comerț, deoarece ei își produceau cele necesare traiului zilnică în gospodărie și, pe de altă parte, banii erau puțini într-o economie autarhică. Mult mai târziu, prin 1947-1948, comuna primea repartiția de zahăr - 293
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
introdusă în alimentație. La fel și cu untdelemnul, nu și se zicea ulei, obținut din semințe de floarea soarelui, bostan, în instalații numite oloinițe; s-a renunțat să se mai producă manual. Reluarea desfacerii mărfurilor prin comerțul cu amănuntul în prăvăliile și magazinele sătești, chiar dacă se făcea un comerț de întâmpinare, de preluare a produselor gospodăriei țărănești la prețuri mici, a asigurat, din punct de vedere alimentar, dulciurile pentru cei mici - bomboane de toate felurile, marmeladă și halva. Trebuie observată schimbarea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
completau reciproc. Mai întâi aveau loc pregătirile pentru hram: purificarea casei, a gospodăriei întregi, se făcea curățenie, se spăla, se văruia, dublată de purificarea sufletească, prin sfânta împărtășanie. Gospodarii păstrau în mod special pentru hram alimente și băutură, cumpărau din prăvălii ceea ce nu se producea în gospodărie. Se pregăteau multe bucate, deoarece la masa de hram participau familia, rudele și toți cei chemați și nechemați, veniți de prin alte sate. Se tăiau multe păsări pentru răcituri și friptură, se cocea pâine
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
unde mulți și-au pierdut viața, din toate clasele și categoriile sociale. Prin sate, noul regim se răfuia cu „chiaburii”, cu preoții, cu învățătorii, cu foștii proprietari, cu cei care avuseseră o moară, o mașină de treierat, un tractor, o prăvălie, un cazan de țuică și, în paralel, erau luați în brațe săracii, calicii, leneșii, folosiți ca masă de manevră. Din comuna Filipeni au fost ridicați, interogați, judecați și condamnați pentru delicte politice, pentru acțiuni împotriva ordinei de drept, numeroși cetățeni
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
acum de secuio-maghiari. Partidul Muncitorescă Român, creat în februarie 1948, a rămasă cu acest nume până în 1965, când devine Partidul Comunist Român, iar Republica Populară Română devine Republica Socialist România. La sate au fost create cooperativele de desfacere a mărfurilor, prăvălii, magazine mixte, care preluau la prețuri derizorii produsele gospodăriilor țărănești. Morile vechilor proprietari au fost lăsate să funcționeze în continuare, dar li sau impusă obligații mari și nu primeau cota de carburant ca să macine pentru toți. S-a ajunsă până
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
argintie ne-a deschis ușa. Privirea lui acvilină s-a oprit asupra mea, impenetrabilă. — Bună ziua, Isaac. Acesta e fiul meu Daniel, a anunțat tata. În curînd va Împlini unsprezece ani, iar Într-o bună zi el se va ocupa de prăvălie. A ajuns la vîrsta potrivită ca să cunoască locul ăsta. Numitul Isaac ne-a poftit să intrăm cu o ușoară Încuviințare. O penumbră albăstrie acoperea totul, insinuînd numai crîmpeie dintr-o scară de marmură și o galerie de fresce populate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să ajungă aici. În locul acesta, cărțile de care nimeni nu-și mai amintește, cărțile care s-au pierdut În timp, trăiesc pentru totdeauna, așteptînd să ajungă Într-o bună zi În mîinile unui nou cititor, ale unui nou spirit. În prăvălie noi le vindem și le cumpărăm, Însă În realitate cărțile nu au stăpîn. Fiecare carte pe care o vezi aici a fost cel mai bun prieten al cuiva. Acum nu ne mai au decît pe noi, Daniel. Crezi că vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
flușturatic. Pe lîngă aceste Însușiri, Barceló poseda o memorie de elefant și o pedanterie cu nimic mai prejos decît purtările și sonoritatea glasului, Însă dacă cineva se pricepea la cărți ciudate, el era acela. În acea după-amiază, după ce a Închis prăvălia, tata a sugerat să ne Îndreptăm spre cafeneaua Els Quatre Gats de pe strada Montsió, unde Barceló și fîrtații lui țineau un cenaclu bibliofil despre poeți blestemați, limbi moarte și capodopere lăsate În seama moliilor. Els Quatre Gats se găsea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să devin romancier și să duc o viață de melodramă. Rădăcina iluziei mele literare, În afară de acea minunată simplitate cu care se vede totul la cinci ani, era o minunată piesă de meșteșug și de precizie care stătea expusă Într-o prăvălie de stilouri de pe strada Anselmo Clavé, chiar În spatele Consiliului Militar. Obiectul devoțiunii mele, un somptuos stilou negru garnisit cu Dumnezeu știe cîte rafinamente și titluri, prezida vitrina ca și cînd ar fi fost vorba de una din bijuteriile coroanei. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
putut scrie eu cu stiloul acela ar fi ajuns pretutindeni, inclusiv În acel loc de neînțeles unde tatăl meu spunea că se dusese mama și de unde ea nu se mai Întorcea. Într-o zi s-a Întîmplat să intrăm În prăvălie și să Întrebăm de fericita sculă. Se dovedi că acela era regele stilourilor, un Montblanc Meinsterstück de serie limitată, care aparținuse, sau așa ne asigura vînzătorul cu solemnitate, nici mai mult, nici mai puțin decît lui Victor Hugo. Din acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
facem cîte-o plimbare prin piață ori pînă la catedrală. Clarei Îi plăcea mult să se așeze și să asculte murmurul lumii În claustru și să ghicească ecoul pașilor pe străduțele din piatră. Mă ruga să-i descriu fațadele, oamenii, mașinile, prăvăliile, felinarele și vitrinele pe lîngă care treceam. Adesea mă lua de braț, iar eu o călăuzeam prin Barcelona noastră aparte, una pe care numai ea și cu mine o puteam vedea. Mereu ajungeam la o lăptărie din strada Petritxol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
alergat să mă adăpostesc sub arcadele de pe strada Fernando. Mi s-a părut că zăresc contururi de umbre tîrÎndu-se În urma mea. Am căutat În mănunchiul de chei setul pe care mi-l dăduse Barceló. Aveam cu mine cheile de la prăvălie, de la apartamentul de pe Santa Ana și de la locuința familiei Barceló. Unul dintre vagabonzi Înaintă spre mine, murmurînd dacă Îl puteam lăsa să-și petreacă noaptea În vestibul. Închisei ușa Înainte să-și fi terminat fraza. Scara era un puț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
-o Cabestany, fiindcă, ea susținea că a stat la un hotel. Fata mea era pe atunci nemăritată, iar, după impresiile mele, Carax umbla cam prostit după ea. Nuria mea e din acelea care sfărîmă inimi numai cît intră Într-o prăvălie. — Care va să zică, erau amanți? — Dumitale Îți place foiletonul, eh? Uite, eu În viața privată a Nuriei nu m-am băgat niciodată, fiindcă nici a mea nu-i tocmai bună de pus În ramă. Dacă Într-o bună zi vei avea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
sincer, nu trece o zi fără să-mi aduc aminte de ea, de plimbările pe care le făceam pînă la ruinele Expoziției Universale din 1888 și cum rîdea de mine cînd Îi citeam poeziile pe care le scriam În dosul prăvăliei de cîrnați și de coloniale a unchiului meu Leopoldo. Îmi amintesc pînă și de fața unei țigănci care ne-a ghicit În palmă pe plaja de la Bogatell și ne-a spus că vom fi Împreună toată viața. În felul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Întregi de viață În stradă. Sărmanul nici nu avea idee Încotro Îl duceam, și am remarcat În privirea lui o anumită teamă și o neliniște crescîndă, pe care se străduia să o ascundă sub vorbăria nesfîrșită. CÎnd am ajuns la prăvălie, cerșetorul mi-a aruncat o privire plină de Îngrijorare. — Haideți, intrați. Aceasta e librăria tatălui meu, căruia vreau să vă prezint. Cerșetorul s-a chircit Într-un mănunchi de jeg și de teamă. — Nu, nu, În nici un caz, pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
mergem pe jos pînă la Can Solé. Fermín Romero de Torres bîigui ceva neinteligibil. Tata, fără să-și abandoneze zîmbetul, Îl conduse spre portal și, practic, trebui să-l tîrască pe scări În sus pînă la apartament, În timp ce eu Închideam prăvălia. Cu multă oratorie și adoptînd o tactică de Învăluire, am izbutit să-l vîrÎm În cadă și să-l despuiem de zdrențe. Gol, părea o fotografie din război și tremura ca un pui jumulit. Avea semne adînci la Încheieturi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Și dumneavoastră dați-mi cheia aceea, vă rog. Doctorul Baró era un burlac insomniac ce-și petrecea nopțile citindu-l pe Zola și privind stereograme cu domnișoare În lenjerie intimă spre a-și alunga plictisul. Era un client obișnuit al prăvăliei tatei și el Însuși se califica drept un măcelar de mîna a doua, Însă avea mai mult fler În a nimeri diagnosticele decît aveau cei mai mulți dintre medicii bogătașilor, cu cabinete pe strada Muntaner. Mare parte din clientela sa era compusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
12 Primul efect al sosirii lui Fermín se făcu simțit repede: am descoperit că aveam mult mai mult timp liber. CÎnd Fermín nu pleca la vînătoare de volume exotice pentru a satisface comenzile clienților, se Îndeletnicea cu organizarea stocurilor din prăvălie, cu conceperea de stratageme de promoție comercială În cartier, cu lustruirea firmei și a vitrinelor ori cu redarea strălucirii cotoarelor de cărți de pe rafturi, cu o cîrpă și cu alcool. Dată fiind conjunctura, am optat pentru a-mi investi timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Armata, căsătoria, Biserica și banca: cei patru călăreți ai Apocalipsei. Da, da, rîdeți domniile voastre. GÎndirea anarhică și libertară a lui Fermín Romero de Torres avea să pericliteze o după-amiază de octombrie cînd, prin cine știe ce Înrîuriri ale destinului, am primit, la prăvălie, vizita unei vechi prietene. Tata se dusese să facă o evaluare a unei colecții de cărți la Argentona și nu avea să se Întoarcă pînă la căderea nopții. Eu am rămas să mă ocup de tejghea, În timp ce Fermín, cu manevrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ar plăcea să-i fac un cadou. Eu mă gîndisem să-i dăruiesc o carte bună, cu multe litere și cu puține ștampe, Însă cum sînt cam mocăită și nu mă pricep... Înainte să fi apucat eu să-i răspund, prăvălia s-a zguduit cu un bubuit artileristic atunci cînd s-au precipitat, din Înălțimi, niște opere complete ale lui Blasco Ibáñez, cu coperte tari. Bernarda și cu mine ne-am ridicat privirile, tresărind. Fermín aluneca pe scări În jos ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vă invit la masă, zise Fermín, netezindu-și părul. — Hai, femeie, am Încurajat-o eu. Ai să vezi ce bine ai să te simți. Uite, ți-o Împachetez eu În timp ce Fermín Își ia jacheta. Fermín a dat fuga În dosul prăvăliei să se pieptene, să se parfumeze și să-și tragă pardesiul. I-am strecurat cîțiva duros de la casă ca s-o poată invita pe Bernarda. Unde s-o duc? Îmi șopti el, emoționat ca un copil. Eu aș duce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
plecînd la braț, pierzîndu-se pe strada Santa Ana, gîndindu-mă că, poate, cineva de sus veghea și, măcar o dată, Îi va Îngădui acelei perechi cîteva picături de fericire. Am atîrnat afișul cu Închis În vitrină. Am Întîrziat un moment În dosul prăvăliei ca să răsfoiesc registrul unde tata Își nota comenzile și am auzit sunînd clopoțelul de deasupra ușii care se deschidea. Am crezut că era Fermín, care uitase ceva, sau poate tata, care se Întorsese de la Argentona. — Cine-i? Trecură cîteva secunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]