966 matches
-
De pildă: "În țara cu fluturi albaștri / Printre aștri / O zână bună cu pistrui / Sta cocoțată-n gutui..." Cum ți se pare? Inginerul clătină din cap edificat: ― Clarisim! În bucătărie mirosea a chiftele și a praf pentru gândaci. Ionescu dădu preșul la o parte și ridică chepengul. Coborî primul scara. Se opri pe ultima treaptă aruncând o privire circulară prin pivniță. De zid stăteau rezemate o sanie cu spătarul rupt și un trepied pentru pomul de Crăciun. În spatele unei lăzi răsturnate
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de oră avea să devină insuportabilă. Îmbrăcă oftând capotul și ieși în hol. Trecu indiferentă pe lângă ușile înalte, cu clanțe de bronz. A Melaniei Lupu era cea mai lustruită. De cheile lăsate totdeauna afară atârnau clopoței albaștri, lucrați cu iglița. Preșul lui Grigore Popa fusese asigurat cu sârmă și două șireturi de piele bătute în ușor. Să nu-l fure cineva... Ușa lui Panaitescu, mută, oarbă, fără cel puțin o carte de vizită, nu lăsa să se ghicească nimic. Dar ea
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Maggie începu să tremure. Nu era frig, dar în aer plutea totuși un soi de răceală. Casa aceea fusese un loc al morții, de două ori. Îl admira pe Uri pentru faptul că era în stare să pună piciorul acolo. Preșul de la intrare era acoperit de bilețele și scrisori: urări de bine din străinătate, fără îndoială. Toți ceilalți se aflau acum în casa surorii lui Uri, unde continua doliul pentru tatăl său și unde va începe doliul pentru mama sa imediat ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe un’ să intre-n pușcărie găsesc îndat’. La-nchisoare îți dă regulat ceva de halit. Da’ eu mai bine mor de foame afară. Mai bine frec podelele la curve decât să fiu la-nchisoare și să fac tăblițe de-nmatriculare, preșuri, curele și alte rahaturi. Prost fusei să mă las prins ca șoarecu-n capcană la Bucuria Nopții! Tre’ să văd eu singur ce-am să fac. — Eu to’ zic să te duci la poliție și să le spui c-ai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
îndeplinindu-și obligațiile de paznic al casei, supraveghind împrejurimile, Dacă n-o fi fugit, Orice se poate întâmpla în viață, dar nu cred. Neliniștit, temător, Cipriano Algor deschise brusc ușa și aproape se împiedică de câine. Găsit stătea întins pe preș, în fața pragului, cu botul întors spre intrare. Se ridică văzându-și stăpânul și așteptă. E aici, anunță olarul, Văd, spuse Marta dinăuntru. Cipriano Algor dădu să închidă ușa, Se uită la mine, spuse, N-o să fie singura dată, Ce fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
iezuiții n-au putut ști că În 1584 Întâlnirea a eșuat“. „Însă nu trebuie să uităm“, observa Diotallevi, „că, după câte-mi spun mie creștinii, iezuiții ăștia erau oameni de fier, care nu se lăsau atât de ușor duși cu preșul“. „Ah, În privința asta“, zisese Belbo, „un iezuit Înfulecă doi templieri la prânz și doi la cină. Au fost și ei dizolvați, și Încă de mai multe ori, și toate guvernele din Europa s-au amestecat aici, și totuși ei rezistă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
capul. — Ne-am mirat că nu ți-ai dat seama mai devreme, spuse Carrie blând, descuindu-și mașina, care era parcată la câțiva metri mai încolo, în timp ce taxiul în care se afla Laurence dispărea. Halal ziaristă! Nu te ducea cu preșul, apropo. Chiar credea că e îndrăgostit de tine până să mă întorc eu. Vezi tu, eu îl înțeleg mai bine. — Cum rămâne cu Jack în toată povestea asta? — Nu știe încă. Ochii negri ai lui Carrie o priviră sfidător. — Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
porțiuni netede de pietriș, după care, printre niște stîlpi de piatră, pătrundem Într-un garaj acoperit cu plante agățătoare. Ne dăm jos și grăbim pe vechea cărare către casă. Împingem o ușă grea din stejar și găsim un bilet pe preșul din fața ei. Dan, Ellie și gașcă, Ne-am dus În sat după mîncare. Faceți-vă comozi. Prosoape lîngă piscină. Distracție plăcută! Cu drag, mami și tati — Așa, zice Gregory trîntind bagajele chiar după ce intrăm. Ce ziceți de o baie? Trish
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
atingându-mi din când în când obrazul, frunzele late foșneau și mirosea ca atunci când se cosește iarba, numai că mult mai tare. Ajungând la etajul patru, m-am oprit în fața ușii și m-am aplecat, așezând cu grijă florile pe preș, am deschis ușa tiptil și, pășind peste ele, am rămas nemișcat, cu urechile ciulite, în întunericul din antreu. Mama nu se trezise încă, le-am dus deci direct în bucătărie, le-am așezat pe masă, am scos din cămară, de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o las să-și bage nasul și coada cât vrea ea. — A mai sosit o livrare pentru tine, draga mea, spune. De data asta de la curățătorie. Ți le aduc imediat. — Mersi, spun recunoscătoare, deschizând larg ușa de la apartamentul meu. Pe preșul de la intrare e un maldăr de broșuri publicitare, pe care le mătur cu ușa, spre teancul mai mare format în hol, lângă perete. Mi-am pus în gând să le dau la maculatură, când o să am puțin timp. E pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de partea mea, atunci o să fie și ceilalți. — O fată super. Tresar la auzul glasului lui Trish, din ce în ce mai aproape. — Sigur că am să-i verific recomandările, dar, Gillian, mă pricep foarte bine să citesc oamenii. Nu mă duce nimeni nu preșul așa ușor... Trish dă colțul cu un mobil la ureche, și mă îndepărtez grăbită de telefon. — Samantha ! spune surprinsă. Ce faci ? Încă nu te-ai îmbrăcat ? Hai, repejor, te rog ! Dispare după alt colț și eu fug înapoi în camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
doare fiecare mușchi din corp, chiar și mușchi de care habar n-aveam că-i am. Mă simt de parcă aș fi alergat la maraton. Sau aș fi trecut înot Canalul Mânecii. Și încă n-am lustruit lemnăria și n-am bătut preșurile. — E... mai greu decât am crezut, zic într-un final. Mult mai greu. — Îhâm. Încuviințează, privindu-mă mai atent. Ce-ai pățit la păr ? — Clor, zic scurt. Când spălam WC-ul. Pufnește într-un râs înfundat, dar nu mă uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mic dejun cu toast, suc de portocale și marmeladă de ghimbir, și o ceașcă de cafea. Și am să citesc ziarul, din scoarță-n scoarță. Asta o să dureze până pe la ora unșpe, după care văd eu ce fac. Găsesc pe preșul de la intrare un exemplar din The Times și vin cu el în bucătărie, exact în clipa în care feliile de pâine sar din prăjitor. Asta da viață. Mă așez lângă fereastră, crănțănind din pâinea prăjită, sorbind din cafea și răsfoind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ai dat pe spate ! Acum arăt ca un Iisus care a luat ceva la bord. Nu sunt prea convinsă că în felul ăsta îmi sporesc șansele. Cobor, trag draperiile, lăsând să intre lumina puternică a dimineții, și ridic ziarele de pe preș. Răsfoiesc rapid Cotswold Property Magazine ca să văd cât costă o casă aici, când sună telefonul. La ușă e un tip în uniformă, cu un clipboard în mână, și în spatele lui, pe alee, e parcată o dubiță. — Aveți o livrare de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de părul meu cel nou. De fiecare dată când trec pe lângă o suprafață cu luciu mă opresc și mă admir, îmi dau părul pe spate și îl admir cum se revarsă într-o coamă bogată de culoarea caramelului. Aspir sub preș. Fâl. Aspir sub măsuța de cafea. Fâl. Fâl. Nu m-am gândit niciodată să-mi vopsesc părul. Oare ce alte lucruri senzaționale am ratat ? — A, Samantha. Ridic privirea și îl văd pe Eddie intrând în cameră, cu sacou și cravată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din lift. E aproape identic cu etajul meu - aceeași mochetă, același tapet, aceleași lămpi. Doar că ușile au alte numere. 31 și 32. Nu-mi amintesc pe care dintre ele o caut așa că, până la urmă, optez pentru 31. Are un preș mai moale. Mă las jos pe podea, îmi las geanta jos, mă rezem de ușă și încep să aștept. În momentul în care Ketterman iese din lift, sunt stoarsă de orice vlagă. Stau aici de trei ore întregi, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe bune acum, ce făceați ? — Făceam sex, OK ? spune Lissy agitată. E noul meu prieten și... asta făceam ! Acum lasă-mă În pace. Se ridică fîstîcită, Împrăștiind firimituri de pîine prăjită peste tot și iese din cameră, Împiedicîndu-se ușor de preș. Mă uit În urma ei, siderată. De ce minte ? Oare ce naiba făcea acolo ? Pentru numele lui Dumnezeu, ce poate fi mai jenant ca sexul ? SÎnt atît de intrigată că aproape mi-a revenit buna dispoziție. Sinceră să fiu, nu e cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
argent. Totul se scaldă într-o lumină roză, movă, arămie, de pe altă lume, mai strălucită, iar din pietre și lucruri, chiar și din blocuri și din ferestre termopan și din bulgării de noroi înghețat și din corciturile făcute colăcel pe preșul din fața scării C începe să se ridice, ca în fiecare seară de vreo săptămână încoace, un soi de nimb roz, cum numai într-un oraș poluat din zona temperată, iarna după anul nou, se poate ivi. Exact la același ceas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
pe dormeză și își face temele pe lada de așternuturi. Doamna învățătoare l-a turnat. Acum are de copiat zece pagini la educația limbajului și tabla înmulțirii la aritmetică. De parcă nu știe el să înmulțească. Mureș doarme în fața ușii, pe preș. Din când în când se ridică și își schimbă poziția și când se freacă de ușă cu partea din spate, parcă se cutremură toată casa. Lui Iliuță îi crește inima. Cu asemenea prieten, nu-i mai e teamă de nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
mic și tare care face zgomot când lovește dușumeaua. Femeia se așează în genunchi și începe să caute pe dibuite, nu vrea să aprindă lumina să trezească copilul. Felinarul din poartă ajunge. În sfârșit mâna pipăie ceva tare, la marginea preșului. Degetele știu deja ce e. ─ Prost am mai dus-o noi, omule, murmură nevasta. Și cu inelul de tinichea între degetul mare și cel arătător de la mâna stângă, femeia se ridică, deschide ușa cu dreapta și aruncă verigheta cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
ușă, o deschide în noapte și scuipă. ─ Ptiu! Ptiu! Musca! Să nu te mai prinz pe-aici! Așa să ne-ajute Dumnezeu. Și își face cruce. Și după ce închide ușa la loc, Mureș vine și se așează din nou pe preș. Tudorel: Hai că m-am încurcat de tot cât ai fost tu plecat. Angheluță: Cum așa? Văd că-ți iese. Tudorel: Până la urmă, dar mi-a luat o groază. M-a zăpăcit vremea asta, ba dimineață, ba seară, dimineață, seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
bine, hai, ne vedem mâine. Noapte bună! ─ Noapte bună! Laboratorul miroase plăcut a hidrocarburi aromatice cu cicluri lungi. Alexandru poartă halat alb și ochelari de protecție. Stă pe un taburet rotativ, la nișă, studiind niște plăci de electroforeză. Arată ca preșurile colorate pe care le țese bunică-sa la Călugărițe, iarnă de iarnă. Preșuri de rugăciune, îi trece prin cap. Dar pentru ce ne rugăm? Profesorul Varga l-a lăsat să termine el de citit rezultatele. Le notează atent în agendă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
hidrocarburi aromatice cu cicluri lungi. Alexandru poartă halat alb și ochelari de protecție. Stă pe un taburet rotativ, la nișă, studiind niște plăci de electroforeză. Arată ca preșurile colorate pe care le țese bunică-sa la Călugărițe, iarnă de iarnă. Preșuri de rugăciune, îi trece prin cap. Dar pentru ce ne rugăm? Profesorul Varga l-a lăsat să termine el de citit rezultatele. Le notează atent în agendă. 3Q ................2 J 1A ................4 K 1A ................3 Q Și așa mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
duceau viața tihnită topindu-se în soarele amiezii, căci, chiar dacă era octombrie-noiembrie, căldura încă nu părăsise pământul, dar natura are niște căi efectiv ciudate, se trezește Burtosu din toropeala lui, se smulge din culcușul oferit de tanti Silvia și Hector (preșuri vechi), vine la mine și începe să mă latre de parcă m-ar cunoaște de o grămadă de vreme, eu eram ăla care l-am bătut când era mic, eu l-am spânzurat, eu am vrut să-l înec... Ce porcărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-o doamna Duffield mai veselă decât se simțea. În calitate de principală confidentă a lui Alice, era la curent cu toate detaliile. Inclusiv cu amenințarea privind răpirea nepoatei. Până acum reușise, cu eroism, să-și țină sentimentele vulcanice pe acest subiect sub preș. —Ei, știi, i-a răspuns Alice absentă, surâzându-i Rosei care împingea în sus butonul de volum cu mânuțele ei grăsuțe. „Bobby Shaftoe“ a izbucnit asurzitor. Nu, draga mea, nu știu. Spune-mi. Alice a tăcut, apoi cuvintele i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]