4,908 matches
-
zece ani. Mai dând unul, mai lăsând altul, am ajuns a fi și cu jupâneasa Ilinca în bună prietenie. Numai cât am s-o ocărăsc pentru că te-a ținut atâta vreme departe de ochi care ar fi știut a te prețui cum se cuvine. LIANA (din când în când, se uită în registrul din fața ei și notează pe o filă): Domnia ta, căpitane, pari a te pricepe de minune la afaceri, întocmai ca un neguțător. Nu-i rău, pentru că nu se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
de-o pildă, de câtă vreme slujești măriei sale, lui Gând-Împărat? PÂRJOL: Apoi să tot fie vreo cincisprezece ani. Am venit aici căpetenie de pâlc, pe urmă am fost căpetenie de ceată, și-acuma, în urmă, de vreo cinci ani, Măria Sa, prețuindu-mi credința, m-a așezat căpetenie peste toți oștenii din cetatea de scaun. LIANA: Așa. Și-n toți acești cincisprezece ani, la multe bătălii și războaie ai luat parte? PÂRJOL: Nu. De ce să spun c-am luat parte, dacă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să-ți taie capul, frate Pricină! PRICINĂ: Mă aflu întru totul rușinat, și mărturisesc asta fără sfială la toți aici de față. Fata mea cea mai mică, Liana, a dovedit cumințenie, răbdare și minte, iară eu n-am știut-o prețui cum se cuvine, după cum n-am cunoscut-o când am intrat în casa asta. Să aflați domniile voastre că nu mi-a fost îndemână știind-o pierdută-n lume, însă m-am îndărătnicit și n-am vrut să caut cam unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
era dacă veneai și astăzi la aceeași oră. Dacă tu, de pildă, vii la ora patru după-amiază, eu încă de la trei voi începe să fiu fericită. Spre ora patru mă vor cuprinde un freamăt și o neliniște. Voi descoperi cât prețuiește fericirea! Dar dacă vii la voia întâmplării, eu n-am să știu niciodată la care ceas să-mi împodobesc sufletul. Ne trebuie rituri. MICUL PRINȚ: Ce-i acela rit? VULPEA: E și el ceva cu totul dat uitării. E ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cugetase. Desăvârșirea atinsă prin împlinirea propriului țel - la acest lucru visa bărbatul în chipul cel mai puternic și mai nestăpânit, deoarece acesta semnifica singurul său imperativ, iar rezultatul acestuia ar fi însemnat un trofeu personal, pe care l-ar fi prețuit pentru totdeauna și care iar fi adus cu adevărat împlinirea. Când se gândea la toate astea, dintr-odată devenea nerăbdător. Însă, în viață, uneori se întâmplă a se ivi piedici în drumul spre atingerea scopului râvnit, care, puse laolaltă în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
-și păstreze în preajmă doar mănunchiul de suflete ce le socotea el ca fiindu-i cu adevărat apropiate, pe restul renegându-le. Și, la urma urmelor, nici măcar nu se afla într-o situație străină multora dintre noi, căci, oricât de prețuit și de popular ai fi printre ceilalți deseori, nu prea ai nevoie de mai mult de câteva degete de la o singură mână, pentru a-ți putea număra adevărații prieteni. Mai mult chiar, la unii, această mână se întâmplă să rămână
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
minuni, și mai apoi se consternau până la pământ, de mai multe ori. Toate acestea făceau parte din ritual. „Să le fie de bine!”. Nici nu știți cât de mult Îndrăgesc „neîngrădirea”! O, tu, Mărite Anonim, nici nu știi cât te prețuiesc, lăsându-mi libertatea de a alerga liberă pe toate căile necunoscute și nebătătorite! De asemenea, cunoști prețul pe care l plătesc pentru aceste acerbe rătăciri În pustie... Să revenim... Privind mai bine la femeia care tocmai intrase, ce să văd
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Dragii tatei, viața nu e ușoară, dar cel mai mult o complicăm noi singuri, din cauza că nu știm concret ce dorim de la ea. În viață, niciodată, nu vom putea avea tot ce ne dorim, dar trebuie să ne învățăm a prețui ceea ce avem. Avut nu este cel ce are multe, ci cel ce nu are nevoie de multe. Alergarea și lăcomia după avere te fac să-ți pierzi anii și sănătatea, să-ți pierzi liniștea. Cel ce aleargă să-și adune
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
viață: „Dragii tatei, viața nu e ușoară, dar cel mai mult o complicăm noi singuri, din cauză că nu știm concret ce dorim de la ea. În viață, niciodată, nu vom putea avea tot ce ne dorim, dar trebuie să ne învățăm a prețui ceea ce avem. Avut nu este cel ce are multe, ci cel ce nu are nevoie de multe. Alergarea și lăcomia după avere te fac să-ți pierzi anii și sănătatea, să-ți pierzi liniștea. Cel ce aleargă să-și adune
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
și îndreptată împotriva puterii (tabelul 22). Există, de asemenea, diferențe între orientările participativă și democratică. Orientarea participativă, atunci când este comparată cu cea democratică, este caracteristică persoanelor tradiționaliste, puternic atașate de propria localitate și religie. Grupul cu orientare democratică pare să prețuiască mult mai mult starea de libertate din prezent față de situația din perioada comunistă. Acest aspect nu pare să fie relevant pentru grupul participativ. Pe de altă parte, grupurile autoritar și rebel sunt de părere că înainte de 1989 era mai multă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1923_a_3248]
-
zice tata zâmbind. Țiganul e din ce în ce mai nedumerit. Se pare că e prea complicată lumea împăraților și cea a oamenilor cu avere, se gândește țiganul, de aceea nu este în stare să poarte o vorbă cu miez cu acest om. Îl prețuiește fiindcă de câte ori îl întâlnește prin hotar sau pe ulițele satului îl ia în căruță și îl duce până în vârful dealului, acolo spre ultimele case, de unde poate ușor să se scoboare la vale să-și vândă măturoaiele. De câte ori îl îmbie pe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
din raze de soare. Bulibașa îl invită pe avocat să onoreze masa, îmbiindu-l să-și toarne în farfurie primul polonic din cazanul cu șah masasa balanăsa, așa cum se obișnuia a fi cinstit un oaspete ales, care la rândul lui prețuia onoarea ce i se făcea. Petrecerea dură toată ziua. Tineri și bătrâni, femei și fete, secondați de puradei și danci, se întreceau în cântece și dansuri ritmice, însuflețind fără opreliști explozia unei bucurii lipsită de orice îngrădire. Seara se pregătea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și bătrâni, femei și fete, secondați de puradei și danci, se întreceau în cântece și dansuri ritmice, însuflețind fără opreliști explozia unei bucurii lipsită de orice îngrădire. Seara se pregătea să tragă zăvoarele peste această zi, în care oamenii șatrei prețuiseră fiecare clipă ca și cum ar fi fost ultima din existența lor. Se întețiră focurile pornite din timpul zilei. Pentru a spori lumina, se plantară făclii în jurul meselor ce ridicau fuioare de fum alb-cenușiu, ca o ofrandă adusă de etnie Cerului care
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
un solax. Jurământul miresei se făcea pe banii de la salbă, mirele având din acel moment puterea de viață și de moarte asupra alesei sale. Dacă mireasa se dovedea fecioară, soacra își spăla nora din creștet până în tălpi, semn că o prețuiește, și îi dăruia salba ei de aur. Închina apoi o cupă de rachiu în cinstea ei. * Preocupați de viitoarea noră, Lisandru și Rafira își cercetau în taină fiul să vadă dacă ochii plini de vioiciune ai băiatului lor drag săgetau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
cale nu se întrevedea. Țiganii părăsiră sediul Miliției, vociferând și amenințând că se vor răzbuna cumplit, dacă cineva va îndrăzni să le răpească acest copil, care e al lor, numai al lor. Atitudinea aceasta fermă arăta cât de mult își prețuiesc ei odraslele. Acceptau hotărârea justiției, convinși fiind că nimeni nu-i poate lipsi de un copil care văzuse lumina zilei în șatră. La despărțire, colonelul Priboi căută câteva cuvinte liniștitoare pentru familia Georgescu, ce părea a fi bulversată cu totul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
mo? Ce zisăși? Mo, nu fi godixal . Ce v-a apucat pe amândoi? Nu vedeți mai departe de lungul nasului. Vișinel va intra într-o viață nouă, deosebită de a noastră, dar el va ști întotdeauna să păstreze și să prețuiască înzestrările ce i le-au dat șatra și ai lui. - Bulibașă mo, dacă îmi cereai să-mi rup inima în două, nu m-ar fi durut mai mult. - Știu, Lisandre, știu, spuse de această dată cu blândețe bulibașa, dar trebuie
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
sau protest, caz în care erai declarat dușman al poporului și primeai domiciliu forțat în temnițele pregătite pentru o moarte înceată, dar sigură. Tragediile au calitatea de a te face să gândești cu regret la lucrurile ce nu le-ai prețuit suficient, să tragi dreapta învățătură din durerile tale și ale altora. “A suferi înseamnă a medita o senzație de durere”, spunea filosoful român Emil Cioran, așa că, păstrându-mi calmul și luciditatea, am ajuns la un moment dat, un clasic al
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în vreme ce din întunecatul cer cădeau fulgi imenși de zăpadă. Dumnezeu s-o odihnească acolo în liniște și pace! Tragedia lor m-a făcut să gândesc continuu, cu adâncă mâhnire și compasiune, la lucrurile și oamenii pe care nu i-am prețuit cât trebuie, și să constat că cei dragi, iubiți de rude, de cei apropiați și de Dumnezeu, mor de tineri. EXPOZEUL GENITORILOR Bunicul Constantin Cotlarciuc, născut în anul 1874, a fost urmaș al unor dregători ai comunei Vama, fiul Rahilei
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
în urma accidentului aș fi salvat pe cineva de la moarte sigură. Îmi plăcea acest gând și credeam în el, dar nu-mi puteam pierde și mâna dreaptă, chiar și așa, cu două degete rămase. Doar lipsa celorlalte membre mă făcea să prețuiesc nespus ce-mi mai rămăsese. M-am oprit pentru că ieșisem din oraș și mă așteptam ca șoseaua să continue, dar după ultima clădire nu mai era nimic. Nu puteam distinge decât albul foii de hârtie. Îmi trăgeam sufletul și mă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
plin de oxigen, mișcare și viață. În primele zile au rezolvat problema oxigenului printr-o serie de găuri date în cabină și prin deschiderea tavanului; gaura cea mai mare din podea era destinată nevoilor. Unicul lucru nerezolvat era hrana. Erau prețuite cerealele fetiței, semințele puștiului și bomboanele cu mentă din buzunarul bătrânului. La un moment dat, doamna a găsit în geantă un sendviș și o tabletă de ciocolată. Cele cinci pliculețe cu zahăr pentru cafea din mapa secretarei au fost savurate
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de către filosof, caracter metaistoric, căci transcende istoria particulară a unei națiuni. O a treia dimensiune a filosofiei dreptului este cercetarea deontologică - subliniază Giorgio del Vecchio, În Înțelesul că: „orice individ simte În sine facultatea de a judeca și de a prețui dreptul existent, În fiecare există sentimentul justiției.” Științele juridice, prin natura lor, se mărginesc să explice un sistem de drept existent, adică se țin strict de el fără a-i pune În discuție temeiurile. Un jurist ia În considerație ceea ce
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de cercetare: 1. Logică, 2. Fenomenologică și 3. Deontologică. Din această triplă perspectivă, domeniul ei poate fi definit: Filosofia dreptului este disciplina care definește dreptul În universalitatea sa logică, cercetează originile și caracterele generale ale dezvoltării sale istorice și Îl prețuiește după idealul de justiție afirmat de rațiunea pură. Del Vecchio se declara de acord cu definiția dată - Înaintea sa - de filosoful Ahrens care scria: „Filosofia drepului sau dreptul natural este știința care expune primele principii ale dreptului, concepte de rațiune
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
legătura cu tine! Te rog din suflet, mă închin ca la o icoană, nu mă abandona, scrie-mi câteva rânduri despre tine, despre băiat, despre Alex. Te voi ține la curent privind viața mea, trista mea viață, numai așa vei prețui fericirea ce ți-a fost dată: să ai un soț ca Alex și un copil normal, ca Mihăiță. Te îmbrățișează cu toată căldura sufletului ei năpădit de atâtea încercări ale vieții, care nu știu când și dacă se vor termina
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Am fost crescut de mătușa mea, o matroană corpolentă, cu fruntea acoperită de un păr cenușiu ce atârna în dezordine. Locuiam în aceeași casă cu târfa asta, verișoara mea. Din ziua în care am avut un licăr de rațiune, am prețuit-o pe mătușa mea ca pe o mamă. Am început s-o iubesc cu atâta adorare, că, mai târziu, m-am căsătorit cu fiica ei, sora mea de lapte, pentru simplul motiv că-i semăna. Mai bine zis, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cele ale Capitalei, continuînd cu Galați și sfîrșind pe cea piteșteană. A știut să se infiltreze În companii ilustre, să audă și să memoreze ; a avut de la cine fura meserie și a transmis, mai departe, tinerilor, secretele actoriei. L-au prețuit - și volumul transcrie rîndurile iluștrilor creatori - Ion Manolescu, George Vraca, Nicolae Soreanu, V. Maximilian, G. Ciprian, Al. Kirițescu, Tudor Mușatescu, Mircea Ștefănescu, Ion Șahighian, Ion Zamfirescu, Dan Nasta, Petre Sava Băleanu,Telly Barbu, Radu Beligan, Valentin Silvestru, Al. Mirodan, Paul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]