606 matches
-
afectivă, capacitatea de a comunica a generațiilor în roman le dă puterea și nădejdea luptei, în 1821, în 1940. Întemnițatul de „moscali”, sfârșește în fața plutonului de execuție, cu panglica tricoloră la buze. Pe altă latură și altă dimensiune este lupta „preacuviosului” Iacov, cel care iubește mocnit misterele istoriei, descifrării cărora se dedică. El are inteligența să renunțe la măririle pământești pentru ca, retras la Putna, sacrificându-se memoriei lui Ștefan, să se pună în slujba faptelor minții, tiparnița, scrisul, cartea, pasiunea pentru
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
o cheamă "Neidentificata"), Pe partea însorită a lucrurilor. O minunată lume nouă în care fericirea se învață și unde, ca pe vremea pelerinilor la Canterbury, se vînd, pentru mîntuire, indulgențe. Cu alte cuvinte, drumul spre Paradis e lăsat în grija preacuvioaselor agenții de turism. Denunțare a societății de consum și a "dizidenților" ei, care cultivă legume/fructe ecologice și-și trec timpul admirînd, ca în good old times, fluturi și libelule? Nu chiar. Cartea Alexandrei Târziu e mai curînd o poveste
Fericirile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11694_a_13019]
-
icoanei Trihirusa, informează un comunicat de presă. ”Sâmbătă, 3 martie 2012, manifestarea va începe la orele 9.30 cu întâmpinarea la intrarea în comuna Afumați (județul Ilfov) a icoanei Maicii Domnului cu trei mâini (Trihirusa) adusă de la Mănăstirea Neamț de către Preacuviosul părinte stareț Benedict Sauciuc. În continuare, icoana Maicii Domnului (Trihirusa) va fi dusă în procesiune și așezată spre închinare la biserică Icoanei. Pe drum se vor face face opriri la bisericile Parc Plumbuita, Sfanțul Dumitru-Colentina, Sfanțul Pantelimon - Foișorul de Foc
Biserica Icoanei organizează procesiunea icoanei Trihirusa () [Corola-journal/Journalistic/23476_a_24801]
-
vizitatoarea lui apetisantă și disponibilă (până când?), dar preferă detalierea, pe hârtie, a experiențelor trăite de alții. Romanul are o structură deschisă, în sensul că pe o platformă a bătrâneții recapitulative apar diferite istorii, și încă larg-desfășurate, aproape autonomizate. După povestea "preacuviosului" Serafim, relatată de Mara (care nu-i poartă pică primului ei bărbat), se revine la prezentul "meteorologic", după care, imediat, o altă istorie începe: cea a lui Darius Pop, viitorul (acum dispărutul) socru al lui Cassian. Încerc să-l exprim
Viețile altora by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7519_a_8844]
-
Marius Chivu Scriere hagiografică din secolul al VIII-lea, transmisă în greacă de - se presupune - Sf. Ioan Damaschin după alte tălmăciri în arabă, persiană și georgiană, Viața Preacuvioșilor Părinți Varlaam și Ioasaf s-a bucurat de o atenție deosebită din partea cărturarilor epocilor trecute, iar astăzi este încă învăluită de mister datorită asemănărilor flagrante între istoria tînărului creștin Ioasaf și cea a prințului Gautama (viitorul Budha) povestită în Lalita
Legendă și adevăr by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15444_a_16769]
-
a fost adusă în țara noastră de la Biserica Sfântului Mormânt de o delegație a Patriarhiei Române care a ajuns pe aeroportul Henri Coandă în jurul orei 19:00. Delegația este formată din Preasfințitul Părinte Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor și Preacuviosul Părinte Timotei Aioanei, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale și Exarhul cultural al Arhiepiscopiei Bucureștilor. Din delegație au mai făcut parte Gheorghe Flutur și Cristian Poteraș.
Lumina Sfântă a ajuns în România- VIDEO () [Corola-journal/Journalistic/26634_a_27959]
-
ca una din fecioare să aibă chipul meu. Rumoarea cuprinse adunarea. — Asta nu se poate, tună egumenul. Mâna meșterului ține doar penelul, ea este dusă de îngeri. Îngerii zugrăvesc chipul sfinților. Și asta se face prin post și rugăciune. — Dar, preacuvioase, strigă femeia, eu nu mă gândeam că aș merita ca să aibă chipul meu o fecioară înțeleaptă. Aș fi vrut ca una din cele cinci fecioare nebune să fie însemnată cu chipul meu, ca să-mi aducă aminte de păcatul meu și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sufocare cu lume din toată țara; maici și călugări cu bărbi cenușii lungi până la brâu, de pe la toate mănăstirile și chiturile din țară, împărțeau binecuvântări... Apăsat de gânduri și remușcări, cu inima grea. Iorgu se apropie sfios de un bătrân, bătrân preacuvios călugăr, cu barbă vineție lungă până la brâu. Află că era de la un schit din Munții Neamțului, și-i spuse durerea lui. - Am păcătuit greu, tare greu, părinte; mi-e sufletul prea apăsat de păcat... Nu-mi aflu liniștea, preacuvioase,... Mi-
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
să tremure orice femeiușcă mai slabă în vârtute. După veșmânt, ai fi socotit că sunt călugări benedictini, numai că pe cap purtau bască. Mergeau iuțit, înturnându-și din când în când capul cu grijire. Când ajunseră în Văioaga Ursului, făcură popas. — Preacuvioase Metodiu, grăi cel tânăr cu sfială, dar nu fără o zâmbire scurtă în colțul gurei, îi fi și matale ostenit de atâta cale. Să stăm oleacă întru Domnul. — Domnul a dat, Domnul a luat! oftă cel bătrân, așezându-și ciolanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
A prins trei drumeți și are dreptul la o cupă de kumâs - tălmăci hanul către Metodiu. Acesta înălță capul să vadă prizonierii și încremeni. — Ce-mi văz ochii?! - strigă el sărind din jilț. Să fie adevărat?! Dumneata ești, mărite Doamne? — Preacuvioase Metodiu! Dumneata, aici?! - exclamă cel cu căciula de jder. Ține-mă, sfântă Născătoare! Eu sunt, sfinția-ta! întocmai eu! — în halul ăsta?! - făcu uluit Metodiu. Dar pentru care fapte? — Știu eu? Cică drept plată că am... dar aici cel gras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vădit ca lumina acelei zile albe de primăvară că lângă han n-avem cum ședea. Lângă el stă de-a dreapta Barzovie-Vodă, tocmai punându-și șervetul la gât, să nu se păteze pe augustele-i veșminte, iar de-a stânga stă preacuviosul Metodiu, cu sfială privind la bucatele pe care, iată, să te lingi pe degete, nu alta, tătăroaice tinere le aduc pe tipsii. Lângă Vodă iarăși nu ne putem odihni, căci acolo-i locul spătarului Vulture și-apoi unde s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce să alegi. Cât despre batal, nici pomeneală. Am mâncat și noi și personajele ca sparții. Cel puțin spătarul Vulture, ca omul venit de la drum lung și trecut printr-o mazilire, a mai cerut o porție, stârnind uitătura mustrătoare a preacuviosului Metodiu care, ca față bisericească, a dat carnea la o parte, sorbind cu vinovată poftă doar zeama. La felul doi s-a adus un sos. — Din ce faceți acest sos? - se interesă amabil Barzovie-Vodă. — Din bujbei! - răspunse Huruzuma. Barzovie dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
da’ și-n cele ce, cum s-ar zice, mâine vor râde la soare. — Bine, bine, da’ cum poate El să fie chiar în toate? - întrebă cu naivitate Iovănuț. — Ei, asta-i acum! - se zburli Metodiu. Uite că poate! — Bine, preacuvioase, dar cum? — Măi băiete, măi! - spuse îngrijorat și surprins Metodiu. Măi băiete, măi, băiete, bag sama că ție-ți place maieutica, măi!... Episodul 19 LA HOTARELE MOLDOVEI Și tot așa, târâș-grăpiș, ba vorbind una, ba ferindu-se să vorbească despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
muncesc și pe mine. Iată, pe chipurile dumneavoastră văz bine că v-am captat benevolentia, cum zicea străbunul Cicero, fie-i țărâna ușoară, așa că pot să înalț și eu o întrebare: toate ca toate, da’ ce-aveți, fraților, cu cărțile? — Preacuvioase părinte - grăi atunci povestitorul numit Parnasie - se vede treaba că domnia-ta ai umblat prin școli: latinește știi, pântece ai, fraza-ți umblă, nu glumă. Nu mă miră că aperi cărțile. E-adevărat că la o adică din cărți culegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ne sloboadă pe noi, povestitorii. Cine vrea să-nvețe, să treacă-n partea cu carte, iar cine vrea s-asculte, să stea în partea fără carte. Mâncăm și noi o pâine, vă faceți și dumneavoastră damblaua. Zic bine au ba, preacuvioase? Nu zici rău - încuviință Metodiu. Dar ce vă faceți dacă și noi, ăștia cu carte, am vrea să venim câteodată să vă ascultăm? Asta nu! - se burzului povestitorul numit Stejeran. Să stați în partea voastră cu carte, că de nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
vorbii, numai ce povestitorul numit Parnasie se săltă într-un genunche, privi cu luare-aminte peste capetele celorlalți și le făcu semn gata, mucles. Ce e, mă? - întrebă nedumerit Surduc. — Vine patroana! - șopti Parnasie. — Ce patroană? - întrebă și Metodiu. — Hangița, Stăniloaia, preacuvioase - zise Parnasie. E cu Buhuș. întoarseră toți capetele. Adevărat era, cine voia, la lumina focurilor și-a lunii, putea să zărească o femeie cât malu preumblându-se printre drumeții poposiți. O clipă, șovăim și noi: s-o zărim, să n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ideea s-a născut în capul tău. Aș! Ți-ai găsit! Tot Scaraoțki și-a vârât coada. De-aia mă întorn și zic: de ce n-ar răsări Michiduță și sub înfățișarea de sfânt? — Așa m-am gândit și eu atunci, preacuvioase - grăi Parnasie - dar stați să vedeți că n-am terminat: cum mă uitam eu la ei înțepenit de spaimă, numa ce văd că unul scoate o lopețică, celălalt o traistă și ăla cu lopețica se-apleacă și-ncepe a lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lor, primul voinic strigă: — Hei, preacuvioșiile voastre! Ia veniți puțin încoace! — Sfinte Haralambie, apără-ne! - sări ca fript Metodiu, uitându-se în jur. Piei, drace! Domol, domol! - grăi din iarbă primul voinic, sculându-se în capul oaselor. Nu e necuratul, preacuvioase. — Bată-vă să vă bată - zise Metodiu, ținându-se cu mâna de piept - cum ne-ați mai speriat! Dar ce faceți acolo în șanț, oameni buni? Facem dreptate - zise primul voinic. Auzit-ai dumneata de frații Stănciulescu? — Auzit, de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cum îi crește inima în piept și se gândi cu emoție și recunoștință la frații și surorile lui, la părinții lui care-l dăduseră să-nvețe carte, la părintele Micodim care-i deslușise primele litere pe un vechi Evangheliar, la preacuviosul Afanasie care-i arătase fraza ritoricească, la munții Neamțului pe unde hoinărise întovărășit doar de-un Octoih, la Barzovie-Vodă care-l învățase elineasca și latineasca, la moș Pafnutie care-l învățase a fluiera în dește, la mătușa Despina care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Mai la începuturile acestei povestiri, când și condeiul nostru șovăia, neștiind cu ce ochi va privi măritul Cetitor osârdia de față, și când însuși măritul Cetitor sta pe gânduri, neștiind cu ce ochi să se uite, pomenit-am faptul că preacuvioșii călugări Metodiu și Iovănuț se întorceau de la Râm cu o misiune tainică încredințată lor de Barzovie-Vodă. însă Istoria, această carte pe care și analfabeții o pot citi, a făcut ca între timp, printr-acest proces dialectic numit mazilire, Barzovie-Vodă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
după ce i-am numărat pe ceilalți, ne-a apucat spaima: erau 600, nemaisocotind caii. Episodul 87 îN CARE POVESTITORUL, FOLOSIND TEHNICA ROMANULUI DORIC, ARATĂ UNELE GÂNDURI ALE PERSONAJELOR Nu departe de bi-vel-logofatul Drăguțescu ședeau, cum se și cuvenea, mitropolitul Nazazarie, preacuviosul Metodiu, vistiernicul Ximachi și Iovănuț. între două înghițituri lungi de pelin care-i provocară o imperceptibilă expresie de mulțumire, mitropolitul se întoarse binevoitor spre Metodiu. — Am auzit, cuvioase, c-ai fost la papistași. E adevărat? — Adevărat, prea-sfinția-ta. Am fost. — Foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu blândețe: Episodul 90 TATONĂRI — Dacă eu, preabună jupâniță, nepoftit de nimeni, ci numai dând ascultare unui ghes lăuntric, mi-aș lua îngăduința a vă întreba ceva, domnia-voastră v-ați lua îngăduința a-mi răspunde? — De nu cumva întrebarea dumitale, preacuvioase călugăr, iese din hotarele firești ale bunei-cuviințe, fiți încredințat că v-aș răspunde - zise Despina împurpurându-se ușor. — întrucât - zise Iovănuț - din câte mă știu, niciodată nu mi-am dorit altceva decât să nu calc rânduielile unei bune creșteri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
din zurliii ăștia de moldoveni: deși, meditase el scoțându-și pioneza cu grijă, la mijloc putea fi și mâna altora. Nu mult în dreptatea lui Ramza-pașa, vistiernicul Ximachi își ștersese buzele subțiri, vinete și se plecă spre urechea lui Metodiu. — Preacuvioase - șopti demnitarul - aveam noi o vorbă. — V-ascult - spuse Metodiu, ferindu-se imperceptibil de duhoarea ce ieșea din gura fanariotului. — Din câte văz eu - continuă încet Ximachi - ospățul nu mai ține mult; curând vor fi chemate astea, cum le zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
așezându-se la masa celor șase-șapte care așteptau respectuos în picioare - căci mult place cugetelor noastre a sta întru creștini. — Mare e Dumnezeu - spuse cu blândețe roșcovanul. Pe loc repaus. Episodul 105 SUFLETUL SLAV Se vedea cât colo că fețele preacuvioșilor Metodiu și Iovănuț inspiră bărboșilor lor comeseni o anume sfială. Stăteau toți cu privirile plecate, cu mâinile în poală, ba vreo doi-trei își trecură rușinați săbiile la spate și râcâiau încetișor cu unghia paharele goale, ca și cum paharele ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
l-a părăsit fuga-fuguța, pentru a se înfrupta din fierbințile dulceți la care-i dau dreptul atât legile firii, cât și creșterea fără precedent a trupului? — Asta cam așa e - zise Vasea. Am impresia că lucrul cu finețe sugerat de preacuviosul părinte s-a făptuit. Teamă mi-e că nu mai avem ce răpi și-o să ne fugărim caii degeaba: e păcat, deoarece trebuie să vă spun că - și v-aș ruga ca asta să rămână între noi - trecem printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]