1,060 matches
-
plopilor, a castanului, a vecinilor de la casele de cartier vechi, diferit de cvartalele cu blocuri muncitorești, o lume care se aciuise în alte vremuri, cu câini la poartă și cu anunțuri care dovedeau că aici se mai păstrase ceva din precaritățile lingvistice ale unei comunități ce nu stăpânea limba națională: Atenție, câine mușcător!, scrisese careva, un sârbo-croato-germano-maghiaro-rrom din Lipova". Capitolul al doilea al volumului, intitulat Tăieturi din ziare, adună articole cu teme politice, este o analiză din aproape a desfășurării vieții
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
care îi ating interesele. În același fel, Consiliului Suprem al Magistraturii își va folosi autonomia, ca și marile noastre universități și bravii lor rectori, pentru a-și prezerva antireformismul și privilegiile. Cea mai vizibilă dovadă a acțiunii împotriva autoreglementării este precaritatea supravegherii și a penalizării de către CSM a magistraților care se dovedesc incapabili sau corupți din sistem. Aceasta absență a activității cenzurative etic și profesional este semnalul posibilei sindicalizări a incompetenței și corupției corpului magistraților. Ținta acestor strategii se regăsește în
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
se lipise de lemnul ușii, mă temeam să nu-l aprindă. Așadar, Ioachim îmi memorase adresa și se ținuse de cuvânt : îmi trimisese, în carne și oase, ultima lui carte... În afară de el, de Maria, de Vizitatoare și poate de Iason, precaritatea stării mele mă împiedica să verific a cincea rotiță a mecanismului. Prin pâcla de repulsie care mă năpădise simțeam însă, vag, cum cineva mult mai puternic decât ei îmi ciocănea încheieturile. În același timp un gând, străin parcă și șters
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
căruia Barbu îi apreciază impersonalitatea („geniul impersonal și fermecător al înțelepciunii tîrgovețe”) și anistoricitatea („helenism neistoric”), din aceeași dorință de a recupera arheologic, prin epurare, abstractizare și esențializare poetică, „geniul” prestigios, universalizabil, dar folclorizat al tradiției locale, conjurînd astfel sentimentul precarității Istoriei și al apartenenței la o cultură periferică „minoră”. Pînă la un punct, neo-păgînismul bizantinizant - în cheie expresionist-folclorică - al lui Lucian Blaga indică aceeași nevoie de recuperare sau de inventare a unei tradiții locale anonime și creatoare, aceeași respingere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a unei tradiții locale anonime și creatoare, aceeași respingere a complexului periferic, mimetic și a raționalismului scientist, aceeași fobie a Istoriei, aceeași nevoie compensatorie a cuceririi unei identități „absolute”, perene. Ideea - generatoare de complexe - a discontinuității noastre istorice și a precarității tradiției noastre culte premoderne este, de altfel, una dintre obsesiile identitare majore ale interbelicului românesc: ea apare la Mateiu Caragiale (intervenția polemică a lui Pașadia din Craii...) și la reprezentanții „tinerei generații” (Cioran, Ionescu), nuanțată la E. Lovinescu, răsturnată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poeziei va fi rezolvată numai după ce se va renova mecanica teatrală”, consună din plin cu programul Contimporanului... Futurismul italian nu va avea însă nici o influență asupra teatrului românesc interbelic... Lipsa unei mari tradiții scenice - ca în Italia și Franța - și precaritatea mijloacelor tehnice nu sînt, desigur, singurele explicații. Există în schimb o „teatralitate” vădită în literatura avangardei noastre interbelice, cu deosebire în proclamații și manifeste: stilul retoric, exclamativ, maximalist-bombastic al futurismului se combină adesea cu (auto)deriziunea relativistă și bufă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
I. P. Culianu, Reflecții asupra puterii După cum arată I.P. Culianu în eseul său intitulat Reflecții asupra puterii, elementele care se află la originea multiplicării nedefinite a normelor sunt: manipularea totală a maselor prin mass-media; reificarea individului în angrenajul de consum; sentimentul precarității existențiale într-o lume care a devenit un butoi cu pulbere gata să sară în aer în orice clipă; stresul demografic amenințător. În partea a doua a eseului citat se realizează conexiunea puterereligie printr-o incursiune în experiențele religioase ale
Aspecte ale religiei contemporane. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Elena-Georgiana Amăriuţei, Răzvan Ciobanu, Ioana-Ruxandra Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_951]
-
anume ca să acopere o cicatrice urâtă pe buza superioară, de când a căzut într-un ciob de la o sticlă spartă, cu bărbia țepoasă și teșită, cu obrazul flasc, cu fruntea descrețită, cu nasul lătăreț, apoi cu gâtul care îmbătrânește primul demonstrând precaritatea punților, cu umărul drept purtând un semn din naștere, cu pieptul, ridicându-se și coborându-se ritmic, pe care părul a albit, cu începutul burții, bustul d-lui Popa, în ciuda tuturor adjectivelor, rămâne indescifrabil. Odaia pensionarului e la fel de indescrifrabilă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
timp îndelungat și este mereu gata să și-o schimbe în raport cu lucrurile solide, Bauman consideră că există suficiente motive ca să considerăm fluiditatea ca metaforă când vrem să înțelegem natura prezentului. Valorile acestei modernități sunt: viteza, schimbarea, fluxul, caracterul temporar și precaritatea, motiv pentru care modernitatea nu poate tolera familia, clasa, vecinii, și pe acestea trebuie să le „lichefieze” sau să le „lichideze”. Chiar și iubirea dintre soți devine o „iubire lichidă”, adică un fapt comercial, astfel încât „în modernitatea lichidă, adaptarea relațiilor
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
spune și cu referință la fericire: nu este suficient să se aspire la o fericire ideală, dacă ea nu este fortificată în nesiguranțele pe care viața le comportă. La fel invers, fericirea adevărată nu se teme de dubiu și de precaritatea existenței, ci dimpotrivă, descoperă tocmai în momentele de slăbiciune forța care o împinge înainte („de fapt, când sunt slab, atunci sunt puternic” - 2Cor 12,10). „Să te îndoiești de faptul că viața proprie are un sens, nu trebuie să fie
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
omenirii, se apără făcând apel la ceea ce îi dă o mai mare siguranță, cum ar fi reprezentările religioase, idealizarea unui părinte bun și protector. Ca și în cazul furnicii, care pare predestinată să se apere de răul iernii și al precarității vieții, și omul tinde să exorcizeze frica, împăcându-se cu cruzimea destinului care pare să aibă o influență mai mare decât libertatea persoanei. Funcția Eu-lui, instanța centrală a personalității fiecăruia, este aceea de a promova un echilibru care să ofere
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
pe deplin fericiți este posibil numai în măsura în care fiecare percepe propria-i viață ca pe o existență autonomă, liberă în interior, responsabilă atât de alegerile cât și de erori. O a doua condiție este dată de capacitatea individului de a recunoaște precaritatea dar și realitatea tranzitorie a momentului prezent, fapt ce nu înseamnă că el lasă pe mâine ceea ce poate să facă astăzi. Acest lucru este valabil atât pentru micile alegeri de zi cu zi cât și pentru deciziile importante ale vieții
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
țării dumitale și a reprezentantului guvernului britanic... Aproape am terminat. Intuiam corect și nu sânt deloc surprins că momentele voioase în care îți alcătuiești testamentul coincid perfect cu cele de maximă curiozitate, privind jocul mondenităților, al rezultatelor sportive și al precarității tuturor ideologiilor artistice viitoare... Transmite-le tu încîntătoarelor noastre prietene că sânt mai plin ca oricând, de toate simțămintele puternice, în unele chestiuni gingașe, ce le privesc... și despre care nu-mi vine să cred că aș putea să nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mereu gata să răspundă, vibrînd, ecourilor unei conștiințe și sensibilități vii, În permanentă stare de alarmă. Ca document al neliniștii lăuntrice, poemul merită atunci concentrarea tuturor eforturilor, dăruirea tuturor energiilor vitale, el admițînd În același timp, fără contradicție, conștiința propriei precarități. Într-o asemenea perspectivă, ceea ce va afirma Voronca Într-un text confesiv din 1929 - A doua lumină - nu e decît În aparență paradoxal: „Trăirea celor de o vîrstă cu mine stă În conștiința dezastrului iremediabil, a relativității și omenescului oricărei
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
nesiguranța unui spirit pentru care totul devine de o realitate dureroasă. „Certitudinea universale incertitudini” - despre care vorbea undeva - colorează În profunzime textele-manifest, conferindu-le o inconfundabilă notă de dramatism al implicării, de interogație neliniștită, traducînd un sentiment al fragilității și precarității ființei pe care cei mai mulți dintre confrații de crez au reușit să-l stăpînească oarecum, prin distanțare ironică, sarcasm ori invectivă. Discursul lui Voronca e Întotdeauna fundamental grav, el ia totul În serios, se implică pînă În pragul ascezei și sacrificiului
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mai presus de raporturile de rațiune și logică, dincolo de satisfacția binefacerii imediate” - sînt de interpretat Într-o asemenea perspectivă. Formulările vor fi aproape aceleași și mai tîrziu, În momentul colaborării la unu, În ciuda modificării contextului (accentul pus pe relativitatea și precaritatea oricărei Întreprinderi umane): „cît de sarbede, de pompoase și nule sînt toate arhitecturile filosofice, cît de penibilă și luătoare În rîs gîndirea exactă și prețioasă”. Schimbarea ironică a Îndemnului heliadesc cunoscut, În Faceți greșeli de gramatică (s.n.) spune destul despre
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
fondul unei conștiințe a Însingurării poetului Într-o lume deschisă, totuși, tuturor promisiunilor „revelației”. Titlul Însuși al cărții, (reluîndu-l pe cel al unui text Încheiat cu semnificativa Întrebare: „Toate acestea să fi fost oare numai un act de prezență?”) sugerează precaritatea universului imaginat sau cel puțin dubiul cu privire la durabilitatea acestei lumi himerice, construite În mijlocul ostilității generalizate, a realităților opresante. Finalurile mai tuturor poemelor sînt specifice: „miracolul” nu e persistent, iar eficiența lui la nivelul colectivității umane nu promite să fie prea
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de fum. Prund. Călătoare roce Miresme fugitive. Zvon. Migrații... Iar În cel de al doilea, sub un titlu sugerînd și el evanescența, deși În regim mai sumbru - Temnița de fum - o similară deschidere dinamică se conturează, semn ale nesiguranței și precarității ființei, dincolo de postura contemplativă invocată: Pace În inima voastră. În pura Oră oprită cu-o nălucă-n casă Rotiri prin veșnicia ca o axă Cu-oceanele, ca vorbe, umplând gura. ....................................................... Târât În larg. Ce bărci mă vor aduce Spre stâncile
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
subversivă. În legătură cu această funcție a „imaginarului mimetic” (adeseori trecută cu vederea), Matei Călinescu făcea o remarcă extrem de pertinentă: Ludicul și ficționalitatea nu sunt lipsite de riscuri direct proporționale cu suspiciunile grave pe care le pot provoca. Datorită ambiguității lor inevitabile, precarității actelor imitative, confuziilor premeditate sau nepremeditate pe care le pot crea, abilității lor de a induce în eroare, enunțurile ficționale pot fi luate întotdeauna în serios, fie pentru ceea ce pretind că relevă, fie pentru ceea ce ascund șsubl.n., C.P.ț
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cu seamă prin obstinația cu care se apropie de spațiul ficțiunii. Cât despre „morala” de care aminteam, aceasta este înainte de orice aceea a unui echilibru, menținut cu greu, pe muchia îngustă ce desparte cuvintele de lucruri. Echilibru care, tocmai prin precaritatea sa, este deopotrivă sursa seninătății, dar și a neliniștii subterane ce emană din poemele lui Ponge. 3.5 Între eul empiric și eul „de hârtie”tc "3.5 Între eul empiric și eul „de hârtie”" În poezia anglo-saxonă din secolul
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
îngrijirii în familiexe "„familie" (exemplele elocvente sunt, de obicei, extrase din administrațiile republicane în SUA și din cele conservatoare în Marea Britanie). Împovărarea femeilor cu muncile domestice, de îngrijire are loc și în noile state democratice, aflate în tranziție, unde din cauza precarității serviciilor sociale: spitale, creșe, grădinițe, școli, aceste activități sunt prestate de către membrii familiei, de cele mai multe ori femeile, fie ele mame, surori, bunici, mătuși etc. Analize feministexe "„feminist" recente ale politicilor forurilor internaționale precum Banca Mondialăxe "„BancaMondială" și Fondul Monetar Internaționalxe
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
s-a renunțat la termenul irecuperabil, există totuși unele percepții profesionale conform cărora anumite categorii de dizabilitate nu pot beneficia de programe educaționale); - insuficienta informare a părinților, profesioniștilor și societății În ansamblu cu privire la dizabilitate, valoare umană și posibilități de recuperare; - precaritatea relațiilor democratice de colaborare și comunicare eficientă Între beneficiarii și furnizorii de servicii educaționale. În concluzie, transpunerea În practică a strategiilor incluzive și a integrării școlare a elevilor cu cerințe speciale necesită desfășurarea unui sistem Închegat de acțiuni din domenii
Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii diferențiate și incluzive în educație by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2107_a_3432]
-
evidenția prioritățile pe fiecare domeniu de activitate (corelat cu cadrul realist al eficienței fiecărui demers ce urmează a fi inițiat), transpuse în planuri detaliate de acțiune (cu termene, resurse și responsabilități distincte). Raportat la resursele actuale (și ținând cont de precaritatea acestora și pe viitor), planul general de acțiune pentru modernizarea Instituției Prefectului trebuie să ia în considerare și posibilitatea atragerii unor resurse complementare (în special finanțări internaționale și din sectorul economic privat), prin promovarea unor largi parteneriate de tip public-privat
Managementul public by Doina Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/1109_a_2617]
-
tendința acestora este să caute elemente pentru cauza lor în reflecțiile actuale asupra ancorării istorice punctuale a centralității muncii în modurile de structurare societală. De fapt, desubstanțializarea rolului fondator al muncii se integrează cu ușurință în viziunile prospective în care precaritatea devine norma dominantă. La un alt nivel, care nu mai este utilitarist, ci teoretic, antropologia furnizează materiale pentru relativizarea imaginilor muncii și hegemonia ei în Occident în secolele XIX și XX pornind atât de la configurațiile economice, cât și de la cele
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
în slăvi; ideologia anilor 2000, înarmată cu o "necesitate economică" teoretizată în universal și împodobită cu o științificitate irefutabilă, nu are astăzi nicio nevoie de "suprastructuri culturale" pentru a închide uzinele nerentabile sau pentru a-și apropia salariații a căror precaritate este privită, dimpotrivă, ca o regulă necesară. Se pare deci că etnografii au devenit inutili în a-i ajuta pe gestionari în conducerea întreprinderilor naționale respective, pentru care delocalizarea producției a devenit un imperativ. Într-o mică măsură, le este
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]