1,763 matches
-
umane. Chiril acordă mare atenție negării tezei lui Iulian privitoare la ruptura dintre creștinism și tradiția religioasă iudaică: Vechiul Testament îl prefigurează în mod constant pe cel Nou. Chiril e în deplină concordanță cu operele sale exegetice. „Nu ne îndepărtăm de preceptele Legii ca și cum ar fi lucruri necurate, ci, mai degrabă, pornim de la ele ca de la niște figuri (typoi) ce ne poartă spre adevăr. ...Cum Legea ce ne-a fost transmisă prin Moise dă naștere formei adevărului și aceasta este sfântă; sfânt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
antiiudaică, fie pentru a califica drept ipocrit postul ținut de ei și pentru a recomanda o atitudine neîndurătoare față de aceștia (1, 21), fie pentru a stigmatiza vinovata lor lipsă de credință (4) sau incapacitatea de a înțelege sensul spiritual al preceptelor Legii (6), fie pentru a insista asupra faptului că ei i-au respins continuu pe trimișii lui Dumnezeu până la uciderea lui Cristos (10, 20, 21, 29). Uneori (1, 4), tema iudeilor este introdusă prin opoziție cu cei ce nu sunt
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
evoluează complexa și, din multe puncte de vedere, dureroasa problemă a celor Trei Capitole. La sfârșitul lui 543 sau la începutul lui 544, Justinian a promulgat un edict - din care, din nefericire, n-au rămas decât câteva fragmente - ce conținea preceptele adevăratei credințe și care arunca anatema împotriva persoanei și a operelor lui Teodor din Mopsuestia, ca și împotriva anumitor scrieri ale lui Teodoret din Cyr (scrierile în care îl atacă pe Chiril și conciliul din Efes) și ale lui Iba
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sa, Expunere de capitole cu îndemnuri (Ekthesis kephalaiôn parainetikôn), compusă din 72 de capitole foarte scurte, ale căror prime litere formează acrostihul „Preadivinului și Preacucernicului Rege al nostru Justinian, Agapet, umilul diacon”. Opera aparține genului numit „oglinda principiilor” pentru că prezintă preceptele necesare unei bune guvernări a supușilor. Însă cele expuse de Agapet rămân foarte generice, preocuparea lui fiind mai ales aceea de a-l preamări pe împărat: acesta a primit sceptrul împărăției pământești care-i asemănătoare celei cerești (1); el e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
facă muncă de scriitor. Importante pentru doctrina lui Isaia sunt discursurile 2-3 (=9-10 din var. siriană) care, așa cum a arătat Draguet, formau inițial un tot divizat în două părți, din care prima conținea fundamentele teoretice, iar cea de-a doua preceptele practice care derivă din acestea. Când Dumnezeu a făcut omul, i-a dat simțuri sănătoase, însă, prin capăt, acestea s-au îndepărtat de starea lor naturală; opera de mântuire a lui Cristos a constat în readucerea ființei umane de la starea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a legendei oficiale a lui Simeon, deja foarte stilizată, așa cum era transmisă la Telnescin; abia în ultimă analiză poate fi vorba de amintirile unui adevărat discipol. Există și o Viață în georgiană. Într-un apendice la panegiricul sirian se găsesc Preceptele și învățăturile fericitului domn Simeon interesante, între altele, pentru că sfatul privitor la convertirea la credința în Dumnezeu, sprijinit de exemple biblice, se concretizează nu numai în îndemnul de a nu asupri săracii, străinii, văduvele și orfanii de a-i plăti
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
adulteri, prostituatele, vrăjitorii și asasinii, ci și în instrucțiuni precise referitoare la dobânzile percepute la împrumuturi, pentru a limita cămătăria. Un al doilea apendice la Viața siriană conține scrisoarea presbiterului Cosma către Simeon în care expeditorul îi mulțumește acestuia pentru preceptele sale și îl asigură că acestea sunt respectate în Panir, în satul său: vinerea și duminica sunt respectate, greutățile și balanțele nu sunt măsluite, nimeni nu refuză să plătească salariul lucrătorilor, nivelul dobânzii e limitat și așa mai departe; Preceptele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
preceptele sale și îl asigură că acestea sunt respectate în Panir, în satul său: vinerea și duminica sunt respectate, greutățile și balanțele nu sunt măsluite, nimeni nu refuză să plătească salariul lucrătorilor, nivelul dobânzii e limitat și așa mai departe; Preceptele și învățăturile erau așadar destinate satului Panir. Vedem aici în mod clar felul în care „omul sfânt” reglementa viața unui sat sau a unui ținut, protejându-le împotriva opresiunii externe și prevenind dezvoltarea unor tensiuni excesive în interiorul lor. O epistolă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Brâncoveanu fusese întâi „herghelegiu”, „apoi lefeciu, apoi și ceauș la steagul spătărescu aici în țară”. Demersurile acestor inepuizabili agenți ai răului sfârșesc lamentabil în eșecuri pilduitoare. Ținta lor, voievodul, descris și proiectat fără șovăire în spațiul de lumină emanând de la preceptul ordonator al întregii „istorii”, îi aruncă ireversibil într-un con de umbră. Iar Brâncoveanu are, la sfârșitul lecturii, o biografie. Domnitorul, departe de a fi o întrupare monotonă și obositoare a seriilor de virtuți ce îi sunt adjudecate în predoslovie
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
etic ce definește și starea de idealitate (instaurată printr-o veritabilă preceptistică a armoniei, pusă în mișcare de faptele Cantacuzinilor care au, toate, atributele solare ale unor apoteotice triumfuri ale binelui), dar și dezordinea (instituită de obicei de abaterile de la precept, de actele aberante produse de adversarii acelorași Cantacuzini, acte ce stârnesc antipatia - un fel de factor omogenizator al întregii cronici - și atrag sancțiunea). În acest fel, narațiunile devin istorisiri morale pe un traseu care duce de la culpă la o pedeapsă
LETOPISEŢUL CANTACUZINESC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287787_a_289116]
-
articole istorice, economice și politice, precum și cronici, recenzii, semnale editoriale și informații culturale. Până în 1909 revista se manifestă pe linia unui modernism moderat. Literatura tipărită în paginile sale oferă peisajul hibrid al unor producții ce adoptă, pe de-o parte, preceptele ideologice ale tendințelor modernismului în artă (elasticitatea categoriei temporale, citadinismul, psihologismul - în proză, imagistica de tendință decadentistă și convulsiile nevrotice ale eului, de nuanță simbolistă - în poezie), rămânând însă, la nivel formal, îndatorate postromantismului. Pe lângă această literatură tranzitorie, la pragul
REVISTA IDEALISTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289216_a_290545]
-
datelor biologice și acestea se aplică la multe valori egoiste și societale din comportament. Dar anumite valori transcend universurile biologice, acestea reprezintă așa-numitele valori superioare, ce sunt, frecvent, fără utilitate biologică. A admite acest lucru nu înseamnă a accepta precepte sau comandamente supranaturale, ci a descrie fapte, ceea ce efectiv se întâmplă cu indivizii umani și cu istoria” (p. 40). Criticând reducționismul behaviorist și pe cel biologic, Bertalanffy consideră că și autointitulata „psihologie umanistă”, prin unele practici ale ei, cum ar
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
cazuri, o sursă de mânie și determină reacții violente. Nici aici însă relația nu este mecanică, fiindcă depinde de cine este agresorul, în ce situație, cum sunt interpretate intențiile sale. Oricum, în general, oamenii nu răspund la atacurile altora după preceptul biblic „întoarce și celălalt obraz”, ci mai mult după principiul mai mundan- funcționând în multe culturi ca o normă de conduită prosocială - al „ochiului pentru ochi”. După mecanismul revanșei, la scară socială mai largă sau în fragmente microsociale, o escaladare
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
chiar negația, îndeosebi prin G. Călinescu, cât și abordarea atentă, echilibrată a meritelor pe care le au. Recenzând Storia della letteratura romena, G. Călinescu crede că autorul ei este „un «profesor» în cel mai peiorativ sens al cuvântului, plin de precepte, compilativ”, care a dat verdicte false despre Tudor Arghezi, poet perceput ca fiind lipsit de cultură clasică, ca un primitiv, ori despre I. L. Caragiale, din opera căruia nu sunt preferate comediile, ci proza. Un alt reproș, de factură conjuncturala, se
LUPI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287930_a_289259]
-
Paul Goma, Dumitru Țepeneag, Damian Necula, Gheorghe Schwartz, Eugen Uricaru, Corneliu Ștefanache ș.a. Sectorul de critică literară înregistrează cea mai sinuoasă curbă valorică. La începuturile revistei critica a fost obligată să întrețină o atmosferă apropiată proletcultismului și să se subordoneze preceptelor literaturii realist-socialiste. În general, se dau un fel de lecții de activitate creatoare angajată, semnate de Al. Hanță, Marin Bucur, Paul Georgescu, Ion Vitner, Pavel Ruxăndoiu, Mihai Novicov, Al. Dima ș.a. Criticii aveau îndatorirea de a suspecta tocmai creația tânără
LUCEAFARUL-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287875_a_289204]
-
posedă: - o stare de Părinte - preluată și reprodusă din principiile pe care figurile părintești ni le-au remis (ori așa le-am perceput noi); starea de Părinte presupune că „fiecare om își poartă în sine propriii părinți” cum spune autorul, preceptele și valorile normative pe care le-a interiorizat („Fă asta!”, „Nu face asta!”, „Este bine să...”, „Nu este bine să”... etc.). Activarea acestei stări îi oferă persoanei respective o diminuare a consumului de energie, nu trebuie să-și mai evalueze
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
normative pe care le-a interiorizat („Fă asta!”, „Nu face asta!”, „Este bine să...”, „Nu este bine să”... etc.). Activarea acestei stări îi oferă persoanei respective o diminuare a consumului de energie, nu trebuie să-și mai evalueze îndelung deciziile, preceptele respective sunt valabile și caută să le impună și altora; - o stare de Copil, care constituie echilibrul celei de Părinte, astfel că dacă fiecare om „își poartă în sine propriii părinți”, în același timp mai păstrează în propria ființă „copilul
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
să relateze „fără prejudecăți”, „cu ochii unui străin”, „cu bestialitate” chiar, ceea ce are comun cu cititorii, și anume nu ce e bun în el, fiindcă ar fi convențional. Relatarea autobiografică a Galiei, cântăreața de la restaurantul bucureștean „Rai”, se conformează acestor precepte. O Moll Flanders, în fond, ea își povestește viața marcată de o sexualitate precoce, frenetică, multă vreme la limita maladivului, izvor de suferințe fizice și morale nesfârșite. Romanul nu alunecă totuși în pornografie, ci mai degrabă în epicul senzațional, înglobând
STAN-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289855_a_291184]
-
de interpolările maniheiste și să o confrunte cu păgînismul: în esența sa, creștinismul reprezintă adevărata concretizare a înțelepciunii păgîne. Profund neoplatonică este și opera învățătorul (De magistro), care abordează încă o dată problema sufletului și a cunoașterii. Cînd ne rugăm, urmînd preceptul divin, nu avem nevoie de cuvinte rostite, ci vorbim în interiorul nostru, amintindu-ne învățătura lui Cristos. Pornind de la exegeza unui vers al lui Vergiliu, Augustin începe să-și îndrepte atenția către problema limbajului omenesc, către cuvînt ca „semn” al lucrurilor
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
octombrie 393. Opera este axată pe respingerea tuturor obiecțiilor ereticilor legate de diferitele aspecte ale simbolului creștin; un scurt tratat despre Lupta creștinului (De agone Christiano), care constă în lupta cu demonul, care trebuie dusă întru respectul credinței și al preceptelor morale. Texte: CSEL 41, 1900 (De fide et symbolo: I. Zycha); BA 1, 1949 (De agone Christiano, De natura boni: B.B. Roland-Gosselin); alte opere consacrate moralei creștine, chiar dacă scrise în alte perioade: BA 2, 1948 (De bono coniugali; De mendacio
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în virtutea distincției platonice între realitatea durabilă și lucrurile trecătoare. Adevărata sursă de bucurie sînt numai Treimea și adevărul credinței și al moralei, pe care scriitorul îl explică în același context. în schimb, de lucruri trebuie să ne servim călăuziți de preceptul evanghelic al iubirii de Dumnezeu și de aproapele nostru: această distincție este susținută de Augustin și în continuare și, împinsă pînă la ultimele consecințe, îl face uneori să disprețuiască toate științele teoretice, cu atît mai mult dacă sînt profane. Cărțile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
anonim (Anacephaleosis) al Panarion-ului lui Epifanie, iar numerele 58-80 probabil din opera analoagă a lui Filastriu din Brescia, la care se adaugă, în sfîrșit, informații despre ereziile din spațiul latin. O funcție practică similară are Oglinda (Speculum), o compilație de precepte extrase din Vechiul și din Noul Testament, care trebuia să servească drept reper pentru poporul credincios. Culegerea e alcătuită în esență din citate extrase din Scripturi, de la Exod pînă la Apocalipsă. La origine, aceste citate fuseseră preluate dintr-o versiune biblică
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
adevăr; al doilea pasaj i se pare în contradicție cu primul, pentru că implică renunțarea la cultul prescris de Lege. Același lucru rezultă și din textele apostolului Pavel, potrivit cărora Legea nu a putut niciodată să facă nimic perfect și vechiul precept a fost abrogat prin cel nou, al reconcilierii cu Dumnezeu. în răspunsul pe care Chiril îl dă imediat, el afirmă că noua Scriptură este „sora și apropiata” Legii lui Moise și că viața în Cristos nu e deloc străină de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
înțelegerii, jertfelnicul, sfeșnicul cu șapte brațe, altarul tămîierii, Aaron însuși; cortul unde e ținut chivotul este simbolul Bisericii; toate odoarele sfinte sînt interpretate astfel (IX-X). Și sacerdoțiul din Vechiul Testament este un simbol al lui Cristos, care face sacrificiul absolut (XI-XIII). Preceptele privind puritatea trebuie legate de absența păcatului, care trebuie să fie marca distinctivă a credincioșilor, purificați de Cristos (XIV-XVI). Cartea XVII e consacrată semnificației sărbătorilor, în special Paștilui. Opera, din care lipsește orice aluzie la polemica antinestoriană, a fost scrisă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
umane. Chiril acordă mare atenție negării tezei lui Iulian privitoare la ruptura dintre creștinism și tradiția religioasă iudaică: Vechiul Testament îl prefigurează în mod constant pe cel Nou. Chiril e în deplină concordanță cu operele sale exegetice. „Nu ne îndepărtăm de preceptele Legii ca și cum ar fi lucruri necurate, ci, mai degrabă, pornim de la ele ca de la niște figuri (typoi) ce ne poartă spre adevăr. [...] Cum Legea ce ne-a fost transmisă prin Moise dă naștere formei adevărului, este și ea sfîntă; cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]