2,055 matches
-
Marioara Voiculescu, Maria Filotti, Const. Nottara, Gh. Ciprian ș.a. Poemul dramatic Odinioară (1919) descinde din tradiția literară a basmelor versificate și îmbină elemente de feerie cu cele ale teatrului istoric. Încetinită de numeroase tirade, eroice sau sentimentale, acțiunea dramatică se precipită spre final, cumulând răpiri, travestiuri, lovituri de teatru. Unele contradicții tipologice nu ocolesc figurile principale, altminteri bine individualizate: blândețea împăratului se transformă în megalomanie sangvinară, sfetnici frivoli și verbioși se comportă eroic ș.a. Piesa, pusă în scenă de Const. Nottara
ASLAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285467_a_286796]
-
existat un raport adoptat de Parlamentul European, raportul anual asupra României, În care se spunea limpede: „România, candidatul cu cele mai multe probleme În aderarea la Uniunea Europeană”. În februarie-martie 2004, avem parte exact de aceeași etichetă. Ca și atunci, Parlamentul, guvernul se precipită să ia tot felul de măsuri În propriul beneficiu. În luna februarie s-au adoptat noile salarii ale miniștrilor, care sunt Într-adevăr salarii de miniștri. Nu am nimic Împotriva unui salariu mare pentru un ministru, dar el trebuie totuși
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
încă întins, îl răsturnă într-o parte și, înainte de a-i desluși trăsăturile în lumina amurgului, identifică vocea care înjura. Era unul dintre ofițerii companiei. Mai târziu avea să înțeleagă că tocmai marea sa apropiere de moarte era cea care precipitase lucrurile. Dacă violul ar fi fost recunoscut, cei trei bărbați ar fi fost trimiși în fața consiliului de război și împușcați. Dacă el n-ar fi intervenit, femeia ar fi murit sufocată. Soldații erau beți, nu și-ar fi dat seama
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și Pavel îi văzu silueta înaintând și afundându-se până la genunchi, până la centiron, până la piept. Brațele lui ridicară automatul deasupra capului. Când reapăru pe celălalt mal, acoperit de bulbuci de spumă, soldații se năpustiră pe urmele lui, iar timpul se precipită, pentru a recupera parcă întârzierea. Țeava unei mitraliere de pe un mirador se îndreptă frenetic spre ei. Spuma se însufleți, clocoti de gloanțe. Trăgătorul se agita în cușca miradorului, luptându-se cu unghiul mort. Cu siguranță, asaltul din direcția aceea nu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
de la țară, cu toată familia reunită. Mănâncă în jurul unei mese mari, iar ambianța este caldă. Martine se vede luând un cuțit și repezindu-se la cumnata ei pentru a o înjunghia. Se trezește cuprinsă de emoții puternice. Respirația îi este precipitată, ritmul cardiac rapid, este transpirată. Exemplul de mai sus ne permite să luăm în considerare două aspecte importante: 1. Necesitatea de a interpreta și coșmarul. Când Freud descrie coșmarul drept realizarea directă a unei dorințe respinse, înțelege prin aceasta realizarea
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
adăuga «bărbat» pare superfluu. Visul îi vorbește, prin urmare, de bărbați și de relația sa cu bărbații. Nici folosirea pluralului nu este întâmplătoare. El atestă multitudinea posibilităților. Ceea ce confirmă Sylvie, pentru că, în realitate, ea ezită între doi «pretendenți». Visul se precipită cu imaginile combinate ale cutremurului și ale pacienților convulsivi. Convulsiile sunt un ecou al cutremurului. Cele două elemente ilustrează distrugerea și nimicirea. Ele dezvăluie angoasele lui Sylvie, care se teme să nu fie distrusă de viața sa afectivă. Celibatul ei
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
perpetuum mobile pe calea ferată) și este vizitat noaptea de un alt Chițimia, acela căruia îi luase cu douăzeci de ani în urmă identitatea, logodnica și ideile. Consultat, filosoful crede că este vorba de o halucinație, apoi, când faptele se precipită, pune la cale un asasinat ce eșuează datorită unei femei energice și drepte, soția impostorului Chițimia I și logodnica neprihănitului Chițimia II. Femeia întinerește și pleacă de acasă cu vechiul ei logodnic, iar Chițimia I caută să-și regăsească adevărata
BAIESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
epic, nesentimental și în culorile, mai adesea tranșante, cu urme expresioniste în limbaj. Titlul însuși al cărții învedera afinitatea, corespondența durabilă și, deopotrivă, tensiunea, distanța în contrapunerea termenilor: pământ și soare, teluric-uranic. August cândva, timpul devine material, proliferând în roduri, precipitându-se a se filtra în alambicuri. Poetul e notabil în scenele „de gen”, cu aer „olandez” (G. Călinescu), sau când glorifică prozaic abundența, într-un peisaj ce amintește pe alocuri de Verhaeren, din Flamande. Poloboace, căpițe, cârciumi în „medean”, piețe
BARGAUANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285641_a_286970]
-
avea unicul rol de a stabiliza pacienții cu un tratament medicamentos și de a-i trimite cât mai rapid înapoi în comunitate (Orford, 1998). Nu se ține cont însă de faptul că, deseori, spitalizarea, recidivarea unor mai vechi suferințe sunt precipitate de disfuncționalități apărute în cadrul acestui mediu social (familial, profesional, comunitar etc.). Cum pot remedia această situație membrii echipei de îngrijire multidisciplinară (medici, terapeuți de familie, asistenți sociali, psihologi etc.) și prin ce tipuri de intervenții pot fi adresate întrebări-țintă la
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
se întind rogojini. Numai după ce s-a turnat planșeul a apărut, în salopete albastre și flanele roșii, un furnicar de oameni. Un bărbat smolit, cu cotleți argintii sub chelia în jurul căreia se zburlește părul, dă autoritar din mână. Dialogurile se precipită temperamental. - Bă, tu aruncași vălătocul ? - Ce zvârli găleata asta, fire-ai tu al dracu’ cu târtița ta ! Hai, ad-o aciia. Nu mai da. Trage la tine. Așea. - Mă, Băgică ! Toarnă imediat o găleată cu apă și mestecă. Mă, s-aude
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
aplatizat cu tâmplele pleșuve? Unde a dispărut figura plinuță cu nasul subțire, un pic arogant, și fruntea bombată? Oftează resemnat. Dacă frumusețea s-a dus, a rămăs însă inteligența și ambiția. Un fior rece îi gârbovește umerii firavi. Se întoarce precipitat lângă ea. Își plimbă insistent mâinile pe bustul și spatele ei. O simte moale, supusă. Atingerea îl reconfortează și-l încălzește în același timp. Sângele îi pulsează din nou prin trup. E încă viu. O strânge în brațe și-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Augusta i-a furnizat dintotdeauna iubite con trolate de ea. Astăzi îl însoțește tot cu aprobarea împărătesei. Altminteri, fără intervenția ei, nici n-ar fi fost admis la audiență. Femeia are privirea îndreptată spre agitația de la intrare, unde spiritele se precipită în jurul lui Parthenicus. Au venit în ajutorul lui, ieșind din prima anticameră, și secretarii, Polybius și Hilarion, care încearcă pe cât posibil să calmeze situația. Cel mai zgomotos se dovedește a fi Iulius Caledus. — Eu trebuie să ajung cel dintâi cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
numele lui să fie asociat cu extravaganțele lui Ovidius Naso. Și nici cu dizgrația Iuliei Minor. Poate era mai bine să-i fi lăsat împreună, dacă Livia tot a mirosit ceva. Își frânge deznădăjduit mâinile. Dar cum? Respirația i se precipită. Încearcă s-o controleze. Însă spaima îi face inima să bată în continuare cu putere. Și doar i-a atras atenția fățarnicului ăluia de Asinius Gallus că, dacă nu-și ține gura, va găsi un mijloc să-l scurteze de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
lui Augustus. Scotocește mai adânc. Începe să zvârle nervos afară tot ce întâlnește în cale. Tot ele îl vor ajuta să-i dea lovitura de grație și lui Tiberius când va veni momentul. Degetele ating fundul lăzii. Respirația i se precipită. Se apleacă peste cufăr cu fruntea îmbrobonată. Pe Jupiter! Au dispărut. CAPITOLUL VII Rufus saltă ușurel trapa și-și scoate cu grijă capul prin deschizătoarea rotundă din tavan. Parada a început. Respiră adânc de câteva ori ca să-și calmeze bătăile
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de divinitate. Aici te înșeli, amice, îl contrazice în gând Agrippa. Necontrolat și neacceptat de Stat. — Nu mă îndoiesc de puterea zeilor noștri... Evreul înalță uimit ochii spre el. — ...numai că s-au îndepărtat de mine... Iulius Herodes își coboară precipitat pleoapele. Tovarășul lui fie este un ipocrit fără pereche, fie nu realizează că religia, ca instituție oficială, reprezintă un aspect major al relației în continuă schimbare dintre Roma și imperiul său. De aceea trebuie păzită cu strășnicie. Într-un târziu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu șchioapătă. Un alt indiciu favorabil. Din păcate, cam trage de funie și pare că vrea să scape de la altar. — S-ar putea să nu-l înduplece pe Marte, murmură cineva din apropiere. Și Velleius Paterculus împărtășește aceleași temeri. Șoptește precipitat către Nero: — Ar trebui să vină de bună-voie pentru a fi imolat și consacrat. Cu toate acestea, slujitorul zeului ia o cupă cu vin sfințit de pe altar și o varsă peste capetele animalelor. Toarnă apoi din belșug deasupra lor cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trăgea-n bivolul care se Îndepărta și auzi cum gloanțele i se-nfigeau În carne, Își goli Încărcătorul În bivolul ăsta care continua să fugă și Își aminti că trebuie să tragă mai În față, În omoplați și, În timp ce se precipita să-și reîncarce carabina, văzu că bivolul se prăbușise. Era În genunchi, smucindu-și capul lui mare; mutându-și atenția pe ceilalți doi, care continuau să alerge, trase În cel mai din față și-l nimeri. Mai trase o dată, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
recurgă la viclenie și trădare. În măruntaiele munților, aurul a năvălit printre roci, strecurându-se în cele mai întortocheate crăpături. Afară, între crestele aspre, din stâncă în stâncă, tot mai în inima de piatră a munților, au început să se precipite oamenii, când, departe, în câmpie, s-au împământenit stăpânirile care le răpeau libertatea. Se vede înăuntrul minelor cum aurul n-a lăsat liberă nici o crăpătură în care ar fi putut să se ascundă. Se vede, afară, între culmile munților, cum
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de la cel pe care l-ai operat alaltăieri, cu toate că știai că o să moară. După care te-ai dus cu asistenta ta blondă și v-ați distrat pe canapeaua din sala de tratamente. Și mai văd ... - Lasă domnule Pandele, ajunge - se precipită doctorul făcându-i semn asistentei să se retragă, de teamă că Pandele va aminti și de celelalte aventuri cu asistenta plinuță de la sala de operație, și cu cea de la rezerve, și de aranjamentele cu concediile medicale și ... Dracul îl pusese
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
care sunt deasupra tăriei. Și s-a făcut așa. Și a numit dumnezeu tăria cer; și a fost seară, și a fost dimineață ziua a doua" ziua a doua” (Facerea, I, 7―8). Se pare că lucrurile încep să se precipite și Dumnezeu își cam pierde din prevedere și merge orbește spre catastrofa creației sale, care a fost, omul. Ziua a treia dumnezeu a folosit-o managerial, întâi pentru chestii de organizare, apoi pe la chindie a trecut și la creație. A
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
restaurarea, va fi Salazar. Pe de altă parte, nu trebuie uitat stilul politicii salazariene. Acest om, care nu acceptă niciodată tranzacții cu principiile, nu este totuși un rigid; se mlădiază așa cum îi cere viața, se supune realităților vii. Niciodată nu precipită lucrurile; le lasă să crească, să se maturizeze, să devină evidente pentru toți. Catolic fervent, a așteptat zece ani ca să încheie Concordatul cu Sfântul Scaun; dar n-a așteptat în zadar, căci atunci când acest Concordat s-a împlinit, nimeni n-
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
până la un mic loc cu iarbă, iar de acolo, prăvălindu-se printre pietre și arbuști, pe terasa următoare, ultima. Cu un șuierat sinistru, săgeata lui Odolgan îi trecu la un deget de cap și se pierdu în golul de dedesubt, precipitându-se către râul de culoarea ardeziei. Privind spre buza stâncăriei, îl văzu pe hun scoțând o altă săgeată din tolbă și potrivind-o în arc cu un calm desăvârșit. Cărarea cotită și pietroasă pe care venise se sfârșea acolo; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
încetul cu încetul, spațiul dintre cele două maluri începu să se lărgească tot mai mult și înaintea lui Sebastianus, pe fundalul munților povârniți, se deschise în sfârșit spectacolul unei cascade strâmte, care, de la o înălțime de patruzeci de picioare, se precipita între niște roci granitice uriașe, pentru a forma un mic lac, nemaivăzut de limpede, al cărui emisar era torentul. Dacă malul ce se găsea în stânga sa era îmbrăcat de un desiș compact, de nepătruns, pe cel din dreapta se lărgea, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care îl surprindea. La urma urmei, ce-i păsa ei de Frediana? Era posibil să fie geloasă? Ori era doar disprețul femeii fiindcă nu i se făcuse ei mai întâi curte? în orice caz, un lucru era sigur: tentativa sa precipitată de seducție fusese un pas greșit. Confuz, alese să se retragă imediat. Cum vrei! îi spuse, ridicând mâna ca s-o calmeze. Nu intenționam deloc să te jignesc... Noapte bună! Se răsuci să plece spre cortul său, iar ea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
din grămăjoara de cenușă, apar niște mâini Împreunate, ce imploră Îndurare. Nu sunt două, ci mai multe, care tremură În lumina amurgului. Deodată se stârnește vântul și le acoperă cu nisip. - Niște mâini? murmură cu gândurile duse Mașa. - Exact, se precipită Extraterestrul. Întâi o pereche, apoi două, apoi o infinitate de mâini, fumegă În amurg ca niște cârpe... Cam asta-i cu credința, conchise el. - Și acum, Îndrăzni Mașa, la voi nimeni nu mai crede În Dumnezeu? - Nimeni, spuse calm vizitatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]