2,965 matches
-
proceselor. Numai combinarea noțiunilor în judecăți poate da o formă logica adecvată proceselor din realitate” 34. b) Judecata S-a arătat mai sus că a enunța o judecată despre un lucru înseamnă a trece de la subiectul care îl indică la predicatul care îl explica. Judecata este și ea o formă logică, un enunț. Orice enunț are un conținut cognitiv, o formă logică și o expresie lingvistica. Conținutul cognitiv este un proces strict personal de reflectare a raporturilor reale; forma lui logică
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
sau fals, numai judecata, ca formă logica, și propoziția, ca expresie a ei, pot fi apreciate din punctul de vedere al corectitudinii și incorectitudinii" 35. Într-o judecata, cuvântul "om" este substantiv, subiectul vizează genul, ca totalitate de lucruri individuale, predicatul se referă la general, ca însușire, iar copula înregistrează pe plan logic unitatea reală dintre aceste doua contrarii ale oricărei entități. 34 H.Wald, op.citată , p.95 35 H.Wald, op.citată , p.98 26 "Dacă specificul judecării, ca
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
prin uzură”. Referitor la raportul dintre judecată și propoziție, atragem atentia că structura logică a judecății nu coincide cu structura gramaticală a propoziției, deoarece în timp ca propoziția are părți principale și părți secundare, judecata are doar trei elemente: subiectul, predicatul și copula. In propoziție, subiectul și predicatul sunt indispensabile pentru formarea judecății, iar atributul și complementul pentru formarea metaforei care acompaniază judecata. Aceeași judecata, poate fi exprimară prin mai multe propoziții care, deși conțin aceeași judecată, nu conțin, totuși, aceeași
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
și propoziție, atragem atentia că structura logică a judecății nu coincide cu structura gramaticală a propoziției, deoarece în timp ca propoziția are părți principale și părți secundare, judecata are doar trei elemente: subiectul, predicatul și copula. In propoziție, subiectul și predicatul sunt indispensabile pentru formarea judecății, iar atributul și complementul pentru formarea metaforei care acompaniază judecata. Aceeași judecata, poate fi exprimară prin mai multe propoziții care, deși conțin aceeași judecată, nu conțin, totuși, aceeași metaforă 39. 38 Idem, op.citată , p.
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
admirația. Structura unei propoziții exclamativa este ori „S ! P” . ori „a ! b”. Latura afectivă a propoziției își găsește însă deplina realizare în propozițiile artistice, care uzează de metaforă. Astfel, în vreme ce, într-o judecată de esență, subiectul indică un individual căruia predicatul îi dezvăluie generalul, într-o metaforă, subiectul indică un general, pe care individualul, indicat de data aceasta de către predicat, îl sensibilizează: deci, într-o metaforă, gândirea se mișcă da la individual la general. Metafora este menită să concretizeze, să individualizeze
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
deplina realizare în propozițiile artistice, care uzează de metaforă. Astfel, în vreme ce, într-o judecată de esență, subiectul indică un individual căruia predicatul îi dezvăluie generalul, într-o metaforă, subiectul indică un general, pe care individualul, indicat de data aceasta de către predicat, îl sensibilizează: deci, într-o metaforă, gândirea se mișcă da la individual la general. Metafora este menită să concretizeze, să individualizeze, să sensibilizeze, iar limba folosita de scriitori este cea artistică, mult mai bogată în metafore decât limba științifică. „Având
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
mod necesar, însușirile genului din care face parte. Gândirea află mai întâi că "un S este P” apoi că "unii S sunt P”ca să ajungă la judecata universală că „toți S sunt P”. 41 După natura relației în care intră predicatul sau subiectul, judecățile pot fi categorice („Orice om este o ființă rațională”) ipotetice, ("Dacă este om, atunci este o ființă rațională”) și disjunctive ("A și om înseamnă a fi ori ființă rațională ori animal”) Formele logice care structurează cunoașterea raportului
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
dezvăluirea explicită a esenței). Ajunsă la înălțimea judecății apodictice, gândirea sparge judecata și începe să se desfășoare în silogism. Așadar, judecățile clasificate după calitatea copulei (afirmative și negative), după cantitatea subiectului (particulare și universale), după natura raportului dintre subiect și predicat (categorice, ipotetice și disjunctive) și după modalitatea raportului dintre subiect și predicat (asertorice, problematice și apodictice), constituie „cele patru trepte logice pe care pășește gândirea în procesul de cunoaștere a lucrurilor. Pe prima treaptă oglindește întâmplătorul, pe a doua comunul
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
și începe să se desfășoare în silogism. Așadar, judecățile clasificate după calitatea copulei (afirmative și negative), după cantitatea subiectului (particulare și universale), după natura raportului dintre subiect și predicat (categorice, ipotetice și disjunctive) și după modalitatea raportului dintre subiect și predicat (asertorice, problematice și apodictice), constituie „cele patru trepte logice pe care pășește gândirea în procesul de cunoaștere a lucrurilor. Pe prima treaptă oglindește întâmplătorul, pe a doua comunul și generalul, pe a treia dezvăluie necesarul iar pe a patra însăși
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
o cunoștință imposibil de găsit în vreuna din cele doua premise 43. În subcapitolul intitulat „Izvorul inductiv al silogismului”, H.Wald subliniară că premisa majoră a celei mai depline forme de silogism este concluzia unei inducții căci, formându-se ca predicat al unei concluzii silogistice, noțiunea se formează și ca predicat al unei concluzii inductive. „Contradicția dintre inducție și deducție nu constă nicidecum în faptul că inducția ar urca de la judecăți particulare la judecați universale, în vreme ce deducția 43 H.Wald, op.
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
premise 43. În subcapitolul intitulat „Izvorul inductiv al silogismului”, H.Wald subliniară că premisa majoră a celei mai depline forme de silogism este concluzia unei inducții căci, formându-se ca predicat al unei concluzii silogistice, noțiunea se formează și ca predicat al unei concluzii inductive. „Contradicția dintre inducție și deducție nu constă nicidecum în faptul că inducția ar urca de la judecăți particulare la judecați universale, în vreme ce deducția 43 H.Wald, op.citată, p.158-159. 32 ar coborî de la judecăți universale la
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
Judecățile pot fi afirmative sau negative, universale sau particulare, categorice, ipotetice sau disjunctive, asertorice, problematice sau apodictice, de esență sau de relație, iar termenii, care se repetă fiecare de doua ori pot ocupa diferite poziții: termenul major, care este totdeauna predicatul concluziei, poate fi atât predicatul majorei, cât ș i subiectul ei: termenul minor, oare este totdeauna subiectul concluziei, poate fi atât subiectul minorei, cât și predicatul ei: iar termenul mediu, care stabilește 47 Idem, op.citată, p.176. 34 contactul
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
negative, universale sau particulare, categorice, ipotetice sau disjunctive, asertorice, problematice sau apodictice, de esență sau de relație, iar termenii, care se repetă fiecare de doua ori pot ocupa diferite poziții: termenul major, care este totdeauna predicatul concluziei, poate fi atât predicatul majorei, cât ș i subiectul ei: termenul minor, oare este totdeauna subiectul concluziei, poate fi atât subiectul minorei, cât și predicatul ei: iar termenul mediu, care stabilește 47 Idem, op.citată, p.176. 34 contactul dintre cele două premise, poate
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
repetă fiecare de doua ori pot ocupa diferite poziții: termenul major, care este totdeauna predicatul concluziei, poate fi atât predicatul majorei, cât ș i subiectul ei: termenul minor, oare este totdeauna subiectul concluziei, poate fi atât subiectul minorei, cât și predicatul ei: iar termenul mediu, care stabilește 47 Idem, op.citată, p.176. 34 contactul dintre cele două premise, poate fi subiect într-o premisă și predicat în cealaltă, sau subiect în ambele premise și predicat în ambele premise”48. Cea
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
termenul minor, oare este totdeauna subiectul concluziei, poate fi atât subiectul minorei, cât și predicatul ei: iar termenul mediu, care stabilește 47 Idem, op.citată, p.176. 34 contactul dintre cele două premise, poate fi subiect într-o premisă și predicat în cealaltă, sau subiect în ambele premise și predicat în ambele premise”48. Cea mai perfectă forma de silogism, pe care Aristotel îl numește „perfect” și "prim", este aceea în care premisele sunt universal afirmative, iar termenul mediu este subiect
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
și unitatea, relativ stabilă, a acestor contrarii. Formula ei este: „A este A” 49. Legea non-contradicției nu este altceva decât formula negativa a legii identității. Ea interzice gândirii să atribuie aceluiași subiect, in același timp și sub același raport doua predicate opuse. Formula ei este: „A . A” 50. Legea terțiul exclus permite gândirii să treacă de la adevărul unei judecăți la falsitatea judecății contradictorii și invers, deoarece o a treia posibilitate nu există: terțiul este exclus. Ea se formulează astfel : „A este
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
sociala nu se mulțumește cu mânuirea identităților și nu poate transforma lucrurile fără să cunoască legile auto-dinamicii lor. Acestora le corespund alte legi logice, în virtutea cărora noțiunea, ca unitatea contradictorie dintre conținutul și sfera ei, se dublează in subiect și predicat, formând judecata, iar aceasta, găsindu-și fundamentul într-un termen mediu, dă naștere raționamentului. Sunt legile dialectice ale gândirii care, împreună cu legile elementare ale gândirii, formează ansamblul legilor logice”53. 52 Ibidem op.citată, p.201. 53 H.Wald, op.
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
elementele definitorii ale gramaticii generative de tip transforma țional. Cu ajutorul lor pot fi interpretate situațiile de sinonimie și omonimie (ambiguitatea) sintactica. Pentru aceasta, gramatica urmează să distingă și să definească eu precizie noțiunile de funcție gramaticală (de tipul subiect, obiect, predicat), de relație gramaticală (de tipul raportului dintre subiect și predicat, verb tranzitiv și obiect, determinat și determinant), și de categorie gramaticala în sensul ce constituent (de tipul SN = sintagmă nominală, SV= sintagma verbala, N = nume, V =verb, etc.68. Astfel
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
lor pot fi interpretate situațiile de sinonimie și omonimie (ambiguitatea) sintactica. Pentru aceasta, gramatica urmează să distingă și să definească eu precizie noțiunile de funcție gramaticală (de tipul subiect, obiect, predicat), de relație gramaticală (de tipul raportului dintre subiect și predicat, verb tranzitiv și obiect, determinat și determinant), și de categorie gramaticala în sensul ce constituent (de tipul SN = sintagmă nominală, SV= sintagma verbala, N = nume, V =verb, etc.68. Astfel se va putea explica noțiunea de "tip de frază” (afirmativă
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
bucuros de a fi mers", etc.); g) elemente poetice în stilul științific (dativul posesiv pe lângă un substantiv: „în opera-i"). Abaterile de natură sintactică se pot explica fie prin greșeli de gândire (de logică), de pilda dezacordul dintre subiect și predicat, fie prin intervenția unor factori afectivi, în aceasta categorie intrând toate construcțiile care denota incoerență, lipsă de consecvența sau de continuitate (anacoluturi), improprietate a unor construcții și confuzie de planuri (de exemplu, între vorbirea directă și cea indirectă)84. Un
Logica între gândire și limbaj by Elena Manea () [Corola-publishinghouse/Science/1693_a_3068]
-
timp din sentimentul tragic, persistent dincolo de negațiile inteligenței, al necesității unor valori absolute, necunoscute ca uman inaccesibile. Eugen Ionescu constată că actul critic, judecata literară și artistică nu izvorăște dintr-o constrângere interioară, adică dintr-o evidență lăuntrică, intuitivă, a predicatelor critice, ci este teoretic un act gratuit, pornit din arbitrariul conștiinței criticului, care își exercită asupra operei cercetate voința lui de sistem, de consecvență sau de pledoarie și care de cele mai multe ori ascunde și acoperă ca orice arbitrar "angajamente", socoteli
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
lumină gălbuie, cețoasă, un cer scămos și scăzut, care nu lăsa fumul și mirosul de benzină al mașinilor să se ridice."179 În orice context ar fi fost introdus fragmentul, expresia de prezent etern persistă. Argumentele sunt de ordin stilistic. Predicatul analitic ("...era o lumină gălbuie și cețoasă...") are un caracter descriptiv, static.180 În plus, acesta dovedește și o valoare impersonală, absolută, nedeterminată, care anulează valoarea obișnuită a imperfectului, provocând o identificare a cititorului cu personajul și cu naratorul. Toate
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
rudimentar. Printre manifestările limbajului oligolalic, în afara unui lexic sărac, a unei exprimări extrem de concrete, a deficiențelor de pronunție, a unui ritm inadecvat al exprimării, apar ecolalii, confuzii între cuvinte, o topică nepotrivită a frazei, numeroase dezacorduri, reducerea propozițiilor doar la predicat etc. În calitate de suport al gândirii, este esențial ca limbajului să i se aloce un buget însemnat de timp. De aceea, cabinetele de TTL (Terapia Tulburărilor de Limbaj) poartă o mare răspundere și pentru evoluția intelectuală și adaptarea socială a copiilor
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
rudimentar"). Printre manifestările limbajului oligolalic, în afara unui lexic restrâns, a unei exprimări extrem de concrete, a deficiențelor de pronunție, a unui ritm inadecvat al exprimării, apar ecolalii, confuzii între cuvinte, o topică nepotrivită a frazei, numeroase dezacorduri, reducerea propozițiilor doar la predicat etc. În calitate de suport al gândirii, este esențial ca limbajului să i se aloce un buget însemnat de timp. De aceea, cabinetele de TTL (Terapia Tulburărilor de Limbaj) poartă o mare răspundere pentru evoluția intelectuală și adaptarea socială a copiilor cu
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
se afirmă sau se neagă despre ele. Aristotel, căruia îi datorăm prima formulare a teoriei, se exprimă în mod cu totul concludent în cartea a noua a Metafizicii scriind că „spune adevărul cel care gândește disociate un subiect și un predicat care sunt disociate în realitate sau cel care le gândește asociate pe cele care sunt asociate“13. Există multe folosiri ale expresiilor adevăr și adevărat ce concordă cu intuiția pe care se sprijină această teorie; dar și multe folosiri care
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]