1,241 matches
-
I sau a II-a (cu N2), conform unor date statistice culese cu ajutorul unui motor de căutare de pe internet. Ultimul tip de sintagme binominale discutat îl reprezintă sintagmele superlative cu genitiv, destul de rare ("Fruncea" hotelurilor din România e bănățean). Adjectivul predicativ sau participiul primesc trăsătura de gen de la N2 și pe cea de număr de la N1. Acordul poate fi caracterizat ca semantic: este firesc ca acordul să se facă la singular, întrucât sintagma superlativă denumește o singură entitate, selectată din setul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
și gramaticalizare în limba română veche, Universitatea din București (http://www.unibuc.ro/ro/mvasile 2009 ro). Moro, Andrea, 1991, "The Anomaly of Copular Sentences", în Working Papers in Linguistics, 1, 1991, p. 1-29. Moro, Andrea, 1997, The Raising of Predicates: Predicative Noun Phrases and the Theory of Clause Structure, Cambridge, Cambridge University Press. Moro, Andrea, 2000, Dynamic Antisymmetry, Cambridge, MA, The MIT Press. Moro, Andrea, 2006, "Copular Sentences", în Martin Everaert, Henk van Riemsdijk (eds), The Blackwell Companion to Syntax, II
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
attack, police prepared a strong response. They started attacking KLA members (http://en.wikipedia.org/wiki/Attack on Prekaz). Prin traducere, pronumele plural they a fost echivalat cu pronumele demonstrativ plural aceștia, iar utilizarea acestui pronume plural a influențat acordul verbului predicativ au ripostat. 49 Vezi și nota din GALR (II: 375), unde se dă exemplul Țara vor vrea să-și apere ale sale. 50 Este vorba de primele 50 de pagini din 7 texte din sec. al XVI-lea, 11 texte
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
formă de plural primeau doar articolul definit la plural (cf. TILR, II). În secolul al XIX-lea, aceste toponime oscilau între articolul singular și articolul plural. Comportamentul dublu și ezitant (singular / plural) se manifesta și în acordul verbului, al numelui predicativ sau al substitutelor anaforice (vezi TILR, III): (i) a. și pot zice că nici chiar Bucureștiul nu-l întrece (V. Alecsandri, Chirița în Iași) b. Iașul sta în mijlocul Moldovei (B. P. Hasdeu, Scrieri literare) c. se aduna tot ce aveau
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
351). 61 Simbolul e reprezintă numele vid (de la engl. empty "vid, gol"). 62 Sintagma posesivă a car of John's conține un GFlex (engl. IP) care exprimă relația posesivă, cu GD posesor în Spec,GFlex și GN posedat în poziție predicativă în GFlex; of John's este un grup al cărui centru este prepoziția of; această prepoziție este un centru funcțional reprezentând un determinant prepozițional comparabil cu un complementizator prepozițional, notația sa fiind D/P; nominalul predicațional a car (GN) este
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
lansată de Adrian Akmajian în teza sa de doctorat din 1970 (publicată în 1979). 84 Exemplele sunt preluate din GALR (II: 269-270). 85 Sunt și alte argumente care se pot aduce în chestiunea analizei pozițiilor sintactice de subiect și nume predicativ în astfel de structuri. M. Avram (2001) aduce în discuție argumentul topicii, afirmând că de obicei subiectul este plasat înaintea verbului, dar arată că aceasta este doar o convenție și că este dificil de analizat o structură precum cea discutată
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
sunt, toate, cu verbe existențiale). 107 Dativul exprimă localizarea mentală. 108 OD = obiect (complement) direct. 109 Echivalente cu Mi-e teamă, Mi-e greață, Mi-e lehamite. 110 Observație valabilă nu doar pentru construcțiile existențiale, ci și pentru alte poziții predicative: Obiectele din aceste oglinzi retrovizoare sunt mult mai femei decât oricare alte ferestre (I. Tănase, Femeile retrovizoare). 111 Aceeași observație și pentru poziția de complement: *Simt foarte foame, *Simt tare frică. 112 "The dative is understood as a mental location
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
exemplul Femeia și copacul au fost ........ (pictat) de Rubens în trei tablouri succesive. 123 INDEX reprezintă trăsăturile de tip referențial, semantic, iar CONCORD, pe cele de tip formal (vezi Wechsler și Zlatić, 2003). 124 Lectura monoreferențială este posibilă în poziție predicativă: Ion este atât colegul, cât și prietenul meu, Ion este și colegul, și prietenul meu. 125 Disjuncția este definită, de obicei, doar prin relația de excludere (cf. DSL, DEX), astfel încât ar părea că termenul inclusiv nu vine în contradicție cu
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
inițial pentru procese tranzitive, participiul exprima rezultatul unui eveniment. Montaut (2006) arată că, încă din sanscrita clasică, expresia canonică pentru "X a făcut Y" era "de către X, Y a fost făcut", cu agentul pronominal în cazul instrumental/genitiv și participiul predicativ acordat în gen și număr cu pacientul. Acesta este tiparul moștenit de actuala structură ergativă la perfect, diferit de cel care caracterizează structurile nominale de la prezent și viitor. Ipoteza autoarei este că în toate limbile indo-europene a existat o structură
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
preluat rolul de a exprima procese trecute încă din sanscrita clasică (Montaut 1998b: 143). Încă din epoca marilor epopei (Mahabharata, Ramayana), enunțurile la trecut erau predicații nominale cu agent instrumental, iar participiul trecut pasiv (acordat cu pacientul în nominativ) funcționa predicativ. La originea construcției ergative se află tendința agentului de a ocupa prima poziție; marcarea suplimentară a agentului oblic prin postpoziția specifică ne este recentă (Montaut 1998b: 144). Morfemul de trecut l provine dintr-un sufix de "lărgire", care își are
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
procesul de deergativizare, reanalizând morfemul l ca marcă de trecut. În dialectele orientale ale limbii hindi (acum neergative), a existat o fază de preergativitate. Diferența dintre grupul occidental și cel oriental provine din aceeași structură nominală cu participiu trecut pasiv predicativ − ergativizat în grupul occidental și reactivat/deergativizat în grupul oriental (Montaut 1998b: 145). Müler (1995: 262) arată că limbile semitice, ca multe limbi primitive, aveau partiție ergativă, ale cărei urme au supraviețuit în limbile semitice târzii. În akkadian, există un
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că ergativitatea este rezultatul nominalizării numai în prima limbă, unde formele verbale care ilustrează fenomenul ergativității au aspect nominal. Coon și Salanova (2009: 45) arată că, deși situația celor două limbi pare diferită, ergativitatea are o sursă comună: separarea centrului predicativ v0 sau n0 de T0; în mẽbêngôkre, separarea se produce în nominalizare, iar în chol, prin așezarea predicatului în poziție inițială (deplasarea predicatului vP în Spec,TP). Coon și Salanova (2009: 46) susțin că această teorie explică nu numai sursa
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cătrănit, chinuit, dezamăgit, dezolat, deznădăjduit, necăjit, zăpăcit (d) sătean învecinat/înrudit/înfrățit cu preotul (e)*copil dormit, *copil râs, *domn dansat. Cornilescu (2005: 102) formulează următoarea generalizare: Un participiu trecut al unui verb poate fi folosit ca adjectiv cu valoare predicativă numai pe lângă un nume care corespunde unui obiect direct (inițial) al unui verb. 3. SELECȚIA AUXILIARULUI DE PERFECT COMPUS ȘI ACORDUL PARTICIPIULUI PERFECT Selecția auxiliarului de perfect compus − arată Grimshaw (1987: 245) − a fost studiată pentru italiană de Burzio (1986
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
arată că autorul derivă selecția auxiliarului essere din proprietățile structurale comune verbelor reflexive, pasive și inacuzative; pentru anumite verbe inacuzative însă, selecția auxiliarului essere este specificată lexical; pentru apariția verbului essere în construcții pasive, explicația este diferită: essere ia complemente predicative, iar participiul pasiv este predicativ. 3.1. Pentru fenomenul selecției auxiliarului au fost formulate mai multe explicații. Wilmet (1998: 322−323) este de părere că alegerea auxiliarului avoir 'a avea' sau être 'a fi' în franceză este legată de topicalizare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
auxiliarului essere din proprietățile structurale comune verbelor reflexive, pasive și inacuzative; pentru anumite verbe inacuzative însă, selecția auxiliarului essere este specificată lexical; pentru apariția verbului essere în construcții pasive, explicația este diferită: essere ia complemente predicative, iar participiul pasiv este predicativ. 3.1. Pentru fenomenul selecției auxiliarului au fost formulate mai multe explicații. Wilmet (1998: 322−323) este de părere că alegerea auxiliarului avoir 'a avea' sau être 'a fi' în franceză este legată de topicalizare și de tranzitivitate; verbele tranzitive
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
rezultative: (a) verbele stative (remain 'a rămâne'); (b) verbele de mișcare inerent direcționale (come 'a veni', go 'a pleca', arrive 'a sosi') − Levin și Rappaport Hovav (1995: 56). În limba română (vezi Croitor 2008b: 305; Baciu 2007: 55), construcțiile rezultative (predicative suplimentare) pot apărea atât cu verbe tranzitive (a), cât și cu inacuzative (b), însă acest tip de structură nu poate fi considerat un test sintactic, deoarece este limitată la o clasă foarte restrânsă de verbe: (a) A tăiat fructele cubulețe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
auxiliare temporale; nu sunt pasivizabile; pot funcționa ca auxiliare pentru același verb (în funcție de caracterul reflexiv/nereflexiv al verbului); în restul situațiilor, ca auxiliare, sunt în distribuție complementară. Diferența fundamentală dintre cele două verbe este că a fi apare în construcții predicative, iar a avea, în construcții tranzitive. Moro (1997, apud Niculescu 2008: 257−258) arată că diferența dintre 'a avea' și 'a fi' este minimală și constă în numărul de proiecții funcționale de tip acord (Agr) prezente în derivație, fapt determinat
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
dintre determinantul locativ și unele adjective locative, deictice sau anaforice - Casa este aproape/apropiată; (b) similitudinea dintre predicația de proveniență și cea locativ-situațională, pentru care interpretarea tradițională este divergentă - Studentul este din Cluj/la Cluj; (c) inconsecvența privind interpretarea ca predicativ suplimentar a structurilor cu predicație locativă - Îl știu la munte/acolo..., dar neacceptarea acestei interpretări pentru numele predicativ; (d) unificarea predicațiilor de stare, cuprinzându-se într-un sistem comun de interpretare și predicația locativ-situațională. 2.1. Din istoria interpretării verbului
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de proveniență și cea locativ-situațională, pentru care interpretarea tradițională este divergentă - Studentul este din Cluj/la Cluj; (c) inconsecvența privind interpretarea ca predicativ suplimentar a structurilor cu predicație locativă - Îl știu la munte/acolo..., dar neacceptarea acestei interpretări pentru numele predicativ; (d) unificarea predicațiilor de stare, cuprinzându-se într-un sistem comun de interpretare și predicația locativ-situațională. 2.1. Din istoria interpretării verbului a fi În timp, verbul corespunzător sensului 'a fi' a primit diverse interpretări de tip logic, logico-semantic, istoric
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
valorile verbului și să surprindă prin clasificări diferențele și asemănările dintre acestea. 2.1.1. Interpretarea din logică Frege (1892)1, în cadrul teoriei sale despre referință, face distincția (logică și gramaticală) între 'a fi' copulativ, în (a) și 'a fi' predicativ, în (b): (a) propozițiile predicative, în care a fi este o formulă lexicală de atribuire, deci o copulă (Luceafărul de dimineață este o planetă); predicatul gramatical care urmează copulei are statut nereferențial; (b) propoziții de identitate, în care a fi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
prin clasificări diferențele și asemănările dintre acestea. 2.1.1. Interpretarea din logică Frege (1892)1, în cadrul teoriei sale despre referință, face distincția (logică și gramaticală) între 'a fi' copulativ, în (a) și 'a fi' predicativ, în (b): (a) propozițiile predicative, în care a fi este o formulă lexicală de atribuire, deci o copulă (Luceafărul de dimineață este o planetă); predicatul gramatical care urmează copulei are statut nereferențial; (b) propoziții de identitate, în care a fi are rolul semnului egal din
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de vedere logic (deci și lingvistic) nu există nicio diferență între ele, copula înglobând și ideea de existență. 2.1.2. Abordări logico-semantice Higgins (1979)3 propune, în locul distincției bipartite a lui Frege, o tipologie cu patru termeni: (a) propoziții predicative (Pierre est intelligent 'Pierre este inteligent', Horatio est le meilleur ami d'Hamlet 'Horațiu este cel mai bun prieten al lui Hamlet'), care au următoarele caracteristici: subiectul este rareori nedefinit; numele predicativ nu este referențial, nu poate ocupa poziția de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
Frege, o tipologie cu patru termeni: (a) propoziții predicative (Pierre est intelligent 'Pierre este inteligent', Horatio est le meilleur ami d'Hamlet 'Horațiu este cel mai bun prieten al lui Hamlet'), care au următoarele caracteristici: subiectul este rareori nedefinit; numele predicativ nu este referențial, nu poate ocupa poziția de subiect (*Un inteligent este Pierre), proprietatea pe care o redă este susceptibilă de gradare (cel mai/foarte inteligent, cel mai bun/foarte bun prieten); poate apărea într-o structură imperativă (Fii inteligent
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
cel mai bun/foarte bun prieten); poate apărea într-o structură imperativă (Fii inteligent!); (b) propoziții de identificare (Cet homme est Alfredo Funoll 'Acest om este Alfredo Funoll'), care au, în mod prototipic, un subiect pronominal deictic și un nume predicativ realizat printr-un nume propriu, printr-o expresie nominală definită sau printr-un grup nominal nedefinit și care constituie răspunsuri potrivite la întrebarea Cine este el/ea/acesta/aceasta?; (c) propoziții de specificare (Le meilleur ami d'Hamlet est Horatio
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
lui Hamlet este Horațiu', L'important est de bien vivre ' Lucrul cel mai important este să trăiești bine'), al căror subiect este o expresie nominală definită ce funcționează ca o etichetă pentru o listă de termeni și al căror nume predicativ este un termen din această listă; acest tip de propoziții constituie răspunsuri potrivite pentru întrebarea Cine/ce/care este X?; (d) propoziții de identitate (L'étoile du soir est l'étoile du matin 'Luceafărul de seară este Luceafărul de dimineață
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]