KorAP: Find »[drukola/base=predicativ & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...22 23 24 ...49 >

1,214 matches

Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799

pentru italiană O ipoteză acceptată în general, astăzi, este că propozițiile copulative au la bază structuri în care cele două nominale formează o propoziție redusă (engl. small clause), iar aceasta este complementul unui verb copulativ. În propozițiile copulative de tip predicativ (Ion este profesor), subiectul (N1) se ridică din propoziția redusă la Spec,Flex pentru a primi caz, iar N2, predicativ, rămâne in situ (cf. Stowell, 1978): (28) a. [este [Ion inginer]] > Ion este inginer. b. [este [Ion vinovat]] > Ion este

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
nominale formează o propoziție redusă (engl. small clause), iar aceasta este complementul unui verb copulativ. În propozițiile copulative de tip predicativ (Ion este profesor), subiectul (N1) se ridică din propoziția redusă la Spec,Flex pentru a primi caz, iar N2, predicativ, rămâne in situ (cf. Stowell, 1978): (28) a. [este [Ion inginer]] > Ion este inginer. b. [este [Ion vinovat]] > Ion este vinovat. Conform lui Moro (1991, 1997, 2000), în propozițiile copulative specificaționale se ridică din propoziția redusă termenul predicativ (cel atributiv

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
iar N2, predicativ, rămâne in situ (cf. Stowell, 1978): (28) a. [este [Ion inginer]] > Ion este inginer. b. [este [Ion vinovat]] > Ion este vinovat. Conform lui Moro (1991, 1997, 2000), în propozițiile copulative specificaționale se ridică din propoziția redusă termenul predicativ (cel atributiv), iar nominalul subiect rămâne in situ. Astfel de structuri copulative el le numește inverse, deoarece au o structură inversată în raport cu structurile copulative tipice, în care se ridică subiectul. (29) [este [Ion vinovat]] > Vinovatul este Ion. (vs (28)b

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
permit acord la dreapta, cu N2, sunt limbi pro-drop, dar nu este general valabil (faroeza nu este o limbă pro-drop și permite acordul la plural, cf. Heycock, 2009). Moro afirmă că pro poate fi nu doar subiect, ci și nume predicativ. Analiza lui Moro ridică întrebarea de ce nominalul predicativ ridicat nu ajunge în Spec,GFlex, declanșând acordul. Pentru a da un răspuns, Moro propune o versiune puternică a parametrului pro-drop, și anume: în limbile în care pro poate fi permis de

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
pro-drop, dar nu este general valabil (faroeza nu este o limbă pro-drop și permite acordul la plural, cf. Heycock, 2009). Moro afirmă că pro poate fi nu doar subiect, ci și nume predicativ. Analiza lui Moro ridică întrebarea de ce nominalul predicativ ridicat nu ajunge în Spec,GFlex, declanșând acordul. Pentru a da un răspuns, Moro propune o versiune puternică a parametrului pro-drop, și anume: în limbile în care pro poate fi permis de morfologia verbală, el trebuie să fie permis; mai

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
N2 are mai multe trăsături. Acest acord este ușor de explicat dacă analizăm N2 ca subiectul propoziției reduse de bază. Este firesc ca acordul să se facă cu acesta, și nu cu N1, care în propoziția redusă este un nume predicativ. 3.2.2. Ipoteza lui Costa (2004) pentru portugheză Costa (2004) observă că posibilitatea de a face acordul la dreapta se asociază cu posibilitatea de a face inversiunea subiect-verb (S-V). În portugheză, există inversiunea S-V și acord la

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
a, putem considera că N1 este subiect, deci este normal ca acordul să se facă la singular - spre deosebire de (36)a, în care N1 este un topic. În (37)b, N1 este într-o poziție de focus, deci este un termen predicativ, nu un subiect; prin urmare, el nu declanșează acordul. Trebuie să presupunem structuri sintactice diferite pentru două perechi de propoziții destul de asemănătoare semantic - (36)a și (37)a, (36)b și (37)b. Când în structură este prezent GD ouăle

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
de propoziții destul de asemănătoare semantic - (36)a și (37)a, (36)b și (37)b. Când în structură este prezent GD ouăle fierte, acesta este în Spec, IP, este subiect și delcanșează acordul. GN focalizat ouă fierte este un termen predicativ, deci nu declanșează acordul. 4. Acordul în structurile copulative pseudoscindate în română. Ipoteza focalizării Foarte pe larg spus, în structurile scindate și în cele pseudoscindate o propoziție este scindată în două părți legate prin intermediul verbului copulativ. Prin scindare sau pseudoscindare

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
c. Stâlpul și panoul erau acoperite (/??acoperiți) de afișe electorale. Compunerea trăsăturilor de persoană ale conjuncților se face pe baza unei ierarhii a valorilor trăsăturii de persoană, ierarhie cu mare putere de generalitate (vezi infra, 2.1.2). 2. Acordul predicativ al sintagmei coordonate 2.1. Coordonarea copulativă prin și Conjuncția și stabilește relații de coordonare copulativă și are o răspândire generală, putând lega foarte multe tipuri de conjuncți (inclusiv prefixoide: Ion și Maria sunt etno- și antropologi). Și exprimă doar

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
phi ale sintagmei coordonate. Vom discuta pe rând acordul în număr, gen și persoană al sintagmelor coordonate, pentru că factorii care reglează acordul în aceste trei trăsături sunt diferiți. Două dintre aceste trăsături, genul și numărul, se manifestă solidar la adjectivul predicativ (mărcile morfologice de gen și număr fiind sincretice). 2.1.1. Acordul în număr În ce privește acordul în număr al verbului-predicat cu sintagmele coordonate, situațiile mai interesante sunt cele în care cel puțin unul dintre conjuncți este la singular. În limba

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
una singură, ceea ce ar justifica acordul la plural. Putem admite că substantivele fără determinanți (GN) sunt predicate, spre deosebire de cele cu determinanți (GDet), care sunt argumente; proiecțiile nominale de tipul GNum sunt flexibile, între predicate și argumente (cf. Wintner, 2000). Conjuncții predicativi nu au trăsătura [+plural], ci doar cei argumentali, ceea ce ar explica acordul lor105. Pentru substantivele abstracte, problema se pune în același fel ca la cele masive. Substantivele abstracte sunt, în general, defective de plural, prin urmare, nici sintagma coordonată care

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
plural: (40) a. Sunt nori pe cer. b. Sunt (/* Este) mulți copii talentați în România. Pentru nominalul postpus verbului din construcțiile existențiale de tipul mi-e foame, e cald etc. s-au propus două analize, ca subiect sau ca nume predicativ. Analiza ca subiect este soluția tradițională din studiile românești, adoptată și în GALR (II: 369-370), unde se oferă ca argument "sinonimia cu un tipar tranzitiv, conținând verbul-centru [a avea + poziția OD108]: Am teamă., Am greață., Am lehamite.109" (p. 370

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
II: 369-370), unde se oferă ca argument "sinonimia cu un tipar tranzitiv, conținând verbul-centru [a avea + poziția OD108]: Am teamă., Am greață., Am lehamite.109" (p. 370). Tot în GALR se oferă și argumentele pentru considerarea nominalului postverbal drept nume predicativ: - apariția unor adverbe în aceeași poziție (Mi-e greu, Mi-e bine), greu de explicat dacă poziția respectivă ar fi una de subiect, nu predicativă; - posibilitatea gradării acestor substantive numai în această poziție sintactică, argument puternic în favoarea analizării ca predicativ

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
p. 370). Tot în GALR se oferă și argumentele pentru considerarea nominalului postverbal drept nume predicativ: - apariția unor adverbe în aceeași poziție (Mi-e greu, Mi-e bine), greu de explicat dacă poziția respectivă ar fi una de subiect, nu predicativă; - posibilitatea gradării acestor substantive numai în această poziție sintactică, argument puternic în favoarea analizării ca predicativ 110 (Mi-e foarte/cam foame, Mi-e tare frică); aceleași substantive utilizate ca subiect în alte construcții nu admit gradarea: Foarte foamea m-a

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
predicativ: - apariția unor adverbe în aceeași poziție (Mi-e greu, Mi-e bine), greu de explicat dacă poziția respectivă ar fi una de subiect, nu predicativă; - posibilitatea gradării acestor substantive numai în această poziție sintactică, argument puternic în favoarea analizării ca predicativ 110 (Mi-e foarte/cam foame, Mi-e tare frică); aceleași substantive utilizate ca subiect în alte construcții nu admit gradarea: Foarte foamea m-a făcut să ies din casă, *M-a luat o foarte foame, *O tare/foarte frică

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
111; - paralelismul cu unele adjective de stare fizică sau psihică (Sunt leneș, Sunt fricos, echivalente cu Mi-e lene, Mi-e frică); - prezența opoziției static - dinamic (Mi-e foame - Mi se face foame), opoziție ce caracterizează și structurile cu nume predicativ (Sunt fricos - Devin fricos). În gramatica generativă, elementul sau elementele postverbale sunt analizate ca o propoziție redusă (Stowell, 1978, apud Avram, 2003: 446-447). Astfel, în propoziția There is a man in the room, sintagma a man in the room este

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
în propozițiile cu locativ exprimat (dativul fiind, în esență, un locativ). Acest operator se acordă cu predicatul în propoziția redusă (acord de tip subiect-predicat); operatorul locativ nelexicalizat este subspecificat pentru trăsăturile phi și prin acord obține trăsăturile phi ale nominalului predicativ postverbal, în propoziția redusă. Prin avansarea operatorului, aceste trăsături sunt transmise verbului a fi. Putem face generalizarea că în construcțiile existențiale acordul se face la plural doar dacă nominalul are trăsătura morfosintactică de plural. Cum nominalele coordonate la singular nu

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
A ierta prostia și a condamna răutatea este explicabil). Acordul nu se poate face la plural deoarece conjuncții nu au trăsătura de număr, nefiind nominale. Acordul nu se face nici în gen, din același motiv, astfel încât în poziția de nume predicativ se preferă utilizarea adverbului, care nu are trăsături de gen și număr ce trebuie verificate, spre deosebire de adjectiv. Această observație nu are caracter de generalitate, nu întotdeauna se utilizează adverbul (alegerea între adverb și adjectiv depinde de mai mulți factori, între

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
baze semantice. 2.1.3. Acordul în gen În general, se discută problema acordului în gen a sintagmelor coordonate atunci când substantivele sunt de genuri diferite, pentru că se consideră că dacă termenii coordonați sunt de același gen, și adjectivul din poziție predicativă 117 va fi de același gen: (81) a. Deputatul și senatorul sunt plecați la Bruxelles. - m. + m. = m. b. Cerneala și hârtia sunt puse pe masă. - f. + f. = f. Sunt însă și contexte în care conjuncții sunt de același gen

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
fi de același gen: (81) a. Deputatul și senatorul sunt plecați la Bruxelles. - m. + m. = m. b. Cerneala și hârtia sunt puse pe masă. - f. + f. = f. Sunt însă și contexte în care conjuncții sunt de același gen, însă adjectivul predicativ nu se acordă la acel gen. Aceste contexte implică (i) substantive [+Animat] care prezintă o contradicție în genul formal și cel referențial (ex. ordonanța) sau (ii) substantive [-Animat] de genul masculin: (82) a. Ordonanța și infirmiera au fost răniți / *rănite

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
DNA. Deputatuli și senatorulj se află aici pentru că au fost convocate să depună mărturie într-un proces. b. Manechinul român și starul american au fost văzuți ieri într-un restaurant din București. Exemplele de mai sus arată că acordul adjectivului predicativ nu se face pe baze formale, deși termenii coordonați sunt de același gen: feminin în (83c), masculin în (84)a, neutru în (84)b. În toate aceste exemple acordul se face pe baze semantice, în funcție de genul natural al referenților implicați

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
nu la genul formal al acestora, astfel încât ea poate fi reformulată astfel: (i) Acordul în gen al sintagmelor coordonate formate din substantive [+Animat] se face pe baze semantice. Dacă cel puțin unul dintre referenții termenilor coordonați este masculin, acordul adjectivului predicativ se face la masculin. Această generalizare poate fi extinsă și la acordul formelor pronominale, în diverse poziții sintactice (dublarea clitică, anafora intra- și interfrastică): (86) I-am întâlnit pe Ion și colegele lui în Piața Romană. (87) M-am întâlnit

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
plural pentru disjuncția inclusivă. Prezentarea unei coordonări disjunctive drept exclusivă sau inclusivă depinde de alegerea locutorului, dar și de contextul extralingvistic: în (119) nu s-ar putea aplica disjuncția inclusivă (cu acord la plural), deoarece în poziția predicatului (a complementului predicativ) este un substantiv care desemnează o funcție unică: (119) a. *Ion sau Dan vor fi aleși ca președinte al României. - vs.: b. Ion sau Dan va fi ales ca președinte al României. În (119)a, verbul este la plural, exprimând

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
a. *Ion sau Dan vor fi aleși ca președinte al României. - vs.: b. Ion sau Dan va fi ales ca președinte al României. În (119)a, verbul este la plural, exprimând posibilitatea ca ambii referenți să fie aleși, iar complementul predicativ (președinte) este la singular, pentru că este o singură funcție de președinte al României. Dacă schimbăm verbul, astfel încât acesta să exprime posibilitatea, se schimbă și gradul de acceptabilitate al exemplului cu disjuncție inclusivă (acord la plural): (120) ?Ion sau Dan ar putea

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
coordonarea copulativă prin și sau coordonarea disjunctivă inclusivă prin sau. Dacă disjuncția este exclusivă, se pun aceleași probleme de acord ca la coordonarea prin sau cu valoare exclusivă. 2.4. Coordonarea adversativă Relația de coordonare adversativă este specializată pentru domeniul predicativ. Elementele coordonatoare adversative leagă fie elemente aflate în poziții predicative, fie propoziții. Totuși, unele sintagme coordonate adversative sunt, în structura de suprafață, formate din nominale. Sunt mai multe argumente pentru a considera că gruparea nu numai... ci și... coordonează nominale

[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]