1,518 matches
-
J. îmbină în chip fericit instructivul cu distractivul. Ca umorist, adresându-se adulților, a frecventat, pe de o parte, universul tematic propriu literaturii SF ori polițiste (abordat însă prin parodiere inteligentă a genurilor respective) și, pe de altă parte, filonul predilect al umoriștilor specializați: universul cotidianului prozaic, anodin, viața de birou, viața de familie, conviețuirea în imobile supraaglomerate ș.a.m.d., ambianțe propice pentru revelarea comicului. Spirit ludic, J. e un fantezist cu resurse. Prozele SF au întotdeauna un tâlc moral
JURIST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287689_a_289018]
-
decenii ale secolului trecut, activitatea meșteșugărească s-a dezvoltat răspunzând astfel cerințelor pentru un spectru mai larg de servicii solicitat de ritmurile înnoirii ce se făceau simțite tot mai puternic în societate. Acest sector al activității a constituit o „țintă“ predilectă pentru mulți dintre evrei. De altfel este demn de remarcat faptul că proporția artizanilor, meșteșugarilor și industriașilor evrei ocupați în activitatea industrială era de 4,4 ori mai mare decât proporția acestei populații în totalul populației României. S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
frecvent posibil partizanii săi și cheltuieli de reprezentare i-au fost alocate în această intenție“49. Aruncând toată responsabilitatea asupra Franței, Al. I. Cuza lasă - crede Tillos - câmp liber de acțiune Rusiei. De altfel, situația din România devine și subiectul predilect al baronului Talleyrand, ambasadorul Franței la Petersburg, în dialogurile, frecvente, pe care le are cu cancelarul Gorceakov, acesta din urmă abordându-le, după propria-i mărturisire, „cu pasiunea tuturor prejudecăților sale contra prințului Cuza“50. O întâlnire dintre cei doi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
intenție care li s-a dat acestora a fost acela de „mămăligari”. În sine, formula nu are nimic iritant. E la fel cum ai spune „oieri” (sau „ciobani”), un alt nume care li se trage românilor de la una dintre ocupațiile predilecte și, În orice caz, mai legată de zona montană și deluroasă unde agricultura devine impracticabilă la scară mai largă, altminteri formulat, În arealul mioritic teoretizat de Lucian Blaga. Ceea ce contează așadar În această desemnare defăimătoare de odinioară este mai degrabă
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
instabil Încât, la un moment dat, am senzația că e foarte greu să disociez ce anume intră și ce nu intră În aceste locuri ale memoriei; pentru că sintagma Însăși are un potențial de noutate care depășește topoi lui Curtius, instrument predilect pentru un studiu de tematologie. Nu cred că ceea ce propuneți ar fi un studiu de tematologie aplicată pe istorie; mi se pare că e mult mai mult, tocmai datorită faptului că acceptă acest relativism, această perpetuă modificare a obiectului de
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
bun caz, dacă nu pur și simplu niște nonsensuri cu care nu merită să-ți bați capul. Studenții și elevii de liceu nu mai rezonează În nici un fel la realitatea din spatele romanelor despre „obsedantul deceniu”. Plictisul celor de azi, temă predilectă pentru romanele douămiiștilor, e apropiat de gestul lui Bardamu, eroul lui Céline, de a se Înrola În armată din greața față de o lume În care nu se Întâmplă nimic În afara convențiilor „burgheze”. Starea aceasta afectează receptivitatea lor la orice fel
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mișcarea spre interior, spre sine, și tendința de detașare, de mișcare înspre exteriorul care permite supravegherea și analiza - „migrare”. „Migrațiile” vor conferi matricea spirituală celor mai pregnant realizate personaje, indiferent de epoca istorică în care le va situa naratoarea. Tematica predilectă este de două tipuri: modern-existențialistă, tematica definirii sinelui autentic, mutilat de raporturile cu ceilalți și cu istoria (definire realizată de obicei prin confesiune sau monolog interior al personajului la limita raționalului), și tematică existențialist-istorică - a descoperirii autenticului, a revelării elementului
DUMITRIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
românească, în versuri ce vor constitui mai târziu substanța volumului Flăcări. Poezie mai publică A. Mândru, A.C. Cuza, Elena Văcărescu, D. Anghel, Elena Farago (Fatma) ș.a. Aceeași atmosferă nostalgică, paseistă se întâlnește și în proză. Emil Gârleanu își ia subiectele predilecte din Iașii copilăriei și din experiența sa bârlădeană, compunând cu gingășie portrete aureolate de blândețe și bunătate (moșnegi, boieri sărăciți, visători). Sunt prezenți în revistă și alți prozatori: Mihail Sadoveanu, I.Al. Brătescu-Voinești, Artur Gorovei, N.N. Beldiceanu. În privința articolelor și
FAT-FRUMOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286969_a_288298]
-
descrie în volumul Trepte sub mare (1991) „un holocaust de casă” (Horia Gârbea), universul intim fiind sufocat de un exterior apăsător, agresiv, contra căruia singura terapie rămâne „spunerea”, cuvântul. Starea de criză prefigurată deja în acest volum va deveni tema predilectă a celui din 1994, Negru pur, în care F. propune poezia sensibilă și delicată a singurătății asumate prin fuga de înregimentare în banalul cotidian. Se produce o schimbare radicală a discursului, poeta apelând la imagini provocatoare, șocante, fără a ocoli
FIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287007_a_288336]
-
G. Tutoveanu. Puternic marcată de experiența războiului, literatura prezentă aici tematizează traumele necicatrizate încă ale acestuia. Publică poezie V. Voiculescu (Îngerul nădejdii), G. Tutoveanu, V.I. Popa, I.U. Soricu, I. Ojog, Zoe G. Frasin (Zoe G. Tutoveanu). Războiul este subiectul predilect și în proză, ilustrat prin schițele lui Tudor Pamfile (Căprarul Grigoruț, Zădarnica teamă, Vinovatul). Alți prozatori sunt G.M. Vlădescu, M. Lungianu, D. Iov. Printre textele inedite din paginile revistei se numără o scrisoare a lui I.L. Caragiale către Lupu Kostache
FLORILE DALBE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287035_a_288364]
-
se exprimă deplin este narațiunea amplă, atent și fin articulată, ca în Walhalla, macronuvelă sau microroman, proză emblematică tematic, stilistic și ca tipologie. Înclinația individualizantă este, cum s-a observat, aceea spre „fructificarea virtualităților «analitice» ale povestirii” (Nicolae Crețu). Procedeul predilect rămâne suprapunerea/interferența perspectivelor temporale, jocul de optică între momentul evocat și cel al evocării, din tratarea contrapunctică rezultând o proză ce „interpretează oarecum «muzical» stări de conștiință subtile, momente sufletești gingașe” (Dumitru Micu), cu frecvente inflexiuni lirice și imixtiuni
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
artei venind ca o consecință firească a gravității existenței. Instrumentele poeziei încetează a mai fi metafora sau simbolul; tropii sunt niște figuri atrofiate, care nu deschid perspectiva către transcendență, ci către imanență. Acționând ciclotimic, în funcție de ritmurile interioare ale lirismului, mijloacele predilecte ale poetei sunt definiția și paradoxul. Definind lucrurile, M. sugerează că relațiile dintre cuvinte sunt atât de imobile, încât ar putea fi creditate chiar cu consistența realului: „am o singură lege: credința în umbra și/ lumina care ard împreună pe
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
petrecere”, „Secolul” ș.a. El caută în trecutul de slavă învățăminte și îndemnuri pentru prezentul decăzut. Lirica patriotică are un caracter militant, uneori cu accente de marș eroic, iar lirica de dragoste, cu supărătoare dulcegării, nu iese din nota convențională. Peisajul predilect e acela nocturn, mângâiat de razele lunii, dar autorul nu are un deosebit simț al naturii. Câte o încercare de alegorie sau de filosofare emană un iz didacticist. Câteva traduceri „imitative” din Schiller (în „Foiletonul Zimbrului”, „Almanah de învățătură și
MELIDON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288084_a_289413]
-
literar, cu un indiciu semnificativ al instalării modernității. Achizițiile permanente în inventarul speciilor literare, amplificarea sistemului prin acceptarea unor propuneri „zonale” reprezintă etape ale unui proces foarte complex de definire a unei identități. De aceea sunt examinate cu atenție speciile „predilecte” (imnul, cronica, predica), mărci ale unor opțiuni din starea de sensibilitate, sunt înregistrate nuanțat „supraviețuirile” și noutățile, „momentele” de atașament la valorile tradiționale și „ferestrele” deschise către alte orizonturi literare. Chiar dacă este prezentat și interpretat - cu o erudiție impresionantă, extrem de
MAZILU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288075_a_289404]
-
a unui mod specific de viață, patriarhal, izolat, cu un farmec desuet, dau parțial viață unor narațiuni insuficient controlate de autor. Simplu povestitor, lipsit de abilități tehnice, M. este incoerent și dezorientat în Învinșii (1941), roman unde își părăsește domeniul predilect și încearcă să reconstituie biografia unui om de altă categorie, trăită în alt mediu social. Pentru că a fost un student strălucit, un tânăr așteaptă ca societatea ori soarta să-i ofere cele mai înalte funcții și onoruri fără a mai
MICLESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288103_a_289432]
-
urmările nefaste ale unei educații neîngrijite și relele aduse de jocul de cărți. Pe M. îl atrăgeau subiectele actuale, temele sociale. El prefera aspectele vesele ale vieții și critica, în felul lui V. Alecsandri, dar într-o manieră mai facilă, predilect comică, nu lipsită de asprimi. Știa să înjghebeze o intrigă verosimilă, să alterneze momentele de acalmie ale acțiunii cu schimbări surprinzătoare de situație, să mascheze cât de cât concluziile morale, dar nu construia caractere, personajele, mereu aceleași, fiind conturate cu
MICLESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288106_a_289435]
-
Steaua”, „Familia”, „Vatra”, „România literară”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Caiete critice”, „Poesis”, „Jurnalul literar”, „Pleiade”, „Nord literar” (al cărei director este) ș.a. A fost distins cu o serie de premii locale sau ale unor saloane naționale de carte. Critic al cărui exercițiu predilect are în vedere proza românească, G. debutează editorial cu o monografie, Fantasticul în proza lui Mircea Eliade (1993). După ce rezumă diferite teorii ale fantasticului datorate lui Roger Caillois, Marcel Brion, René de Solier, Tzvetan Todorov, H. P. Lovecraft, Ion Biberi
GLODEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287299_a_288628]
-
spațiul arhaic al Bucovinei din ritualuri străvechi, tradiții și datini care îi sunt familiare și pe care le reînvie cu autentic talent. Versurile din volumul Baladele Arborei (1977) și Nord (1979), de manieră tradițională, își extrag substanța din același spațiu predilect, la care G. revine mereu cu nostalgie. SCRIERI: Eminescu în versuri ucrainene, București, 1958; Roata, București, 1968; Sâmbăta morților, București, 1968; Ciobanul și cireșul sălbatic, București, 1973; Curs de istoria literaturii ucrainene, partea I: A doua jumătate a secolului XIX
GRUIA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287377_a_288706]
-
cele mai izbutite scrieri ale sale. Dacă tehnica narativă a majorității optzeciștilor rămâne predominant acustică (transmisia directă, înregistrarea pe bandă ș.a.m.d.) el este un autor la care vizualitatea triumfă. În Caravana cinematografică și în Trenul de noapte mijloacele predilecte sunt prim-planul și, respectiv, stop-cadrul, decupate expert și prelucrate cu minuție. O artă remarcabilă a montajului reține în schimb atenția în O sută de ani de zile la porțile Orientului - în mod neașteptat, un roman. O supratemă a memoriei
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
accentul cade pe studierea personajelor și a psihismului acestora; nu interesează analiza situațiilor, a tramei epice, cât modul în care scriitorul își plasează propriile obsesii într-un context ficțional. Numeroasele trimiteri la literatura universală instituie un paralelism sistematic, ca instrument predilect în construcția critică (de pildă, în cazul lui Blecher se fac referiri atât la poeții simboliști, cât și la Eugen Ionescu, André Breton sau Sigmund Freud). În același scop sunt aduse în discuție opiniile celor mai importanți critici și teoreticieni
HORODINCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287449_a_288778]
-
A trece în istorie înseamnă a fi aspirat de un imens dispozitiv deformator, care măsluiește sensurile, le malaxează și le țintuiește în formule fixe, în stereotipii, în lozinci și clișee. Prozele demontează minuțios și apoi etalează cu emfază mecanismul. Teatrul predilect al povestirilor este lumea sfârșitului de secol XX, veac al anomaliilor istorice, în care s-au inventat comunismul și nazismul, lagărul de exterminare și gulagul, canalul, Sighetul și Gherla, colectivizarea forțată și planurile cincinale, lupta de clasă și dictatura proletariatului
HORASANGIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287446_a_288775]
-
capital și a făcut posibile reconversiile și autonomizările profesionale, În științele sociale că și În politică, a fostelor cadre. 3. Sociologia elitelor În țările „socialismului real” după 1989 După 1989 „Elitele” au constituit fără Îndoială, unul dintre obiectele de studiu predilecte În istoriografie, sociologie, politologie, făcând posibile dezbateri științifice și compararea rezultatelor prin bilanțuri successive (cf. Best, Becker, 1997). Diferențe semnificative În studierea elitelor existau deja În 1989 Între țările care compuneau vechiul sistem socialist, o situație excepțională existând În Polonia
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
compararea rezultatelor prin bilanțuri successive (cf. Best, Becker, 1997). Diferențe semnificative În studierea elitelor existau deja În 1989 Între țările care compuneau vechiul sistem socialist, o situație excepțională existând În Polonia și În Ungaria, unde elitele constituiau deja un obiect predilect de studiu, unii politologi făcându-și autocritica pentru incapacitatea de a prevedea amploarea schimbărilor petrecute după 1989. Două modele de studii asupra elitelor dominau cercetările În Polonia (cf. Wasilewski, 1997, pp. 13-29), cel „paretian” și cel „weberian”. Primul e preponderent
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
-se remarcat și printr-un echilibru între analiză și privirea de sinteză, specific cercetătorului, criticului și istoricului literar L. Discursul interpretativ evită excesele (ca și în monografia consacrată lui Constantin Negruzzi), nu acceptă nici divagația eseistic-impresionistă, nici exprimarea didactic-pedantă, domeniul predilect rămânând, indiscutabil, proza. SCRIERI: Constantin Negruzzi, București, 1980; Istoria literaturii române. Proza contemporană, Iași, 1980; Prozatori contemporani, I-II, Iași, 1984-1989; Scriitori, cărți, reviste, Iași, 1998. Ediții: Constantin Negruzzi, Păcatele tinerețelor și alte scrieri, pref. N.I. Popa, București, 1959, Opere
LEONTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287780_a_289109]
-
piesele lui L. au avut oarecare succes la public, fiind gustate critica politicianismului veros ori melodramaticele relații sentimentale. În poezie, scriitorul se încearcă în poemul amplu, de factură modernă; limbajul este însă prozaic, lipsit de expresivitate și sugestie. El glosează predilect pe tema morții iubitei, a deșertăciunii vieții, a naturii, într-o cheie mult uzitată la 1900, dar fără personalitate. A scris și amintiri despre B. P. Hasdeu, G. Ionnescu-Gion și Nicolae Vaschide, reunite sub titlul Noi, românii. Trei oameni. Actorii
LECCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287764_a_289093]