1,412 matches
-
umane depășește nivelul unui studiu abstract scripturistic sau nivelul formalismului, prin simpla împodobire a casei cu icoane sau a ascultării unei muzici bisericești. Adoptarea unei "culturi îmbisericite", printr-un mod specific de trăire este o primă etapă esențială în procesul prefacerii spirituale. Îmbisericirea înseamnă intrarea și rămânerea în Biserică, integrarea în duhul Predaniei, adică ascultare și supunere desăvârșită poruncilor ei. Cultura Cuvântului conduce spre sfera Nefigurabilului, a Invizibilului, a Inefabilului. De fapt, întreaga căutare umană "trădează chipul dumnezeiesc în om". Cuvântul
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ceea ce se întâmplă. Din perspectiva teologică și a credinței adevărate, Dumnezeu este prezent în fiecare dintre noi, în fiecare zi în care se face jertfa, adică în care se oficiază Sfânta Liturghie. El este prezent prin acea transsubstanțiere care presupune prefacerea pâinii și a vinului în trupul și sângele lui Dumnezeu. Iar preotul care oficiază liturghia, care săvârșește jertfa, este un sacrificator 5. Ca atare, existența umană este punctată de prezența lui Dumnezeu, până în cele mai mici detalii. De aceea, nu
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
bea ochii și părul nostru / (Pe care l-a mângâiat Madame la comtesse de Ségur).” Când filosofarea banală din Unde se duc morții?... ia sfârșit, sentimentul evanescenței devine tulburător prin simplitate și liniște. Transferul în neființă, de fapt numai schimbare, prefacere a materiei, declanșează un fior liric singular: „De voi fi mort, simt unde mă voi duce,/ Voi zbura din pământ, de sub cruce,/ Un zâmbet voi fi pe buze de copil,/ Voi fi poate o frunză... ori voi crește ca un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287621_a_288950]
-
însemna că ea nu poate fi nici comunicată altora, luci înțeleasă. Se impune .totuși să concepem literatura ca pe un întreg sistem de opere care, prin adăugarea unei opere noi, își conduira necontenit relațiile interne, crescând ca o entitate în prefacere continuă. Dar simplul fapt că situația literară de la un moment dat este diferită de situația ce se constată cu un deceniu sau cu un secol în urmă, nu este suficient pentru a stabili existența unui proces de reală evoluție istorică
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
Pătruns de gândul că ordinea socială este rânduită de Dumnezeu, că monarhia este de drept divin, el îl prezintă pe Mavrocordat într-o lumină aparte, ca pe un om plin de smerenie, și se ocupă pe larg de reformele și prefacerile pe care domnitorul le încearcă. Mavrocordat apare, astfel, ca un binefăcător al țării și cronicarul, atunci când are de judecat conflictul dintre marea boierime și domn, se așază, firesc, de partea cârmuitorului. Atât de adânc îi sunt înrădăcinate convingerile religioase, încât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285510_a_286839]
-
În conformitate cu Psihologia Morală trebuie să admitem că Omul devine Persoană prin acțiunea de formare-modelare a acestuia de către valorile culturale, morale și spiritual-religioase. Omul este cel de la care pleacă orice studiu de psihologie. Persoana este cea care rezultă din Om În urma prefacerilor suferite de acesta prin educație sau imitație, ambele având ca scop interiorizarea unor valori. Orice Persoană este un produs paidetic, o paideumă. Din acest motiv, persoana, prin valorile incorporate, capătă noi dimensiuni și noi semnificații. Studiul ei va depăși limitele
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de la cuvânt la faptă. Pentru Faust, calea de la potențialitate la act presupune o suită de etape, de treceri succesive. Cuvântul se transformă În idee. Ideea este cea care, transformându-se, generează puterea. Forța interioară se afirmă treptat. Ea este o prefacere a materiei. Iar materia persoanei este corpul, așa cum la Virgiliu spiritul universal, pancosmic, mișcă lumea, care este materia sa. O trecere de la cosmic la uman. Cele două exemple analizate mai sus sunt completate În planul psihologiei, mai exact al psihanalizei
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
ideal, cât și ca formă practică de organizare, nu va supraviețui ca formă dominantă de organizare umană în viitor” (Bennis, 1969, p. 434). Peste un an, în 1970, Alvin Toffler arăta că birocrația, această „bestie mecanizată”, se zvârcolește în chinurile prefacerii” (Toffler, 1973, pp. 133-134). Bennis ne invita să privim „dincolo de birocrație”, iar Toffler arăta că asistăm la „nașterea unui nou sistem organizațional, care va intra tot mai mult în conflict cu birocrația și, în cele din urmă, o va înlocui
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
altul decât urbea natală a lui V., asemănătoare micilor localități pseudourbane din proza lui Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Ion Călugăru: târg prăpădit, amorțit în inerția unei patriarhalități somnolente, apăsat de cenușiul cotidian, dar care ar fi smuls din letargie de prefacerile următoare celui de-al doilea război mondial. Teritoriul epic se lărgește considerabil în povestirea Călătoria în țara uriașilor (din volumul Moștenirea, 1955), prin cuprinderea ținuturilor românești din estul și nordul Carpaților, străbătute de un lord travestit. Inspirat de romanul cvasiomonim
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
Se știe cum scrie Comisso. La modul impresionist, prin mimesis cu obiectul meu, aș vorbi despre o descărcare electrică ce, străbătând „corpul” lui Comisso, îl folosește ca pe un organ transformator care o preface în scriitură. Scriitură care, din cauza acestei prefaceri, rămâne corporală și fizică, însă în același timp are și ceva mecanic, uimitor, ceva creat prin magie. Ea are inconsistența tipică a mâinii greoaie în materie de literatură care, aproape silabisind-o, îi servește drept intermediar; și în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
străbătut de teologul în discuție care a reușit să sintetizeze cultura, teologia, filosofia ori știința timpului, mereu atentă la confirmarea valorilor creștinismului, dogmaticii și patristicii în special. Existențial, Dumitru Stăniloae a fost martorul perioadelor ante, inter și postbelice, cu toate prefacerile aferente, astfel încât o atitudine a ”teologului cetății” (Theodor Baconsky) venea să confirme posibilitatea ca viața să poată fi trăită așa cum Dumnezeu planificase cu omul, din eternitate. Matricea spirituală a constituit-o, după propriile sale declarații, chiar familia și satul în
Caleidoscop by Gabriel Dumitru Teodorescu, Mihai Cristian Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93250]
-
vechi “săteni” și mai târziu “vămeni” și individualizați după nume, cel mai vechi fiind judele Cârstea <footnote Vezi: cap II al prezentei lucrări. footnote>. Pentru întreaga zonă a Obcinelor, a munților, românii au fost elementul peren, fermentul dezvoltării țării și prefacerilor social-politice din zorii evului mediu și până în prezent. Că au fost năvăliri, războaie, pustiiri, distrugeri, românii, și între ei vămenii, nu și-au părăsit vatra strămoșească, păstrându-și limba, numele, ocupațiile tradiționale, obiceiurile și credințele. Spre sfârșitul secolului al XVIII
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
filozofică și tragediile cu subiecte grecești, "toate scrise pe un ton serios, chiar dacă uneori se pot desluși elemente satirice"142, va fi lăsat posterității iubitoare de parodii, îndrăgind hazul și, pe alocuri, poanta mușcătoare, opusculul intitulat Apokolokyntosis diui Claudii, adică Prefacerea în dovleac a divinului Claudiu. Se utilizează aici parodia la aproape toate nivelurile posibile, lăsându-se decriptate atât parodii literare (vizând un model anume), cât și neliterare. Scrierea sa rezistă atât unei analize tematice, cât și discutării stilistice ori celei
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
mai largă, atacând și tema evoluției personajului central, bine închegat (nu cantonat în stadiul de caricatură, ca la Seneca). Prin corespondența stil-titlu se explică și preferința istoricilor literari care i-au atribuit opusculului titlul de Apokolokyntosis, însemnând, în limba greacă, prefacere în dovleac, deși manuscrisele nu îl atesă, conținând o denumire de genul Apoteoza divinului Claudiu descrisă de Annaeus Seneca, formulată însă diferit. Istoriograful Dio Cassius (secolul al III-lea e.n.) este cel care, se pare, a introdus primul titlul sub
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
care, se pare, a introdus primul titlul sub care lucrarea circulă și astăzi; în privința episodului care ar putea descrie evenimentele trebuind să susțină o asemenea metamorfoză, se crede că s-ar fi încadrat în acele fragmente astăzi pierdute, dar că "prefacerea în dovleac" ar parodia "prefacerea în zeu" (apotheosis), oficial declarată 159. Un interesant și problematic gen de parodie mixtă, net diferit ca formulă de parodia cultivată de moderni și postmoderni, cel mai adesea directă, adresată ori îndreptată împotriva unui (aspect
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
primul titlul sub care lucrarea circulă și astăzi; în privința episodului care ar putea descrie evenimentele trebuind să susțină o asemenea metamorfoză, se crede că s-ar fi încadrat în acele fragmente astăzi pierdute, dar că "prefacerea în dovleac" ar parodia "prefacerea în zeu" (apotheosis), oficial declarată 159. Un interesant și problematic gen de parodie mixtă, net diferit ca formulă de parodia cultivată de moderni și postmoderni, cel mai adesea directă, adresată ori îndreptată împotriva unui (aspect de) text/ stilului unui autor
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
suscită parodia în actualitate își găsește justificarea chiar în paradoxul care o generează. Ea este în mod fundamental rezultanta formală a efortului pe care literatura, la scară largă, îl face spre a inova, aflându-se într-o continuă rescriere și prefacere de sine. Pentru început, poate chiar valida polemica în care se angajează autorul ei, indiferent dacă natura acesteia vizează faptul strict literar sau participarea la o luptă sonoră a orgoliilor. Ulterior însă, o dată cu instalarea ei în conștiința receptorilor, statutul inițial
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
găsite în E. Courtney, "Parody and Litterary Allusion in Menippean Satire", în Philologus XC, 1962, pp. 86-89. 142 Cizek, Eugen, prefață la volumul Seneca, Petroniu: Apokolokyntosis, Satyricon, Editura pentru literatură, București, 1967, p. VIII. 143 Seneca, Lucius Annaeus, Apokolokyntosis sau Prefacerea în dovleac a divinului Claudius, traducere, note, repere cronologice și biobibliografie de Ilieș Câmpeanu, Editura Paideia, București, 2002, p. 10. 144 Idem, p. 5. 145 Idem, pp. 5-6. 146 Comentariul îi aparține lui Ilieș Câmpeanu, îngrijitorul ediției pe care am
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
teama că am putea fi suspectați de exagerare, că filosofia istoriei a jucat în acel timp rolul pe care, mai târziu, în declanșarea revoluției proletare, l-a jucat filosofia marxistă. * Filosofia istoriei a revoluționat gândirea socială, înscriindu-se pe traiectoria prefacerilor de adâncime produse de gândire și petrecute de-a lungul timpului: Ceea ce au făcut filosofii iluminiști a fost să secularizeze revoluția protestantă și să o desăvârșească, la fel cum Darwin mai târziu avea să secularizeze conceptul teologic al selecției, numindu
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
a înregistrat o creștere exponențială, această activitate rămîne, totuși, una marginală într-o țară atît de mare și de diversă. În aceste condiții, multe speranțe se îndreaptă către genetică și biotehnologii, care oferă multe promisiuni pentru viitor, tinzînd câtre o prefacere radicală, o reînnoire a modului de înțelegere atît a naturii exterioare, cît și a celei interioare, a însăși naturii umane. De fapt, spiritualitatea indiană a fost tot timpul preocupată nu atît de informare, cît de transformare, de înnoire continuă, de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
DUBOIS 1973; VARO - LINARES 1997. RN ACȚIUNE. În mod obișnuit, prin acțiune se înțelege "faptul de acționa, de a activa potrivit unei intenții (prin manifestarea voinței)", rezultînd din aceasta că cineva acționează (un subiect uman) și, eventual, ceva suportă o prefacere, o modificare (fiindcă este obiectul acționării). Ca atare, acțiunea ar putea fi privită ca un act sau ca o sumă de acte prin care omul intervine în ordinea fenomenelor realității pentru a le schimba potrivit scopurilor sale. Pentru Aristotel, exista
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
textualității, se distinge un prim nivel, construit dintr-un sens (o reprezentare propozițională) și o valoare ilocutorie (un tip de act de vorbire), atribuită propozițiilor. Există apoi un al doilea nivel, unde grupurile de propoziții sînt, printr-o serie de prefaceri, condensate și stocate în memorie pentru a permite continuarea construcției sensului prin integrarea enunțurilor următoare. Aceste grupuri de propoziții formează macrostructurile semantice iar stabilirea lor este facilitată, la un ultim nivel, de recunoașterea organizărilor convenționale, structuri globale de forme sau
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Cu Lunatecii, roman flamboaiant al crepusculului și declinului, situat în descendența prozei lui J.-K. Huysmans, Oscar Wilde și Mateiu I. Caragiale, scrisul lui V. se întoarce la rădăcinile obscure ale modernismului literar. Implicat în toate tendințele și mișcările de prefacere extrem-modernistă a artei, cochetând chiar, în manifeste și articole teoretice, cu radicalismul și nihilismul avangardelor, scriitorul a cărui conștiință stă sub semnul de-literaturizării literaturii își construiește ultima operă - schițată în paginile „Contimporanului” (Un escroc sentimental, 1930-1931) - în acord cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
Medgidia. Pe lângă valorile plastice și etnografice, prozatorul aduce o notă pe care Vladimir Streinu o aprecia ca principala calitate a scrierii, anume aceea de a sugera într-un moment când „literatura epică românească pare a-și fi găsit menirea cu prefacerea erotismului în rut”. Cartea a fost socotită „primul roman al islamismului nostru pontic” (G. Călinescu). V. și-a strâns târziu, în volumele Cu scriitorii prin veac (1967) și Chipuri din viața literară (1970), o parte din memorialistică (Episoade din lumea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290416_a_291745]
-
-ți recunoști ignoranța, e lăudabil să lupți cu ea. La început, făgașul Moldovei părea promițător. A fost o perioadă, ne amintim foarte bine, între 1991 și 1992, chiar până spre 1994, când presa occidentală consemna cu satisfacție ritmul alert al prefacerilor din Basarabia - „demontarea vechilor structuri” era expresia cea mai des folosită în legătură cu Moldova. Schimbările de la noi se reliefau izbitor pe fundalul „înghețului” politic din Transnistria, unde fusese conservat, la propriu și la figurat, un colț din vechea Uniune Sovietică. Acum
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]