582 matches
-
mare și cuprinde toate păturile sociale ale populației. Cred că astăzi nu mai există cetățean al republicii care să creadă în informațiile difuzate de mass-mediile românești. (Un român, București, [iarna] 1979-1980, difuzată la 13 ianuarie 1980) Un alt ascultător nu pregetă, de altfel, să-i atragă atenția lui Nicolae Ceaușescu asupra acestui adevăr: 1. Vlad Georgescu (1937-1988), istoric, a fost arestat în 1977 sub acuzația de trădare, în urma confiscării unui manuscris intitulat Politică și istorie: cazul comuniștilor români (1944-1977), în care
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
libertate religioasă? Este oare acest cuvânt numai o noțiune propagandistică cu sunet plăcut în Occident? De vreme ce acțiunile de încălcare a drepturilor omului întreprinse și de Securitate, și de către Justiție au atins în țara dvs. proporții de neconceput pentru noi, nu pregetăm nimic întru a informa, atât opinia publică, cât și guvernele statelor occidentale, prin apelul insistent ca ele să intervină pentru creștinii întemnițați, pretutindeni unde se oferă posibilitatea. Sperăm foarte mult, domnule președinte, că prin această petiție adresată dvs., precum și prin
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
condus represiunile împotriva studenților, colonelul V.A., se ocupă de intelectuali în general, și de scriitori în special. Colonelul V.A. e întru totul demn de cel care-l conduce. Agenții colonelului V.A. poartă ciomagul în mânecă și nu pregetă să lovească pentru a intimida. Nu e exclus ca acest colonel V.A. să se afle în spatele celor care l-au lovit cu un box în piept pe matematicianul Mihai Botez. Și tot atât de probabil că același colonel V.A. se
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mine, / Reptile oarbe din care mă trag / (Ca să-mi dați toate tainele-n vileag).” O artă poetică de semn minus, parodică, o dulce zeflemea. „Strămoșii”, muți, dar foarte insistenți, îl urmăresc pe urmaș până la sastisire; în plus, pe „traseu”, nu pregetă să dea pe gât „balerce de poșirci” și să încerce „prin cuhnie, bucate.” Sunt vicleni (dar fără „mânia bunilor mei” din poemul lui Arghezi), răbdători, insinuanți; vor aștepta, în continuare, ca urmăritul să li se alăture. Bineînțeles că acesta (eroul
DIMOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286783_a_288112]
-
Literatura este exercițiul prin care scriitorul se prezintă În fața lumii ca cineva capabil să seducă prin scris, dar care renunță la seducție pentru a spune adevărul acolo unde formularea lui are nevoie de figură. Scriitorul lucrează cu figuri dar nu pregetă să recunoască statutul de figură a poveștilor pe care le inventează. Dacă arta modernă efectuează, În spirit kantian, sublimul, prin orice mijloace atîta vreme cît nu-i Încalcă limitele (Înspre politică, de pildă), la sfârșitul modernității artistul se denunță el
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
unui străin găsit gol pe plajă, mâna fiicei și o parte din regatul său. (7.311-315)131* și să ceară nobililor să aducă daruri de ospitalitate care sunt oarecum prezentate ca un fel de impozit, o taxă pe avere: "Nu pregetați să-i dați stăinului câteva daruri, voi, care prin bunătatea zeilor, aveți atâtea bogății" (11.340-341)132*. Fără îndoială cadourile făcute unui oaspete de marcă, sporește Gloria celor care le fac. Dar este surprinzător ca regele însuși să spună: "ne
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
să invadeze și să umple coliba lui Iulian pentru ca răsturnarea să aibă loc)370. Iulian percepe lucrurile în mod neclar, lipsit de precizie, ca și cum propriile sale preocupări interioare îi tulburau vederea. "Uneori luna presăra luminișurile cu pete albe iar el pregeta să înainteze, crezând că are înainte o pânză de apă sau un ochi de baltă liniștită și verzuie ca iarba"371*. La fel stau lucrurile cu judecata sa care e perturbată de culpabilitate. El crede că animalele fug de el
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
femeilor care pot trăi singure (temă dragă sud-africanei Nadine Gordimer), dar gata să întindă o mână iubitoare, samariteană celor doar aparent puternici și imuni, este și septuagenara Lena, care, brusc, se simte debordând de tinerețe, entuziasm și proiecte, și nu pregetă să se privească goală în oglindă: fără însă să se sustragă unei analize lucide, necruțătoare, autoironice. Sub semnul acestei lucidități stă și scrisul Taniei Lovinescu, filonul fantastic fiind rareori prezent în acest volum (Mâna de piatră, o piesă de alabastru
Portrete în mișcare by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12532_a_13857]
-
București, despre unitatea complexă a acestui teatru dincolo de adevărul uman conținut și de perspectiva oferită gândirii de faptele istoriei, mai mult sau mai puțin îndepărtate sunt temei de apreciere a documentului. În măsura în care documentul se verifică potențial de energii. Autorul nu pregetă să recunoască ce au însemnat pentru el anii petrecuți "în lumina documentelor". Trei decenii este timpul măsurat în scris, repetat ori de câte ori socotește că este cazul să o facă. Mândria recunoașterii îi aparține. Mulțimea episoadelor itinerarului său intelectual, reflectat în sumare
Din istoria Teatrului Național by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13661_a_14986]
-
tu bătând din pleoape/ până când îți iei zborul/ înspre asfalt.// Urma pasului meu în al tău ochi va fi singura urmă lăsată de tine". Și totuși, ca și rândul trecut, care a fost acum mai bine de un an, nu preget să vă încurajez. De data aceasta m-au impresionat plăcut Telegramă de 15 bani de la fiu, Ajutor și Rugăciune pentru copii. Nebunie și suflu și trăire poetică aveți din belșug. Concentrați-vă efortul, cum v-am spus, la o asimilare
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13699_a_15024]
-
Ori, zilnice, împrejurări imunde. Poate-un mister, la mijloc, se ascunde, Sau mi-o făcui cu mâna mea, veți zice, Dacă-n văleat nu s-a brodit să-mi pice Măcar hatâruri grabnice și scunde. Vai, harpiile nopții inamice Nu pregetă în preajmă să-mi abunde, nici cât să dorm vreo două-trei secunde! Și, uite-așa, mă deapăn infelice... De-aș fi orfeu, ați desluși de unde Nefericirea-n strune îmi pătrunde...
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-website/Imaginative/7174_a_8499]
-
perfect camuflat. Chiar dacă era descoperit de năvălitori și incendiat, se putea reface repede, înlocuindu-i acoperișul. Într-un bordei mai mare se puteau adăposti și vitele, care încălzeau locul, când, din cauza dușmanilor care ar fi văzut fuiorul de fum, locuitorii pregetau să aprindă focul iarna. Bordeiul era alcătuit în principal dintr-o groapă dreptunghiulară, săpată în pământ la vreo doi metri adâncime, cam de 3 metri pe 6. Aceasta era încăperea principală, numită celar, sau, după influența turcească, ogeac. Acoperișul, în
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
comuniste și nu mai sunt acum printre noi, ca sa știe, acolo în lumea în care se afla, ca nu i-am uitat. De asemenea, și celor care au supraviețuit închisorilor și își trăiesc ultimii ani într-o "libertate" suspectă , care pregetă să le facă dreptate. Dar am scris aceste amintiri și pentru ceilalți, pentru acei neoameni care și-au legat semenii în lanțuri, i-au lovit și schingiuit, i-au înfometat și i-au ucis fără milă, ca să știe și ei
Ion Ioanid () [Corola-website/Science/299214_a_300543]
-
al II-lea al Prusiei. Pregătirea sa a fost conferită de oficiali guvernamentali, care l-au instruit în detaliile mecanice ale administrării numeroaselor sale state care compun dominioanele austriece și Sfântul Imperiu Roman. A avut o copilărie severă, mama sa nepregetând să-l bată cu mâna ei atunci când considera că fiul avea o purtare inacceptabilă. El a fost făcut membru al Consiliului de stat ("Staatsrat") și a început să elaboreze documente pentru ca mama lui să le citească. Aceste documente conțin germenii
Iosif al II-lea al Sfântului Imperiu Roman () [Corola-website/Science/299307_a_300636]
-
fondul sau, căruia imaginația îi acutizează liniile, dezvăluindu-i absurdul intrinsec. Faptul că poetul nu cultiva protestul vehement, revoltă pe față, ci una discretă, umorescă, sporește neîndoios efectul rechizitoriului... Că pentru a-și onora ironia de care uzează, poetul nu pregeta a și-o întoarce împotriva propriei persoane. Autoironia e o modalitate de a se situa pe treaptă situației obștești, pentru a se putea pronunța în numele ei, însă și o asumare a unei antimistici a eului, a unei impersonalizări care justifică
Leo Butnaru () [Corola-website/Science/308001_a_309330]
-
pe Despinetta, care, în schimbul unei pungi cu bani, consimte să-i dea tot ajutorul. Astfel, în casa celor două surori sunt introduși doi tineri îmbrăcați excentric. Prezentați de către Don Alfonso drept prietenii lui, tinerii par încântați de cunoștință și nu pregeta să facă declarații de dragoste stăpânelor casei. Mai întâi surprinse, apoi intrigate de îndrăzneala oaspeților, Dorabella și Fiordiligi îi resping, demne și cu răceală. În aparență dezamăgiți, cei doi tineri, care nu sunt alții decât Guglielmo și Ferrando deghizați, par
Così fan tutte () [Corola-website/Science/307539_a_308868]
-
greaca și slavona. Este inițiat în tainele francmasoneriei la Iași în 1834, iar apoi devine Venerabilul unei loji din capitala Moldovei. a fost unul dintre cei mai clarvăzători revoluționari democrați pașoptiști români, una din marile personalități pașoptiste "care n-a pregetat a se jertfi pentru obșteasca fericire a poporului și a țării". El își începe activitatea în 1830 cînd intră în viața publică odată cu tipărirea lucrării sale "Combaterea dizertației" - (Wiederlegung) - ca răspuns împotriva defăimărilor maghiarului Sava Tököly, care punea la îndoială
Eftimie Murgu () [Corola-website/Science/303027_a_304356]
-
mult copiii aceștia ai voștri. Voi numi acest loc după numele lor. Pe fecior îl chema Răzanu, iar pe fiică Elina”." 2) Dintr-o altă legendă aflăm despre doi îndrăgostiți Rez și Ina. Erau niște tineri foarte cumsecade, care nu pregetau să le vină în ajutor celor săraci și obidiți de soartă. Oamenii din jur îi iubeau pe acești tineri și se pregăteau de nunta lor. Dar au năvalit tătarii și i-au ucis pe Rez și Ina. În amintirea lor
Rezina () [Corola-website/Science/303139_a_304468]
-
Offenbach. Ajuns pe culmile gloriei, Offenbach n-a mai putut fi refuzat nici de Opera Comică, care i-a reprezentat în seara de Crăciun 1860 opera comică "Barkouf". Aceasta s-a dovedit a fi dezastruoasă pentru renumele compozitorului, care nu pregetase să facă dintr-un câine personajul central al spectacolului și să-i adapteze muzical lătrăturile. Berlioz l-a pus pe Offenbach imediat în aceeași oală cu Wagner, constatând că creierul unor muzicieni trebuie să fie bolnav. „Vântul care bate prin
Jacques Offenbach () [Corola-website/Science/304533_a_305862]
-
fără de scrupul, îi ieșea totuși în cale, imprevizibil, câte o inscripție proclamând curajos apartenența tăriile duhului, la ceea ce merita să ne fie, din înalt, în chip primordial, călăuza. Oricât ar fi părut expus unei condiții singulare, poetul Ioan Alexandru nu pregeta, în acei ani, să invoce Logos-ul, legănat în scrisuri și în zicerile lui, ca într-o spumegare inițiatica. Înțelesul acesta grav stăruie și în afirmările cărora li s-a devotat pictorul Paul Gherasim, atunci când a simțit nevoia, unui tipar
Paul Gherasim () [Corola-website/Science/311937_a_313266]
-
neașteptate, în posesia cecului de 73.091 de lire sterline câștigate la loto, întreaga perspectivă a vieții sale se schimbă. El începe s-o privească pe Miranda ca pe o piesă cu care să-și completeze colecția. Și nu va pregeta s-o răpească pe Miranda. Scena răpirii e cu totul lipsită de eroism; gestul colecționarului e al unui laș care își atrage victima cu o poveste banală și închide ușa în urma ei, luând-o prizonieră. Poate că numele eroinei e
Colecționarul () [Corola-website/Science/313007_a_314336]
-
o nouă semnificație consecințelor ineluctabile ale unui destin gata să se împlinească. Nu este vorba de un «fatalism», pentru că un fatalist nici măcar nu se crede capabil de a schimba semnificația a ceea ce i-a fost predestinat”. M. Eliade nu a pregetat să pună în balanță depozițiile predecesorilor săi, care au tratat problema tragismului mioritic, constatând cu acest prilej nerodnicia extremelor, pe traseul dintre pesimism și optimism: „Desigur, această decizie de a accepta destinul nu trădează o concepție pesimistă a existenței, nici
Fatalismul mioritic () [Corola-website/Science/314189_a_315518]
-
promisiuni, dar a cerut să i se trimită urgent două companii de soldați împotriva stremțenilor, pentru ca prin această acțiune să poată preîntâmpina răscoalele țărănești periculoase „pentru averea și chiar viața stăpânilor de moșii. Eu, dacă va fi nevoie, nu voi pregeta să acționez personal, cu riscul vieții, pentru potolirea unor atacuri violente”, se fălea administratorul în informarea trimisă guvernului la 6 martie, insistând însă, să i se trimită forțe armate. Guvernul Transilvaniei, care, în general nu se grăbea cu rezolvarea cererilor
Revolta de la Stremț din 1835 () [Corola-website/Science/314353_a_315682]
-
avut patru copii: pe Ares, Hebe, Hefaistos și Eileithyia. Având ca simbol sceptrul, semn de conducere dar nu și de putere, Hera este adesea înfățișata că o soție geloasa și nesăbuit de violență, care ușor se simte jignita și nu pregeta să se răzbune crunt pentru toate infidelitățile săvârșite de soțul ei, Zeus. Adeseori, mânia este capricioasa și nejustificată. Hera era recunoscută în toată Grecia, în special în orașele Argos, Spartă și Micene. Existau de asemenea temple în Samos, Olympia, Corint
Hera () [Corola-website/Science/296864_a_298193]
-
impresie încă din timpul vieții sale. Este un fapt bine încetățenit că în capitala Imperiului Otoman era concurență între funcționari pentru a fi trimiși cu treburi în Țara Românească, întrucât bacșișurile plătite de domn erau foarte generoase. Brâncoveanu nu a pregetat să folosească fondurile sale personale în multe situații când vistieria statului nu putea suporta cheltuielile formale și informale pe care le presupunea vasalitatea față de otomani. Averea a fost de altfel și cauza principală a mazilirii sale, sultanul și marele vizir
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]