1,191 matches
-
de la Hăbășești, Trușești și Cucuteni, adică spre finalul fazei Cucuteni A3a. Concluzii. AȘEZAREA DE LA HOISEȘTI ÎN CONTEXTUL FAZEI CUCUTENI A Acțiunile unei comunități umane constituie, cel puțin parțial, reacții adaptative la stimulii mediului înconjurător. Astfel, reconstituirea caracteristicilor economiei unei comunități preistorice este imposibilă fără reconstrucția paleomediului. Se poate spune despre mediile aluviale că au propria lor arheologie deoarece, de-a lungul preistoriei, acestea, in ciuda marii lor variabilități, s-au distins de alte medii prin resursele si pericolele pe care le
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
acestora cu activitățile umane, interpretarea sedimentelor și solurilor din albia majoră constituind o parte necesară a acestei discipline. Aceasta include înțelegerea de bază a proceselor curgerii râului și a celor de eroziune, precum și a transportului și depunerii sedimentelor. În situri preistorice mai târzii, albia majoră însăși poate fi privită, în parte, ca artefact, prin modificările datorate unei comunități umane din zonă. Așadar, pentru a determina impactul real al comunităților umane asupra sistemelor fluviale trebuie înțeles și controlul natural existent asupra acestora
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
provenit din așezarea de la Hoisești necesită o bază logistică puțin sofisticată și relativ ușor de procurat. De asemenea, se operează cu noțiuni teoretice relativ simple și care pot fi ușor asimilate și generalizate. Astfel, reconstituirea paleo-mediului specific hinterland-ului așezărilor preistorice investigate, identificarea diferitelor activități economice cu ajutorul analizelor traseologice, stabilirea gradului de specializare prezentat de diferitele meșteșuguri practicate, definirea diferitelor strategii de interacțiune a comunităților umane cu mediul înconjurător, pot conduce la crearea unei imagini nuanțate a vieții cotidiene a comunităților
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
procese reale și nu miracole. o Al. Rosetti „Istoria limbii române”; o Constantin C. Giurescu -„Formarea poporului român și a limbii române” (1973), susținea că „romanismul a biruit în Dacia fiindcă el a câștigat pe autohtoni”; o Nicolae Densușeanu - „Dacia preistorică” (1913); -Pe aceeași poziție s-a situat și un număr important de istorici străini care considerau că românii sunt urmașii daco romanilor și că s-au format ca popor în Dacia Traiană. o Th. Mommsen; I. Jung; C. Patsch; L.
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
nu am avut la îndemînă nici o statistică pentru secolul XX. Este însă logic să admitem că în perioade de boom industrial comerțul crește (e.g. după 1933), iar în perioade de recesiune economică el scade (e.g.1929-1932). Transportul. Încă din timpurile preistorice (o dată cu domesticirea calului și cu folosirea lui ca mijloc de transport), timp de multe milenii, viteza maximă de deplasare a omului a fost aceeași cu viteza de deplasare a calului. Aceasta înseamnă că un călăreț egiptean, asirian sau hitit, un
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
spațiu al Albaniei, nu se bazează decât pe un sentiment care nu are nimic comun cu cercetarea științifică a istoriei. Dar iată și motivația lui Philippide privind identificarea patriei primitive a albanezilor: „Numai panonii purtau haine din bucăți de tipul preistoric Kličevac. Și tot așa și astăzi numai albanezii în peninsula balcanică poartă haine din bucăți de același tip” (II, 801). Pentru grecizarea peninsulei balcanice în proporțiile arătate mai sus Philippide afirmă că „proba cea mai puternică o dau inscripțiile, de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vedere originea naturală a limbajului uman, evoluția socială a limbii și continuitatea globală a materialului lingvistic prin formulele silabică, aglutinantă și flexionară de limbă. Prezentăm în acest sens două exemple. Nicolae Densusianu (1846-1911) este autorul unei lucrări voluminoase intitulate Dacia preistorică, în care ultimul capitol poartă titlul „Limba pelasgă”. Printre contradicțiile și inconsecvențele acestui capitol se conturează o schemă prin care autorul intenționează să demonstreze că limba română este, contrar celor care afirmă latinitatea ei, continuatoarea nemijlocită a substratului tracic. 1
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
întrucât ea este, în limitele gândirii tradiționale, o încercare de a pune în valoare substratul. Capitolul în care Densusianu face această încercare se intitulează „Cele două dialecte pelasge, latin și arimic” (pp. 715720). Se pornește de la ideea că „din timpurile preistorice foarte depărtate, limba barbară a pelasgilor se afla divizată în două dialecte principale, unul latin sau prisc latin, și altul arimic, adică prisc-roman, după cum era împărțit și poporul pelasg în două familii mari și extinse, una a latinilor bătrâni și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
prisc latin, și altul arimic, adică prisc-roman, după cum era împărțit și poporul pelasg în două familii mari și extinse, una a latinilor bătrâni și alta a arimilor”. Aceste două popoare pelasge proveneau din același „trunchi național”, dar trăiseră în timpurile preistorice în condiții geografice și sociale diferite, de unde și „deosebirile dintre temperamentul lor fizic și caracterul lor moral; chiar și formele limbii difereau unele de altele în multe privințe”. Latinii bătrâni sau barbari ocupau „părțile din nord ale lumii vechi”. Aceștia
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
un roman fantastic în stare să provoace admirația nemărginită a diletanților, în timp ce alții au considerat-o ca fiind depășită din momentul apariției și ca informație și ca interpretare”, cum arată Manole Neagoe în studiul introductiv la ultima ediție a „Daciei preistorice”. Autorului i se reproșează faptul că el considera poporul pelasg „ca înaintaș atât al daco-geților, cât și al latinilor” (p. 5), ceea ce contrazice ideea arborelui genealogic indoeuropean din care decurge orientarea trecutului limbii române exclusiv spre latină, care ar fi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
neindoeuropenizat: ugro-finic, mongolo-turcotătar, arab, basc etc. Toate coincidențele cu limbile acestui spațiu, apreciate de știința tradițională ca împrumuturi în limba română, sunt în realitate reflexe ale integrării acestei limbi în devenirea globală a fenomenului lingvistic. Recunoscând limbii române rădăcinile ei preistorice, nașterea ei din baza traco-latină și evoluția ei în contextul etnolingvistic din sud-estul, centrul și estul Europei, redăm acestei limbi firea, viața și constituția proprie. În consecință, etimologia este chemată să părăsească nivelul aparențelor fonetice, care au făcut din limba
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
portretul colectiv al membrilor Junimii din anul 1883, Neculai Beldiceanu apare în rândul întîi de personalități. După mutarea Convorbirilor la București, constituie un cerc de intelectuali reputați în cunoscutul Cerc Literar. Fără a avea sprijin guvernamental, a făcut importante descoperiri preistorice. Ca rezultat al pasiunii sale devoratoare pentru arheologie, publică Antichitățile de la Cucuteni (1885). Reputația lui Neculai Beldiceanu depășește hotarele țării prin calitatea sa de medium psihologic în urma studiilor efectuate de Eduard Gruber. După părerea lui Arthur Gorovei, structura sa neurastenă
Eduard Gruber, întemeietorul psihologiei experimentale în România by Aurel Stan () [Corola-publishinghouse/Science/1422_a_2664]
-
este o plantă europeană; majoritatea istoricilor alimentației sunt de părere că, în forma sa sălbatică, era culeasă și făcea parte din hrana umană a paleoliticului superior. La început era mâncată crudă, dar este de presupus că, pe întinderea întregului continent preistoric, frunzele plantei au fost și gătite, cea mai veche tehnică fiind la jar. Această tehnică nu s-a menținut decât în România, restul continentului mâncând mai ales ștevie crudă, în salate, ori fiartă. „Cea mai năstrușnică și mai neașteptată mâncare
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
atât de „elaborat“, la fel precum nu vom polemiza în legătură cu includerea într-o carte despre „bucate românești“ a unicelor, autenticelor „ouă răscoapte“, a căror paternitate ar trebui să și-o fi asumat un personaj din benzile desenate ale copilăriei noastre, preistoricul Rahan, care, într-un episod publicat în revista Pif, uită niște ouă în cenușa fierbinte a focului și, astfel, inventează preparatul culinar citat de autorul român. Mai există, afirmă domnul Roman, și o străveche bucătărie ciobănească, axată în special pe
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
ori purcelul înfipt în frigare de lemn era rumenit de către greci (și nu numai de către ei!) în exact același mod. Pește la frigare se făcea mai peste tot, fiind probabil cea mai veche tehnică de gătire, practicată de pe vremea pescarilor preistorici; dacă la noi a rămas o specialitate încă destul de răspândită, mai ales în Deltă, este tot din rațiuni practice, puținătatea celor de trebuință fiind esențială. Din acest motiv nu are sens să ne mândrim cu această „rețetă“ primitivă, păstrată nu
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
sexual și a agresivității intertribale, căutând să răspundă cerințelor spiritului și tot mai mulți cercetători afirmă că viața spirituală l-a însoțit pe om întotdeauna. Antropologia, paleontologia , susținute de arheologie, își dau mâna, înnoindu-și mereu cunoștințele despre primitivi. Omul preistoric s-a opus dispariției. Oasele sale descoperite în straturile terestre, dovedesc violentarea ființei umane de agenți naturali, care și-au lăsat urmele în fracturi, consolidate vicios. Tot pe oase au rămas și semnele unor maladii ca reumatismul, tuberculoza osoasă, cancerul
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
tremur în glas. Iarnă, vară, toamnă... oricând și oriunde, la șes după iepuri și dropii, la deal după lupi și vulpi... Să nu uităm, că vânătoarea a adus o îmbelșugată creație artistică pe lume. Să ne gândim la bogăția desenelor preistorice cu scene de vânătoare... Să ne amintim de poemele nemuritoare ale lui Ghilgameș<footnote Ghilgameș, erou semilegendar, conducător al vechiului oraș sumerian Uruk din sudul Mesopotamiei. Faptele vitejești ale lui G. au fost cântate într-un poem babilonian înscris pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
a fost zeița victoriei la greci? —E prea ușor, se revoltă Thelma. Toată lumea ar trebui s-o știe pe asta! —Nike, răspunse Neil, iar Anna încuviință. —Darcey. Pentru ce sunt faimoase peșterile de la Lascaux? Darcey răsuflă ușurată. —Pentru picturi murale preistorice. —Două puncte fiecare, anunță Anna cu dramatism. Neil. Ultima întrebare. Ce desemnează numele francez al produsului numit Marmite - obiect care apare și pe etichetă? În acel moment, Darcey se simți parcă trasă de o mână invizibilă înapoi în timp. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mai reușesc să-l scot. Plouă. În ploaie, într-un colț din orașul acesta, am iubit-o pe Italia pentru ultima oară. Atunci când plouă, oriunde ar fi ea, sunt sigur că regretă viața. Făcea parte din mine ca o coadă preistorică, ceva mutilat de evoluție, ceva din care păstrez haloul, ca o misterioasă prezență în gol. Mi-e foame. O fată se apropie de mine să-mi ia comanda. Are o față turtită, un șorțuleț cu dungi, o tavă sub braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de rinocer, râse Fima În sinea lui și simți din nou cum Împreună cu compasiunea se naște În el dorința, iar dorința aduce rușinea, ciuda, furia și autoironia. Și fiindcă tot se gândea la rinoceri, Își aminti de nemișcarea micii șopârle preistorice care dăduse din cap uitându-se la el În dimineața aceea. Se gândi puțin la Rinocerii lui Ionescu și, Încercând să evite comparația superficială, zâmbi totuși, căci avocatul Prag aducea mai mult a bivol decât a rinocer. Întrebă: —Spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
mă topesc în acele încăperi, unde nimeni din familia mea n-ar fi putut să mă urmeze, unde influența lor nu m-ar fi ajuns niciodată, într-un spațiu mult mai îndepărtat și mai închis pentru ei decât cercetările mele preistorice. Însă, din acea după-amiază de duminică, fratele meu n-a mai fost cel pe care îl cunoscusem, un băiat tăcut, închis în el, care simțea uneori o atracție bizară pentru probe excentrice de curaj. Se întoarse răvășit de la Elektrokonzern. Cravata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ar fi putut-o imagina nimeni în acest loc. Armin și cu mine găsiserăm „Troia“ noastră și descoperirea ne adusese iar în ziare și reviste. Am fost cooptați de autoritățile municipale ca cei mai tineri membri ai Societății de Cercetări Preistorice. Cu ocazia asta ne-au fost aduse onorurile unui consiliu federal, încât tata fu de părere că nu mai lipsea decât să apărem în „ladă“, cum i se zicea televizorului la noi în casă. Aparatul, care apăruse de câtva timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să pornească. Aveau să construiască chiar și un atelier cu showroom, adăuga el, care urma să se numească „Tipp-Topp-Garage“. Chiar dacă descoperirea nu fusese transmisă la televizor, Armin și cu mine fuseserăm totuși invitați la adunarea anuală a Societății pentru Cercetări Preistorice, la care noi, cei mai tineri membri, urma să fim primiți în cercul profesorilor și al cercetătorilor Antichității. O onoare care ne făcu să ne deplasăm în cale-afară de emoționați la locul unde avea să aibă loc ceremonia. Cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
acoperite de praf, arătând demodate, scârțâind sub pânzele de păianjen, cu un aspect jalnic față de bicicletele și aparatele de vâslit din zilele noastre, care au programe pe computer, monitoare și contoare electronice pentru calorii. Le-am privit cu afecțiune, așa preistorice cum erau, și m-am simțit inundată de amintiri. Ce emoții am avut în ziua în care ne-au fost livrate cu dubița! Tata, surorile mele și cu mine eram în culmea încântării. Mama era singura care nu se bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
lui venerabilă. Aveam chiar și o carte de bucate, care fusese tipărită în 1952, conținea rețete care aveau printre ingrediente coajă de ouă și fotografii șterse, cu tentă sepia, care reprezentau niște sandviciuri Victoria decorate abundent. Era clar un articol preistoric. Nu m-ar fi surprins deloc dacă pe ușa bucătăriei ar fi intrat vreo doi dinozauri, ar fi consumat câte-o felie de pâine cu unt și un pahar de lapte, și-ar fi pus farfuriile și paharele în chiuvetă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]