2,230 matches
-
de apă. Mâinile mi se întindeau instinctiv spre râsetele ce păreau cufundate în ceață. Degetele mi se chirciseră instinctiv, în contact neplăcut cu ceva lipicios și întunecat. Am căscat ochii mai bine și-am văzut roșu. Dâre de sânge se prelinseseră de pe etajera de porțelan peste chiuvetă. Părul mi se zbârlise pe șira spinării mai ales când am descoperit bucata de nas răsturnată lângă paharul cu perii de dinți. L-am luat, l-am pipăit. Era rece și vinețiu. L-am
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
atât de bine, și vibrațiile sufletului: „Mă iau după tata la deal printre târșuri,/ Și brazii mă zgârie, răi și uscați./ Pornim amândoi vânătoarea de capre,/ Vânătoarea foametei în munții Carpați./ Setea mă năruie. Fierbe pe piatră/ Firul de apă prelins pe cișmea./ Tâmpla apasă pe umăr. Pășesc ca pe o altă/ Planetă, imensă, străină și grea.// Așteptăm într-un loc unde încă mai sună,/ Din strunele undelor line, izvoarele./ Când va scăpăta soarele, când va licări luna,/ Aici vor veni
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
să ni le mai răsfire, Cometa-n treacăt ne atinge. Nici nu mai poate să ne-ndrume, Cu ale sale tandre grații, Pe calea fericirii-n lume, Șoptind în taină incantații. O-ncearcă iarăși tot necazul, Iar lacrima i se prelinge Și-i udă gura și obrazul, Când printre stele-ncet se stinge. Când printre stele-ncet se stinge, Șoptind în taină incantații, Cometa-n treacăt ne atinge, Aleargă fără timp prin spații. Referință Bibliografică: COMETĂ / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN
COMETĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362974_a_364303]
-
speriat și dispare în adâncurile pădurii. Femeia din brațele sale scoate un țipăt de satisfacție și-și înfige unghiile în mușchii săi, apoi gura îi căută gâtul și doi canini îi străpung vena. Cavalerul simte cum sângele cald i se prelinge pe piept spre deliciul vampiricei ce-l linge. PRINȚESA:(șoptește triumfătoare)Acum ești al meu pentru totdeauna! Ți-am dăruit nemurirea! Bărbatul continuă să-i sărute buzele pline de sânge, apoi îi prinde lobul urechii între dinți și-l perforează
REGATUL LUI DRACULA (I) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362936_a_364265]
-
să fi observat ce se întâmpla în jur. Și cum ar fi putut observa ceva, când plămânii tuturor se opinteau în încercarea de a absorbi puținul oxigen din atmosfera rarefiată, iar trupurile moleșite păreau a-și fi dorit să se prelingă, pentru a se putea strecura sub fărâma unei umbre. La început, au fost doar câteva informații răzlețe, care s-au pierdut nebăgate în seamă de nimeni, în noianul știrilor fierbinți; se închideau rând pe rând cabinetele stomatologice. Singură în apartamentul
DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363368_a_364697]
-
ne-a citit o poezie fascinantă scrisă de un poet de mare clasă, Eugen Dorcescu. Poezia se numește Avatar și a fost interpretată apoi de actrița Eliza Noemi Judeu, care a transformat poezia într-o incantație impresionantă. AVATAR Dormeam. Se prelingea din trupul meu Fluidul somn, împrospătând pământul Ca o difuză negură. Și eu Spre trupul meu veneam, recunoscându-l. Înaintam în negură. Eram Ființa care-mi seamănă. Și care Se recunoaște-n sine. Cum un ram Își recunoaște umbra plutitoare
SĂ NE CUNOAȘTEM SCRIITORII BĂCĂUANI! SERI LITERARE de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363348_a_364677]
-
se strecoară și-n noapte argintul lunii îl transformă-n poleială. Ajunge o zi-nsorită să se subțieze gheața și prin margini dantelate să pătrundă-n apă viața. Sălciile arcuite, spre oglinda de cleștar, lasă gheța ce le-mbracă să prelingă stropi de apă. Cade acum o picătură și alta se pregătește, gheața râului în raze și cristale-ncet plesnește. Zăresc peștii curcubeu, aurii și argintii, ce-și pun solzii în valoare, fluturând din aripioare. Susur duios se aude - „simfonii de
„SIMFONII DE PRIMĂVARĂ” de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 1896 din 10 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363410_a_364739]
-
universuri, stele salbe. Caduc, privesc, plutesc spre mâine, Sub cataracte de tristețe, Diger, străin, a vieții pâine, Scârbit de false obediențe. O iarnă-și arde în candelă Fulgii placizi...Tribut de sânge Plătim spre mâine... Bagatelă E noaptea care se prelinge. Tu? Fugi mereu, spre mai departe... Vag, versantilă și rebelă, Înlănțuită-n cecitate Inima ta... O citadelă! Mugurel Puscas ( Liga Scriitorilor din România ) Referință Bibliografică: CITADELA / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1862, Anul VI, 05 februarie 2016
CITADELA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363412_a_364741]
-
încercări au năruit visele și viețile celor din jur. S-au prins mai strașnic cu rădăcinile lor firave de amintiri, de dorințe, de gânduri, și au rămas împreună, până ce vremea le-a albit părul. Acum, când roșul din asfințit se prelingea pe trupul lor sleit de puteri, un ultim dans părea să le readucă tinerețea din suflet. Și s-au prins, într-un final, de mână. Și au dansat cum n-au simțit vreodată dansul. Și când o adiere rece le-
DANS LA ASFINȚIT de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363419_a_364748]
-
a negocierilor era semiîntuneric. Doar mâinile acoperite de mănuși negre erau slab luminate. Liderul întâlnirii se deosebea prin culoarea roșie a mănușilor. O muzică ciudată, cu ritmuri sacadate de tobe se auzea în surdină. Simțea sudoarea rece cum i se prelinge pe spate și broboane i se se scurgeau pe tâmple. Tremura. De verdictul Consiliului depindea viitorul și chiar viața lui. În încăperea circulară, obscur luminată zărea pe pereți capete scheletice sculptate. Într-un ritm ritualic participanții au deschis manuscrisele. Acolo
PACTUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363441_a_364770]
-
adună norii în convoi, Tunând din patru zări, încep să fiarbă. Vânt rece cântă-o doină în zăvoi Și cerul varsă lacrimi triste-n iarbă. Ferindu-ne de apa cestei ploi Sorbim iubiri în noaptea lungă, oarbă, Ne ștergem lacrimă prelinsă-n barbă Și ne privim până uităm de noi... Vânt rece cântă-o doină în zăvoi. Referință Bibliografică: Rondelul unei nopți de vară / Olguța Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1995, Anul VI, 17 iunie 2016. Drepturi de Autor
RONDELUL UNEI NOPŢI DE VARĂ de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363519_a_364848]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > TRECUT... Autor: Viviana Milivoievici Publicat în: Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016 Toate Articolele Autorului Mă deșteaptă din stradă un plânset divin legănat în cântec de clopote surde... Pe fereastră se preling străluciri tot mai plăpânde - e un cer senin -... iar în jur se surpă alte urme ale trecutului... nu se mai văd locurile unde m-am jucat sub lună, cândva,... Ce priveliște! E doar o amintire a unui pământ dezvelit de
TRECUT... de VIVIANA MILIVOIEVICI în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363537_a_364866]
-
-o singură culoare ce naște-un curcubeu sublim în univers păstrează vie, încă, mirabila-i candoare locul în care doruri se unduiesc în vers. Căsuța mea, lăcașul de ieri, de azi, de mâine trăiri divine-n cuibul din care se prelinge filonul de lumină pe abur cald de pâine cu liniște mă-mbracă, un înger mă atinge. Căsuța mea, comoară de vis și nestemate ea, dulce sărutare la pragul nemuririi un leagăn fermecat, parfum de bunătate ființa mi-o îmbracă în
CĂSUŢA MEA de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1791 din 26 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362299_a_363628]
-
-o singură culoare ce naște-un curcubeu sublim în univers păstrează vie, încă, mirabila-i candoare locul în care doruri se unduiesc în vers. Căsuța mea, lăcașul de ieri, de azi, de mâine trăiri divine-n cuibul din care se prelinge filonul de lumină pe abur cald de pâine cu liniște mă-mbracă, un înger mă atinge. Căsuța mea, comoară de vis și nestemate ea, dulce sărutare la pragul nemuririi un leagăn fermecat, parfum de bunătate ființa mi-o îmbracă în
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
bine-o să privesc de-aici cum fac prin nea copiii urme...” Ce s-ar mai bulgări cu alții și câte trânte n-ar lua, Dacă în inima-i prea mică atâta boală n-ar purta! O lacrimă i se prelinse pe obrăjorii albi ca neaua Și-atunci văzu cum îl privește un fulg de nea cum e bezeaua... Micuțul fulg spre el zâmbi și-i înțelese-atunci durerea... Pentru o clipă între ei nu se-auzi decât...tăcerea... Și ca să îl
PRIETENIE CU UN FULG de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2177 din 16 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362491_a_363820]
-
un „izvor imens de apă vie”, flăcări roditoare, „scântei de floare dalbe”, „muguri de magnolii” care se desfac în „floarea sufletului viu”, dar și suficiente motive de răvășire sufletească, născătoare de vers menit să dăinuie. Peste toate acestea, „tandru, versul” - prelins din călimară, picurând în „calde, mirifice unde” (Renaștere). El are darul de a o face pe autoare să plutească „înspre nouri și-n eternitate/ Cuprind infinitul și-n taină-mi țin dorul...” (Renaștere). Răvășirea e ascunsă în tăceri ancestrale, după
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
toate negre, rulează rar, la mare distanță, în sens unic. Dar nu e clar: înainte sau înapoi? De-o parte și de alta a străzii sunt parcate alte mașini, care, fierbinți, prind a deveni o pastă gri-fer, gata să se prelingă pe asfalt. Nici o adiere. Soarele e un cubilou cu fontă topită, având ochiul ciclopic spre noi, și care stă să-și răstoarne lava clocotită peste această stradă. Atmosferă halucinantă. Sunt clipe când te simți ca și cum te-ai afla într-un
UN DAR DE LA RONI CĂCIULARU de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362509_a_363838]
-
AMINTIRE Autor: Stejărel Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului pietrele nepietruite și cele de pământ urcau muntele de nepiatră și se opreau la izvoarele neizvorâte ce șușoteau în curgerea lor necursă și se prelingeau în suspendarea staționării secetei ce mustește în noroaiele secate ale satului, unde la umbra lumânărilor stinse tata recitea scrisoarea ce eu am uitat să o scriu de pe o coală imaculat de albă, și înveșmântat în mantia roză precum cafeaua, am
AMINTIRE de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2217 din 25 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362540_a_363869]
-
nespus... Se-adună Soarele-n apus Umbrind Speranța... Fără capăt Neîmpăcatul Gând nespus Tăcere-aduce. Doar un freamăt Strecoară alte lacrimi seci... Oșoaptă-aduce mângâiere... Răzbate-ncet... prin stropii reci Acum și-aici să-i dea putere Unchiașul Timp ce s-a prelins Izbind un trup de malul Vieții... Tânărul chip cu părul nins Așteaptă Zorii Dimineții... Trecu` fugarul Gând nespus Ăst Timp n-aduce împăcarea... Îngenuncheat, dar nesupus Nu vrea să uite. Că uitarea ... Citește mai mult Gând nespus...Se-adună Soarele
MARIA CIUMBERICĂ [Corola-blog/BlogPost/362436_a_363765]
-
Acasa > Poezie > Cantec > LUMÂNĂRAR Autor: Vasile Pin Publicat în: Ediția nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului ceara se prelinge pe degete șira spinării este moale ca o curbă la dreapta și buzele precum copiii se duc la școala cu ferestre de nisip prin care se citește marea flacăra se prelinge peste ochii afumați ca un taxi cu care crezi
LUMÂNĂRAR de VASILE PIN în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361013_a_362342]
-
din 20 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului ceara se prelinge pe degete șira spinării este moale ca o curbă la dreapta și buzele precum copiii se duc la școala cu ferestre de nisip prin care se citește marea flacăra se prelinge peste ochii afumați ca un taxi cu care crezi că poți ieși dintre coastele care nu te mai încap pe sârma cu vrăbiile albe care nu-și mai aduc aminte de prima zăpadă căzută pe sânul iubitei e-atât de
LUMÂNĂRAR de VASILE PIN în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361013_a_362342]
-
dintre coastele care nu te mai încap pe sârma cu vrăbiile albe care nu-și mai aduc aminte de prima zăpadă căzută pe sânul iubitei e-atât de pustiu încât se aud păcatele sărutându-se unul cu altul ceara se prelinge peste ceară unindu-și bocetul până la ultima vertebră flacăra se prelinge peste flacără precum ceasul al doisprezecelea peste ora a douăsprezecea oamenii se preling peste oameni înfundându-și gândurile strălucitoare în buzunarul îngerului și pe cele negre în fiecare fisură
LUMÂNĂRAR de VASILE PIN în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361013_a_362342]
-
albe care nu-și mai aduc aminte de prima zăpadă căzută pe sânul iubitei e-atât de pustiu încât se aud păcatele sărutându-se unul cu altul ceara se prelinge peste ceară unindu-și bocetul până la ultima vertebră flacăra se prelinge peste flacără precum ceasul al doisprezecelea peste ora a douăsprezecea oamenii se preling peste oameni înfundându-și gândurile strălucitoare în buzunarul îngerului și pe cele negre în fiecare fisură din flacăra aceasta trecătoare Referință Bibliografică: lumânărar / Vasile Pin : Confluențe Literare
LUMÂNĂRAR de VASILE PIN în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361013_a_362342]
-
iubitei e-atât de pustiu încât se aud păcatele sărutându-se unul cu altul ceara se prelinge peste ceară unindu-și bocetul până la ultima vertebră flacăra se prelinge peste flacără precum ceasul al doisprezecelea peste ora a douăsprezecea oamenii se preling peste oameni înfundându-și gândurile strălucitoare în buzunarul îngerului și pe cele negre în fiecare fisură din flacăra aceasta trecătoare Referință Bibliografică: lumânărar / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1116, Anul IV, 20 ianuarie 2014. Drepturi de Autor
LUMÂNĂRAR de VASILE PIN în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361013_a_362342]
-
Și jar sub genunchii-ndoiți, Trecea Persefona, măi muta Că sclavii de biciuri loviți. Pe malul din stanga pândeau Doi șoimi, cu limba de foc, Pe malul din dreapta zăceau Toți șerpii lui Seth la un loc. Din pleoapa, o lacrima grea Prelinge pe talpă de sfinx, Din oază, un zeu se nalta, Cu ochii holbați, ca de linx. Un vuiet din mausoleu O cheamă, o strigă, o cere; Cu aripe de ceruleu, Spre negura zării ea piere. În urmă, sub limba de
IARNA SÂMBURILOR DE RODIE de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/361041_a_362370]