1,599 matches
-
început într-un regim limită. Când pronunț „pe viață și pe moarte”, cuvintele sunt de perceput cu blândețe, ca evidență în sine, și nu ca prețiozități. Nu ca exagerări. Nu ca violențe pentru auzul comun. Când spunem cuvântul vulcan, deja presimțim, deja vedem, instantaneu, cu ochii minții, șuvoiul de lavă ce-i colcăie în crater, și luăm și vulcanul, și lava din craterul lui, ca mod al lor intrinsec de a fi. În acest sens, între cuvântul „vulcan” ori „lavă” și
DISCUŢII DESPRE POEZIE INTERVIU REALIZAT DE ADRIAN GRAUENFELS de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 2195 din 03 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352747_a_354076]
-
pe pietre funerare...poza si anul decesului. Mă apucase groaza! Mi-am amintit involuntar de Rașela (din Craii de Curtea Veche, a lui Mateiu Caragiale) și mă rugam din tot sufletul: “Doamne, să nu fiu eu următorul Pașadia!” Acolo, Rașela...presimțea sfârșitul bărbaților...se mărita cu ei...și rămânea mereu o văduvă...tot mai bogată. Vecinul meu nu se îmbogățea...dar trăia clipe de neuitat cu femei pe care în alte situații nu le-ar fi avut. Excursii...seri romantice...experiențe
ANDY de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352759_a_354088]
-
Acasă > Literatura > Proza > PLECA-VOI SPRE NECUNOSCUT!... Autor: Iulian Cătana Publicat în: Ediția nr. 2315 din 03 mai 2017 Toate Articolele Autorului ....molcom și blând se înalță glasul greierilor spre cerul nopți iar adierea vântului încetează presimțind sosirea lui Ionică. Eternul visător se apropie de mică dumbrava poleita de lumină luni și se așează pe o buturuga și meșterind la pipa lui,nu observă că din tufișuri,rivalul său îl privește uneltind și așteptând momentul prielnic când
PLECA-VOI SPRE NECUNOSCUT!... de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352779_a_354108]
-
i-a arătat fereastra de la etajul trei, unde se află rezerva mamei sale. Dacă privea acum din întâmplare pe fereastră, putea să-i vadă venind. Sus în rezervă, mama sa se plimba nerăbdătoare și nu își luă ochii de pe fereastră. Presimțea că de acolo va primi o veste importantă. Se apropia și ora de contravizită a profesorului, totodată și venirea lui Ștefan, soțul său. A observat mașina sosind din depărtare. Când a sesizat că nu este singur, ci însoțit de un
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
că nu este singur, ci însoțit de un tânăr cu un buchet mare de flori în mâna, inima sa bolnavă a început să bată cu putere. „Este Mircea”, și-a spus. De aceea am fost atât de neliniștită toată ziua. Presimțeam că se întâmplă ceva deosebit. „A venit acasă să mă vadă. Poate a aflat de boala mea și s-a îndurat să-și părăsească Dobrogea lui”. S-a dus repede la noptieră și a luat o tabletă de nitroglicerină. Până la
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. V INTALNIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352768_a_354097]
-
iar tânăr și ferice De n-ar veni grimasa ca să-mi strice Tonusul spre care cât cu jind Am rispit averi pe câte un fleac Și prețuiesc acum oricare clipă Dar cand rămâi cu-o singură aripa La orișice efort presimți un trac Parcă-mi doresc vorace un delir S-ajung la cel din urmă adevăr Cu flori de miozotis prinse în păr Precum un redivivus rege Lear Am trecut prin lume călător Și-am încercat că Solomon să învăț Că
AM INCERCAT CA SOLOMON... de ION UNTARU în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353010_a_354339]
-
visului, p. 46). Poetul pentru care „genunea fierbe jos și te așteaptă” (idem, p. 13), care simte „ceața, ce ne mână-ncet din spate” (vol. Culegătorul de alge, p. 28), poetul care afirmă: „Tu, gând al meu, putea-vei să presimți / Aleasa clipă-n care albii zimți / Te vor străbate-ntocmai ca o bură” (vol. Desen în galben, p. 7) și care-și „construia” în „vis” o cetate, numai a sa, în care putea să se miște maiestuos, grav, liber, poetul
LIVIUS PETRU BERCEA, ÎNSEMNĂRI DESPRE POEZIA LUI EUGEN DORCESCU de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354303_a_355632]
-
un astfel de cadru referențial, corpul de referință (sistemele de coordonate) se deformează, devenind o „moluscă de referință”, după însăși expresia autorului. Abia acum ne cutremurăm la ideea spațiului sferic tridimensional (descoperit de B. Riemann) și ne dăm seama că presimțim forma acestui „paradox”: un spațiu de volum finit, dar care nu are limite (ca un tub). În teoria relativității generalizate însă, proprietățile geometrice ale spațiului nu mai sunt independente, ci condiționate de materie. Dacă distribuția materiei în Univers este uniformă
LECŢIA LUI EINSTEIN de DAN CARAGEA în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354316_a_355645]
-
apropiate de noi, prin fulguranta sa intuiție artistică, Brâncuși „ridică” străvechea geometrie (păstrată pe covoarele țărănești, de pildă) la puritatea geometriei riemanniene, „descoperind”, avant la datte, întâia formă a Universului (Sculptură pentru orbi/Începutul Lumii e din 1916, dar e presimțit formal mult mai devreme). Iată cum, pentru Niram, ovoidul devine chintesența formală a micro și macrocosmosului. Căci dacă timpul își păstrează infinitatea, ne spune Einstein, spațiul tinde să se închidă, deși nu are limite. Astfel, ecuațiile sale admit o structură
LECŢIA LUI EINSTEIN de DAN CARAGEA în ediţia nr. 862 din 11 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354316_a_355645]
-
a spus că știrile radioului erau prea deprimante, lumea era urâtă, va merge la război! Și a dispărut. Da, s-a întors după jumătate de an; se plângea că pierduse niște părți, că forma i se ciobise; cred că-și presimțea sfârșitul. Ne-a lăsat, într-o zi locuința a devenit tăcută”. (Altele, la fel de edificatoare: p. 51, 121, 194 etc.). Discursul prozastic dialoghează, astfel, la nesfârșit, cu sine însuși, îndemnându-l pe cititor să se avânte și el în acest joc
EUGEN DORCESCU, PROZA LUI MARIAN DRUMUR SAU DESPRE INFRAREALITATE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1129 din 02 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353786_a_355115]
-
tragedie dacă nu se vor place, doar nu erau la o întâlnire pentru o căsătorie aranjată, ci doar să stea mai mult de vorbă cu prietena sa despre multiplele probleme ce le frământău pe amândouă. Andrada era temătoare și parcă presimțea că această întâlnire îi va aduce multe necazuri. Încerca să se încurajeze și să dea totul pe seama emoțiilor, că nu a mai stat de vorbă cu un băiat așa de aproape de mult timp în afară de colegii săi de an sau de
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353712_a_355041]
-
surâsul ei dulce, cu vagi urme de neliniște pe chip, Alice îi răspunse: - Mai știi unde-l poate duce ambiția sa de părinte? Vom vedea în curând! * În ceea ce-l privește pe doctor, chiar așa se petrecură lucrurile cum le presimțise Alice: de cum aflase ce gânduri are fiica sa începu să bombăne și să spumege furios, certând-o ori de câte ori o întâlnea prin casă. Iar când ea pleca în oraș, el stătea și o aștepta prin preajma clanței de la poartă, sufocându-se, înecânduse
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
-i vină lămurirea. Era încredințat, lucru sigur! Și, tot privind smerit, tovarăș cu gândurile, nici că băgase de seamă că preotul se oprise în dreptul său, iar câțiva gospodari din sat stăteau și ei nemișcați și respectuoși la câțiva metri, parcă presimțind ce-l muncea pe moș Anghel. Și ei, ca și bătrânul, așteptau să fie luminați. Și zăboveau... -Care-i povestea, tată? întrebă popa, dar privind cu o veselie curioasă către pâlcul de săteni cam stânjeniți care, era vădit, voiau și ei
TĂMĂDUIREA de ANGELA DINA în ediţia nr. 1570 din 19 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353987_a_355316]
-
de unde veniți, s-a impacientat robotul. Nu cumva din 958? - Se poate spune și așa, i-am răspuns. De pe ruta 958 Pennsylvania. Am gonit până acum pe autostradă cu mașina și în loc să mă opresc, am pătruns în alt timp. Am presimțit că s-ar putea să mă rătăcesc, pentru că nimic nu mai aducea cu ceea ce știam eu din secolul XX, așa că m-am oprit la prima cabină telefonică apărută în drum și am format 2017, numărul Biroului de Informații. Și mi-
PENTRU LUNA IANUARIE APĂSAȚI TASTA 1! de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2194 din 02 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/353224_a_354553]
-
pierzi controlul situației. - Marge, cei doi vorbeau despre cum să scape de copii ... și de mine! - Lucrurile se complică. Nu-mi place ce aud. A scăpa de cineva, poate avea multe conotații. Nu știm, până unde sunt capabili să meargă! Presimt, că foarte departe. Consider că o discuție cu lordul este urgentă. Gluma se îngroașă. Dacă nu-l anunți, tu, pe M.Joseph, o fac eu! - Nu, Marge! Te rog! Mai lăsăm lucrurile, să se așeze. Să vedem, ce urmează. Voi
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
purtată de vânt. Brațele i se arcuiau ca ramurile de salcie , glasul era o șoaptă înălțată până la hohot, de râs sau de plâns, era în ea o nestăpânire, o fugă spre ceva , spre un undeva pe care doar ea îl presimțea. Umblau amândoi cât era ziua de lungă, vorbind despre toate și despre nimic, ca într-un vis fără început și fără sfârsit. In serile de iunie, rezemați de câte o căpiță, cu ochii pierduți în luceafăr, se înfășurau în tăceri
INTOTDEAUNA, POETUL SE NUMESTE EMINESCU de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347083_a_348412]
-
numai 23 de ani, de lângă cei dragi... Doar cu câteva ore înainte, Paul se despărțise de ai săi în casa familiei Bumbaru, unde petreceau alături de prieteni Sfintele Sărbători ale Crăciunului, într-un mod puțin mai ciudat decât de alte dăți, presimțind parcă faptul că nu-i va mai vedea niciodată pe cei dragi... Vestea nenorocirii a venit ca o lovitură de trăsnet asupra familiei Ștefănescu. „Radu Bumbaru l-a dus pe Genu de la Montreal la locul accidentului - mă lămurește nea Mitică
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357057_a_358386]
-
veneau din față și mă apăsau gândurile funeste... Am început să-l chem plângând pe copilul meu: Paulică scump și drag, nu ne părăsi! Vino acasă, nu ne lăsa singuri! Oh, Dumnezeule, nu ne lovi, nu-l lua pe Paulică! Presimțeam sfârșitul, iar Radu încerca să mă calmeze: «Genule, nu te alarma, poate e rănit și orice rănit se poate reface, se vindecă. Paul este tânăr, sănătos și puternic, rezistent.» Când am ajuns la spital, Paul era întins pe un pat
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357057_a_358386]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > EPIGRAME Autor: Janet Nică Publicat în: Ediția nr. 1738 din 04 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului ÎNCĂLZIRE GLOBALĂ, SOLUȚIE ROMÂNEASCĂ Cum vremea este-n încălzire Și fi-vor, sigur, mari urgii, Presimt că-ntreaga omenire Va fi salvată de...piftii! ASTĂZI... Astăzi, nu ca-n alte părți, Școala noastră-i, de departe, Un local cu multe cărți, Dar, cu mai puțină...carte! JANET NICĂ Referință Bibliografică: EPIGRAME / Janet Nică : Confluențe Literare, ISSN
EPIGRAME de JANET NICĂ în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357239_a_358568]
-
I. EPIGRAME, de Janet Nică , publicat în Ediția nr. 1738 din 04 octombrie 2015. ÎNCĂLZIRE GLOBALĂ, SOLUȚIE ROMÂNEASCĂ Cum vremea este-n încălzire Și fi-vor, sigur, mari urgii, Presimt că-ntreaga omenire Va fi salvată de...piftii! ASTĂZI... Astăzi, nu ca-n alte părți, Școala noastră-i, de departe, Un local cu multe cărți, Dar, cu mai puțină...carte! JANET NICĂ ... Citește mai mult ÎNCĂLZIRE GLOBALĂ,SOLUȚIE ROMÂNEASCĂCum vremea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
ASTĂZI... Astăzi, nu ca-n alte părți, Școala noastră-i, de departe, Un local cu multe cărți, Dar, cu mai puțină...carte! JANET NICĂ ... Citește mai mult ÎNCĂLZIRE GLOBALĂ,SOLUȚIE ROMÂNEASCĂCum vremea este-n încălzireși fi-vor, sigur, mari urgii,Presimt că-ntreaga omenireVa fi salvată de...piftii!ASTĂZI...Astăzi, nu ca-n alte părți,Școala noastră-i, de departe,Un local cu multe cărți,Dar, cu mai puțină...carte!JANET NICĂ... II. JANET NICĂ - IFIGENIA RECIDIVEAZĂ, de Janet Nică , publicat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357243_a_358572]
-
ar putea să mori!”. (Se ridică. Fără să se închine). *** Scenă 3. (În momentul acesta Dreptaciul se apropie de Stângaciul) Dreptaciul: Suntem plecați de o bună bucată de vreme și nu se vede, încă, Tărâmul Făgăduinței. Stângaciul : Nu este departe. Presimt că ne apropiem de el. Dacă vom fi uniți pe această insulă plutitoare în caz de furtună vom ajunge acolo. Unitatea ne v-a face să atingem idealul nostru. Dreptaciul: (punând mâna streașina deasupra ochilor și privind în zare). Nu
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A PATRA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 317 din 13 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357293_a_358622]
-
a depărtat prea mult de casă. N-am ajuns niciodată la linia orizontului! Acolo se petrec lucruri neștiute, adevărate! Fumuri, flăcări și zgomote vin de-acolo, povești îngrozitoare și petreceri neterminate, femei cu păr scurt și străini puternici îmbrăcați ciudat... presimt că nu voi ajunge niciodată acolo. Referință Bibliografică: Tata a plecat / Cristian Pop : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1304, Anul IV, 27 iulie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Cristian Pop : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
TATA A PLECAT de CRISTIAN POP în ediţia nr. 1304 din 27 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357498_a_358827]
-
tăcut în reculegere ore în șir, privind prelung, meditativ, parcă, umbra din care pornise și căreia îi păstra o statornică mare recunoștință. În noaptea de început a anului 1880 amintirea îl colindă în decorul mormântului de la Ipotești, copleșit de salcâmi, presimțindu-și propria prăbușire : „O, mamă, dulce mamă, din negură de vremi Pe freamătul de frunze la tine tu măchemi ; Deasupra criptei negre a sfântului mormânt Se scutură salcâmii de toamnă și de vânt... Apropiații poetului vorbesc despre un adevărat cult
EMINESCU ŞI DULCEA LUI MAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357464_a_358793]
-
dar dau tot cât le stă în putință mediului nostru biologic ambient, având parcă dintodeauna menirea de a-l păzi și ocroti, astfel încât, dacă ajung uneori să se și răzvrătească, o fac numai constrânși de situațiile din care, prinși fiind, presimt că nu mai au nicio scăpare. Și cu toată loialitatea lor față de om, adeseori, sunt tratați cu o cruzime nejustificată de unii semeni ai noștri, lipsiți de caracter, cuvânt care, foarte sugestiv, în vocabularele noastre zace și sub denumirea de
URSU” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 526 din 09 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358287_a_359616]