1,380 matches
-
naturale scutite de valorizări" (s.n.)66. De altfel, caracterul impersonal al cercetării obiective fusese subliniat încă de Helmholtz 67. Dacă ar fi să rezumăm acest scurt excurs despre rostul explicației în pozitivism, iar, pe deasupra, am crede în totala absență a presupozițiilor în științele naturii (Comte însuși recunoaște că fără anumite principii am fi în fața fenomenelor ca niște "orbi cu ochii deschiși"68), am spune că, în timp ce metoda teologică și cea metafizică presupun explicații de tip aprioric, în cazul metodei pozitive avem
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
au înregistrat psihologia și sociologia din epocă a contribuit, la rândul lui, la impunerea spiritului pozitivist. Am văzut că romanticii nu reușiseră să se elibereze nicicum de ipoteze ("trăiseră exclusiv în ipoteză", zice Blaga 70), deși se distanțaseră categoric de presupozițiile clasicilor. Rezultatul a fost că ipotezele lor sunt construite ascendent, pe calea imanenței, pe când presupozițiile celorlalți erau admise descendent, în transcendența lor, sau aprioric, în transcendentalitatea lor. În fond, și pentru unii și pentru alții, după cum observă Blaga, adevărul ("lumea
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
pozitivist. Am văzut că romanticii nu reușiseră să se elibereze nicicum de ipoteze ("trăiseră exclusiv în ipoteză", zice Blaga 70), deși se distanțaseră categoric de presupozițiile clasicilor. Rezultatul a fost că ipotezele lor sunt construite ascendent, pe calea imanenței, pe când presupozițiile celorlalți erau admise descendent, în transcendența lor, sau aprioric, în transcendentalitatea lor. În fond, și pentru unii și pentru alții, după cum observă Blaga, adevărul ("lumea ideilor platonice") și realitatea ("lumea simțurilor") formează două universuri distincte, astfel încât adevărul este la ei
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
alt cadru, veșnic fluctuant: cel al istoriei. "A priori-ul lui Kant este rigid și mort", declară el în Breslauer Ausarbeitung unde afirmațiile sale sunt mai categorice decât în oricare altă lucrare și apoi continuă: "Condițiile reale ale conștiinței și presupozițiile sale, așa cum le concep eu, sunt un proces istoric viu, sunt dezvoltare; ele au o istorie, iar devenirea acestei istorii înseamnă adaptarea lor la o diversitate cunoscută inductiv, mereu mai exact, a conținuturilor experienței" (s.n.)105. Ale experienței care poate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
atare punct de vedere. Nu-l împărtășim întru totul mai ales pentru că ipoteza se bazează în orice caz pe fapte istoric obiective. Altminteri, punctul de vedere al lui Spranger este totuși în spiritul lui Dilthey, care vorbește explicit atât despre presupoziții e drept, nu "complet subiective" (tocmai din pricina arătată mai sus), dar inerente oricărei Weltanschauung -, cât și despre interpretarea (până la urmă personală) pe care aceasta o dă lumii. O părere asemănătoare împărteșește și Mircea Flonta atunci când apreciază că, în definitiv, orice
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
al XIX-lea, psihologia ca știință despre spirit a fost considerată permanent o disciplină filozofică; ba chiar însăși <<știința spiritului>> poate fi înțeleasă ca o traducere a <<psihologiei>>." 105 Apud V. Drăghici, Prefață la op. cit., pp. 5-6. Am subliniat cuvântul presupozițiile spre a dovedi o dată în plus că nici la Dilthey nu putem vorbi despre o completă Voraussetzungslosigkeit, ca să folosim termenul lui Spranger, și drept urmare nici despre un demers pur inductiv, în sensul celor arătate mai sus. De altfel, în Das
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
la problema aflată în discuție. "Demonstrația a priori aduce totuși cu sine un calm fericit, pe când observația rămâne întotdeauna ceva incomplet și nedesăvîrșit", nota Friedrich Schlegel în Fragmente, unde el se dovedește un romantic atașat de ipoteze, precum clasicii de presupoziții (vezi I, 2B), și conturează avant la lettre, încă din 1798, dezacordul romanticilor cu pozitiviștii în privința metodei. Avem de-a face aici cu o opțiune clară pentru o universalizare obținută pe cale pur conceptuală, căci autorul se întreabă în finalul fragmentului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de tipul Volksgeist sau Volksseele (vezi I, 3D). 149 A. Metzger, op. cit., pp. 277-278. 150 W. Dilthey, Gesammelte Schriften, V, 328. 151 Ibid., V, p. 329. 152 A. Metzger, op. cit., pp. 278-279. 153 Ibid., p. 279. 154 Prezența unor indispensabile presupoziții atât la Dilthey, cât și la pozitiviști ne determină să restrângem caracterul exclusiv al apelului invocat. 155 Vom reveni asupra faptului că la Dilthey nu putem vorbi ca în cazul pozitivismului numai despre un "monism metodologic". De aceea am și
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
von Wright, Explicație și înțelegere, p. 6). De asemenea, mai reținem că din punctul de vedere al lui M. Riedel, "monismul metodologic" (adică "păstrarea unității unei metode în confruntare cu particularitățile empirice ale obiectului cunoașterii") este una dintre cele trei "presupoziții" care au rezistat, dincolo de pozitivism, perpetuându-se într-o "ontologie radical-empiristă", fie că ea s-a numit existențialism sau neopozitivism. (Aici este vorba, în fond, despre teza unității metodei științei.) A doua presupoziție avută în vedere de Riedel o reprezintă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
obiectului cunoașterii") este una dintre cele trei "presupoziții" care au rezistat, dincolo de pozitivism, perpetuându-se într-o "ontologie radical-empiristă", fie că ea s-a numit existențialism sau neopozitivism. (Aici este vorba, în fond, despre teza unității metodei științei.) A doua presupoziție avută în vedere de Riedel o reprezintă "monismul ontologic, adică delimitarea a ceva dat drept centru de referință al cunoașterii posibile", iar a treia "rezultă dintr-o limitare istoricește originală a filozofiei prin obiectul ei, adică prin acela la care
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
posibile", iar a treia "rezultă dintr-o limitare istoricește originală a filozofiei prin obiectul ei, adică prin acela la care ea se raportează materialiter" (op. cit., pp. 42-43). Dacă "monismul metodologic" nu funcționează decât parțial în cazul lui Dilthey, celelalte două "presupoziții", așa cum vom arăta, își găsesc locul, într-un fel sau altul, în redefinirea filozofiei ca Weltanschauung. În fine, să mai notăm că Andrei Marga vorbește despre un "naturalism metodologic" "conform căruia cunoașterea se realizează cu o metodologie generală de felul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
relativizarea apriorismului la Dilthey vezi II, 2Ba și III, 3), și nu sunt deduse dintr-un principiu mai general, ca niște scheme oricând aplicabile asupra realității. De altfel, am și văzut în capitolul introductiv (I, 3E) că Dilthey le conferă presupozițiilor capacitatea de "a se adapta la o diversitate cunoscută inductiv, mereu mai exact, a conținuturilor experienței", idee la care vom reveni de îndată, dar într-un alt context. Renunțând la aparatul conceptual al filozofiei, care avea darul să sistematizeze istoria
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
adaptează la o diversitate cunoscută inductiv". În sensul celor arătate, Schnädelbach vorbește despre "o metafizică secretă a istoriei, promovată de metateoreticienii faptului istoric"121, ceea ce, poate, e cam mult spus, dar în orice caz este sugestiv. Despre locul și rolul presupozițiilor la Dilthey am vorbit deja. Regăsim deci și la el aceleași teme pe marginea cărora am discutat în legătură cu Droysen: "preconceptul material", imposibilitatea unei Voraussetzungslosigkeit și, implicit, a unui demers pur inductiv în științele spiritului. (Încercări de a elimina "preconceptele materiale
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în funcție de determinațiile anterioare, principalele sisteme filozofice, spre a verifica temeinicia ipotezelor sale. Aici s-ar putea pune următoarea întrebare: Atunci în ce mai constă deosebirea față de metoda folosită de Hegel, de vreme ce și Dilthey pleacă de la un preconcept ideal (de la niște "presupoziții", cum le spune el), pe care-l aplică apoi realităților filozofice? Trebuie deci să deschidem o paranteză spre a clarifica această nedumerire ce pare să invalideze o idee a lui Schnädelbach, idee cu care mai sus am fost de acord
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
hegeliene au propria lor istorie numai că în lucrările de istorie a filozofiei și de filozofie a istoriei Hegel ignoră istoria preconceptelor, sare peste etapa formării lor în conștiința individuală, prezentându-ne direct descinderea Logosului în empirie. Însă dincolo de această presupoziție (a noastră, de astă dată), diferența rămâne și este evidentă: deși ambii gânditori folosesc o metodă istoristă, Hegel așa cum am arătat, de altfel o aplică într-un sens transcendent, recurgând la o cale logică (imanența este doar a gândirii), pe când
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cercul hermeneutic arată M. Riedel întregul poate să apară totdeauna doar ca <<totalitate relativă>> sau continuitate care păstrează deschisă experiența istorică dinspre trecut spre viitor."165 Așa cum se știe, conform interpretării hermeneutice, "un singular nu poate fi înțeles decât sub presupoziția cvasisistematică a întregului [...], iar o înțelegere a întregului poate fi dobândită abia prin comprehensiunea singularului", ceea ce îl face pe autorul citat să vorbească despre "modelul comprehensiunii prin prezumție", întrucât indiferent care sunt conținuturile ei cunoașterea hermeneutică "se sprijină, sub aspect
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dar să nu uităm că lucrarea menționată este una concluzivă și sintetică, având îndărătul ei, în operele anterioare începând cu Einleitung in die Geisteswissenschaften -, o mulțime de trimiteri amănunțite, uneori prea întortocheate, la procesul formării și al remodelării ulteriorare a presupozițiilor pe baza experienței de viață. Prin urmare, se poate spune că în Das Wesen..., Dilthey vine cu o viziune deja formată asupra filozofiei. 146 M. Flonta, Metafizică a cunoașterii..., p. 508-509. Pentru întregul context vezi III, 4. 147 W. Dilthey
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cunoaștere. Am arătat că nici în cazul lui nu poate fi vorba despre un demers pur inductiv și că el însuși împărtășește deschis ideea că "preînțelegerea" este indispensabilă înaintea oricărei concluzii inductive (vezi I, 3C). Totodată, am precizat că aceste presupoziții (în fond, ipostaze ale a priori-ului) joacă rolul unor "idei regulative" (vezi II, 2Ab), sau "anticipate", cum le numea Blaga, care ca și Dilthey le considera ca făcând corp comun cu "fenomenele", alcătuind "problema propriu-zisă" pe care o are
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
rețea de multiple intercondiționări între parte și întreg; așa se coagulează un mare Zusammenhang de tip holist, unde în calitatea ei de pars pro toto fiecare expresie individuală este și dă măsura întregului, rămânând totuși în limitele proprii, adică "în cadrul presupozițiilor asumate" (vezi infra). Pe asemenea corelații, desfășurate mereu "în tact de trei" (vezi II, nota 65), se structurează și se încheagă întreaga viziune a lui Dilthey. Întrucât acest contextualism vizează "construcția" științelor spiritului, se cuvine să revenim acum la ele
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
că reconstrucția metodologică întreprinsă de către Dilthey prin "critica rațiunii istorice" este axată "pe conceptul de semnificație, și nu pe cel de valabilitate (cum o făceau contemporanii săi neokantieni), înțelegând subiectul ca viață concretă, într-un context istorico-social anumit"122. "În cadrul presupozițiilor asumate în mod declarat sau tacit, fiecare dintre perspectivele asupra absolutului" este adevărată, comentează Mircea Flonta 123. În același timp însă, după cum spune Dilthey, "oricare este unilaterală. Ne este interzis să vedem aceste laturi împreună. Lumina pură a adevărului o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
ne convingă, întrucât mizează pe un sofism, pe un fel de diversiune, abătându-ne de la logica demersului lui Dilthey, fiindcă acesta din urmă nu-și propusese altceva decât să înfățișeze filozofia ca Weltanschauung, și nu drept strenge Wissenschaft. Husserl nesocotește "presupozițiile asumate" de Dilthey, încercând să-l scoată pe acesta din coerența lui, spre a-l împinge în propriul sistem de gândire; ca să spunem așa, el încalcă regulile jocului, cu toate că, altminteri, este adeptul unui purism metodologic. Husserl insistă asupra necesității respectării
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
plan intrafilozofic, de astă dată tot un fel de încălcare a regulilor jocului (de vreme ce îl citește pe Dilthey prin grila normelor fenomenologice). Aceste norme rămân în opinia noastră specifice, oricât și-ar dori o întemeiere universală, mai presus de orice presupoziții. În această privință, credem că Husserl însuși ne-ar da dreptate: "Critica filozofică, oricât ar ridica pretenția la valabilitate, este de asemenea filozofie și implică în sensul ei posibilitatea ideală a unei filozofii sistematice ca știință riguroasă" s.n. (pentru întregul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în funcție de criteriile pe care le-a stabilit chiar autorul, să rămânem în spiritul lui și al epocii sale, așa cum a încercat să facă el însuși, ori de câte ori s-a referit la un filozof sau altul refuzând "punerea între paranteze" (Einklammerung) a presupozițiilor ori "eliminarea" (Ausschaltung) condiționărilor de tot felul, ca să ne exprimăm în termenii lui Husserl 129 -, și așa cum credem că este justificat și onest să se întâmple. Ca atare, nu ne-am propus decât să analizăm critic conceptele și logica internă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
de tot felul, ca să ne exprimăm în termenii lui Husserl 129 -, și așa cum credem că este justificat și onest să se întâmple. Ca atare, nu ne-am propus decât să analizăm critic conceptele și logica internă a viziunii sale, în cadrul "presupozițiilor asumate". Desigur, dincolo de o atare poziție principială, nu putem susține carențele de construcție, abaterile de la criteriile admise din capul locului de către autor. În această privință suntem întru totul de acord cu Husserl: Dacă însă critica dovedește că filozofia dezvoltată istoricește
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
urmele istoriștilor, el consideră că întregul apare "doar ca <<totalitate relativă>> sau continuitate care păstrează deschisă experiența istorică dinspre trecut spre viitor". Tot Riedel avansează ideea unui "model al comprehensiunii prin prezumție" ("un singular nu poate fi înțeles decât sub presupoziția cvasisistematică a întregului", iar pe de altă parte, "înțelegerea întregului poate fi dobândită abia prin comprehensiunea singularului"), și precizează că prezumția vizează "sesizarea unui particular în propria sa particularitate printr-o deducție controlată empiric a generalului" (s.n.)173. De altfel
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]