1,376 matches
-
doar numărul maxim de factori. Factorii pe care îi vom reține trebuie să fie substanțiali și interpretabili teoretic (îndeosebi după rotație)1. Cât despre (a) metoda celor mai mici pătrate - the least squares method -, similară procedurii anterioare, aceasta pleacă de la presupoziția că un număr de k factori (k<m) poate să explice corelațiile observate. Se calculează estimate inițiale pentru comunalități (cel mai adesea se folosește coeficientul de corelație multiplă între o variabilă și celelalte variabile). Se extrag apoi k factori care
Metode avansate în cercetarea socială. Analiza multivariată de interdependență by Irina Culic () [Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
coabitare este ilustrată în cea mai mare măsură prin domeniul biotehnologiei (în special coexistența dintre organul natural și cel artificial sau protezic - vezi discuția de mai josă, care se bazează, în principal, pe simularea artificială a naturalului. Se desfide astfel presupoziția de imitare „banală” a acestuia din urmă în procesul artificializării. Prin urmare, interstițializarea dintre artificial și natural constituie, în contextele tehnologiilor digitale, concretizarea tendinței de valorificare a experiențelor artificiale sau tehnologice drept experiențe naturale, nemediate, ceea ce, la o extremă, poate
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
este cea mai criticată. Astfel, zarurile fiind aruncate de profeții inteligenței artificiale la extremitatea periculoasă a gândirii, se întrevede posibilitatea „descărcării” minții umane în cadrul computerului (vezi în capitolul al treilea discuția despre transumanistul Moravecă. Dacă Dennett (1978Ă este optimist cu privire la presupoziția că o posibilă achiziționare a unui nou tip de trup/hardware ar lăsa intactă personalitatea/software umană, împotriva acestui tip de atitudine s-a luat imediat poziție, problematica însăși care stă la baza inteligenței artificiale fiind socotită discutabilă. Contraponderea la
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
1986Ă, în sensul în care realizează sinteza om-computer, în cadrul căreia mașina nu înlocuiește omul, ci rămâne la stadiul de instrument al cunoașterii. Acești critici ai inteligenței artificiale au fost, la rândul lor, criticați din interiorul specializării, plecându-se chiar de la presupozițiile lor: computerele nu vor putea niciodată gândi precum oamenii, însă acest lucru nici nu se dorește - inteligența artificială nu vrea să fie o imitare literală a inteligenței organice, ci dimpotrivă, aspiră să-și definească propriile caracteristici de reproducere, creativitate și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în mediul Internetului. O problematizare a acestei discuții de gender online ia în considerare modul în care femeii i se atribuie un statut marginal în priceperea tehnologică, un rol deficitar în raport cu abilitățile tehnice masculine ori chiar incompetență tehnică (evident, o presupoziție care poate fi ușor demontatăă. Perspectiva așa-numitelor deficiențe feminine și a prezenței scăzute a femeilor online are în vedere educarea femeilor pentru a se mula pe cerințele tehnologic-informaționale, o perspectivă eronată care nu ia în calcul posibilitatea alternativă a
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
luarea În discuție a acestei posibilități ne va oferi un rezultat pozitiv, și anume, ne va permite să trasăm cu mai multă precizie limitele Între care ne este permis să Îndoim, cu sens, de cunoașterile noastre. Faptul că o asemenea presupoziție nu apare și În Discursul despre metodă se poate datora faptului că pe atunci Descartes Încă nu evaluase pe deplin toate implicațiile și finalitățile la care conduce Îndoiala. În următoarele sale scrieri, și mă refer aici la Principiile filosofiei, ipoteza
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
acțiunii sale. Liberul arbitru este o instanță pozitivă, controlabilă, care ne permite să ne manifestăm reținerile În fața cunoștințelor neîndeajuns cercetate sau care sunt suspectate a fi urmare a unor capricii, neînțelese nouă, ale lui Dumnezeu. De aceea, filosoful renunță la presupoziția „geniului rău”, Înlocuindu-l cu facultatea „liberului arbitru”. „Avem un liber arbitru care ne permite să ne abținem a crede lucrurile Îndoielnice, și astfel ne Împiedică să fim Înșelați. Dar, chiar dacă cel care ne-a creat ar fi atotputernic, și
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
același timp și primul adevăr stabil, neunivoc și indubitabil la care ajunge spiritul după ce a supus Îndoielii toate cunoștințele sale: „... și observând că acest adevăr „gândesc, deci sunt” era atât de stabil și atât de sigur Încât cele mai extravagante presupoziții ale scepticilor nu erau În stare să-l zdruncine, am considerat că pot să Îl adopt fără ezitare ca prim principiu al filosofiei pe care o căutam”. COMENTARII ȘI OBIECȚII ADUSE COGITO-ULUI Încă de la apariție, enunțul referitor la cogito
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
tot ceea ce gândește există” ar fi admise fără verificare, așa cum se cere În aceste interpretări, Întregul proiect cartezian se năruie. E adevărat că Descartes Însuși pare să presupună unele condiții prealabile ale cunoașterii, dar aceste presupuneri trebuie acceptate doar ca presupoziții care fac posibilă orice Încercare a noastră de a trece la examinarea cunoștințelor și nu ca premise ce nu vor fi supuse niciodată Îndoielii: „Nu mai explic aici mulți alți termeni de care m-am folosit deja și de care
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
la existență. Dacă rămâne o simplă intuiție, cogito-ul nu este Încă un principiu metafizic, el nu furnizează ratio essendi, ci doar ratio cognoscendi. Desigur, În formula sa un prim adevăr este implicat, acela că „sunt un subiect gânditor”, deoarece pe presupoziția identității dintre „eu” și „ființa mea” intuiesc cogito-ul, dar numai atât nu este de ajuns. Ajungând astfel la cogito nu facem decât să ocupăm un punct de plecare. Pentru a ieși din această cale aparent Înfundată, o soluție ne este
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
final. ș...ț Deci este altcineva inteligent, de care toate lucrurile naturale sunt conduse spre un scop: acesta este Dumnezeu”. Condițiile În care argumentele thomiste În favoarea existenței lui Dumnezeu sunt valide presupun cu necesitate eternitatea lumii, pe de o parte - presupoziție falsă chiar și În cadrul religiei catolice -, iar pe de alta faptul ca primul mișcător mișcat de el Însuși să fie o ființă animată, presupoziție inconsistentă În același sistem. Sfântul Thoma consideră că ar fi totuși o posibilitate de demonstrație a
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
thomiste În favoarea existenței lui Dumnezeu sunt valide presupun cu necesitate eternitatea lumii, pe de o parte - presupoziție falsă chiar și În cadrul religiei catolice -, iar pe de alta faptul ca primul mișcător mișcat de el Însuși să fie o ființă animată, presupoziție inconsistentă În același sistem. Sfântul Thoma consideră că ar fi totuși o posibilitate de demonstrație a acestei teze și În modul propter quid, dar că argumentele produse În acest mod nu sunt concludente, deoarece nu pot oferi o cunoaștere care
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
doar statutul nostru de ființe finite. Punerea În centrul conceptului despre Dumnezeu a ideii de perfecțiune, exprimată prin conotațiile infinitului, o vom regăsi la Descartes. Atât doar că el presupune cu necesitate existența unei idei Înnăscute despre Dumnezeu. Fără această presupoziție teza carteziană asupra conceptului pe care-l cercetăm aici, Dumnezeu, nu ar putea fi susținută. William de Ockham Cel care pune capăt disputei dintre argumentele thomiste și cele scotiene, pentru câteva sute de ani, e William de Ockham (1280-1349). Căutând
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
cauze simultane este imposibilă, cauzele care conservă producerea unui efect dat sunt În număr finit. Așadar, conservarea lumii presupune o primă eficacitate. Însă, primordialitatea unui asemenea termen nu e de natură să ne permită, printr-o concluzie obținută pe cale demonstrativă, presupoziția unui „prim Început” unic. Prin urmare, În efortul de a demonstra existența lui Dumnezeu, William de Ockham se oprește dincoace de argumentul lui Scot. Noțiunea despre ființa supremă nu poate fi considerată un termen univoc - cum o găseam la Duns
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
voiam să gândesc că totul era fals, trebuia În mod necesar ca eu, cel care gândeam, trebuia să fiu ceva; și observând că acest adevăr: gândesc, deci sunt, era atât de stabil și de sigur Încât și cele mai extravagante presupoziții ale scepticilor nu erau În stare să-l zdruncine, am considerat că puteam să-l adopt fără ezitare ca prim principiu al filosofiei pe care o căutam. Examinând apoi cu atenție ce eram eu și văzând că puteam să-mi
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
et al., 2006). 8. Deși nu a produs neapărat efecte negative, plata în funcție de performanțe nu a îmbunătățit semnificativ activitatea personalului administrativ (Dunleavy et al., 2006). 9. Menționam în secțiunea referitoare la Marea Britanie că managerii publici au făcut o serie de presupoziții despre managementul privat care nu erau conforme cu realitatea. Tot o greșeală de atribuire a făcut ca managerii autonomi din NMP să confunde propriile scopuri cu cele ale cetățenilor. Mai exact, au făcut de multe ori greșeala de a considera
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
precum corupția nu sunt patologice, ci consecințe firești ale operațiunilor interne ale biroului. Birocrația generează alocarea greșită a resurselor, ineficiență și corupție din cauza regulilor pe baza cărora funcționează. Downs (1965) propune o teorie a procesului de decizie birocratic, plecând de la presupoziția generală că birocrații sunt motivați de propriul interes, cel puțin o parte din timp. Analiza lui Downs dorește să pună în evidență efectele funcției sociale a biroului și ale mediului extern asupra operațiunilor interne ale biroului, precum și modalitățile prin care
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
implementate. Din păcate, implementarea corectă a unor noi tehnici de management este mai degrabă rară. Lozeau, Langley și Denis (2002) prezintă modul în care tehnicile manageriale pot fi „corupte”. Autorii pleacă de la premisa că tehnicile manageriale se bazează pe niște presupoziții privind distribuția rolurilor și puterii între diferiții actori ai unui sistem organizațional. De pildă, asumpția din spatele planificării strategice este că managementul de vârf are putereade a stabili direcția strategică (Lozeau, Langley și Denis, 2002, p. 539). Astfel, prin compararea presupozițiilor
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
presupoziții privind distribuția rolurilor și puterii între diferiții actori ai unui sistem organizațional. De pildă, asumpția din spatele planificării strategice este că managementul de vârf are putereade a stabili direcția strategică (Lozeau, Langley și Denis, 2002, p. 539). Astfel, prin compararea presupozițiilor tehnicilor NMP cu distribuția existentă arolurilor și a puterii în cadrul administrației publice se pot identifica probleme de compatibilitate. Aceste probleme se pot rezolva, conform autorilor menționați, în patru moduri: 1. tehnicile transformă organizația schimbând distribuția rolurilor și a puterii; 2
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
se poate spune că se revendică administrația publică din România 2, introducerea unor astfel de metodologii la nivelul aparatului administrativ al guvernului ar putea întâmpina unele dificultăți legate nu atât de piedicile aferente unui proces de implementare, cât de caracterul presupozițiilor referitoare la rolul pe care diferiți actori îl joacă în procesul politicilor publice la nivelul aparatului administrativ al guvernului României. Unul dintre acești actori este Centrul Guvernului 1 (CG), care în România este reprezentat în principal de Secretariatul General al
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
renovată. Aceștia din urmă au interesul ca noi să fim mulțumiți de înțelegere, astfel încât să nu fie oprit fluxul stimulentelor pe care îl oferim în schimb. După cum am văzut în exemplele de mai sus, aplicarea modelului principal-agent pornește de la unele presupoziții în ceea ce privește comportamentul, interesele și distribuția informațiilor între actori. Astfel, atât principalul, cât și agentul sunt interesați de satisfacerea propriilor interese. Principalul, pe lângă atingerea obiectivelor, este interesat de reducerea costurilor agenției 1, în timp ce agentul va avea tendința de a adopta un
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
încercând să-și maximizeze propria utilitate prin participarea la relația contractuală cu principalul. De asemenea, atât principalul, cât și agentul se află în situația de acces limitat la informații, fapt care influențează structura și coordonatele relației dintre cei doi. Aceste presupoziții conduc, în cadrul relației de tip principal-agent, la apariția unor probleme a căror rezolvare constituie provocarea pe care o propune acest model. În economia relației de tip principal-agent, principalul și agentul dețin informații diferite cu privire la condițiile de respectare a contractului. Principalul
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
părților contractante: ședința de Guvern, SGG/CG și MLtc "Identificarea părților contractante\: Ședința de Guvern, SGG/CG Și ML" După cum am văzut în secțiunea precedentă, relația dintre doi actori poate fi descrisă în termenii modelului principal-agent, în condițiile asumării anumitor presupoziții în ceea ce privește comportamentul lor. Astfel, se pornește de la premisa că individul, ca actor rațional, la fel ca în relațiile de tip economic, își urmează propriile preferințe și în relațiile pe care le are în cadrul unor activități politice sau administrative (Buchanan și
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
comportamentului pe piață, maximizarea profitului prin intermediul alegerilor pe care le face. Astfel,indiferent de contextul acțiunilor sale, el este interesat să atingă o stare considerată mai bună decât cea în care se afla înainte de efectuarea alegerii. Având în vedere această presupoziție referitoare la comportamentul actorului rațional, într-o relație contractuală, atât agentul, cât și principalul își urmăresc propriile preferințe. Vom aplica aceeași asumpție și în ceea ce privește relațiile dintre ședința de Guvern, SGG/CG și aparatul administrativ al ministerelor de linie și vom
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
Rolul corelațiilor în științele spiritului / 166 3. Corelațiile trăirii / 167 4. Corelațiile expresiei / 175 5. Corelațiile comprehensiunii / 188 6. O imagine alegorică despre Zusammenhang și pars pro toto / 193 Note și comentarii / 194 IV. Dualismul funciar al filozofiei / 205 1. Presupoziție și inducție / 205 2. Filozofia și/sau știința / 208 3. Păcatul originar al filozofiei / 215 4. Un concept generic în loc de definiție / 220 5. Modelul pluralității / 221 6. Asumarea creativității / 225 7. Perenitatea modelului pluralității / 229 Note și comentarii / 231 Bibliografie
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]