7,932 matches
-
garantate de art. 6 paragraful 1 și, respectiv, de art. 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, asigură și pentru contravenient, nu numai pentru persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni/fapte penale, aceeași protecție din perspectiva respectării prezumției de nevinovăție, a dreptului la tăcere și a dreptului împotriva autoincriminării. De altfel, în considerarea jurisprudenței în materie a Curții Europene a Drepturilor Omului (de exemplu, Hotărârea din 24 octombrie 1984, pronunțată în Cauza Öztürk împotriva Germaniei), s-a consacrat
DECIZIA nr. 315 din 19 mai 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260692]
-
din 24 octombrie 1984, pronunțată în Cauza Öztürk împotriva Germaniei), s-a consacrat o practică judiciară constantă, potrivit căreia, în esență: (i) contravenția este subsumată noțiunii de acuzație în materie penală; (ii) sarcina probei revine acuzării (agentului constatator), cu aplicarea prezumției de nevinovăție; (iii) mențiunile din procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu pot constitui singurele probe, agentului constatator revenindu-i sarcina de a dovedi temeinicia și legalitatea procesului-verbal. ... 6. În aceste condiții, autoarea excepției consideră că art. 39 din
DECIZIA nr. 315 din 19 mai 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260692]
-
care a reținut că dreptul de a păstra tăcerea - fără a fi, însă, un drept absolut - reprezintă o garanție implicită a desfășurării unui proces echitabil, sens în care în materie penală se coroborează cu o altă garanție specifică referitoare la prezumția de nevinovăție. Așa fiind, o eventuală recunoaștere de către proprietarul vehiculului a faptului că el este cel care l-a condus într-un moment determinat nu poate fi convertită, în cadrul unui posibil proces ce ar avea ca obiect contestarea
DECIZIA nr. 315 din 19 mai 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260692]
-
paragrafele 80-82). Prin urmare, modul de definire a faptelor în dreptul intern are o valoare relativă, esențială fiind natura faptei și a sancțiunii. Mai mult, Curtea Constituțională a observat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal
DECIZIA nr. 315 din 19 mai 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260692]
-
relativă, esențială fiind natura faptei și a sancțiunii. Mai mult, Curtea Constituțională a observat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia este contestată chiar prezumția de care se bucură. În acest caz, instanța de judecată competentă va administra probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal. Cel care a formulat plângerea nu trebuie să își demonstreze propria nevinovăție, revenind instanței de
DECIZIA nr. 315 din 19 mai 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260692]
-
de asistența unui avocat și nici nu cuprinde obligația organelor judiciare de a avertiza persoana audiată în această calitate asupra drepturilor enunțate. Afirmă că în acest fel dreptul la un proces echitabil, la exercitarea dreptului la apărare și la respectarea prezumției de nevinovăție este încălcat. Totodată, susțin că remediul prevăzut pentru ipoteza audierii unui martor care a devenit ulterior suspect sau acuzat, respectiv imposibilitatea folosirii declarației exclusiv împotriva celui care a furnizat-o, este de natură a aduce atingere dreptului la
DECIZIA nr. 115 din 15 martie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/258221]
-
cauze cu minori opinează că excepția de neconstituționalitate este neîntemeiată, deoarece normele procesual penale criticate răspund exigențelor impuse de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la protecția împotriva auto-incriminării și nu încalcă dreptul la un proces echitabil sau prezumția de nevinovăție. Reține că art. 118 din Codul de procedură penală reglementează dreptul martorului de a nu se acuza și nu exclude posibilitatea persoanei care ulterior a dobândit calitatea de suspect sau inculpat de a invoca excepțiile prevăzute de legea
DECIZIA nr. 115 din 15 martie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/258221]
-
3) potrivit cărora părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil raportat la art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 23 alin. (11) privind prezumția de nevinovăție raportat la art. 6 paragraful 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ale art. 24 privind dreptul la apărare raportat la art. 6 paragraful 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților
DECIZIA nr. 115 din 15 martie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/258221]
-
folosirea împotriva martorului a elementelor probatorii obținute indirect, pe baza declarației sale, singura probă față de care martorul este protejat fiind propria declarație. În acest sens, Curtea a statuat că dreptul la tăcere și dreptul la neautoincriminare decurg direct din prezumția de nevinovăție, potrivit căreia organele de urmărire penală sunt cele care trebuie să probeze vinovăția persoanei ce declară în calitate de martor, adică a suspectului de facto, așa încât constrângerea la autoincriminare, deși indirectă, are drept consecință ignorarea acestui principiu
DECIZIA nr. 115 din 15 martie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/258221]
-
principiu constituțional. Curtea a constatat, astfel, că prevederile art. 118 din Codul de procedură penală nu instituie garanții suficiente pentru martor, de vreme ce acesta poate fi pus în situația să contribuie indirect la propria incriminare, în dezacord cu respectarea prezumției de nevinovăție, de care orice persoană beneficiază potrivit dispozițiilor art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală și ale art. 6 paragraful 2 din Convenție, și, totodată, impietează asupra justei soluționări a cauzei, contrar dreptului la un proces echitabil, consacrat de
DECIZIA nr. 115 din 15 martie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/258221]
-
distinct de cea penală. Instanța a reținut că, în situațiile în care procesul penal încetează fără a se pronunța o hotărâre definitivă de condamnare, se creează o situație complexă în care, pe de o parte, nu s-ar fi îndepărtat prezumția de nevinovăție a salariatului prevăzută de art. 23 alin. (11) din Constituția României, iar, pe de altă parte, nici nu poate fi reținută exercitarea de către angajator, în mod abuziv, a dreptului prevăzut de art. 52 alin. (1) din Codul
DECIZIA nr. 15 din 19 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260957]
-
52 alin. (2) din Codul muncii le prevede pentru a se putea dispune obligarea angajatorului la despăgubiri, cu accent pe ideea că oricum nu ar fi suficient să se constate nevinovăția (în sens negativ, pentru că nu a fost răsturnată prezumția de nevinovăție de care se bucură salariatul), pentru că mai trebuie să fie verificată, în persoana angajatorului, și îndeplinirea condițiilor răspunderii civile contractuale. ... 30. Opinia evidențiază, spre deosebire de celelalte două orientări jurisprudențiale, faptul că, pentru obligarea angajatorului la plata
DECIZIA nr. 15 din 19 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260957]
-
orientări jurisprudențiale, faptul că, pentru obligarea angajatorului la plata unor despăgubiri către salariat, trebuie să fie constatate atât nevinovăția salariatului, cât și îndeplinirea condițiilor răspunderii civile contractuale a angajatorului, nefiind suficient să se constate că nu s-ar fi înlăturat prezumția de nevinovăție a salariatului, cu atât mai mult cu cât soluționarea cauzei penale s-a făcut pe temeiul dezincriminării faptei, adică al unei împrejurări obiective, exterioare părților, care nu are legătură nici cu vinovăția sau nevinovăția salariatului și nici cu
DECIZIA nr. 15 din 19 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260957]
-
43. Pe fondul problemei de drept, Ministerul Public a apreciat că prima orientare jurisprudențială este în litera și spiritul legii. ... 44. Astfel, s-a arătat că sintagma „dacă se constată nevinovăția celui în cauză“ trebuie interpretată ținând cont de principiul prezumției de nevinovăție prevăzut de art. 23 alin. (11) din Constituția României, respectiv în sensul că în cuprinsul art. 52 alin. (2) din Codul muncii legiuitorul s-a referit la toate situațiile în care nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească
DECIZIA nr. 15 din 19 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260957]
-
nu s-a pronunțat o hotărâre judecătorească definitivă prin care instanța penală a constatat vinovăția celui în cauză. ... 45. Interpretarea restrictivă a normei dată în cadrul celei dea doua orientări jurisprudențiale conduce la o concluzie care, în esență, contravine principiului prezumției de nevinovăție. ... 46. Deși nu a intervenit o hotărâre definitivă a instanței penale prin care să se constate că angajatul ale cărui raporturi de muncă au fost suspendate a săvârșit, cu vinovăția cerută de lege, o faptă prevăzută de legea
DECIZIA nr. 15 din 19 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260957]
-
modului de interpretare a legii, ci mai degrabă de aplicare a acesteia. ... 102. Cu alte cuvinte, o dezlegare dată de instanța supremă, în sensul că dezincriminarea unei fapte penale constituie cauză exoneratoare de răspundere în materie civilă, ar genera o prezumție că angajatorul este exonerat de răspundere în toate cazurile în care se constată neconstituționalitatea unor norme penale, ceea ce excedează cadrului legal stabilit de dispozițiile art. 514-518 din Codul de procedură civilă. ... 103. O altă situație premisă o reprezintă împrejurarea
DECIZIA nr. 15 din 19 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260957]
-
totală sau parțială) a unei norme de incriminare, cum sunt efectele Deciziei Curții Constituționale nr. 405 din 15 iunie 2016, se circumscrie sintagmei „dacă se constată nevinovăția celui în cauză“ din cuprinsul art. 52 alin. (2) din Codul muncii, subzistând prezumția de nevinovăție potrivit art. 4 din Codul de procedură penală. ... 133. Prin Decizia nr. 116 din 13 martie 2018, Curtea Constituțională a constatat constituționalitatea dispozițiilor art. 52 alin. (2) din Codul muncii, reținând că, „urmare a deciziilor Curții Constituționale nr.
DECIZIA nr. 15 din 19 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260957]
-
ipoteza art. 52 alin. (1) lit. b) din Codul muncii, salariatul, în calitate de inculpat, are posibilitatea de a solicita continuarea procesului penal, potrivit art. 18 din Codul de procedură penală, iar această situație nu are semnificația unei încălcări a prezumției de nevinovăție, de vreme ce, continuând procesul penal, salariatul se bucură de aceleași garanții pe care acest principiu le impune (paragraful 21). ... 136. Curtea Constituțională a apreciat, de asemenea, că, deși au poziții specifice în cadrul raportului de muncă, angajatorul
DECIZIA nr. 15 din 19 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260957]
-
muncă le au la dispoziție în ipoteza analizată, a apreciat că demersurile salariatului de a clarifica situația raportului de muncă nu reprezintă o obligație excesivă, de natură să aducă atingere dreptului la muncă, și nu au semnificația unei încălcări a prezumției de nevinovăție (paragrafele 24 și 25). ... 137. Prin aceeași decizie, instanța de contencios constituțional a precizat că, „deși aflate într-o strânsă legătură în ipoteza textului de lege analizat, problema stabilirii vinovăției penale trebuie abordată în mod distinct față de
DECIZIA nr. 15 din 19 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260957]
-
funcționar public, pe care nu le poate justifica în mod rezonabil în raport cu venitul său legal“. ... 10. Deși Legea fundamentală consacră caracterul licit al dobândirii averii, precum și faptul că averea dobândită astfel nu poate fi confiscată, reglementarea acestei prezumții nu împiedică cercetarea caracterului ilicit al dobândirii averii, sarcina probei revenind însă celui care invocă acest caracter. În măsura în care partea interesată dovedește dobândirea unor bunuri, a unei părți sau a întregii averi a unei persoane în mod ilicit
DECIZIA nr. 250 din 5 mai 2022 () [Corola-llms4eu/Law/262367]
-
se referă la dovedirea caracterului ilicit al bunurilor dobândite. Totodată, prin decizia anterior citată, paragraful 39, Curtea a reținut că, în ceea ce privește măsura confiscării extinse, în vederea stabilirii standardului de probă, nu trebuie plecat de la premisa că prezumția dobândirii licite a averii poate fi răsturnată doar prin probe, respectiv prin probarea faptului că bunurile în cauză provin din comiterea de infracțiuni. Dacă aceasta ar fi abordarea, confiscarea extinsă ar fi lipsită de orice rațiune de a exista, căci
DECIZIA nr. 250 din 5 mai 2022 () [Corola-llms4eu/Law/262367]
-
dacă se ajunge la probarea fiecărui act infracțional din care provin anumite bunuri, se va ajunge și la condamnarea autorului pentru aceste acte și deci la confiscarea specială a bunurilor astfel obținute, nemaigăsinduși utilitatea măsura confiscării extinse. Prin urmare, o prezumție legală relativă poate fi răsturnată nu doar prin probe, ci și prin prezumții simple. ... 26. În acest context, din perspectiva persoanei acuzate de săvârșirea unei fapte penale, Curtea observă că, potrivit art. 78 și art. 83 lit. a^1)-e) din
DECIZIA nr. 250 din 5 mai 2022 () [Corola-llms4eu/Law/262367]
-
se va ajunge și la condamnarea autorului pentru aceste acte și deci la confiscarea specială a bunurilor astfel obținute, nemaigăsinduși utilitatea măsura confiscării extinse. Prin urmare, o prezumție legală relativă poate fi răsturnată nu doar prin probe, ci și prin prezumții simple. ... 26. În acest context, din perspectiva persoanei acuzate de săvârșirea unei fapte penale, Curtea observă că, potrivit art. 78 și art. 83 lit. a^1)-e) din Codul de procedură penală, atât suspectul, cât și inculpatul au, în cursul procesului
DECIZIA nr. 250 din 5 mai 2022 () [Corola-llms4eu/Law/262367]
-
potrivit cărora, în România, respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie, art. 20 referitor la tratatele internaționale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) referitor la accesul liber la justiție, art. 23 alin. (11) referitor la prezumția de nevinovăție și art. 24 referitor la dreptul la apărare. ... 13. Examinând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 103 alin. (2) din Codul de procedură penală, Curtea constată că autorii acesteia susțin că aceste dispoziții sunt neconstituționale în măsura în
DECIZIA nr. 437 din 6 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263191]
-
192/2020, susține reclamantul, și solicită Curții de Apel Brașov să analizeze motivele invocate și să concluzioneze că OUG nr. 192/2020 este vădit neconstituțională. Având în vedere împrejurarea că adoptarea Ordinului comun nr. 23/15/2021 s-a făcut în baza acestei ordonanțe, prezumția de legalitate a actului normativ subsecvent este răsturnată, conchide reclamantul în acest capitol al acțiunii sale. ... 2. Al doilea motiv de nelegalitate a Ordinului comun nr. 23/15/2021 vizează faptul că este dat cu exces de putere, prin încălcarea art. 81
SENTINȚĂ nr. 139 din 21 octombrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/263123]