669 matches
-
de defunct este parcă lăsată deoparte de grija ritualică a lor ca „dalbului de pribeag” să nu-i lipsească cele necesare pentru drum. Zorilor, zorilor, Voi surorilor, Voi să nu pripiți Să ne năvăliți, Până și-o găti Dalbul de pribeag Turtiță de ceară, Fie-i de vedeală; Vălușel de pânză, Altul de peșchire. Scenariul epic e lung, de aceea femeile se mai opresc să răsufle și-l reiau pe același ton sacadat. Cuvintele par să se repete, ca-ntr-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
românesc, tinerescetc.) sau -iu (arămiu, auriu) și unele adjective cu rădăcina terminată în consoană velară: adânc, larg, lung etc. Observații: Majoritatea adjectivelor cu rădăcina terminată în velară și cu dezinența zero la singular, masculin aparțin tipului I de flexiune: aprig, pribeag, opac, vitreg, veșnic etc. Prezintă aceleași trei teme distincte adjectivele nou și roș (cu flexiunea relativ neregulată): 1) măr roșu, 2) floare roșie, 3) (unei, unor) flori roșii, mere, flori roșii; 1) coleg nou, 2) colegă nouă, 3) (unei, niște
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de interdependență și de dependență. În desfășurarea relației de interdependență realizează funcția de subiect: „Ei! Cine-i acolo-n haine-ntunecate?/ Cine scobește zidul cu carnea lui/Cu degetul lui ca un cui,/ De răspunde-n rănile mele?/ Cine-i pribeag și ostenit la ușă?” (T. Arghezi, I, p. 102) și participă la realizarea funcției de predicat analitic: „Cine-i acvila ce cade? Cine-i stânca ce se sfarmă?” (M. Eminescu, I, p. 28) În dezvoltarea relației de dependență, pronumele interogativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
exprimată de verbul în care își are originea nu se transformă în însușire; se produce doar absolutizarea sensului perfectiv, de proces încheiat) îi determină specificul funcțional; realizează în mod definitoriu funcțiile sintactice: • atribut: „Tare sunt singur, Doamne, și pieziș! Copac pribeag uitat în câmpie.” (T. Arghezi) • nume predicativ în structura unui predicat analitic: „Pirgu, îndeosebi, părea frământat de o mâhnire neagră.” (Mateiu I. Caragiale) • complement predicativ; în relație sintactică de dublă dependență - cu regentul nominal (pronominal) - subiect (exprimat sau neexprimat): „Pe când
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
302. În 1970, cum s-a mai spus, a fost publicat Zahei orbul, prefață de Mircea Tomus, în 1972 volumul Teatru, îngrijit de Mircea Tomuș și Ion Voiculescu. Volumul, apărut la Editura Dacia cuprinde Fata ursului, Gimnastică sentimentală, Demiurgul și Pribeaga. În același an, la Teatrul de stat din Baia Mare a avut loc premiera absolută a piesei Gimnastică sentimentală. Ulterior piesa s-a jucat la Teatrul de stat din Galați și la Naționalul bucureștean. În 1978 televiziunea română a prezentat Pribeaga
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Pribeaga. În același an, la Teatrul de stat din Baia Mare a avut loc premiera absolută a piesei Gimnastică sentimentală. Ulterior piesa s-a jucat la Teatrul de stat din Galați și la Naționalul bucureștean. În 1978 televiziunea română a prezentat Pribeaga în adaptarea și regia lui Constantin Dicu. Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani i-a pus în scenă, în 1980, piesa Demiurgul, poate cea mai valoroasă lucrare a sa din domeniu, ca același lucru să-l facă și Studioul de radio
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
XXVI, 1973, nr. 5/mai Dumitrescu—Bușulenga, Zoe; Sava, Iosif, Muzica și literatura. Scriitori români, Ed. Cartea Românească, București, 1994 Ene, Ileana, Farmecul discret al manuscriselor, I, Editura Muzeul Literaturii Române, București, 1998 Florescu, N., V. Voiculescu, în marginea dramaturgiei: Pribeagă, în „Manuscriptum", an. VIII, 1977, nr. 2 Fouilloux, Danielle și colab., Dicționar cultural al Bibliei, Editura Nemira, București, 1988 Grăsoiu, Liviu, Poezia lui Vasile Voiculescu, Editura Dacia, Cluj— Napoca,1977 Grăsoiu, Liviu, Voiculesciana, Editura Nouă, București, 2008 Hangiu, L, Dicționarul
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
se breveta invenția patriotică numită ,,salam cu soia”. Nu poate fi negat totuși un fapt: sentimentul exilatului, al înstrăinatului, al pribeagului a fost admis ca stare lirică. Poezia populară, dar și versurile lui Alecsandri, Eminescu nu sunt lipsite de ,,inimă pribeagă”, „inimă străină” etc. Și în ultima jumătate de secol românii au fost condamnați la trăiri poetice și lamentații de inimă albastră. Sentimentul tragic putea fi înecat în vin sau în lacrimi: fie de râs, fie de plâns. ,,C-așa-i
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de scris, răspunzând și unor „comenzi” culturale europene. Departe de Iași și de luptele pentru domnie, Cantemir a devenit un adevărat homo europaeus. Oare cât datorează exilului harnicul membru al Academiei berlineze? 3. Evul Mediu românesc este plin de domnitori pribegi, râvnind venirea sau revenirea la tron. Greu de spus în care cazuri exilul implică o minimă demnitate. Se știe că Petru Șchiopul părăsea tronul pentru a nu mări tributul către Poartă. Semnificativ, el se îndrepta spre Vest, sfârșind undeva prin
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
se breveta invenția patriotică numită ,,salam cu soia”. Nu poate fi negat totuși un fapt: sentimentul exilatului, al înstrăinatului, al pribeagului a fost admis ca stare lirică. Poezia populară, dar și versurile lui Alecsandri, Eminescu nu sunt lipsite de ,,inimă pribeagă”, „inimă străină” etc. Și în ultima jumătate de secol românii au fost condamnați la trăiri poetice și lamentații de inimă albastră. Sentimentul tragic putea fi înecat în vin sau în lacrimi: fie de râs, fie de plâns. ,,C-așa-i
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de scris, răspunzând și unor „comenzi” culturale europene. Departe de Iași și de luptele pentru domnie, Cantemir a devenit un adevărat homo europaeus. Oare cât datorează exilului harnicul membru al Academiei berlineze? 3. Evul Mediu românesc este plin de domnitori pribegi, râvnind venirea sau revenirea la tron. Greu de spus în care cazuri exilul implică o minimă demnitate. Se știe că Petru Șchiopul părăsea tronul pentru a nu mări tributul către Poartă. Semnificativ, el se îndrepta spre Vest, sfârșind undeva prin
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
secolul al-XIXlea; șef al agiei, având atribuțiile prefectului de poliție de mai târziu. Aspru - veche monedă turcească, de mică valoare. Bahnă - loc mlăștinos, acoperit cu iarbă sau stuf. Bariz -Broboada femeiască țiesută din fire de lână Băjenar - bejenar, fugar, refugiat, pribeag. Bez(slav) - fără. Birnic - persoană care plătea bir, care era supusă la bir. Biv - fost. Biv vel vornic-fost mare vornic. Brat(slav) - frate. Cahlă deschizătură prin care iese fumul la casele țărănești, coșul de pe pod al sobelor. Catagrafie - recensământ, inventar
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
și al patrulea, refernul II Moș Crăciun Moș Crăciun cu plete dalbe A sosit de prin nămeți Și aduce daruri multe La fetițe și băieți Moș Crăciun, Moș Crăciun Din bătrâni se povestește Că-n toți anii negreșit Moș Crăciun pribeag sosește Niciodată n-a lipsit Moș Crăciun, Moș Crăciun Moș Crăciun cu plete dalbe Încotro vrei s-o apuci Ți-aș cânta Florile dalbe De la noi să nu te duci! Moș Crăciun, Moș Crăciun! Mulți ani să trăiti! Sculați, sculați
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
și al patrulea, refernul II Moș Crăciun Moș Crăciun cu plete dalbe A sosit de prin nămeți Și aduce daruri multe La fetițe și băieți Moș Crăciun, Moș Crăciun Din bătrâni se povestește Că-n toți anii negreșit Moș Crăciun pribeag sosește Niciodată n-a lipsit Moș Crăciun, Moș Crăciun Moș Crăciun cu plete dalbe Încotro vrei s-o apuci Ți-aș cânta Florile dalbe De la noi să nu te duci! Moș Crăciun, Moș Crăciun! Mulți ani să trăiti! Sculați, sculați
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
onoare ca oamenii să aibe încredere în el, să aibe posibilitatea de a lăsa ceva bun în urma sa. Așa se prezintă starea de fapt într-o țară normală, civilizată. Dar la noi, acum 23 de ani, o lichea bolșevică (ciocoi pribeag adus de vînt) s-a băgat în față ca să mintă cu nerușinare populația, a organizat diversiunea cu ,,teroriștii lui Ceaușescu” în care au murit 900 de oameni, și împreună cu haita de golani comuniști s-au pus pe un jaf sălbatic
Tribul by Ciornei Marian () [Corola-publishinghouse/Science/91671_a_92380]
-
rămâne trupul în geticul pământ - Ponticele, I 2) și regretul de a nu fi murit la timp pentru a fi scutit de o experiență tragică (Ieri fără nicio vină puteam închide ochii,/ Azi viața-mi este dată, dar ca să mor pribeag - Tristele, III 3). Locul unde e alungat se află la extremitatea teritoriului stăpânit de romani, acolo unde se sfârșește lumea civilizată, de fapt lumea ca atare : Aproape-i dar de mine cea margine de lume,/ Din care zei și oameni
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
părăsit drumul firesc al existenței ei feciorelnice pentru a-și însoți tatăl în surghiun. În Oedip la Colonos, eroul deplânge soarta amară a fetei sale nevoită să-și abandoneze căminul spre a înfrunta privațiunile dezrădăcinării alături de el : Pribeag/ Și eu, pribeagă ea, când prin sălbatice/ Păduri, când rătăcind prin arșiță și ploi,/ Desculță, fără pâine-ori adăpost, și nici/ Gândind la tihna vieții din cămin, ci doar/ Cum tatăl ei să-și poată hrana încropi. La rândul lui, Creon caută să-l
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
frate. Un suflet creștinesc și nobil ca al tău nu se mai află. Dar, crede-mă, știu ce spun. Eu sunt un impulsiv, mi ar sta bine să rătăcesc În căutare de aventuri. Mi-ar plăcea să fiu un cavaler pribeag, și nu un cap Încoronat. Urăsc diplomația, ambasadorii și ceremonialul de la Curte. Mi-ar plăcea să Înnoptez sub cerul liber, cu spada la căpătâi, fără o suită de lingușitori În urma mea. Să călăresc prin păduri, să pot spune ceea ce simt
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
istoria după cotropirile dușmane”, revista se tipărea la Timișoara, apărând precum „balaurul din poveste”: - îi tai un cap și răsar alte două și mai multe în loc.” Sau cum spunea Dragoș Vicol în a sa poezie „L-am întâlnit pe tata, pribeag....: Ce faci, tată bun, tată drag ca lumina? Îmi mut lângă Dumnezeu bătrânețea și Bucovina...” Revigorată, redacția spunea: „Revista Bucovinei este un făt al războiului. Născută sub bubuitul de tun în ianuarie 1942, ea își continua activitatea din refugiul de la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
străinătate”, „noutăți și evenimente artistice”, turneele și concertele din Cernăuți. Era desfășurată ordinea spectacolelor la Teatrul Național din Cernăuți, în stagiune. Nu lipseau paginile literare, poeziile, epigramele. Una e Cântec de trubadur de Dragoș Vitencu: Zice lumea căs sărac Și pribeag prin vânturi, Caltceva nu știu să fac Decât să-ngân cânturi... Toate-s bune, dar sărac Nu mă facă nime: Am o cobză, am un sac, Și te am pe tine! Mai semnau: Constantin Loghin, Gh. Voevidca, V. Gherasim, Em
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
să nu le bage în seamă. O privește pe domnișoara fără nume, care pentru prima dată de când a intrat la Răcaru se uită în sfârșit la el. Este ușor uimită și nerăbdătoare. Cristi îi zâmbește. — Ce cântăm ? întreabă pianistul. — Inimă pribeagă, îi șoptește Cristi. — Stolz să fie, îmi faceți semn când începem, da ? — Așa facem. — Hai, frumosule, cântă-ne ceva, nu sta acolo ca o piatră, se aude o voce tare din sală. — Hai, franțuzule, odată ! alta. — Hai, tăticule, bagă acolo
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de liniștea Brăilei, de patul moale de acasă, din paie uscate, în care îi plăcea să zacă uneori, sorbind dintr-o cană fierbinte cu cacao cu lapte, fredonând în gând piesele pe care le și cântase aseară. Începuse cu Inimă pribeagă a lui Stolz și continuase, fără să aibă vreun habar că bine-cunoscutul Ionel Fernic era în sală, cu piesa lui, Cruce albă de mesteacăn. La cererea publicului, a urmat Dor de răzbunare a lui Cavadia, apoi altele semnate de compo-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
beau veșnic din cupa mea plină De vreți ca să știți, cu mine sorbiți licoarea de-a pururi divină Beau că-n viața prea scurtă, un jalnic popas, Sunt dureri fără glas care-și cată balsam Beau căci inima mea e pribeagă Și-n lumea întreagă pe nimeni nu am Când în sufletu-mi jale ascund Beau paharul până în fund Mă -mbăt cât trei, în beție vezi viața mai roză Mimoză îți pare o floare de tei. În mai puțin de o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
niciodată și să nu știe pe vecie că ea nici măcar nu l-a reținut, căutând deja cum să se scuze și să-și vadă de drum, atunci ea l-a apucat deodată de braț și a tresărit : — Ați cântat Inimă pribeagă ! Greșesc ? Liniște. Inima lui Cristi explodează. — Nu asta ați cântat pe scenă ? Nu Inimă pribeagă ? Îmi amintesc ! Erați cred mult mai tânăr ca acum, mult mai crud, erați un adolescent. Și cineva v-a poftit pe scenă, nu îmi amintesc
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
deja cum să se scuze și să-și vadă de drum, atunci ea l-a apucat deodată de braț și a tresărit : — Ați cântat Inimă pribeagă ! Greșesc ? Liniște. Inima lui Cristi explodează. — Nu asta ați cântat pe scenă ? Nu Inimă pribeagă ? Îmi amintesc ! Erați cred mult mai tânăr ca acum, mult mai crud, erați un adolescent. Și cineva v-a poftit pe scenă, nu îmi amintesc ce-i drept foarte bine cum au decurs evenimentele, dar știu ! Știu că ați cântat
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]