670 matches
-
Ustin, Mântuitorul lor, s-a jertfit acolo, pe munte, pentru ca tu să deslușești calea. A urcat la dreapta Tatălui ca să te călăuzească. Îi știi dintotdeauna, deși nici unul dintre părinții voștri nu v-a putut spune de unde a venit. Sunteți copiii pribegi ai Câmpiei, răsfățați de soare și de pomii grei de fructe. Crey se agita de parcă ar fi descoperit un asteroid de ergoniu chiar în curtea Palatului administrativ de pe Sagittarius. ― Uite! Se întoarce acum pe deal! E momentul să facem o
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
cu fața afundată în pantalonii lui de piele. Imaginea aceea îl urmărea mereu, tulburîndu-l profund pentru că, în ciuda amintirii clare, nu știa ce se întîmplase cu mama lui și cum ajunsese să cutreiere Câmpia Pannoniei cu familia aceea de țărani scăpătați, pribegi și nu foarte prietenoși. Își descoperise puterile la pubertate și crezuse că ele sunt un dar de la Dumnezeu. Putea percepe instantaneu sentimentele care îi animau pe cei cu care vorbea sau pe care îi observa. Neștiutor, s-a repezit să
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
nu convenea dinastiei Boszt. Și mai exista și precedentul de neuitat al familiei Williams, care votase, cu mai bine de două secole în urmă, împotriva voinței împăratului. În mai puțin de zece ani se transformase din familie ducală în clan pribeag, pierzîndu-și planeta ca urmare a unui atac fulger a forțelor armate imperiale, conduse de toți quinții. Evident, existase un pretext oarecare, dar el fusese atât de insignifiant încît istoria nici măcar nu-l înregistrase. În condiții normale, Bella al Vll-lea nu
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
în etern, Clipe de vis înfrigurate. Iubind, adânc ne scufundăm, Cătând mereu speranta-raza, Si suferind o-nmormantam, Adânc, sub pietrele din oază. De ne e dor umblam, din nou, Pe dealuri, ce aveau cărări, Si ascultăm un vechi ecou Întors, pribeag din alte zări. Privind cum frunzele aștern Cărări prin codru-nsingurate, Gândim ce-i viața, ce-i etern, Căci mâine toate sunt uitate...
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93319]
-
De îmi stai posomorit Și cu ochiul trist și crunt, Parc-ai vrea să numeri prunt Unde-i valul mai mărunt. Or boierii mei nu-ți plac, Or de mine nu ți-e drag De-mi stai ca un cuc pribeag. {EminescuOpVIII 186} ARBORE Ba boierii tăi mi-s dragi Și tu, Doamne, mult îmi placi, Dar prin capul meu albit Gând frumos au răsărit Gând frumos, iubit, senin, M-a făcut să-mi uit de vin. Îmi veni, o Doamne
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe Hroet, Astfel și Ștefan Vodă când omorea boierii, Astfel și Petru Rareș când omorî pe Brateș, Astfel [și] Bogdan [arse] cetățile Lehiei, Astfel Ștefan cel Tânăr pe Arbore ucise. E râsul vechi și groaznic al neamului Mușatin. 3 [LĂPUȘNEANU PRIBEAG] 2260 au apus a mea lum[ină] Când udau a mele lacrimi pîne neagră și străină și din nou simțeam durerea, Urmăream * cu ochii-n lacrimi zborul paserilor mării, Întrebam pe rândunele * ce vin de-ntunecă [zarea]: Ați [văzut] pe-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
246} [ACTUL V] [Versiunea B] 2254 ACT V SC[ENA] PENULTIMĂ Toma face reflecțiunea lui, cum într-adevăr" atâta amar de oameni au ținut de soarta unui singur om - unui Mihai. Râul a secat. Valurile s-au dus. Eu, val pribeag, mai rămân încă? Nu! " * MARCU VODĂ Mă sui, mă sui chiar daca dasupra tronului ar spânzura ștreangul meu. Lasă să urle clopotele, vijeliile sufletului meu, lasă ca gemetul poporului să înece gemetul fioros, gemetul ars al inimei mele. Voi fi Domn
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ciocoimea căzutului Fanar, Cu mintea cea vicleană, cu sufletul avar, M-am fost uitat din lume ca învechita veste Despre o vreme [care] demult, demult nu este, Ci amintirea-mi numa venea, din când în când, Ca sunetul de clopot pribeag și aiurând Ce-n noaptea-ntunecată lin și melodic vine, De unde bate însă nu poți pricepe bine. Trăiam la gura vetrei, la focul cel de jar Unde-un bătrân ca iarna, cu grai încet și rar, Mă spunea la nepoții
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mănăstire; Îi păru-atunci că lumea e toată joc de cărți; El capul și-l cufundă-ntr-a lumei sfinte cărți. Pe murii în risipă o candelă subțire Ardea-n a lui chilie negrită-n părăsire; Pe căi necunoscute gândirea lui pribeagă Străbate cu-aripi mândre nemărginirea-ntreagă; De gânduri uriașe, de rugi a pus cătușe Pe inima-i bolnavă... A presărat cenușă Pe flacăra dorinței. În van... deșertăciuni Au ars și mai departe sub spuză, ca cărbuni... În van în a
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
fire. Când nălucile-n plutire Duc pe lumea întristată Boarea morții, înghețată, Plâng în drum. IONEL Cum vâjâie, bate În preajma mea Și inim-ascultă, De visuri grea, Căci grijă ea duce De cine i-e drag, Speranța s-atîrnă De un zvon pribeag. Plesnire de picuri Abia sunând Și stropii îngheață Pe rând, pe rând. De lungi necazuri Ce le aștept Îngheață gândul Și viața-n piept. COR AL SPIRITELOR MUNTELUI O brumă-ncet peste noapte căzu, Se frânse creanga, sunând, Și spice
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-a morții duce Peste lumea liniștită - Plângă ceata rătăcită Pe-a ei drum. IONEL Cum vâjâie, bate În preajma mea {EminescuOpVIII 413} Și inim-ascultă, De visuri grea, Căci grijă ea duce De-un chip cu drag, Sperează, tresare De-un zvon pribeag. Plesnire de picuri Răsună abia Și stropii îngheață De vreme rea. Plesnire de picuri Răsună abie Și stropii îngheață Din ce în ce. De lungi necazuri Ce le aștept Îngheață gîndu-mi Și viața-n piept. COR AL SPIRITELOR MUNTELUI (din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Încântată de asta. La urma urmei, oare nu pot exista și alte feluri de oameni?”. Reîntoarsă din exotica expediție În terenurile lunecoase și mișcătoare ale propriei individualități, marcată și nu prea de abundența de ezitări, confuzii, mistificări și malițioase mutații, pribeaga pare izbăvită. Teroarea, tensiunea, traumele și trofeul secret al „substituirii”? Ar fi greu de crezut că nu este conștientă, măcar acum, de „perturbarea” pe care trupul („corpul i se umplea de dorință”) a provocat-o spiritului. Nu mai pare surprinzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
din lirica lui Michael s-a desprins din rama Însorită a ferestrei unde Își toarce Înțelepciunea, pentru a-mi șopti că limba română este invitată să participe la neașteptata și neverosimila festivitate a stăpânului care i-a dăruit nemurire. Melcul pribeag de peste ocean a răspuns prompt, cu emoție și amintiri afectuoase: La mulți ani! (Text inclus În volumul omagial Is There Misery Nobler Than Mine? apărut În limba germană la finele anului 2003, la Editura Hanser din München, cu ocazia celei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
nimic (sp.) 4 Tatăl Nostru care ești în ceruri (sp.) 5 Minte sănătoasă în corp sănătos (lat.) 6 Plutonier (ger.) 7 În mitologia greacă cel care călăuzește sufletele morților peste apa Styxului 8 Taior (fr.) 9 Amorul este un copil pribeag/ Care nu a cunoscut niciodată legea..." (fr.), versuri din opera Carmen a compozitorului francez Georges Bizet (1838-1875) 10 Înalta societate (eng.) 11 Nebunatică (fr.) 12 Petrecere în grădină (eng.) 13 Personaj fictiv din piesa Macbeth a scriitorului englez William Shakespeare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
el, zice Domnul. 21. "Ridică semne pe drum, pune stîlpi, ia seama la calea, la drumul pe care l-ai urmat... Întoarce-te, fecioara lui Israel, întoarce-te în cetățile acestea care sunt ale tale! 22. Pînă cînd vei fi pribeagă, fiică rătăcită? Căci Domnul face un lucru nou pe pămînt: femeia va peți pe bărbat. 23. "Așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: "Iată ce se va zice iarăși în țara lui Iuda și în cetățile sale, cînd voi aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
I), pasta de dinți de pe clanțe, o excursie la crucea de pe deal în care ne tot îmbrânceam cât să nimerim cu palmele în țâțicile fetelor, o baie în Prahova care-a lipit tricourile ude de țâțici, balegi de vacă, câini pribegi, meri înfloriți, bătăi cu perne în dormitoare, discotecă de la șapte la nouă, jocuri, țară, țară, vrem ostași! (pe cineeee? pe Nicoleetaaa!), uliul și porumbeii, baba oarba și mai știu eu câte și, în plus, poate bijuteria acelei tabere, o terasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
rămâne trupul în geticul pământ - Ponticele, I 2) și regretul de a nu fi murit la timp pentru a fi scutit de o experiență tragică (Ieri fără nicio vină puteam închide ochii,/ Azi viața-mi este dată, dar ca să mor pribeag - Tristele, III 3). Locul unde e alungat se află la extremitatea teritoriului stăpânit de romani, acolo unde se sfârșește lumea civilizată, de fapt lumea ca atare : Aproape-i dar de mine cea margine de lume,/ Din care zei și oameni
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
părăsit drumul firesc al existenței ei feciorelnice pentru a-și însoți tatăl în surghiun. În Oedip la Colonos, eroul deplânge soarta amară a fetei sale nevoită să-și abandoneze căminul spre a înfrunta privațiunile dezrădăcinării alături de el : Pribeag/ Și eu, pribeagă ea, când prin sălbatice/ Păduri, când rătăcind prin arșiță și ploi,/ Desculță, fără pâine-ori adăpost, și nici/ Gândind la tihna vieții din cămin, ci doar/ Cum tatăl ei să-și poată hrana încropi. La rândul lui, Creon caută să-l
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ortografice și de punctuație. O mare atenție trebuie acordată folosirii corecte a virgulei, prezența ei putând schimba sensul enunțului. Rețineți că, se folosește în următoarele situații: în cadrul unei enumerații: ,,O frunză ruginie, un nor greu ca plumbul, unghiuri de cocori pribegi vestesc apariția toamnei”; în locul unui verb: ,,Eu plâng cu lacrimi amare și el, nimic”; pentru a despărți o apoziție explicativă de substantivul determinat: ,,Cartea, prieten nedespărțit la bine și la greu, ...”; pentru a despărți construcții gerunziale și participiale așezate la
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
de orice adiere, apa lacului sta neclintită de veacuri”; pentru a despărți complemente circumstanțiale așezate între subiect și predicat: ,,Râul cel auriu, în șes, curgea pe sub perdelele de sălcii”; pentru a despărți cuvinte și construcții incidente: ,,Ascultă-mi, mamă, cântecul pribeag!” Nu se despart niciodată prin virgulă: subiectul de predicat: ,,Norii grei își poartă plumbul întristând cerul”; părțile de propoziție de același fel aflat în raport de coordonare copulativă: Cerul își plânge cu lacrimi mărunte și dese seninul pierdut al verii
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pini nu se prind vopselele toamnei, se preling până jos, pe pământ; a răcorit natura cu ploaia rece; razele soarelui par filtrate prin miere; toamna harnică rărind frunzișul pădurii; pădurea are înfiorări rare; fața ruginie a naturii; priveliște ruginie; strigătele pribege ale cocorilor; fața ruginie a undelor; multicolora toamnei strălucire; soare palid, vânt nemilos; toamna mi-a bătut în geam cu degete de ploaie; zâna melopeelor / spaima florilor, Doamna curcubitaceelor; toamna ironică; toamna-n grădină și-acordă vioara. Despre vânt: vânturi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
frunză și-a întregit covorul multicolor care acoperea pământul. Ultima frunză a unui frăgar s-a desprins ușor, coborând agale, tremurătoare. Crengile goale ale copacilor au început să îngâne melancolic un cântec de jale, mereu același. Acompaniindu-le, o pasăre pribeagă își intonează cu ecouri cântecul. O crizantemă și-a plecat ușor capul, oglindindu-se. Dumbrava pare acum o fotografie atinsă de trecerea vremii într-un album învechit. Soarele, zâmbind sfielnic, coboară lin în spatele dealurilor, făcând un fascinant loc de umbre
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
NU SE MAI TERMINĂ După bi-vel-vornicul Drăguțescu și venerabilul vel-logofăt Samoilă apărură singuri ori însoțiți de giupânesele lor medelnicerul Bucșe, cel care pe vremea lui Barzovie-Vodă fugise în Lehia unde câștigase o avere cântând doine de înstrăinare pe la mesele boierilor pribegi, vel-comisul Agache Natriul, un om pântecos, ce-ajunsese de râsul târgului că-l înșela nevastă-sa cu taică-său, un om mai subțire, și el nu-și putea face dreptate dând în taică-său căruia îi mâncase averea umblând tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
302. În 1970, cum s-a mai spus, a fost publicat Zahei orbul, prefață de Mircea Tomus, în 1972 volumul Teatru, îngrijit de Mircea Tomuș și Ion Voiculescu. Volumul, apărut la Editura Dacia cuprinde Fata ursului, Gimnastică sentimentală, Demiurgul și Pribeaga. În același an, la Teatrul de stat din Baia Mare a avut loc premiera absolută a piesei Gimnastică sentimentală. Ulterior piesa s-a jucat la Teatrul de stat din Galați și la Naționalul bucureștean. În 1978 televiziunea română a prezentat Pribeaga
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
Pribeaga. În același an, la Teatrul de stat din Baia Mare a avut loc premiera absolută a piesei Gimnastică sentimentală. Ulterior piesa s-a jucat la Teatrul de stat din Galați și la Naționalul bucureștean. În 1978 televiziunea română a prezentat Pribeaga în adaptarea și regia lui Constantin Dicu. Teatrul Mihai Eminescu din Botoșani i-a pus în scenă, în 1980, piesa Demiurgul, poate cea mai valoroasă lucrare a sa din domeniu, ca același lucru să-l facă și Studioul de radio
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]