584 matches
-
Când seara pribegește pe coline, Mormântul Beatricei să-l revadă. 1954 Mă bate gândul Mă bate gândul stingerii într-una Și liniștea mă cheamă tot mai rar. în timpul meu și-n lume solitar, îmi port tristețea-n ochi ca totdeauna. Pribeag pân-seara-și limpezește luna Și nu mă mai simt singur, în zadar Aștept să strige zorii-n zare iar, C-aud vuind în sufletu-mi furtuna, Fantoma mea se mișcă-ncet pe drum, Lung și pustiu, ce nu știu unde duce, Că zarea
Poezie by Nicolae Ungurean () [Corola-website/Imaginative/7109_a_8434]
-
la Botaru. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în plasa Slobozia a aceluiași județ, având 2100 de locuitori în satele Perieți, Misleanu și Poenaru-Bordea. În acea perioadă, în aceeași zona apăruse și comuna Pribegi, cu 1085 de locuitori în satul Pribegi. În 1950, comunele au fost transferate raionului Slobozia din regiunea Ialomița și apoi (după 1952) din regiunea București, la un moment dat comuna Pribegi fiind desființată și inclusă în comuna Perieți. În 1964, satul Pribegi a fost rebotezat "Stejaru", iar
Comuna Perieți, Ialomița () [Corola-website/Science/301247_a_302576]
-
Repertoriul arheologic al Mureșului inferior, p. 54." Dr. Ciuhandu, Gheorghe, Românii din Câmpia Aradului de acum două veacuri, Editura Diecezana, Arad, 1940; Roz, Al., Kovach, Geza, Dicționarul istoric al localităților din județul Arad, Editura Universității “Vasile Goldiș”, Arad, 1997; Țiucra, Pribeagul, Petru, Pietre rămase, 1936; Parohia Cicir face parte integrantă din comuna Vladimirescu (Glogovăț). Biserica este situată în partea de răsărit a satului. Majoritatea locuitorilor sunt creștini de religie ortodoxă română, însă de-a lungul timpului au existat și câteva familii
Cicir, Arad () [Corola-website/Science/300288_a_301617]
-
18 septembrie plecă peste Carpați, intrând la 28 septembrie în Cetatea Ciceului, unde îl aștepta doamna sa, Elena-Ecaterina Brancovici, cu copiii Iliaș, Ștefan și Ruxandra. Șederea lui Petru Rareș la Ciceu nu a fost în realitate cea a unui biet pribeag, ci a unui adevărat voievod. Petru Rareș avea dreptul de justiție și de deplasare liberă în Ardeal (surse documentare confirmă că la 25 ianuarie 1539 se afla la Turda) iar cetatea Bistrița îi plătea dare. Avea relații diplomatice cu regele
Petru Rareș () [Corola-website/Science/299144_a_300473]
-
era om de rand din ținutul Putnei, iar alte documente precizau că este "os domnesc", fiind feciorul lui Ștefan al VII-lea Tomșa. Următorul fapt poate înclina balanța spre ultima ipoteza: în anul 1611, marele vizir Nasub-pașa preciza sultanului că "pribeagul iaste ficiorul răposatului Tomșa-Vodă" și Ștefan a primit steag de domnie. În anii anteriori, Ștefan Tomșa a invatat meseria armelor participând la luptele dintre francezi și spanioli în Pirinei. A fost lefegiu în armată lui Ștefan Bathory, iar mai târziu
Ștefan Tomșa al II-lea () [Corola-website/Science/299294_a_300623]
-
în urma unui conflict cu un alt cavaler, ajunge din nou în închisoare. Scapă și de data aceasta, evadând, trece cu o barcă mică cu vâsle în Sicilia, de unde își continuă drumul înspre Messina, apoi la Palermo. Duce o viață de pribeag, dar este într-o excelentă formă artistică, executând o serie întreagă de lucrări. La sfârșitul anului 1609 se îmbarcă spre Napoli, se lasă atras într-o încăierare, adversarii săi îl cred mort și îl abandonează, dar Caravaggio se reface și
Caravaggio () [Corola-website/Science/298785_a_300114]
-
așa cum cerea legea, este greu de spus acum, în lipsa altor informații. Tot pentru a susține că măcelul este cel puțin inexplicabil îl consemnează un document târziu datat 29 iunie 1604 în care se spune: "„Astfel toți boierii câți au fost pribegi de frica lui Mircea voievod (Mircea Ciobanul "n.a.") în Țară Ungureasca, toți au venit cu mare veselie în țară, în patria lor și la răposatul Alexandru voievod, ca să slujească domniei lui pentru drepte sate și ațigani și pentru dreptele lor
Alexandru al II-lea Mircea () [Corola-website/Science/308045_a_309374]
-
au remarcat "Întrunirea", "Fierarii", "La nicovală" și "Muncitorul" datat în anul 1911. Începutul tematicii proletare în opera lui Băncilă a fost stabilit cu lucrarea "Muncitori" din anul 1905. Reprezentarea în spirit critic a vieții satelor s-a remarcat în picturile "Pribeagul", "Pâinea noastră de toate zilele", "Propagandistul". A avut pe simeze și tablouri cu scene din munca rurală, a câmpului, cum au fost "Culesul porumbului, Întoarcerea la câmp, Întoarcerea cosașilor". În acest an a expus și lucrarea din ciclul 1907 intitulată
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
plastice, a avut un punct culminant la expozițiile pe care artistul le-a deschis la București în anul 1914 și 1915. Pe lângă apogeul creației atins cu Ciclul de lucrări 1907, Octav Băncilă a creat capodopere ca "" și "". Tonalitățile cromatice din "Pribeagul" par a fi contrastante prin reflexele trandafirii dulcege cu tematica dură și absolut gravă a lucrării. Mai realizată este "Pâinea noastră cea de toate zilele" (vezi Varia), care este construită viguros, Băncilă reușind să extragă din realitate o situație tipică
Octav Băncilă () [Corola-website/Science/307612_a_308941]
-
vostru și se duc în Moldova împreună cu secuii și-mi pradă țara și se întorc iarăși între voi și beau și mănâncă în casele voastre[...]", totodată, în numele prieteniei cu voievodul Ardealului, le cere "[...]să pedepsească pe acei secui..., precum și pe pribegii ce se ridică din mijlocul vostru[...]". Brașovenii, susținuți de voievodul moldovean și de regele maghiar, refuză să răspundă solicitărilor lui Laiotă Basarab care își reînoiește de câteva ori cererile până spre vara acelui an când, convins că există o înțelegere
Basarab Laiotă cel Bătrân () [Corola-website/Science/302055_a_303384]
-
fost uciși scapă cu foarte mare greutate. Deoarece Habsburgii care au ocupat Transilvania în 1551 voiau un domnitor devotat cauzei lor în Țara Românească, noul guvernator al Transilvaniei, generalul imperial Castaldo îl sprijină pe Radu Ilie, care înconjurat și de pribegi, a trecut hotarul în noiembrie 1552. În timp ce Radu Ilie avea cam 15 mii de oameni, Mircea Ciobanul a strâns circa 8-9 mii. Cu două zile înainte de luptă, de frică să nu fie trădat, Mircea a pus să fie uciși 47
Mircea Ciobanul () [Corola-website/Science/302518_a_303847]
-
1795, 1802, ) biserica va fi restaurată între anii 1882 - 1887 (arhitectura) iar pictura și amenajarea interiorului a durat până în anul 1898, resființirea lăcașului făcându-se în anul 1904. Alături de ctitori, la "Trei Ierarhi" își dorm somnul de veci cărturarul voievod pribeag Dimitrie Cantemir (1710-1711) și primul domnitor al României, Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). În curtea bisericii a fost construită o mănăstire din care azi se mai poate vedea clădirea cu Sala Gotică, vechea Schola Basiliana, mărturie a bogăției vieții culturale din
Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași () [Corola-website/Science/302425_a_303754]
-
îi schimbă însă dorințele și, captivat de scrierile acestora, uită de studiile sale juridice. După numai 4 ani se întoarce în țară, unde compune poezie și proză. În 1905 va publica unele poeme, unele fragmente de proză din "Jurnalul unui pribeag", în revista " Viața nouă" a lui Ovid Densusianu, unul din organele cele mai însemnate ale mișcării simboliste. În 1906, Ion Minulescu începe să publice o parte din versurile ce vor compune "Romanțele pentru mai târziu" in revista "Viața literară și
Ion Minulescu () [Corola-website/Science/304575_a_305904]
-
acestora părăsindu-le între anii 1690 - 1748. Alături de iobagi, în sat trăiau "jelerii" care erau țărani fără sesie iobăgească. Ei erau obligați la rândul lor să presteze anumite robote în folosul „domnilor”. Sporadic, în conscripțiile satului apar și „"vagii"”, țărani pribegi care nu aveau locuințe statornice și deci, care se deplasau mereu pentru a-și câștiga cele necesare traiului. O categorie restrânsă de locuitori o formau "plăieșii", care erau încadrați în „"Corpul plăieșilor"”, veche instituție feudală creată pentru asigurarea granițelor țării
Comuna Racovița în Evul Mediu () [Corola-website/Science/311047_a_312376]
-
și strânsă colaborare, pe toți românii care sunt călăuziți de principiile definite în acest Statut, coordonând activitatea lor închinată apărării drepturilor neamului românesc și dezvăluirii nelegiuirilor comise în România de către Rusia Sovietică."<br> "b.- să apere drepturile și interesele românilor pribegi în fața forurilor competente și să sprijine acțiunile de ajutorare a refugiaților." <br> "c.- să sprijine manifestările culturale românești și pregătirea unor elemente folositoare refacerii țării."<br> "d.- să stabilească și să întrețină legături de colaborare cu toate organizațiile de români
Liga Românilor Liberi () [Corola-website/Science/311400_a_312729]
-
să-l alunge de pe tron, după cîteva luni, pe Mihnea cel Rău , care se refugiază la Sibiu în 1510. Fiul său cel mare, Mircea al-III-lea, a participat la bătălia de la Codmeana, dar rezultatul defavorabil l-a făcut să se alăture pribegilor de la Sibiu. Învingători, Craioveștii l-au urcat pe tron pe Vlad al V-lea cel Tânăr apoi l-au condamnat la moarte pe Mihnea cel Rău și au trimis ucigași plătiți să-l omoare și în exil. Mihnea cel Rău
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
noștri, care a produs cea mai frumoasă epopee pastorală din lume: Miorița”. În aceiași termeni s-a exprimat, în anul 1879 și Mihai Eminescu, vorbind despre „păstorul rătăcit pe Carpați”, analfabet și neinițiat în „versificațiune”, dar pătruns de „geniul ascuns”; pribeag într-un univers trist și romantic, acest păstor rostește întâia oară "balada Miorița". Adept fidel al reflectării în literatura cultă a „specificului național”, criticul Garabet Ibrăileanu (1871-1936) preia sintagma eminesciană și întărește aceeași idee: „Ibrăileanu, de pildă, a stăruit în
Creatorul Mioriței () [Corola-website/Science/314193_a_315522]
-
și din Ciripcău, ambele în ținutul Soroca. A început să scrie din motive materiale. A debutat la vârsta de 53 de ani în revistă "Cronică" din București. Alături de românele "Înstrăinații" (1910, Vălenii de Munte; 1912, ediția a II-a, București), "Pribegi în țară răpită" (1912) și "Moartea lui Cain" (1914), în bibliografia lui mai sunt înscrise opera muzicală "Cetatea Neamțului", operă comică "Pescarii din Sulina" ("Veta, ou leș pecheurs de Soulina", 1911, în colaborare cu Gh. Gr. Arghyropolu), comedia în trei
Dumitru C. Moruzi () [Corola-website/Science/333007_a_334336]
-
141.│Radu Marin │porcine│Str. Lăstărișului nr. 28, │1500317400526│ │ │ │ │bl.B2, sc.C, et.3, ap.103, │ │ │ │ │ │sector 1, București │ │ ├────┼──────────────────┼───────┼──────────────────────────────┼─────────────┤ │142.│Ursu Tudor │porcine│Sat Tărian nr. 162, │1660315054708│ │ │ │ │comună Grișu de Criș, │ │ │ │ │ │jud. Bihor │ │ ├────┼──────────────────┼───────┼──────────────────────────────┼─────────────┤ │143.│Niculae Petre │porcine│Str. Pribeagului nr. 1, bl.25,│1480315400132│ │ │ │ │sc.2, et.1, ap.25, sector 5, │ │ │ │ │ │București │ │ └────┴──────────────────┴───────┴──────────────────────────────┴─────────────┘ ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── Nr. Numele Clasi- Domiciliul Cod numeric crt. și prenumele ficator personal carcase pentru specia ──────────────────────────────────────────────────────────────────────────────── 144. Almăjanu Steliana porcine Comună Peretu, 2580925341708 județul Teleorman 145. Burleasca Nicușor
ORDIN nr. 848 din 17 noiembrie 2004(*actualizat*) pentru aprobarea Listei cu clasificatorii autorizaţi. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/271520_a_272849]
-
1900. "Stilul în artă," semnat Trubadur, în „România Jună”, II, nr. 196, 26 iunie 1900. "Zidurile afumate," semnat Sentino, în „România Jună”, II, nr. 204, 5 iulie 1900. "Revedere," semnat Narcis, în „România Jună”, II, nr. 215, 16 iulie 1900. "Pribeag," semnat Narcis, în „România Jună”, II, nr. 219, 20 iulie 1900. "Dragostea", semnat Narcis, în „România Jună”, II, nr. 220, 21 iulie 1900. "Cele cari trec," semnat Trubadur, în „Depeșa”, I, nr. 7, 16 ianuarie 1901. "Magia primăverii", semnat Șt.
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
St. Petică, IV, nr. 1156, 27 mai 1898. "În străinătate", semnat St. P., IV, nr. 1156, 28 mai 1898. "Natura," semnat St. P., IV, nr. 1157, 29 mai 1898. "Concentrarea liberalilor," semnat St. Petică, IV, nr. 1158, 30 mai 1898. "Pribegi," semnat St. P., IV, nr. 1158, 30 mai 1898. "În întuneric, "semnat St. P., IV, nr. 1159, 31 mai 1898. "Timpul cireșelor", semnat St. P., IV, nr. 1161, 3 iunie 1898. "Socialiștii și aniversarea lui 11 Iunie 1898," semnat St
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
trec Siretul pe podul de șaici de la Vercicani, apoi Prutul pe un pod din dubasuri la un vad din amonte de Ștefănești și, însoțiți de vatamanul Agapie și de căpitanul Mitrea, străbat codrii Basarabiei înspre vadul Lipșei de peste Nistru. Grupul pribegilor, întărit cu răzeșii credincioși de prin satele din apropiere, este așteptat în Valea Oilor de bulucul turco-moldovean condus de baș-ceaușul Sefer de la Vadu Rașcului și, fiind ziua de vineri în care musulmanilor li se interzice să verse sânge, se hotărăște
Nicoară Potcoavă (roman) () [Corola-website/Science/318353_a_319682]
-
după pogromul împotriva evreilor, și-a dat demisia din funcția de primar. A contribuit la construirea capelei din cartierul Râșcani și a câtorva case pentru invalizi (1877-81). Cu concursul sau au fost pavate străzi, a fost deschis un azil pentru pribegi (1899), s-a construit Amfiteatrul popular cu o sală de spectacole (1900), a fost dezvelit bustul lui Pușkin, au fost trase primele linii de tramvai (1881-95), a fost construit primul apeduct și rețeaua de canalizare a orașului, s-a introdus
Carol Schmidt () [Corola-website/Science/316713_a_318042]
-
descrie astfel satul Șcheia: ""În sus, drumul apucă spre Șcheia, sat bine întemeiat pe culmea unui deal săpat în gropi de către aceia care altă dată vor fi căutat piatră pe aici (...) De cealaltă parte a satului, pe culme, Vasile Lupu, pribeag în aceste părți, de frica tătarilor, a durat într-o vară o biserică de lemn pentru ascunzătoarea sa. Ea nu-și are părechea aiurea. Clădită întocmai după chipul bisericilor de piatră, are și cadrul fereștrilor și cuibul de împrejmuire făcute
Biserica de lemn din Șcheia () [Corola-website/Science/318771_a_320100]
-
de diavol, el alunecând pe ulei vărsat de floarea soarelui în calea unui tramvai, condus de o femeie, care îi retează capul. Ivan Nicolaevici Ponirev este un poet tânăr și energic, care scrie la revista lui Berlioz sub pseudonimul Bezdomnâi (Pribeagul). Descris ca "un tînăr lat în umeri, roșcovan, ciufulit" acesta este mult mai impulsiv și suspicios. Stepan Bogdanovici Lihodeev este colegul de apartament al lui Berlioz și directorul Teatrului de Varietăți. A doua zi după moartea lui Berlioz, acesta primește
Maestrul și Margareta () [Corola-website/Science/320625_a_321954]